767 matches
-
de-a mări pentru viitorime această prețioasă moștenire”. O „bună istorie națională... îndestul răspândită” - sublinia Nicolae Bălcescu, în Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor (1845) - ar fi ajutat compatrioților „să se întemeieze în patriotism și în curaj și să cîștige statornicia în caracter”. Cum bine s-a spus, istoria pentru N. Bălcescu era un mijloc, și nu un scop. „Ea trebuie să servească interesele naționale și sociale ale unui popor, să-i justifice drepturile, să-i trezească conștiința, să-i însuflețească
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
chestiunea greacă, între 1826 și 1830, în 1853 etc. Mai presus de toate au fost puse țelurile tradiționale ale Rusiei. K. Marx constată, în 1853, cu deplină îndreptățire, că „nu există trăsătură mai frapantă în politica Rusiei decât această tradițională statornicie nu numai în țelurile ei, ci și în mijloacele folosite pentru realizarea lor. În actuala problemă orientală [1853-1856 n.n.] nu există nici o complicație, nici un fel de tratative, nici o notă oficială care să nu poarte pecetea repetării unor pagini de istorie
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
timpului. Considerată un „templu al adevărului”, instituția educativă se cere a fi deschisă tuturor, pentru a asigura formarea și perfecționarea de-a lungul timpului, pe durata Întregii vieți. În calitate de instanță ce slujește comunitatea, școala este un simbol al stabilității și statorniciei, al comprimării timpului și al opririi acestuia. Școala este un ținut al stocării memoriei culturale, un spațiu de gesticulații rememorative și comemorative. Materialitatea Însăși a școlii Încearcă să dea seama de acest raport față de temporalitate: edificii mărețe, ziduri durabile din
Educația. Iubire, edificare, desăvârșire by Constantin Cucoș () [Corola-publishinghouse/Science/1951_a_3276]
-
Dumitru Dinulescu, „Robert Calul”, VR, 1968, 10; Valeriu Cristea, „Robert Calul”, AFT, 1968, 29; Dimisianu, Prozatori, 164-167; Mircea Iorgulescu, Fără senzațional, RL, 1979, 15; Cornel Ungureanu, „Linda Belinda”, O, 1979, 17; Mihai Ungheanu, „Linda Belinda”, ST, 1979, 6; Rodica Florea, Statornicie în formula prozei absurde, VR, 1979, 8-9; Iorgulescu, Critică, 114-119; Moraru, Semnele, 159-163; Raicu, Fragmente, 387-392; Condurache, Portret, 34-36; Dana Dumitriu, „Îngerul contabil”, RL, 1986, 11; George Pruteanu, „Îngerul contabil”, CL, 1986, 2; Cosma, Romanul, I, 213-214; Ulici, Lit. rom
DINULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286788_a_288117]
-
provine din fondul vechi al limbii latine: arare (a ara ), aratura (arătură), seminare (a semăna), sicilire (a secera), colligere (a culege), machinare (a măcina). Dăinuirea timp de secole a acestei terminologii agricole este mărturia vie a originii latine și a statorniciei neamului românesc. 5 O altă ocupație importantă era mineritul. Pe teritoriul românesc au fost valorificate resursele miniere-pământul era bogat în rezerve de minereuri metalice, saline ș.a. Au fost descoperite vestigii ale activității de extragere și reducere a minereurilor, s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
când a ieșit din modă apoi îi merge ca unei haine vechi; artea, cu el împreună, îmblă după pâine, și zdreanța pe care-a purtat-o trăiește mai mult decât renumele său, adică mai mult decât el însuși. Astfel, fără statornicie, ne mână dintr-o țară-n alta, dintr-un loc într-altul, și chiar de acei cari ne iubesc, cari ne onoară, chiar de acei puțini soartea ne desparte, soartea ne impune a-i uita, a-i blestema chiar, pentru că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de război. Bine înarmați, împuterniciți prin ajutorul bulgar și cuman, latinii încep campania contra lui Vatatzes, la care ia parte și Asan în persoană. Agresiunea se începe întîi și întîi contra cetății Tzurulos, asaltată cu vehemență, dar și ținută cu statornicie de către viteaza garnizoană. Modul energic al împresurării și strivitoarea covârșire numerică a agresorilor aliați puseră pe împresurați, cu toată vitejia nepilduită, într-o stare foarte grea. Vatatzes, știind aceasta, se cutremura gândind la căderea verosimilă a cetății, de a căria
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
din contra opuse acestora, căci statul, cu natura sa permanentă și moralizătoare, este cel mai mare adversar al destrăbălării de idei și de instincte. De aceea ei caută să-l sape în toate chipurile, să-i sustragă toate elementele de statornicie și de dreptate de care dispune. Acum justiția le stă în cale. Toate autoritățile consultate până acum s-au pronunțat în contra electivității, toate organele presei independente asemenea. Cu toate acestea o mână de demagogi susține numaidecât izbutirea acestei reforme americane
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
