1,136 matches
-
propriu administrației de stat și este caracteristic dispozițiilor, ordonanțelor și decretelor, cînd este orientat dinspre instituții spre cetățeni și are statut hortativ, și cererilor, memoriilor, reclamațiilor, cînd este orientat de la cetățean spre organele de stat. Limbajele acestui tip conțin formule stereotipe, au un vocabular relativ limitat și o orientare univocă a semnificațiilor cuvintelor. Limbajul ce caracterizează documentele ce emană de la instituții către cetățeni are în parte trăsăturile unui limbaj tehnic, deoarece arată cum trebuie procedat și ce trebuie realizat. Tipul limbajelor
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sensul că interesează mai ales relațiile acestuia cu cadrele sale - societate, istorie, instituții, putere etc. - și cu efectele pe care le dezvoltă, prin intermediul unor coduri concepute ca forme impuse de limbaj realității, capabile să prescrie și să impună un mod stereotip de interpretare a ei, în acord cu exigențele determinismului social și cultural. O primă accepție a termenului text ar trebui să clarifice identitatea unității funcțional-comunicative în raport cu suportul material al obiectului-text, cu alte cuvinte, o precizare preliminară de tip ontologic impune
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
în vederea creării impresiei de adevăr, ținînd, astfel, de clasa discursurilor convingătoare. În a n a l i z a d i s c u r s u l u i, verosimilul privește organizarea sintagmatică a discursului, care decurge din secvențele stereotipe și așteptate de destinatar, cu privire la acțiunile, scopurile și mijloacele prezente în conținutul discursului. V. argument, argumentare, doxă, retorică, stereotip, topos. ARISTOTEL P.; GREIMAS - COURTES 1993; AQUIEN - MOLINIE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM VOCABULAR. Potrivit unor concepții, cuvîntul vocabular este un
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
d i s c u r s u l u i, verosimilul privește organizarea sintagmatică a discursului, care decurge din secvențele stereotipe și așteptate de destinatar, cu privire la acțiunile, scopurile și mijloacele prezente în conținutul discursului. V. argument, argumentare, doxă, retorică, stereotip, topos. ARISTOTEL P.; GREIMAS - COURTES 1993; AQUIEN - MOLINIE 1996; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002. NM VOCABULAR. Potrivit unor concepții, cuvîntul vocabular este un sinonim al lui lexic, avînd semnificația "totalitate a cuvintelor unui stadiu al limbii naturale". Există însă și accepțiuni specifice
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
culture, MIT Press, Cambridge, MA, 2006; (în colab. cu Wilkins, David P.) Grammars of space, Cambridge University Press, Cambridge, 2006. Walter LIPPMANN (1889-1974), scriitor și jurnalist american, teoretician al comunicării, recunoscut pentru ideile referitoare la natura persuasivă a comunicării publice (stereotip, opinie publică). Lucrări de referință: Public Opinion, Harcourt, Brace, New York, 1922; The phantom public: a sequel to "Public opinion", Harcourt, Brace, New York, 1925. Dominique MAINGUENEAU (n. 1950), profesor la Universitatea Paris-Sorbonne, specialist în gramatică și în analiza discursului, membru al
[Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
antitetice și, într-adevăr, printre cele mai surprinzătoare caracteristici ale controversei academice referitoare la societatea civilă în contextul chinez este modul în care aceasta a realizat o reconsiderare a istoriei gîndirii politice chineze și a culturii sale politice. Împotriva opiniei stereotipe care consideră China o specie a despotismului asiatic, s-a pus un accent deosebit pe ideea că protestul contra puterii de stat, mai ales în ideea de a-i dezonora pe lideri și de a-i forța să-și modifice
by John Keane [Corola-publishinghouse/Science/1061_a_2569]
-
calitate de simbol originar al oului: "Cum lumea veche, în cleștar/ Înoată în subțire var/ Nevinovatul, noul ou/ Palat de nuntă și cavou" (Oul dogmatic); în viața telurică, melcii se împreunează în "fiori ușori", simbolizând instinctualitatea oarbă; ei au existența stereotipă, de la începuturile obscure ale lumii: "Uvedenrode/ Peste mode și timp/ Olimp!"; sens solar, cântecul pur "în limpezimi răcoroase" (In memoriam); pretext pseudo-baladesc, cu note romantice într-o baladă în care Crypto ("regele ciupearcă") aspiră la iubirea lui Enigel "lapona mică
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
deși prieteni, se vorbesc de rău. Interesant este și schimbul de telegrame pe marginea unor aspecte banale, sau variațiile de limbaj din ziarele vremii despre sinucidere și incendii. Contextul are agramatisme, raporturi adversative, pleonasme, dezacorduri logice, topica latinizantă. Un limbaj stereotip identificăm și în schimbul de telegrame din Urgent, dar și grotescul, comicul, satiricul în unele momente și schițe. În nuvele întâlnim un mod special de investigație umană, câteva note naturaliste vizând aspecte naturaliste. În O făclie de Paște punctul culminant îl
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
