2,893 matches
-
Acasă > Poeme > Devotament > ÎMBRĂȚIȘAREA UNEI FETIȚE Autor: Anghel Zamfir Dan Publicat în: Ediția nr. 1514 din 22 februarie 2015 Toate Articolele Autorului vino împreună să ne amintim de alergările prin stepele copilăriei în mijloc de păduri nepătrunse rătăciri ale inimilor noastre să ascundem de ochi și priviri și de vom fi învinși de atingeri nevinovate să rugăm iertarea să ne treacă în memoria ei invata-ma cum să-ți ating frumusețea
IMBRATISAREA UNEI FETITE de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1514 din 22 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382386_a_383715]
-
Dragoste > VERDICT Autor: Marioara Nedea Publicat în: Ediția nr. 2106 din 06 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Mă trezește tropotul de zimbru. Mă aleargă vulturu-n Carpați. Simt mirosul verii lingușind un timbru printre arealuri de puieți fanați. Lupii albi de stepă, mai dezbin-o cină între frați de cruce, printre brazi. Din falanga lunii mai cerșesc lumină pentru vindecarea unor ieri și-un azi. Îmi hrănesc speranța cu amfibii. Piatra se transformă în oțel. Îmi răstoarnă marea amfiteatre-n tibii. Știuci
VERDICT de MARIOARA NEDEA în ediţia nr. 2106 din 06 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/382474_a_383803]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
Acasa > Poezie > Delectare > STEPĂ Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2064 din 25 august 2016 Toate Articolele Autorului STEPĂ Se pierde vara, veștedă, în stepe, Cu foșnetul, din nou uscat, al ierbii, Când boncăne frenetic iarăși cerbii Și-un anotimp sfârșește, altu-ncepe. Sunt fericiți toți tinerii, imberbii, Iar bucuria le-o putem pricepe, Dar este greu, oricui, în a concepe: Suntem stăpânii sau suntem doar
STEPĂ de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2064 din 25 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/383845_a_385174]
-
frații săi, au încălecat și au plecat spre munți. Era foarte periculos dacă mai rămâneau! Răzbunarea familiei lui Ginghir nu era deloc de dorit, iar tatăl său nu putea face nimic. Tot din cauza tradiției! După două zile de goană prin stepă au ajuns la poalele munților unde pe pășunile cu iarbă grasă erau tot felul de crescători de cai. Se angajară la un herghelegiu ca slugi pe timp de doi ani. Urmau să-și primească plata la sfârșitul perioadei. Au fost
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
sat, să adune informații. La întoarcerea lui a aflat că tatăl său fusese otrăvit, iar familia lui Ginghir pusese mâna pe putere. O mișcare destul de neinspirată având în vedere că după o săptămână cam toți erau jupuiți și lăsați în stepă să se descurce cum or putea. Ce-i drept fuseseră și unii mai norocoși care au murit zdrobiți cu ghioagele. Faima sa de conducător drept și ferm se răspândi ca fulgerul și în curând avea o mică armată. Se știe
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
Problema războiului nu este însă când și de ce îl pornești, ci cum trebuie să-l duci mai departe. Asta deoarece o armată, odată pusă în funcțiune, devine periculoasă dacă este lipsită de obiectul muncii. El însă era un om al stepelor, al spațiilor larg deschise și nu se speria de o asemenea eventualitate. Porni spre vest! Vestitele centre ale Buharei și Samarcandului își deschiseră porțile în fața lui ceea ce se dovedi a fi un lucru înțelept fiindcă el răsplăti fapta lor. Aurul
MARELE HAN de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383959_a_385288]
-
