796 matches
-
Șirin, buzele ni s-au atins, ochii ni s-au Închis, Împrejurul nostru nu mai exista nimic altceva decât monotonia cântecului greierilor, răsunând În capetele noastre amețite. Un sărut prelung, un sărut arzător, un sărut al anilor străbătuți și al stavilelor dărâmate. De teamă să nu vină alți oaspeți, să nu se apropie alți servitori, ne-am ridicat, și am urmat-o printr-o alee acoperită, o ușiță nebănuită, o scară cu treptele sparte, până În apartamentele bătrânului șah, pe care nepoata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de acceptat sub nici o formă, ar fi chiar absolut reprobabil, ca maphia dintr-una dintre aceste țări să se apuce să negocieze direct cu administrația unei altei țări. Cu toate acestea, lucrurile Încă nu ajunseseră În acest punct, axistase o stavilă până atunci, ca o ultimă formă de pudoare, principiul sacrosanct al suveranității naționale, atât de important pentru maphii ca și pentru guverne, ceea ce, fiind mai mult sau mai puțin evident În fapt care le privește pe acestea, ar fi destul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
a-i întări spusele Bursucului, pâlpâie o străfulgerare caldă, o rază de lumină subtil primăvăratecă, o irizare intens-albăstruie, familiară și plăcută ochiului! Ca o văpaie darnică, desprinsă dintr-un rozariu nevăzut, o flamă sau o scânteie ce sporește pulsatilă, fără stavilă, inundând vizuina rece, până în cel mai ascuns ungher al ei! Urmează sunetele... Fluide, line, paradisiace, pure, molcome, de o rezonanță și de o limpezime de cristal! Undeva, la o lungime de braț, într-un crâng, susura un izvor! Ciripeau păsări
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
Lambert se așeză cât mai departe de Kane, așteptând cuminte să se întoarcă Dallas. În jurul epavei vântul urla, proclamând apropierea crepusculului. Nu era în stare să-și ia ochii de la micul monstru agățat de fața lui Kane și să pună stavilă celor mai nebunești speculații. Reuși totuși să nu se gândească la ceea ce ar putea să-i facă în acest timp lui Kane. Așa și trebuia, altfel ar fi înnebunit Dallas reapăru, ținând în mâini cele trei prese metalice. Se puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
ești tot timpul morocănos și prostdispus, și-ți otrăvești și sufletul tău, și-i otrăvești și pe ceilalți. E bine să-ți faci și tu plăcerile în viață, că nu pierde nimeni nimic... Așa nu mi-am mai pus eu stavilă la mâncare când țineam pensiune. Pentru că unii oameni mănâncă de nervi, alții mănâncă de plictiseală, dar cel mai greu se abțin cei care mănâncă din plăcere. Și ultima plăcere care mai rămâne omului în viață este mâncarea. Aia a fost
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
două armate cât s- au luptat, dar castelul tot nu a putut fi cucerit. în aceste condiții, supărătoare și pentru unii și pentru alții, gândul păcii a prins a se înfiripa. Numai că în calea lui se ridicau, precum o stavilă, orgoliile, fudulia - mai pe șleau spus. „Cum să cedez eu?” se autointeroga Girard. „Să mă las învins de un nesupus?” se întreba, tot retoric, și Carol cel Mare. Și într-o tabără și în cealaltă, se găseau destui tineri cuprinși
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92334]
-
cu mine. Uită-te cât sunt de slabi, de instinctuali!...Și-apoi privirile acelea melancolic - bovine! - Sun ”robii naturii” din ei. - Dar tu nu ești așa! observă ea imperativ. - Nu. Sigur că nu! îi răspundeam, în timp ce mă străduiam să pun stavilă unor argumente contrarii, care-mi umblau prin minte. După ce Ola a împlinit un an și jumătate, i-am cumpărat un pătuț mai mare , pe care l-am pus în camera lui Petrișor. Ușa de la odaia lor, care da în dormitorul
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93450]
-
limbii sau cu alte lucruri, teoretic, rezolvabile. El e mai adânc, mai complicat, și cade în răspunderea mea. America e făcută pentr alt fel de oameni decât mine sau, mai exact, eu nu sunt bun pentru America. Și, probabil, nenumărate stavile interioare mi-au îngreunat accesul spre înțelegerea Americii. Poate, tot ce am reușit aici a fost să-mi văd sub o lupă enormă defectele. Din pricina lor, cu siguranță, sunt tentat să zic, parafrazând celebrul Timeo Danaos et dona ferentes, mă
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de bine mi-au prins acele luni de orgie. Trăiam într-un fel de ceață, în care râsul hohotea tot mai stins, încât până la urmă nici nu-l mai auzeam. Indiferența mea, și până atunci atât de mare, nemaiîntâlnind nici o stavilă, se întindea ca o scleroză. Terminasem cu emoțiile! Starea mea de spirit era mereu aceeași sau, mai bine-zis, nici nu putea fi vorba de o stare de spirit. Plămânii tuberculoși se vindecă uscându-se și astfel fericitul lor stăpân moare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
