456 matches
-
Doamna sofisticată. Nazista strigă: — Și acum urmează frumoasa virgină din Virginia, domnișoara Harlett O’Hara. Un bătrân de la una dintre mese bătu anemic din palme. Ignatius se iți pe deasupra marginii scenei și văzu că patroana plecase. În locul ei era un stativ împodobit cu inele. Ce avea de gând domnișoara O’Hara? Pe scenă lunecă apoi Darlene, într-o rochie de bal, cu o trenă lungă din plasă de nylon. Pe cap purta o pălărie monstruoasă de epocă și pe braț o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
da. — Dacă nu Înțelegi, spune. De aia mă aflu aici, ca să-ți explic. — Știți, domnule Rooney, dacă nu-i cu supărare, aș vrea să ne mai explicați o dată. — Bucuros. Deci avem punctul A... Sala era un decor al stupidității: două stative cu niște coli mari de hârtie, În fața cărora se proțăpea profesorul Rooney, În cămașă cu mâneci scurte; apoi, tolăniți dizgrațios pe scaune, doisprezece tineri: Fred Sloane, aruncătorul, care trebuia neapărat să fie ales; „Slim“ Langueduc, care-i va bate pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ajunse într-o bucătărioară, așteptându-se să vadă un alt potop stacojiu. Însă găsi totul ordonat perfect: o perie de curățat, detergent de vase Ajax și un săpun - toate aliniate pe un raft, deasupra chiuvetei imaculate; farfurii curate într-un stativ de plastic; un calendar din 1949 țintuit de perete, cu paginile primelor unsprezece luni smulse și nici o însemnare pe cea din decembrie. Un telefon pe peretele lateral și un frigider obosit lângă chiuvetă. Nici un pic de sânge. Nici o operă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
tablou. Dar nici nu era cine știe ce pistol. Am spus: „Chestia aia? Nu poți nici să tragi printr-o carte de telefon cu ea“. Și nici n-am terminat bine de zis că a și pus cartea de telefoane pe un stativ de partituri și lua ținta. Mare țicnit. Nu era la nici doi metri de ea, și a tras. În viața mea n-am auzit asemenea bubuit. Tot blocul a auzit. Dar am avut dreptate. Glonțul a intrat numai doi țoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
arunca În aer poduri, a scoate șine și a ucide nemți rătăciți. Sammler Însuși, Împușcând oameni. Exista agentul de asigurări nebun al lui Feffer, cuprins de impuls sau de dorința de a fi văzut, trăgând În cartea de telefon de pe stativul de partituri. Asta avea ceva comic de fanatic. A trece un glonț printr-un milion de nume tipărite strâns - un joc de societate. Dar Sammler fu tras prin salonul de societate și Înapoi În pădurea Zamoșt. Acolo de foarte aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească. Astfel viețile noastre curate așteptau în dulap, ordonate pe stativ, să fie folosite. La masă, mama purta bigudiuri și eu mă simțeam copilul ei. Mâncam cât puteam de încet ca să stea cu mine mai mult, știam că după ce-și scoate bigudiurile nu o să mai fie mama mea. De pe scaunul
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
au devenit rădăcini, din care a crescut apoi copacul tăiat. Ieșeai numai noaptea ca să nu vadă nimeni cum te apleci și culegi cât mai mult din ce urma să se arunce. Frunzele și lăstarii se trezeau dimineața în apă, pe stative, în plină lumină și începeau să te recunoască. În scurt timp balconul a devenit neîncăpător, după aceea, sufrageria și bucătăria, iar de jur împrejurul patului din dormitor creșteau deja pomi fructiferi. Când a fost să alegi, ai preferat să renunți la mobilă
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
despre motoare. Trebuie să mergem la magazin să cumpărăm haine și tot ce vă mai trebuie. Vânzătoarele fură foarte amabile cu fetița, intrară în cabina de probă cu ea, să o ajute să probeze rochiile pe care le alesese de pe stativ. Avea gusturi modeste și le alegea invariabil pe cele mai ieftine, insistând cum că astea îi plac cel mai mult. Băiatul păru mult mai interesat de cumpărături, își alese cele mai vesele cămăși pe care le găsise și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