acestei lungi epopee nu găsim însemnîndu-se de niciunul din cronicarii noștri o mișcare agrară; nicicând acest popor 124 {EminescuOpXIII 125} îndărătnic și viteaz nu atinge nici în clin nici în mânecă averea sau dreptul altuia; din contra, vedem o energică statornicie în păstrarea și moștenirea proprietății. A înstrăina un petec de moșie în vremea veche era o afacere de stat și avea nevoie de sancțiunea Domnului și a sfatului suprem. Astfel istoria s-a însărcinat, prin mersul ei organic, să dea
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
și încheiate cu Cernavodă - chiustenge. Numai un guvern onest și o administrație onestă sunt în stare a readuce poporul la ideile sale de drept, a-i reda creșterea și maniera de-a vedea pe care i-o dăduse în trecut statornicia datinei sale juridice și simțul său de echitate, nutrit de biserică și de lege. Astfel, din destrăbălare în destrăbălare, am ajunge a se șterge cu totul din conștiința publică deosebirea între bine și rău, între drept și nedrept; anarhia de
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
cu cel mai bun sânge al strămoșilor. Toată munca aceasta e o lungă și penibilă muncă de apropriațiune. Din câteva ponoare de munte ale Carpaților un popor mic la număr, în contra căruia se decretează cruciade ca în contra saracenilor, urât din cauza statorniciei sale în credința străbună, exclus din viața publică a Europei pentru că nu e catolic, smulge palmă cu palmă, ținut după ținut din mînile omului dușman și a naturii dușmane și, fără cod de legi, fără școală, fără orașe, fără nici un
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
vorbele Abatelui l-ar fi înmuiat într-un butoi cu apă rece, Aloim își îngustă ochii și rosti cu glas mieros: ― Și oare ce crezi că aștept de la tine? Abatele se întrebase de multe ori, într-adevăr, care era motivul statorniciei pe care o manifesta Aloim față de el. Mai avusese amanți. Unii nu apucaseră nici măcar dimineața. Vreo doi încercaseră chiar să-l asasineze, iar unul aproape că reușise. Cu mult timp în urmă, un tânăr precum Aloim aproape că îl convinsese
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
și deprinderi de viață, a unor modele de trai dobândite de generațiile succesive de oameni și care formează temelia oricărei civilizații și a oricărei culturi (Herseni, 1982: 528) H. H. Stahl considera că tradiția este un fenomen de durată, de statornicie a structurilor sociale, materiale și spirituale și de repetiție a acțiunilor umane (Stahl, 1983: 251). Concepția lui H. H. Stahl legată de tradiție este mai elaborată, el distingând două forme ale tradiției, în funcție de caracterul conștient al implicării oamenilor în transmiterea
Sat bogat, sat sărac: comunitate, identitate, proprietate în ruralul românesc by Adela Elena Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
fapt, Dumnezeu refuză să îndeplinească cererea lui Moise de a-i revelă numele său propriu, făcându-i-se însă cunoscut că Acela care îl trimite, care alege pe Israel și este credincios făgăduințelor sale. „Eu sunt cine sunt” este numele statorniciei lui Dumnezeu în relația cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
are însă - după cum am arătat - conotații speciale, referitoare la transcendență și la prezența, care se pierd la transfer. 4.2.5. al-Matn (2.1.6.5.) și Țór, Sela‘, mețó:"h (3.1.16.5.). Toate aceste nume exprimă statornicia de neclintit a lui Dumnezeu, dar cele biblice folosesc metaforă stâncii sau a bastionului, în vreme ce numele coranic este un adjectiv verbal care îl desemnează pe posesorul calității respective. 4.2.6. al-Q"hir (2.1.6.9.), al-Qahh"r (2
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
Numele coranic se referă la iubirea lui Dumnezeu față de credincioșii săi, iubire care nu e de ordinul sentimentului, ci de al voinței, iar cel biblic, la bunătatea și indurarea lui Dumnezeu față de cei cu care a încheiat legământ. Ambele implică statornicie. Bogăția semantica a lui ‚"s:, pusă în lumina și de expresia sinonima ra> ƒese: și de contextele mai numeroase în care se întâlnește această din urmă face din acestă unul dintre cele mai importante atribute ale lui Dumnezeu în Vechiul Testament
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
să-l caute; i-a arătat că ispitei Îi place să acționeze doar acolo unde sufletul o primește sau acolo unde voința se dă bătută; l-a convins de faptul că rostul răului este acela de a-i Încerca mereu statornicia Întru adevăr și credință etc. Μ În lumea oamenilor, soarta ideii de „destin” depinde, prin excelență, de mentalitatea fiecăruia: unii nu concep, de exemplu, situația de a nu-și putea controla viața În măsura În care ar dori, iar alții se tem că
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