Așezarea geografică a românilor face o excepția de la această regulă. Ei sunt lipsiți de margini firești, și muntele, care ar trebui să-i despartă de alte naționalități, strătae însuși poporul lor în mai multe mădulare dezbinate, între care ridică niște stavile uriașe, rupe continuitatea țării lor, împărțind-o în mai multe regiuni ce nu au între ele mai niciun soi de legătură. Carpații au într-adevăr o configurație foarte ciudată, precum n-o mai întâlnim la nici un munte de pe fața pământului
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
și Moldova, în loc de unul singur. Și atât de puternică fusese îndreptarea divergentă, imprimată lor încă de la obârșie, încât ele trebuiră să trăiască despărțite, ba chiar dușmane, mai mult de o jumătate de mie de ani. Abia veacul nostru văzu dispărând stavila ridicată între ele și unirea lor într-un singur corp. Dar aici era vorba numai de piedici ridicate de oameni, de greutăți politice, și faptele omului, mai ușor se pot învinge sau cel puțin încunjura. Creațiile naturii însă stau înaintea
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
părea să aibă pentru ea neașteptate limpezimi, iar viața ei, neînsemnată și banală pentru ceilalți, constituia un ritual neîntrerupt. Ca apa râului, care își schimbă, după maluri, forma și adâncimea, dar niciodată cursul dinspre izvor spre fluviu, mereu îngrijorată de stavilele presimțite, Zenobia leabătea din cale sau le ocolea, domol, fără să-și dedubleze cu nimic ființa. Firește, în privința ei n-am să insist prea mult. Periculosul joc al evocării își are limitele și logicile lui, cărora mi se pare necesar
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu care avusese de-a face: își păstra forma inițială. Moleculele lui erau monoatomice, dar aveau o organizare neobișnuită. Una din ușile sălii mașinilor se prăbuși deodată spre interiorul sălii. Corl auzi strigătele oamenilor care se precipitau înăuntru. Nemaiîntâlnind nici o stavilă, flăcările țâșniră înainte. Pardoseala sălii mașinilor începu să șuiere, parcă protestând împotriva focului care mistuia metalul. Corl auzea cum zgomotul acela amenințător se apropie. Încă un minut și oamenii aveau să ardă ușile subțiri care despărțeau sala mașinilor de atelierul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
neamul. Regimul stalinist a persecutat aproape toate naționalitățile înghițite de Imperiul Roșu, dar cu românii a avut un motiv în plus să se răfuiască. Ideologia lui Lenin și Stalin n-au putut ierta România pentru că a stat ca o adevărată stavilă în calea propagării comunismului. Pe lângă faptul că nu ne-am bolșevizat în 1917, în 1919 Armata Română a desființat republica roșie maghiară a lui Bela Kun, apărând astfel Europa de comunismul leninist stalinist. România - o insulă latină într-o mare
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
expusă ca românii basarabeni. Istoric s-a dovedit că niciodată vecinii noștri din Răsărit nu ne-au vrut binele și în numele credinței comune s-au arătat protectori ai noștri, cu scopuri ascunse, nemărturisite. România a fost ca un ghimpe, o stavilă în calea tendințelor expansioniste ale uriașului imperiu. Câte războaie au purtat cu turcii pe motiv că ne țin partea au transformat România în teatre de război cu tot cortegiul de suferințe rezultat din ocuparea vremelnică a teritoriului nostru. Revoluția rusă
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
expediate trei proiectile. Bărbatul acela fusese ales de soartă -, de fapt de Ministerul de Interne - ca să vegheze asupra vieții sale și a celor dragi lui. Escorta - Îi spuseseră - nu e o asigurare de viață, ci un paravan, un fel de stavilă: nici o ușă blindată nu funcționează Împotriva hoților, dar e bună. Omul ăsta n-o să te abandoneze niciodată. Tu ești misiunea lui. Omul ăsta te va urma oriunde vei merge, și nu va sta liniștit până când nu va Închide În urma ta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Încuibat În imaginea mamei. Când, de fapt, femeile nu mai sunt cele de altădată. Societatea asta a noastră se autoexterminează, nu are un viitor, căci fiecare caută o fericire egoistă, imediată și sterilă, și ar trebui să pună cineva o stavilă, chiar legală, acestei disoluții. Dar onorabilul nu era capabil să-i asculte pe ceilalți, căci era preocupat doar de el Însuși și Își privea ceasul cu nerușinare, era deja vremea să plece: Înainte de a-și uza pantofii printre tarabele de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Îi aminteau de cimitirele etrusce și de templele grecești, magnifică mărturie a unor civilizații demult apuse. Iar decadența aceasta, această nepăsare, singurătatea frescelor și a altarelor, a sacristielor și a corurilor Îl Întristau, dar nu știa cum să le pună stavilă. Onorabilul Își făcu semnul crucii și Își aplecă genunchiul, privind altarul - iar polițiștii care Îl urmau Îl imitară. Antonio nu intrase niciodată În Sant’Agostino. Înălțimea tavanului Îl impresionă. Așa cum Îl impresionase și cerul albastru presărat cu stele care străluceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
