1,096 matches
-
înseamnă vindecare 100% fără recădere vreodată. Iar concediul medical e plătit integral de stat. Nu e nicio rușine să te îmbolnăvești de tuberculoză, să te vindeci de tuberculoză, să te întorci în locul de muncă din care ai plecat. Pentru că există stigmatul ăsta social, mi-a zis fetița care lucrează în bancă: Eu nu am cum să mă întorc acolo, toată lumea se uită urât la mine”. Este vorba de o tânără, în vârstă de 26 de ani pe care a cunoscut-o
Suferința jurnalistei Paula Rusu. „Eu credeam că această boală nu mai există în România” () [Corola-blog/BlogPost/337938_a_339267]
-
fraudă mascată. Deși la nivel personal și el și Michael Burry câștigă din implozia bulei imobiliare, nici unul nu o simte ca o victorie (așa cum exuberanța celor doi tineri proprietari de fonduri îi face să deschidă șampaniile), ci ca pe un stigmat. Michael Burry, deși aduce câștiguri semnificative propriilor investitori, este privit în continuare cu ură și dispreț de aceștia, care îl văd drept un nebun periculos, care face parte din altă specie decât ei. În final pare o lume fără scrupule
The Big Short – După 8 ani ne-am întors la locul crimei () [Corola-blog/BlogPost/337882_a_339211]
-
a aflat această veste, pe bunica au apucat-o isteriile, încât bunicul a fost nevoit să-i facă o injecție pentru a o calma... (Arată spectatorilor steaua cusută pe îmbrăcămintea sa) - Toți evreii din Oradea își poartă steaua ca un stigmat, ca pe un semn îngrozitor al rușinii pentru o faptă condamnabilă pe care nu au comis-o, dar pentru care sunt, totuși, condamnați în chipul cel mai de neînțeles cu putință... Un poet ar spune că toate stelele de pe cer
PARTEA ÎNTÂIA de PAŞCU BALACI în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343215_a_344544]
-
și rușine, cu dorința de a se face dreptate și de a se răzbuna prin acel act de dreptate. Doreau o pedeapsă maximă, crudă, deși erau conștienți că răul era făcut și fata va purta, vrând-nevrând, întreaga sa viață, acel stigmat menit să-i schimbe soarta, indiferent de greutatea pedepsei ce urma a se pronunța În capătul holului, Octavian discuta calm cu prietenul său, avocatul George Hanganu, asistați de Amalia. Era o situație rară și destul de delicată. Avocații părților aflate în
EPISODUL 12, CAP. III ŞI IV, MEANDRELE DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1668 din 26 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343992_a_345321]
-
crește nivelul de conștientizare și înțelegere a problemelor de sănătate mintală și pentru a încuraja adoptarea unui stil de viață sănătos, în vederea gestionării stresului și creșterii rezilienței emoționale; ... c) esențială prioritizarea protecției minorilor într-o lume digitalizată și combaterea stigmatului și a discriminării; ... d) că promovarea unei stări bune de sănătate mintală și prevenirea problemelor de sănătate mintală trebuie realizate pornind de la politici și acțiuni privind sensibilizarea și responsabilizarea întregii societăți, de la persoane fizice la factori de decizie
HOTĂRÂRE nr. 156 din 5 decembrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/277065]
-
52 alin. (3) teza întâi din Constituție, dar nu din perspectiva aprecierii judecătorului cauzei, care s-a bazat pe materialul probator existent în cauză, ci din perspectiva soluției procesului. Astfel, este inadmisibil ca o persoană achitată să continue să suporte stigmatul privării de libertate la care a fost supusă, fără a i se face o necesară reparație atât materială, cât și morală. De aceea, condiționarea dreptului la despăgubiri strict de caracterul nelegal al măsurii privative de libertate este de natură să
DECIZIA nr. 81 din 14 februarie 2024 () [Corola-llms4eu/Law/283779]
-