apă limpede, ca o chemare la înec. Se trezea mereu la 4. Desculț, pe neatinse, pe nevăzute, pe nesimțite, trecea pe lână plantonul ce depănușa vise, pe lângă rastelul cu 21 de morți aliniate după o ordine de bătaie aleatorie, pe lângă stativul cu 21 de perechi de bocanci (aveau tocurile tocite, cuiele perforau inima). În spălător, 20 de oglinzi paralele, două câte două. Fereastră sau mormânt, nici o diferență. Și apoi ce mai contează cine trăgea zăvorul? Fiecare trecere ascundea atâta cât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
despre el. Cu permisiunea dumneavoastră. Sigur că da. Mă duc să o chem, zise el și ieși. În mod evident, era o familie care iubea muzica. Lângă un pian Bechstein negru și lucios erau câteva cutii de instrumente și câteva stative pentru partituri. În apropiere de fereastra care dădea spre o grădină mare se afla o harpă, iar în majoritatea fotografiilor de familie de pe bufet o tânără fată cânta la vioară. Până și pictura în ulei aflată deasupra șemineului înfățișa ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
uit în jur atentă, încercând să observ fiecare detaliu. În blatul de granit din stânga mea e fixată o chestie uriașă ca o plită. Mai multe cuptoare zidite în perete. Oriunde mă uit văd aparate strălucitoare de crom băgate în prize. Stative pline de cratițe și ustensile de toate soiurile atârnă deasupra acestora, într-o mare de obiecte de inox. Habar n-am la ce folosește nici unul dintre acestea. — Sunt convinsă că vei dori să le așezi cum ești obișnuită, spune Trish
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
cred că e chiar așa de complicat. Ouă și... ceva. Eddie se reazămă de blatul de granit cu o privire curioasă. Am o presimțire nasoală, că așteaptă să mă vadă cum încep să gătesc. Șovăind, iau o tigaie strălucitoare de pe stativ, clipă în care Trish dă buzna cu ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ziarul. Mă fixează cu o curiozitate intensă. — Ce faci cu oala de gătit sparanghel la aburi ? Shit. — Am vrut doar să... mă uit la ea. Da. Încuviințez scurt, de parcă tigaia mi-a confirmat bănuielile, după care o atârn iar pe stativ. Simt că ard din ce în ce mai tare. Habar n-am cum să încep. Să sparg ouăle ? Să le fierb ? Să le arunc de perete ? — Uite ouăle. Eddie trântește un cofraj uriaș pe masă și-i ridică capacul. — Sper că ți-ajung ! Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă măsoară din priviri. Apoi atenția i se îndreaptă din nou asupra paharului meu de vin. Nu sunt sigură că-mi place expresia lui. — Tocmai voiam să pun vinul ăsta în mâncare, spun iute. Cu nonșalanță, iau o cratiță de pe stativ, o pun pe plită și torn vinul în ea. Presar deasupra niște sare, apoi iau o lingură de lemn și amestec. După care îi arunc o privire lui Nathaniel. Acesta se uită la mine cu ceva care aduce a uluire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
loc. Mă îndrept către zona de așteptare - după care fac stânga-mprejur când îl văd pe David Spellman de la Drept corporatist așezat pe una dintre canapele cu un client. Chiar dacă el nu pare să mă fi recunoscut. Pornesc spre un stativ cu broșuri lucioase cu filozofia Carter Spink și mă afund într-una dintre ele, despre Soluționarea Conflictelor. E prima oară când citesc efectiv o broșură Carter Spink. Doamne, ce aberații. — Trish ? — Ăă... da ? Mă răsucesc pe călcâie și văd o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o revărsare de fete, care se îndreaptă spre mine. Mă trezesc fugind spre ușă, doar pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
spre ușă, doar pentru a evita să fiu strivită în picioare; și, deodată, mă aflu în mijlocul încăperii, ușor șocată, în timp ce toate celelalte se năpustesc spre hainele atârnate pe stative. Mă uit în jur, încercând să mă orientez. Sunt zeci de stative pline cu umerașe cu haine, mese acoperite cu genți, pantofi și fulare și fete care le ridică și se uită la ele cu frenezie. Observ niște tricotaje de la Ralph Lauren... niște sacouri fabuloase... uite un raft cu genți Prada... zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