primară nu-i decît un pretext pentru ca un narator-personaj perceptibil să nareze o povestire. Fabula primară, de exemplu, poate fi prezentată ca o situație în care transformarea necesară nu poate fi realizată deoarece... Aici urmează narațiunea în ramă. Un exemplu stereotip: un băiat îi cere unei fete să se căsătorească cu el. Ea îl iubește și ar urca pe scara socială măritîndu-se cu el. Cu toate acestea, nu poate accepta. Motivul este [că în trecut ea a fost sedusă de un
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
translație netedă între rezumat și scenă, pentru a nu-i obosi pe cititori cu un ritm prea rapid și nici pentru a-i plictisi cu un ritm prea lent, în decursul timpului s-a dezvoltat tendința de a respinge modelul stereotip. Am văzut deja că în Doamna Bovary scenele prezintă frecvent un eveniment in extenso, ca un exemplu pentru o serie întreagă de evenimente. În fiecare joi eroina mergea la Rouen să-și viziteze iubitul: urmează o scenă lungă, în care
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și plate, folosită de mai bine de șaptezeci de ani, se baza pe criterii psihologice. Personajele rotunde sînt ca niște persoane "complexe", care trec printr-o schimbare în decursul povestirii, rămînînd capabile să surprindă cititorul. Personajele plate sînt stabile, personaje stereotipe care nu dezvăluie/conțin nimic surprinzător. Chiar dacă asemenea clasificări ar fi transformate în distincții folositoare, ele s-ar aplica doar unui corpus limitat: acela al narațiunii psihologice. Genuri întregi, ca basmele, romanul polițist și romanul de consum, dar și un
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Pe Napoleon chiar îl întîlnim destul de des. Personaje legendare, ca Regele Arthur sau Moș Crăciun, intră și ele în acest cadru de referință. Personajele istorice nu sînt determinate mai puternic decît cele legendare. Dimpotrivă, personajele legendare emană un anume comportament stereotip și trăsături tipice; dacă povestirea s-ar detașa prea mult de aceste trăsături tipice, ele nu ar mai fi recognoscibile. Dacă sînt prezentate în opoziție cu personajele referențiale totuși, asemenea personaje "atipice", deviate de la normă, pot declanșa surprize, suspans sau
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
această categorie nu intră doar nume ca Tom Degețel și Albă-ca-Zăpada. Hercule Poirot, detectivul Agathei Christie, are capul în formă de pară. Miss Marple nu-i o simplă femeie, ea este necăsătorită și de aici decurge o serie de calități stereotipe legate în mod convențional de domnișoarele în vîrstă: demne de încredere, curioase, inocente, naive, cu mult timp liber la dispoziție toate aceste calități fiind necesare pentru evoluția fabulelor. De fapt, din pricina unei conexiuni inseparabile dintre titlul de "Miss" și numele
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
mai mare decît răspunsurile generalizatoare. Relații cu alte elemente Relațiile dintre diferitele elemente la nivelul povestirii iau naștere datorită modului în care acestea sînt combinate și prezentate. Relațiile dintre spațiu și eveniment devin evidente dacă ne gîndim la bine-cunoscutele combinații stereotipe: declarații de dragoste sub clar de lună, reverii pe un vîrf de munte, întîlniri la un han, apariții fantomatice printre ruine, încăierări în cîrciumi. În literatura medievală, scenele de iubire au loc frecvent într-un spațiu special, corespunzător cu ocazia
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
privi și defini; de ceva timp, probase idei ca pe tot atîtea rochii de pe un cuier. Își clătea gura cu cuvinte și fraze tocite precum poezioarele pentru copii: căci, în preajma experiențelor cruciale, tradiția alocă anumite atitudini și ele sînt destul de stereotipe. Ah da, prima iubire! ... A crește e obligatoriu să fie dureros! ... Primul meu copil, știi... Dar eram îndrăgostită! ... Căsătoria este un compromis ... Nu mai sînt atît de tînără pe cît eram. De la Propoziția 2 încolo se dezvăluie conținutul a ceea ce
by MIEKE BAL [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
un minim aport personal. Deoarece profesorii se declară mulțumiți dacă elevii pot să reproducă cât mai fidel modelele de exprimare prezentate la clasă. Exprimarea este și ea tributară limbajului mimico-gestual. Răspunsurile date de elevii cu pierdere majoră de auz sunt stereotipe, scurte, telegrafice, concentrate în idei simple. Conform lui C. Pufan, narațiunea elevului surd ia forme preponderent în fraze de tip enumerativ-nesistematizat și enumerativ-elementar-narativă. (1972, C. Pufan, p. 77, apud M. Popa, p. 67) Din punct de vedere semantic elevii operează
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
lor. Din perspectiva caracterului fluid al identității, multe studii din trecut au presupus că identitatea este fixă, omogenă, naturală, delimitată, ușor de definit, în mod special în ceea ce privește identitatea națională. O astfel de concepție a condus către o calificare esențializată și stereotipă a diverșilor actori. Ca răspuns la acest lucru, mulți au argumentat că identitățile sunt fragmentate, hibride, contestabile.255 Jamie Frueh,256 Samantha Arnold,257 și Siba Grovogui 258 analizează atât continuitatea, cât și schimbarea identităților, sugerând că schimbările identitare sunt