52 alin. (3) teza întâi din Constituție, dar nu din perspectiva aprecierii judecătorului cauzei care s-a bazat pe materialul probator existent în cauză, ci din perspectiva soluției procesului. Astfel, este inadmisibil ca o persoană achitată să continue să suporte stigmatul privării de libertate la care a fost supusă, fără a i se face o necesară reparație atât materială, cât și morală. De aceea, condiționarea dreptului la despăgubiri strict de caracterul nelegal al măsurii privative de libertate este de natură să
DECIZIA nr. 1 din 16 ianuarie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/265193]
-
Acasa > Poezie > Delectare > SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ Autor: Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului MOTTO : "Cel mai trist lucru din lume este să iubești pe cineva care te iubea odinioară. Dar nu pierzi niciodată prin dragoste. Pierzi
SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378510_a_379839]
-
mine aici în propriu-mi areal. Toate acestea sunt doar vise ce mă-ncearcă deseori Eu, bufonul din culise, zilnic mor de zeci de ori. Dar și sindromul Casandrei te poate ucide uneori ... Referință Bibliografică: SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ / Liviu Pirtac : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1958, Anul VI, 11 mai 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Liviu Pirtac : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
SIMFONIA UNUI AMOR UITAT ÎN STIGMAT DE CASANDRĂ de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378510_a_379839]
-
Poezie > Delectare > EST MODUS IN REBUS Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului EST Când se revarsă primăvara-n zile Și ne întoarcem către est privirea, Ne copleșește iarăși înflorirea, Adusă de stigmate și pistile. De-ar fi mereu așa nemărginirea, Nutrită de culori și clorofile, Am regăsi aceleași căi fertile, Să ne sporim și gândul și privirea. Rămânem ancorați în răsărituri, Chiar dacă bezna nopții ne îmbie, Noi alungăm cutume și-alte rituri
EST MODUS IN REBUS de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378513_a_379842]
-
pe hrislovul timpului fără de hotar. Pentru ea, moartea era doar continuitate; desprinderea de carnea damnată putrezirii; înălțarea sufletului spre dimensiuni astrale, unde nu există durere, suspin sau tristețe... unde nu există degete arătând greșeala, sau vorbe împroșcând demnitatea umană cu stigmatul izolării. Moartea depășea bariera remușcărilor, dar și a idealismului abstarctizant al vieții imaginate. Adevăr halucinant, desprins de realitate, fiecare îl definește imaginând paradisul unei vieți perfecte. Contopire de bucurii, rămase fără sunet în amalgamul unei perpetue trăiri, suntem și vom
BUCURIE de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1970 din 23 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/381983_a_383312]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ȘI TOTUȘI NE IUBIM Autor: Agafia Drăgan Publicat în: Ediția nr. 2246 din 23 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Brațele dimineții zgârie geamul poartă stigmatul îmbrățișărilor grăbite cuvinte ca niște obiecte inutile fac piruete printre aburi de cafea arome perfide decopertează rutina ecoul de ieri la confluența dintre două lumii păzim echilibru cerere și ofertă stabilim tacit până unde merge singurătatea ascultăm rugina cum pulsează
ŞI TOTUŞI NE IUBIM de AGAFIA DRĂGAN în ediţia nr. 2246 din 23 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380548_a_381877]
-
hoția, fără rușine, cu emfază își manifestă nedumerirea sub chipuri neștiutoare sau amenințătoare! În spitale e jale, locuri de muncă inexistente, buget făcut pe ureche grijă lor cea mare să scape de dosare! De acuzații grave, de justiție de orice stigmat, să își ia bogăția și să fugă din România! Numai că pe străzi, în special pe seară, toate localitatile înfloresc, de oameni frumoși, inimoși ce vin cu speranța în fiecare oraș în piață și strigă curajoși stop aroganță, prefăcătoria, vrem
STINDARD de LIA ZIDARU în ediţia nr. 2235 din 12 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381015_a_382344]
-