aici. Fără probleme. Iar magazinele, o, Doamne! Unul mai îmbietor decât altul. Unul dintre ele e plin de rochii de catifea imprimate, agățate de piese de mobilă de anticariat. Altul are pereții pictați ca niște nori, și peste tot sunt stative cu rochii fluflu de petrecere și bomboniere. Altul e tot alb și negru și art deco, parcă ai fi într‑un film cu Fred Astaire. Și uită‑te la ăsta! Mă opresc pe trotuar și mă holbez cu gura căscată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
creadă toți că sunt turistă. Oricum, oriunde aș fi, nu‑mi pasă. Intru. Deschid ușa grea și pășesc în magazin, care e complet gol, cu excepția mirosului de tămâie și a unei muzici ciudate, date la maximum. Mă apropii de un stativ și, luându‑mi un aer nonșalant, încep să trec în revistă hainele, cu degetul. Dumnezeule, chestiile astea sunt complet țăcănite. E o pereche de pantaloni de trei metri, o cămașă simplă albă cu glugă de plastic și o fustă făcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
îi răspunde o voce calmă, liniștitoare, care cred că îi aparține femeii cu ochelari de baga. Îi vom arăta. Dar nu în costumul ăsta cu pantalon, roșu ca cireașa. — Așaaa! Erin s‑a întors în cabină, trăgând după ea un stativ pe rotile plin cu haine. Îmi plimb privirea rapid peste ele și remarc destul de multe dintre lucrurile pe care mi le alesesem și eu. Dar unde‑i fusta până la genunchi? Și costumul ăla incredibil de culoarea vinetei, cu pantaloni și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic, radioasă. — Deci, spune femeia, uitându‑se la Erin. O să aduci fusta până la genunchi pentru clienta noastră. Da? — Da, zice Erin zâmbind ușor forțat. Mă duc să o aduc. Dispare și nu rezist să nu ies să mă uit la stativ, să văd ce haine mi‑a mai adus. Femeia cu ochelari mă privește o clipă, apoi vine și îmi întinde mâna. — Christina Rowan, zice. Sunt șefa departamentului de asistență personalizată. — Bună ziua, spun, uitându‑mă la o cămașă Jill Stuart, bleu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
din întâmplare, știu că îl are de trei luni și încerc să‑mi ascund un zâmbet. Vrei un costum. — Vreau un costum. — Am înțeles. Trag de timp, punând rochia înapoi pe umeraș, întorcându‑mă și punându‑l cu grijă pe stativ. Luke e aici. E aici. Vreau să râd, să dansez, să țip, să fac ceva. În loc de asta, însă, îmi iau caietul și, fără să mă grăbesc, mă răsucesc spre el. — De obicei, încep prin a‑mi ruga clienții să îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
cu aromă de scorțișoară. Îl întreabă pe Clovis: — De când venim noi la pescuit? — De când m-am apucat de băut, răspunde Clovis fără să ezite. — De-o viață de om, face Claude socoteala. Lansează cu noua momeală și așază lanseta în stativ. E ora 11.15. Roman încearcă să spargă chepengul cu un baros. Inutil. Apa a ajuns la un metru înălțime. Îi vine o idee salvatoare: ia aparatul de sudură, sperând să poată tăia chepengul cu flacăra. Bagă aparatul în priză
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
Mirandolina Crețu, proaspătă asistentă a maestrului Pârțângău, se gândi speriată: „Îmi șochează sarcina. Iese ecografia damblagită.“ Un câine, sub o Toyotă parcată chiar în fața intrării în clădire, începu să urle. Duduia Felicia, sora șefă, nu-și mai aminti de ce ridicase stativul cu cele patrusprezece eprubete goale. Îl privi nedumerită, intrigantă, cu puțină îngrijorare. Apoi îl lăsă la loc, pe marginea mesei, înspre chiuvetă. În zori, mai ales Dacă s-ar fi schimbat culoarea semaforului la timp, mai mult ca sigur că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cei care îi ieșeau în cale priveau în altă parte, oprindu-se brusc, preocupați de pozele din vitrina cinematografului sau de mărfurile din geamurile celor câtorva prăvălii din preajmă. Ori pur și simplu se porneau să numere drapelele fixate pe stativele de la intrarea în hotelul „Inter Branda“, al trustului de turism și industrie hotelieră „Brandabulea & Brandabulea.“ De când devenise biograful oficial al lui Goncea și cronicarul autorizat al faptelor din localitate, Burtăncureanu era întâmpinat cu acel soi de slugarnic respect și silnică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]