by IOANA LEUCEA [Corola-publishinghouse/Science/958_a_2466]
-
fapt, astfel de considerații nu vin decât să argumenteze în favoarea rolului epistemologic pe care ideologia în sens larg, desigur îl joacă în procesul de cunoaștere a complexelor dimensiuni ale socialului. Trebuie subliniat, pe de altă parte, că nu toate ideile stereotipe de natură ideologică dețin, automat, o valabilitate socială. Privite dintr-un unghi, ele sunt veridice în măsura în care reflectă natura și tipul relațiilor dintre membrii unui grup social plasat, într-un anumit context istoric, în cadrul unui anumit tip de societate. Privite dintr-
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
parte. Concluzia unei astfel de incursiuni teoretice este aceea potrivit căreia "consensul social al unui grup are puterea de a defini realitatea socială pentru individ și de a influența cogniția și percepția individuală. Dincolo de relativa lor validitate psihologică, anumite imagini stereotipe ar trebuie să fie respinse ca fiind "false". Procesul respingerii stereotipurilor este o luptă politică și ideologică care e localizată în sfera structurii sociale și istorice"348. Ideologiei îi incumbă, în sensul său de reprezentare socială, anumite stereotipuri, dar ea
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
fi așa de anormali încît să voteze Partidul Ecologist și să bea pe nerăsuflate Coca- Cola dietetică în timpul spectacolelor soliștilor de la Abba. Ideea e că, în încercarea noastră de a simplifica și a standardiza lumea înconjurătoare, ajungem să construim imagini stereotipe ale funcționarilor și doctorilor, spionilor, politicienilor, agenților de călătorie, fermierilor, negustorilor, mecanicilor auto- și ale modului lor de viață. În anumite texte - iarăși, în caz că nu există motive întemeiate ca lucrurile să se petreacă altfel - ne așteptăm ca anumiți spioni și
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
agenților de călătorie, fermierilor, negustorilor, mecanicilor auto- și ale modului lor de viață. În anumite texte - iarăși, în caz că nu există motive întemeiate ca lucrurile să se petreacă altfel - ne așteptăm ca anumiți spioni și fermieri să corespundă în linii mari stereotipelor noastre. Din analiza anterioară a deducției, bazată pe cunoașterea empirică dar stereotipă, și pe familiaritatea și predictabilitatea personajelor și a comportamentului lor s-ar putea desprinde cu ușurință o falsă impresie. Se poate deduce că personajele sînt simple îmbinări de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
viață. În anumite texte - iarăși, în caz că nu există motive întemeiate ca lucrurile să se petreacă altfel - ne așteptăm ca anumiți spioni și fermieri să corespundă în linii mari stereotipelor noastre. Din analiza anterioară a deducției, bazată pe cunoașterea empirică dar stereotipă, și pe familiaritatea și predictabilitatea personajelor și a comportamentului lor s-ar putea desprinde cu ușurință o falsă impresie. Se poate deduce că personajele sînt simple îmbinări de tehnici, imagini artificiale ale căror proprietăți aparent naturale sînt ele însele convenționale
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
că a trecut un "hotar” ce nu pune probleme, în care eventuala ramificare în diferite episoade nu-și are rostul sau există într-o mică măsură și în care sînt previzibile mai curînd o scenă sau un eveniment schematic ori stereotip. Astfel, în Tabăra indiană stereotipul este acela al soțului îngrijorat care asistă la nașterea grea prin care trece soția sa dar, din moment ce totul se termină cu bine iar mama și copilul sînt sănătoși, dacă narațiunea se reîntoarce la tată, ne
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
un punct de sprijin pentru producerea și înțelegerea enunțurilor ulterioare. Scripturile Competența enciclopedică nu include numai cunoștințe, ci și aptitudini, adică posibilitatea de a înlănțui acțiuni într-un mod adaptat unui scop. Este cazul scripturilor (sau scenariilor) care reprezintă înșiruiri stereotipe de acțiuni. Cunoașterea lor este adesea indispensabilă pentru interpretarea textelor, mai ales a textelor narative, care nu explică toate relațiile dintre constituenții lor. Ca exemplu, să aruncăm o privire peste următorul rezumat de film: Abby, o tînără doctoriță veterinară cu
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
epopee etc. În schimb, atunci cînd nu este vorba de opere unice, ci de rapoarte de stagiu, de reportaje sportive televizate, de cursuri universitare, nu există o relație de legătură cu niște opere consacrate: este vorba de rutină, de comportamente stereotipe și anonime care s-au stabilizat încetul cu încetul, dar care suferă modificări permanente. Reclama pe care și-o face un vînzător ambulant sau redactorul unui fapt divers urmează o rutină pe care o adaptează în funcție de circumstanțe; ei nu fac
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]