ale lanțurilor, unite-n cugetul meschin de a ștrangula pulsul și mâinile celor ce au binecuvântat fapte plăcute lui Dumnezeu, Creației Sale, Neamului și Omenirii. Cătușele purtate de creștinii „vinovați” de Dragostea întru Dumnezeu și Neam sunt cele mai odioase stigmate, ce profanează în făptura zămislită de Atotcreatorul, verticalitatea spirituală, cugetul arzând nemistuit și flamura mistică a Crucii credinciosului ortodox. Cătușele sunt prinse de mâinile tremurânde ale creștinilor torturați, deveniți umbrele suferințelor, cu scopul mișelesc de a le sugruma cântarea închinărilor
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
a vrut, ne-o vrea pământul,/ Că toți suntem ai lui-și tu, și noi.” (Demonstene Andronescu, Primește-ți, lume, țărna înapoi! Peisaj lăuntric Versuri din închisoare. Fundația Sfinții Închisorilor, Pitești, 2014) Sângele temnițelor devine pentru călăi roșii, stâlpul infamiei, stigmatele fierului înroșit, pentru Martirii dalbi, Cununi de-azur, iar pentru Mărturisitori mistici, Nimburi de dor ale sufletelor pure. „Doar cântecul adus între zăvoare/ scâșnește-n piscul tragicei vieți/ și-nsângerat îmi cade la picioare/ de când se tot izbește de pereți.” (Andrei
LACRIMI, LANŢURI, CĂTUŞE ŞI COLINDE ÎN CUNUNĂ DE SÂNGE, SUFERINŢĂ ŞI BUCURII SFINTE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1819 din 24 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381038_a_382367]
-
iară; Nu pot să mai tac, după ce am văzut / Cum te-au tranșat și cum te-au vândut.” O altă poezie în care autorul își manifestă revolta, indignarea, este Ce-aveți voi cu țara asta? „V-ați întins spre noi stigmatul: V-ați impus spionii, furii / Ca să ne conducă statul... Ați pierdut simțul măsurii?!” Cioburi de vise - capitolul cu numărul patru al volumului - reprezintă o recorporalizare a eu-lui liric. Autorul intră într-o analiză a propriilor adâncimi în raport cu timpul, cu viața
LA BRAȚ CU IUBIREA PRIN LUME de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381475_a_382804]
-
mințit pe de-a întregul: făptura timp de o clipă, a devenit divină; a creat paralel cu divinitatea : răul care a contaminat lumea. Ceea ce și explică de ce singurul lucru pe care l-a dus Iisus de pe pământ la cer sunt stigmatele. (5) Ciudată contradicție între Vechiul și Noul Testament. În cel Vechi, Atotputernicul deși se înfățișează ca un Dumnezeu aspru, răzbunător până la neamul al șaptelea și legiuitor al talionului, după ce îi îngăduie diavolului să-l încerce pe Iov în fel și chip
ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” O SCURTĂ INCURSIUNE ÎN GÂNDIREA CREŞTINĂ A PĂRINTELUI NICOLAE STEINHARDT… de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 22 [Corola-blog/BlogPost/374584_a_375913]
-
ori mai elocventă decât "vocea" lor.O mirare perpetuă în fața miraculului existențial, o încercare de substituire cu însăși obiectul adorației sale, conferă poeziei lui Teodor Dume, așa cum inspirat spunea, în prefața unei cărți (semnate tot de Teodor Dume ), Gheorghe Grigurcu, "stigmatul unei neconvenționale purități și al unei exemplare modestii"Așadar, scriitura lui Teodor Dume este un adevăr nesofisticat. Scrierile domniei sale sunt tablouri vii (icoane prinse sub grindă) pe care le citești cu sufletul. Sunt rugi înălțate înspre cer întru binecuvântarea fiecărei
MOARTEA, UN FLUTURE ALB de TEODOR DUME în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374892_a_376221]
-
din sfera lexicului comun, și alte instrumente de comunicare uzuală, Puiu Răducan recuperează din limbaj ce mai vegetează prin „azilul cuvintelor”. Cuvintele ce stau în pragul morții lente, fără zgomot spectaculos. Cuvinte obosite de atâta uz răstălmăcit. Cuvinte purtătoare de stigmatul bătrâneții , aidoma poetului însingurat și obosit. Puiu Răducan e insistent în dreptul său de scrutător al sinelui însingurat. E insistent în lacrima pentru trecut și pentru un viitor opac, previzibil și scadent în vrerea de neostoit a timpului ucigaș( Pisica neagră