la ,,Tribuna poporului” (Satu Mare) și redactor responsabil la ,,Viitorul Maramureșului”. Întâiul volum de versuri al lui I.-O., Primele acorduri (1908), conține „licăriri și scântei din marele foc”, precum aprecia încurajator în prefața cărții Al. Macedonski. Scriind despre versurile din Statornicie (1918), care includ, în afara temei iubirii aprinse pentru femeie, și unele încercări cu subiecte arhaice, biblice, Tudor Vianu nu reușea să-și ascundă sub ironie judecata necruțătoare. În schimb, Se-ntorc cocorii (1926) este o carte închegată, alcătuită mai ales
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
dă duhul odată cu animalele îndrăgite, caii; stingerea din viață a unui personaj este pregătită, printr-un izomorfism narativ, de relatarea morții altcuiva etc.). SCRIERI: Primele acorduri, pref. Al. Macedonski, București, 1908; Ceas rău și alte schițe, clișee, amintiri, București, 1918; Statornicie, București, 1918; Prin baionete și grenade, București, 1921; Tanti Getta, Sighetu Marmației, 1922; Se-ntorc cocorii, Sighetu Marmației, 1926; Pro gloria Bacchi, București, 1927; Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
Himera, București, 1928; Cina lui Terens, București, 1933. Traduceri: Maxim Gorki, O idilă, București, 1909, Din jertfele iubirei, București, 1910, O idilă. Într-o noapte furtunoasă, București, 1911. Repere bibliografice: D. Karnabatt, Broderii pe tema unui nou volum de versuri: „Statornicie”, „Renașterea”, 1918, 60; A. Davidescu, ,,Se-ntorc cocorii” de C. Ionescu-Olt, ,,Satu Mare”, 1926, 61; G. Bacovia, Încrestări..., ,,Căminul nostru”, 1927, 12; Al. Iacobescu, [Constantin Ionescu-Olt], ,,Gorjanul”, 1933, 29; Paul I. Papadopol, ,,Se-ntorc cocorii”, ,,Poezia”, 1934, 9; Adriana Iliescu, „Literatorul
IONESCU-OLT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287591_a_288920]
-
care au generat-o. Oscilant în alte opinii teoretice, a combătut naturalismul de pe pozițiile clasicismului. Adversar hotărât, pe plan teoretic și practic, al curentelor literare novatoare, și-a făcut din clasicismul francez un ideal, pe care l-a păstrat cu statornicie. SCRIERI: Încercări critice de literatură franceză, precedate de un studiu de estetică, Iași, 1898; Starea societății și a republicii romane pe vremea lui Cicerone și a lui Cesar, Iași, 1901; Studii după corespondența lui Cicerone, Iași, 1901; Praecepta insigniora litteraria
GHEORGHIU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287240_a_288569]
-
sunt două marote ale imaginarului scriitorului, alcătuite dintr-o sumă de clișee ținând de melodramă sau de romanul sentimental: prima este seducătoarea ratată, care după o tentativă de suicid își găsește fericirea în conjugalitate; a doua este o penelopă a statorniciei, lipsită de dramatism și profunzime. Dacă în alte scrieri, precum nuvelele din volumul Cascadorul (1981) sau romanul Învingătorului i se dau flori (1989), tematica și tipologia sunt aceleași, registrul narativ se schimbă. De pildă, în Cascadorul, al cărui pretext narativ
LILA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287809_a_289138]
-
Moraru, Textul, 30-34; Raicu, Fragmente, 454-475; Iorgulescu, Prezent, 140-151; Călinescu, Biblioteci, 156-161; Sorescu, Ușor cu pianul, 181-186; Dimisianu, Subiecte, 178-188; Cristea, Fereastra, 186-190; Piru, Critici, 272-275; Ov. S. Crohmălniceanu, O lucrare critică de anvergură, RL, 1990, 3; Valeriu Cristea, Fațetele statorniciei, CC, 1990, 2; Ioan Holban, Pentru o istorie a literaturii, CRC, 1990, 10-11; Monica Spiridon, O istorie vie a literaturii de azi, R, 1990, 3; Anton Cosma, Spre marea sinteză așteptată, F, 1990, 7; Lovinescu, Unde scurte, I, 410-411, 481-484
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]
-
De vreme ce cornul cel mic crescut pe capul fiarei „avea doi ochi” (Dan. 20), și Anticristul‑om are ochi, dar nu ochi obișnuiți: cel drept este „ca steaua dimineții”, simbol al căderii diavolului (Is. 14,12‑15), celălalt, imobil, simbol al statorniciei acestuia în greșeala sa. Gura sa este largă „de un cot”, căci cornul cel mic spune „enormități” (megala) împotriva lui Dumnezeu; dinții săi uriași amintesc, de asemenea, de dinții celei de‑a patra fiare, care „erau de fier” și „fărâmițau
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
și la văduvă să nu slujești”422. * Erau demonizate, fără îndoială (precum țigăncile, văduve sau nu [dar să nu uităm că, în cazul țiganilor, demonizarea avea și un sâmbure etnic, era congruentă cu marginalizarea], itinerante, deci în flagrantă contradicție cu „statornicia” medievală, suspectate a se afla în contact cu diavolul, căci descântau - nu întâmplător prima acuză de vrăjitorie a fost aruncată, în Franța, în 1499, unei țigănci, [care a și fost spânzurată] -, ghiceau în bobi ori cu ghiocul, erau în stare
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]