684 matches
-
nou numărul mare de procese de divorț, în care restituirea zestrei se cere cu insistență, duc la o altă măsură: prețuirea fiecărui obiect din foaie. Astfel, actul numai trece doar pe la preot pentru a fi redactat, ci și pe la un staroste de negustori pentru a primi prețul „corect“ și valoarea cât mai exact pentru fiecare lucru, indiferent că este vorba de o casă, de un șir de perle sau doar de un fier de plug, chiar dacă rochia a fost purtată, scoarța
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
conducătoare, în special. În atmosfera de ostilitate a țăranilor și orășenilor față de Curtea regală, în octombrie 1356 la Paris s-au întrunit Statele Generale din Nord. Starea a treiai, atașată inițial suveranului, și-a renegat trecutul, impulsionată de Etienne Marcel, starostele negustorilor din Paris și revoltându-se contra monarhiei. Constrâns de nevoi financiare, Delfinul Carol va sancționa Marea Ordonanță din Martie (1357), punând Coroana sub tutelă și trecând puterea în mâinile stărilor privilegiate. Este momentul reinstaurării echilibrului monarhiei și stărilor privilegiate
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
-lea, grupările nobiliare au reînceput lupta pentru putere, ceea ce a generat violențe, abuzuri și mișcări populare îndreptate împotriva fiscalității excesive. O nouă întrunire a Statelor Generale din Nord a avut loc în 1413, când Parisul s-a răsculat sub conducerea starostelui măcelarilor, Simon Caboche. Se crea astfel un nou prilej pentru Statele Generale de a impune asocierea la guvernare. Ele au elaborat un program de control al veniturilor regale, pentru reforma finanțelor, administrației și justiției. Regele a fost nevoit să sancționeze
Europa monarhiei stărilor by Gheorghe Bichicean () [Corola-publishinghouse/Science/1436_a_2678]
-
ai verosimilității într-un univers ce pare degrevat, a priori, de orice semn al progresului. Viața se desfășoară aici, ca și în romanele lui Sadoveanu, dincolo de orice coordonate ale vârstei moderne, într-un atemporal însămânțat de răbdarea muntenilor. Octogenarul Dănilă, starostele ciobanilor de pe Culmile Scripetelui, scăldate de apele sinuoase ale râului Iablanicioara, își trimite ginerele, pe Păun Ozun, să lupte alături de armata pandurilor. Împreună cu Agripina, el are trei copii: pe Măriuca, pe Vlad și pe Păunaș. După plecarea bărbatului la oaste
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
și față de un neaoșism îngust, predicat de mișcarea peredvijnicilor, prin care se avea în vedere realismul în artele plastice. În articolul-program, intitulat "Probleme complexe", Diaghilev ține să disocieze mișcarea de "decadentism" cum fusese deja taxată, Diaghilev însuși primind porecla de "staroste al decadentismului", semn că observatorii mai mult sau mai puțin incisivi înregistrau corect schimbarea de paradigmă estetică pe care expoziția ruso-finlandeză o propunea. De altfel, Aleksandr Blok discuta într-un alt articol irelevanța sensului peiorativ atribuit decadentismului, care pentru poet
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
mare pentru Mara decât să se întoarcă acasă cu coșurile deșerte. Numai așa poate să adune ban lângă ban și să facă din Persida și Trică oameni cum sunt preoteasa din Pecica, dulce la fire, frumoasă și bogată, și Bocioacă, starostele cojocarilor din Lipova pe care ea îi admiră atât de mult. Ca să ajungă astfel, Persida trebuie să-și împlinească educația cel puțin cinci ani la mănăstirea minoriților din Lipova așa cum preoteasa din Pecica stătuse patru ani la călugărițele din Oradea-Mare
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
casă, / Calcă pe treapta de sus, / Ca tine altele nu-s. În casa mirelui urmează o mică petrecere cu muzicanți și ceremonialul aducerii miresei se Încheie. Se alegeau apoi douăsprezece fete druște și doisprezece feciori vornici. Tot acum era ales starostele care avea să adune darurile la nuntă. În cele două zile care urmau, vineri și sâmbătă, druștele și vornicii chemau prin sat nuntașii. Toți erau Îmbrăcați În haine de sărbătoare și purtau cu ei o ploscă cu vinars. După terminarea
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