realistă, și unele și cealaltă sprijinite pe energia generatoare de emoții superioare, și de reflecții arborescente a Ideii (Basmul cu Soarele și Luna, 1988; Folclor din satele de pe Burdea, 1994; Cultul grâului și al pâinii la români, 1997; Reporter în stepa tranziției sau zece prilejuri de deontologie, 2003; Semioză și deictica semnului în credințele românești, 2006; Studii și articole de etnologie, 2007; Homo Moralis. Mari paradigme etice și etosul românesc, 2008; Spiritul pendulator. Eseurile de la Stuttgart, I, 2010; Solemnitatea ignoranței. Eseurile
PROZA LUI IULIAN CHIVU SAU VIAŢA CA SUPRAVIEŢUIRE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1793 din 28 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383004_a_384333]
-
frica și să devină un copil fără copilărie. Cu o copilărie încheiată înainte de vreme, Mihai Vișoiu a căutat școala, o instituție care l-a refuzat în multe rânduri, orânduirii celei noi, care tocmai dăduse buzna cu bocancii mînjiți de noroiul stepei, nefiindu-i pe plac toți oamenii, ci mai mult aceia care au arătat o deosebită plăcere de a pupa dosuri neșterse și de a mânca rahat. Refuzând acest fel de a se înscrie cu bile albe în catalogul celor cu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92743_a_94035]
-
Dacă Ernsti și-a recunoscut între ele măcar câteva dintr-ale lui, n-am aflat până la urmă. Ce importanță mai avea? răspundea uneori întrebărilor mele, poate le chemase tatăl său la sine, căci îi spusese cândva, înainte de a pleca în stepele rusești, cu o pronunțată presimțire a morții, că doar niște porumbei ar lua cu el când o fi s-ajungă pe lumea cealaltă... L-am văzut peste ani. Tot pe Teritoriu. Mă aflam întâmplător pe malul lacului, venisem și eu
ULTIMII ROLLERI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 1681 din 08 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/383136_a_384465]
-
prima oară când o văzuse? Dacă ideea nu ar fi fost blasfematoare, el chiar ar fi admis că exista ceva divin În mișcările ei, asemănătoare cu ale unei preotese, mai curând decât cu ale unei prostituate. Se spune că În stepele de la Răsărit trăiau niște triburi feroce de nomazi, ai căror regi și preoți erau femei de o frumusețe statuară și miraculoasă. Acestea erau Îngropate În morminte somptuoase, acoperite cu bijuterii splendide și cu semnele măreției lor, printre stoluri de curteni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
sfârșit privirea pe sub gene, pregătindu-se să răspundă politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
pregătindu-se să răspundă politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
politicos, dar ferm, „da, vin de la Râm”, însă tătăroaica nu-l lăsă să înceapă, ci continuă ea: — Ce fericit poți fi, domnule Iovănuț! Umbli atâta și vezi atâtea! Pe când eu... tot în stepă. Mă uit în dreapta: stepă. Mă uit în stânga: stepă. Mă uit în sus... ce să mai vorbim?! „Mde!” își spuse în gând Iovănuț, zărindu-i totuși Huruzumei vârful botinei în formă de semilună cum se mișca jucăuș prin iarba îmbelșugată care creștea illo tempore pe-acolo, pe lângă Nistru. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cu ochi blânzi, somnoroși, ce frază frumoasă am scos. Așa! Să-i lăsăm acum o vreme pe Metodiu și pe han, pe Iovănuț și pe Huruzuma, să se bucure de dulceața vieții de tabără și să ne aruncăm privirea peste stepă. Ce zărim? Scoală, Cetitoriule! La o oarecare depărtare de tabără, trei oameni pe trei cai veneau încet, la pas. Caii abia mai mergeau, călăreții abia se mai țineau. Cel din mijloc, mai gras, bărbos, bine îmbrăcat, cu o căciulă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
cel gras. Ce folos că l-ai învățat rostirea poeticească, dacă i-au tăia limba? Nu era mai bine să-l fi lăsat la plug, să fi rămas acasă? Episodul 10 O REVEDERE îNDUIOȘĂTOARE Și cum hălăduiau cei trei prin stepă și vorbeau (adică, mai bine zis, numai doi vorbeau, deoarece, cum aminteam mai înainte, celui de-al treilea tovarăș, printr-una din acele nefericite întâmplări care au hotărât de-atâtea ori soarta rapsozilor dunăreni, i se tăiase o bună bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