STIHURILE DESTRĂMĂRII, CRONICĂ DE VIRGINIA PARASCHIV de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372356_a_373685]
-
răni ce-n piepturi se ascund.// Și-n lacrimi ori în mângâieri,/ tot noi vom curge, zi de zi,/ în tot ce mâine, ca și ieri,/ va sângera sau va iubi.” (Radu Gyr-Ne vom întoarce într-o zi, din vol. Stigmate. Ed. Marineasa, Timișoara, 1993) Destinul Aleșilor (al Strămoșilor noștri) se împletește întotdeauna cu sensul mistic al mărturisirii, cu sensul unic al existenței în care se întrupează eroismul dac și dreapta credință jertfelnică: „Îngemănați cu eternitatea, strigă înfiorat, dar cu pioșenie
UCENICI, MARTIRI ŞI MĂRTURISITORI DACOROMÂNI AI SFÂNTULUI VASILE CEL MARE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1462 din 01 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372834_a_374163]
-
nu face decât să-i dezvăluie omului propria lui nebunie și deznădejde ; și victoria este o iluzie a filozofilor și a nebunilor !...” Ca și sora lui, Caddy, de care se îndrăgostește implacabil, trecând peste orice tabu, Quentin poartă asupra sa stigmatul păcatului și nu poate ignora glasul sinucigaș al rațiuni, despre care îi vorbise și bunicul său atunci când îi dăruise ceasul și-l avertizase asupra eșecului în lupta cu timpul. M-am dus la masa de toaletă și am luat în
ZGOMOTUL ŞI FURIA de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2160 din 29 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372978_a_374307]
-
puternică decât datoria și singura care conduce lumea. Și pentru aceasta spun că rațiunea nu e decât un slujitor al spiritului, căci ea transformă înclinația în necesar și dorința în obsesie. Acest viciu al înclinației oferă celui ce-i poartă stigmatul excelența unei condiții diferite; pentru că inspiră două sentimente contradictorii: dezgustul și admirația. Prin decăderea sa, viciatul este inferior și, totodată, superior celorlalți. Nu se acceptă, se justifică față de sine clipă de clipă, își inventează argumente, sfâșiat între rușine și orgoliu
CE ESTE FERICIREA ¬… UN PASIONAT NEGATIV, de MIRON IOAN în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371110_a_372439]
-
fierbinte, brusc reaprinzând în ochi cutezanța de dinainte. Vrei să vezi că tot ce-ai visat e-aieve, că ți se-mplinesc orișice dorințe, că simți fremătând voluptuoase seve în suferințe. Nu dorești să pleci târșâindu-ți pașii având ca stigmat rușinea pe frunte, pentru că nicicînd nu ai stat cu lașii pe-aceeași punte. De-aceea te lupți și-n ultima clipă chiar dacă-ndoieli inima ți-o spurcă, fericit să vezi cum și prin risipă viața ta urcă. Încă poți să
ÎNCĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1762 din 28 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344793_a_346122]
-
are sensul îndreptat către Sursă. E răbdătoare și compasivă. Noica spunea că ”ea este cuminte și chiar înțeleaptă, pentru că nu are nimic diabolic în ea”, întruchipînd puritatea nediscursivă, sfințenia primordială a firii, dinaintea căreia diavolul însuși rămîne dezarmat. Netrădand nici un stigmat al răului, fiind mai degrabă “că un prunc ce n-are încă un chip și un nume”, inseamna ca “ceva ar putea atunci să se nască din plodul acesta al pămîntului. Și parcă efectiv stă să apară sau să reapară
CUMINŢENIA PĂMANTULUI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 831 din 10 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345802_a_347131]
-
Magdei și care a urmărit-o toată viața. Poliomielită... Fetița veselă, înzestrată cu toate darurile a fost doborâtă și aproape strivită de această boală cruntă. A zăcut mult și greu, a rămas cu glezna stângă inertă. A purtat, ca un stigmat urmele bolii și a rămas cu teamă de fericirile prea mari, care ar putea să-l supere pe Dumnezeu. Se gândea că bucuria exagerată ar putea să atragă reversul ca o fatalitate, ca o ironie a vieții. Magda, avea o
DOAMNE, N-AM ISPRĂVIT! de GABRIELA PETCU în ediţia nr. 837 din 16 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345844_a_347173]