năframă cu panglici, cu zurgălăi și cu flori de busuioc. Aici, acasă la nănași, alaiul pregătit putea Înjuga până la opt boi. De aici alaiul pleca după mire pocnind din pistoale și chiuind. La casa mirelui poarta era Încuiată și până ce starostele nu dădea vinars, nu i se deschidea poarta. Apoi urma un dialog versificat până când poarta se desfereca. Până la dobândirea miresei, mirelui și alaiului său i se arătau pe rând alte mirese: o copilă, o babă, etc. De obicei, după o
GĂLĂUȚAŞUL by IOAN DOBREANU () [Corola-publishinghouse/Science/1183_a_1894]
-
la mare cinste: o scândurică din tei consemna atâtea date, incredibil astăzi, despre copii, animale, avere, întâmplări, vârsta morților etc. Se mai păstrau la fiecare casă între 1948 1954. Crestătura pe răboj era sfântă și se făcea, cu martori, de staroste sau cel mai bătrân din sat, cu mulți martori, el având și palmacul acceptat, adică măsura oficială, din distanța de la unghia degetului mic, la cel mare îndoit cu o falangă. Se utiliza și cotul pentru măsurători, dar stânjenul se fixa
Giurgiuoana : sat, biserică, oameni by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Science/1193_a_1929]
-
mămăligă, la care se adăuga bucata de porc bine rumenită într-un hîrb de ceaun. Cu brînză de bărbînță l-au întîmpinat ciobanii de pe Ceahlău pe Voievodul Ștefan, cînd urca pe munte în căutarea legendarului bour alb. Așa se închină starostele păstorilor în fața domniei: „Poftim sănătate luminăției tale, Doamne: și să guști, măria ta, din fruptul oilor noastre”. Vodă s-a supus numaidecît și le-a asigurat pe gazde că „brînza asta e mai bună decît orișice pe lume”. Toată lumea era
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
urmă cu patru zile fusese lună plină -, ridicat binișor deasupra orizontului, lumina târgul Bucureștiului potopit de mireasma corcodușilor și cireșilor îmbobociți. Vodă, Ștefan și Turculeț, călări, străbăteau la pas mahalaua Bălăceanului. — Și ce legătură spuneai că este între domnia ta și starostele Turculeț de la Suceava? întrebă voievodul. — Măria ta, cred că nici una; eu sunt fecior din flori crescut pe la hergheliile măriei tale de pe Râul Târgului din deal de Câmpulung. Nu știu cine mi a fost tată, iar mama era sârboaică de pe partea cealaltă a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Ilie, de la Lespezi, când toată suflarea aștepta cu mâncăruri alese și băuturi meșteșugite oaspeții care adăstau în acel loc feeric, desprins parcă din scrierile evlaviosului călugăr Zagavei, despre viața de apoi. Ca orice așezare omenească, satul era condus de un staroste, Vasile, cel mai vrednic gospodar, de care trebuia să asculte orice locuitor. Moș Vasile, căci avea peste șaizeci de ani bătuți pe tâmplele sure, avea doi copii, Vasilică și Ionică, la care ținea ca la ochii din cap. Așa de
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
cu praful, purtat de vânturile năpraznice, sătenii parcă erau niște sfinți pustnici de la lăcașurile Eladei. De cele mai multe ori, truda lor era sortită pieirii, seceta punând stăpânire peste întreaga suflare, chiar și pădurea suferind da această molime a arșiței dogoritoare. Băieții starostelui au mers la dascălul Ioan să găsească vreo ieșire din greaua încercare la care erau supuși locuitorii sălașului. Vremea se anunța îmbietoare drumului parcurs de cei doi tineri. Soarele de abia se ridicase de vreun stânjen, iar roua nu se
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
care mă îndemna să plec spre locurile pe care le-am umblat și să ajut fiii oamenilor pe care iam furat. Și cine or fi aceia? Pesemne, voi, dacă pe voi v-am întâlnit pe aceste meleaguri! Noi suntem feciorii starostelui Vasile, care are sub ascultare sălașul acela, care se zărește la poalele pădurii, spre Podu de Lut. Iar tatăl vostru m-a ascuns, când era să fiu prins de boierul Barbu și de oamenii acestuia, iar eu i-am dat
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
jivinele pădurii erau stăpânii oamenilor, iar uriașii se luptau pentru supremație pe planeta Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
Pământ. Trăia, în acele timpuri, un bătrân, uitat de lume, care viețuia la marginea unui fost sălaș, Siliște, aflat la poalele întunecatei păduri. Bătrânului i se spunea Starostele, iar singura mângâiere era baba lui, cu care-l vrednicise bunul Dumnezeu. Starostele nu avea copii, iar nevasta lui era tare supărată. Cu toate acestea, ei își trăiau zilele trebăluind pe lângă bordei și sfătuindu-se cu megieșii lupi sau urși despre neccazurile sau bucuriile vieții. Într-o noapte, bătrânul a visat că nevasta