se facă liniște. Tătărușii, care până atunci se tot învârtiseră în jurul înalților oaspeți împungându-i cu voioșia caracteristică vârstei, își vârâră ascultători iataganuțele la brâu. — Fraților! - glăsui tătarul, și acest cuvânt, rostit cu putere, se rostogoli ca o chezășie peste stepă. Fraților! Am ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ascultat aici vorbele pline de miez ale acestui preaînțelept dunărean mazilit și timpanul meu obosit de vuietul vaietelor și-ai vânturilor a vibrat tresărind la zvonurile retoricii! Mare lucru, fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia, nomad! M-am săturat, fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
fraților! De zece ani umblu teleleu, parcă așa se spune, prin stepă, n-am casă, n-am masă, n-am decât o tradiție, fraților! Sunt, scuzați-mi expresia, nomad! M-am săturat, fraților! Căci ce e viața noastră tot în stepă, oare? Soare fără umbră, dropie fără sare! Eu citesc, fraților, dați-mi voie, citesc mult, nu mă joc, am învățat să citesc pe cal! Pot citi și la trap și la galop, vă dau cuvântul meu de om! Dar până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
orizontului în Vest, dunărenii porniră la drum: Barzovie-Vodă, spătarul Vulture și Broanteș spre Stambul, Metodiu și Iovănuț spre Moldova. Să-i urmărim oleacă pe aceștia din urmă. După vreo două ceasuri de cale bună, se lăsă noaptea. Călugării mergeau prin stepă fără grăbire. Era răcoare, ieșise și luna. Ici se auzea un greiere, dincolo o furnică, cerul înstelat era deasupra lor și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și legea creștinească în ei. Ce mai, să te tot duci! — Doamne, preacuvioase Metodiu - suspină Iovănuț, trăgând aer în pieptul încă mic, da-n care bătea o inimă curată - frumoase lucruri a mai făcut Domnul pe pământ, până și-n stepă! Domnul e-n toate - răspunse înțelept Metodiu. E și-n cele ce, cum ar veni, sunt acum, da’ și-n cele ce, cum s-ar zice, mâine vor râde la soare. — Bine, bine, da’ cum poate El să fie chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
îngrijorat și surprins Metodiu. Măi băiete, măi, băiete, bag sama că ție-ți place maieutica, măi!... Episodul 19 LA HOTARELE MOLDOVEI Și tot așa, târâș-grăpiș, ba vorbind una, ba ferindu-se să vorbească despre alta, cei doi călugări înaintau prin stepă, apropiindu-se de hotarele Moldovei. în urmă-le, la răsărit, tocmai prindea a miji o geană de lumină, când, din iarba somnoroasă și-naltă, țâșni drept în fața lor o arătare grozavă și, o dată cu ea, bubui un glas de spaimă: — Bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Are și personajul. Că dacă ești tot timpul în coasta lui, știi cum te simte? Mai ceva ca omul! Să dăm un exemplu: după cum poate mai ții minte, pe Barzovie-Vodă, pe spătarul Vulture și pe Broanteș i-am lăsat în stepă, în drum spre Stambul. Și cum mergeau ei călare prin stepă, din când în când Barzovie-Vodă se-ntorcea neliniștit și zicea: „Spătare Vulture, să știi că ne urmărește cineva.” „Cine să fie, mărite Doamne, nu vezi că nu-i nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
știi cum te simte? Mai ceva ca omul! Să dăm un exemplu: după cum poate mai ții minte, pe Barzovie-Vodă, pe spătarul Vulture și pe Broanteș i-am lăsat în stepă, în drum spre Stambul. Și cum mergeau ei călare prin stepă, din când în când Barzovie-Vodă se-ntorcea neliniștit și zicea: „Spătare Vulture, să știi că ne urmărește cineva.” „Cine să fie, mărite Doamne, nu vezi că nu-i nimeni?” „îți spun eu, că simt, ne urmărește cineva, spătare.” „Acuma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]