fost o generație 1948 Într-o lume care se prăbușea și o alta care Începea să se construiască din ruine. A fost o generație 1948 care a suprasaturat temnițele comuniste, o generație care prin suferințe inimaginabile a Încercat să pună stavilă celor mai crude și celor mai sângeroase hoarde dintre cele care s-au tot năpustit peste biata noastră țară. Mult Încercata generație 1948 a trebuit să Îndure cel mai perfid experiment ce s-a exercitat pe ființa umană, cu atât
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
inspirația de a intra în legătură cu ea..."? - Să te rupi în figuri! Obligat ne-o îmbunătățește!... Să-i crească nasul lui Gabriela, dacă om rămâne neîmbunătățiți!! se lansă șoferul într-o cursă de hăituire a țurloaielor consultantei, care, într-un ultimă stavilă pusă excitării, scheună aproape cu sufletul sfâșiat și își retrase gleznele fremătătoare sub canapea... Pișicherul de taximetrist nici că-și rată clipa de slăbiciune a băbăției. Dintr-o mișcare, fu pe rezemătoarea canapelei dânsei. Îi luă palma pistruiată între casmelele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
năpădindu-i marginile, când mai puțin, tîrîndu-te sub ea. Asemenea acelor râuri care n-au albie: căci inundă sau seacă. Ancorat în plus sau în minus, ești predestinat nefericirii, ca orice ființă smulsă din linia viețuirii. A fi e o stavilă pentru infinitul inimii. Este atât de misterios fenomenul prin care un om crește peste el însuși! Trezindu-se, nu mai vede pe nimeni în jurul lui. Astfel, își țintește ochii spre cer, spre cea mai apropiată înălțime. În materie de singurătate
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
orientează politicește prin instinct; numai națiunile au ridicat politica la rangul de artă. Un popor care n-are instinct politic ratează în drumul spre națiune. Și ce înseamnă instinct politic? Pornirea nereflectată de afirmare, de afirmare ca atare, nepreocupat de stavila valorilor; forța și triumful ca finalitate, în afară de restricțiile eticii; dorința de primat și de unicitate; cultul pentru organizație și formele obiective. Instinctul politic, devenit artă, canalizează toate energiile în vederea obținerii unui câștig maxim. Națiunile cu mare spirit politic sânt veșnic
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
datorită părții intacte a personalității lor, adică în ciuda anomaliei; pe de altă parte însă, adesea tocmai trăsăturile patologice ale caracterului lor, dezvoltarea lor unilaterală, potențarea anormală a unor anumite dorințe, faptul că s-au lăsat pradă fără reflecție și fără stavilă unui singur scop le dau puterea de a-i trage după ei pe alții pe făgașul lor și să învingă rezistența lumii"487. Oricît de exagerat și de șocant vi s-ar părea acest portret, trebuie să ținem seama de
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
comentați...? Poetul de la Începutul secolului al XIX-lea n-are Încă ambiția de a fi autor. „Autorlîcul” apare mai tîrziu și se răspîndește repede din moment ce Heliade scrie deîndată o satiră a autorlîcului, iar Kogălniceanu instaurează critica literară pentru a pune stavilă În primul rînd maniei de a scrie. La 1820 poetul român ezită să-și semneze poemele, din pudoare sau din orgoliu (poezia nu-i o carte de vizită convenabilă pentru un om cu ighemonicon), la 1845 scrisul devine o profesiune
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Oricîte va gîndi, Nu-i duh dă istăciune Și n-o va dobîndi.” Tema lui este, nu mai Încape vorbă, facerea, obsesia lui cea mai mare este formarea limbii poeticești. Și facerea Începe prin zăgăzuirea dialectului, prin punerea de hotare, stavile În fața unei oralități slobode. Frica de a greși este aproape mistică la Ienăchiță și, sub puterea ei, poetul scrie mai sus-pomenitele Observații sau băgări de seama asupra regulelor gramaticii românești, terminate, se pare, Încă din 1780. Deschiderea Începe, dar, la
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]