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
aveau curaj să se încumete să pășească în pădurea întunecată, din cauza animalelor sălbatice, dar și din pricina poveștilor spuse la gura focului, care încremeneau broboadele femeilor slabe de înger, făcându-i și pe mulți bărbați să se uite, cu frică, împrejur. Starostele își făcu cruce, sfătui soața să fie cu băgare de seamă, până la întoarcerea lui, apoi o luă la picior, ajutându-se de bățul de ulm, cioplit în vara acelui an. Dimineața de toamnă era răcoroasă. Un fum albăstrui acoperea întinderea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
și trupurile oamenilor, să tălmăcesc visele, să încurc căile inimilor, dar mi s-a interzis să am un urmaș. Poruncile vechi nu pot fi schimbate! rosti amenințător Regina. Dați-mi un urmaș și apoi faceți ce vreți cu mine! strigă Starostele. Eu m-aș îndupleca de durerea ta, dar mi-e teamă că frate-miu, Uriașul Fiarelor, nu-ți va asculta ruga, spuse, mai îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
faceți ce vreți cu mine! strigă Starostele. Eu m-aș îndupleca de durerea ta, dar mi-e teamă că frate-miu, Uriașul Fiarelor, nu-ți va asculta ruga, spuse, mai îngăduit, stăpâna Regatului Luminii și, pe loc, se făcu nevăzută. Starostele își făcu cruce și se îndreptă spre miazănoapte, uitându-se, cu grijă, la mușchiul verde al bătrânilor copaci. Nu făcu nici douăzeci de pași și, deodată, auzi un mormăit amețitor: Ce cauți, stârpitură, pe pământurile regatului meu? Îndurare, slăvite Uriaș
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
se proptise o namilă de om, cu trupul ca de urs, care agita un topor de câteva tone. Spune ce vrei și apoi te oi mânca, deși ești mai slab ca taurul pe care l am îmbucat aseară! Eu sunt Starostele! Am venit să-mi asculți ruga, să-mi dai un moștenitor, o ființă care să sămi aline anii bătrâneții, se tânguia bătrânul. Puterea nu vine de la mine, trebuie să mergi să vorbești cu sora mea, Crăiasa Pădurii. Ea va putea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
la douăzeci de ani, neînfricat și liber ca pasărea cerului. Un foșnet îl trezi din visare; mantia de purpură îi atinse tâmplele ninse de trecerea anotimpurilor. O preafrumoasă făptură se uita la bătrânul obosit: De ce-ai bătut atâta drum, Staroste? Am căutat să ascult poruncile date, dar durerea inimii nu mi-a dat pace! Legământul trebuia respectat! porunci slăvita Crăiasă. Vei pleca acasă, iar, peste nouă luni ți se va naște pruncul dorit. Mulțumesc, bună Crăiasă! chiui bătrânul de bucurie
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pădurii pentru a-l învrednici de un urmaș. Primăvara venise pe acele meleaguri și bumbișorii încântau ochiul, iar cântecul cucului răsuna nestingherit pe cărările întortocheate ale sufletului. Un plânset răsuna peste întinderea poienii. Un val de bucurie îl cuprinse pe Staroste, iar lacrimile începură a-i șiroi, nestigherite, pe obrajii brăzdați de trecerea anilor. Visul i s-a împlinit! Avea un băiat și o fată! Amândoi erau frumoși ca pruncii de-mpărați. Bucuria dură doar câteva clipe. Trei făpturi se desprinseră
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut, urmând cărarea ce ducea la intrarea în sat. Câteva case de lemn și piatră îi întâmpinară, pe lângă care trebăluiau oameni și femei cu o căutătură aprigă. Oștenii se opriră lângă casa
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
potop de lătrături: Marș javrelor, strigă el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
el la cei doi dulăi fioroși ce ațineau deschiderea porții. Nu te opune, căpitane, că te pun îndată la pământ! rosti molcom un bătrân îndoit de șale, încercând să potolească paznicii ogrăzii. Dumneata ești starostele? întrebă amenințător oșteanul. Eu sunt starostele. Ați venit să-l cătați pe Radu diacul? Dar de unde știi? ridică sprâncenele Grigorie. Eu l-am crescut, dar se pare că nu mi-a ascultat sfaturile înțelepte. Dragostea și mărirea l-au pierdut! Pentru ce-a făcut o să plătească
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]