1,700 matches
-
engleză este adesea un efect al comodității sau al ignoranței, folosirea termenului stilistic nu mi s-a părut totuși condamnabilă, în acest caz. Distanța dintre vechile și noile utilizări nu e foarte mare: medierea este realizată de buna tradiție a stilisticii funcționale (care se ocupă de trăsăturile particulare ale unor tipuri de limbaje non-literare), precum și de răspândirea programelor de calculator (versiunea în română a programului de editare de texte Microsoft Word folosește curent termenul stil cu acest sens tehnic). Revenind la
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
cosmopolitan.ro) Evident, calcurile nu exclud împrumuturile, de așteptat într-un domeniu în care au mare importanță conotațiile de modernitate și succes in-ternațional, iar engleza continuă să se amestece cu franceza (look, fashion, glamour - dar și trčs chic). Alături de stil, stilistică, stilist și stilism apar așadar stylish ("cu stil" sau "la modă") - "Cum să arăți stylish când e frig afară (cosmopolitan.ro); "concentrea-ză-te pe încălțăminte mai stylish" (cosmopolitan.ro) - și styling: "trucuri de styling" (femeia.ro); "mă duc la petrecere, dar
Stilistice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7388_a_8713]
-
de bine, deoarece fantezia în continuă mișcare nu permite cititorului să lâncezească. Alți critici consideră, dimpotrivă, că e de rău, pentru că nu s-ar coagula un stil. Mobilitatea stilistică e unul dintre atributele stilului meu. Eu nu confund stilul cu stilistica. Oare cine ar putea pretinde că Faulkner nu are un stil? Și cât de diferite sunt romanele lui! În ce mă privește, flexibilitatea stilistică se datorează și temperamentului meu, care-mi impune nevoia de schimbare, dar mai ales dispoziției poetice
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
ca scriitor este ca eu să produc în mine însumi un limbaj, adică un om (înstrăinându-mă de mine), încât acesta să fie omul posesor al stilului său și care să posede limbajul său. Creația mea să fie nu o stilistică, oricât de meritorie ar fi ea, ci să fie omul, acel om ce se identifică vieții sale (om = viață). E o înstrăinare de tine la fel de mare ca aceea a "demascatorilor". Doar că, în acest caz, e una asumată. Pentru că nu
Dan Perșa: „Singurul limbaj universal e omul.“ by Mădălina Roșioru () [Corola-journal/Journalistic/7390_a_8715]
-
Genarul..." (p. 186 din basmul Făt-Frumos din lacrima, de Mihai Eminescu), situație în care se anulează raportul sintactic din context. Greșelile de punctuație acoperă și ele aproape toată gamă posibilă: punctul apare în locul virgulei, aceasta din urmă, uneori cu valoare stilistica, apare acolo unde n-ar trebui sau e pusă acolo unde nu e nevoie de ea. Alteori sunt uitate ghilimelele. Ceea ce este, însă, mai grav, când e vorba de punctuație, este că aceasta se "corectează" în textele unor mari scriitori
Comunicare și corectitudine by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/6858_a_8183]
-
jumătate de secol în Buletinul Institutului de Filologie Română „Alexandru Philippide"(Iași, XI-XII, 1944-1945). Materialul adunat de G. Istrate — armăsăroaică, cățea, gudă, haită, hăitușcă, iapă, maimuță, pupăză, scroafă, ursoaică etc. a fost folosit parțial și de Iorgu Iordan, care, în Stilistica limbii române (1944), furnizează o lungă listă de termeni peiorativi; pe lângă metaforele animaliere, apar aici boarfă, buleandră, cațaveică, chiftică, coardă, farfuză, feorțotină, marcoavă, mătrăgună, otreapă, parașutistă, pațachină, terfeloagă, treanță etc. In perioada comunistă, subiectul nu a mai putut fi tratat
Imaginea femei by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6760_a_8085]
-
Cosmin Ciotloș Dintre cei doi operatori necesari și suficienți pentru Călinescu, cel dintâi nu mai necesită glose suplimentare. E evident că, odată stilistica lecturii definită și odată aluzia critică prezentă, inefabilul își găsește adeseori ori locul în Istoria lui Nicolae Manolescu. (Măcar într-o versiune impură, adică bine precizată, asemănătoare celei oferite de T.S. Eliot în finalul unui celebru poem. Merită urmărite, în
Câteva fire epice (IV) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7423_a_8748]
-
Cosmin Ciotloș Anunțată în episodul anterior, această stilistică a lecturii funcționează destul de inegal sub raport tipologic. Mai intens în materie de critică literară, proză și dramaturgie și mai pastelat în analiza de poezie. Mai minuțios în perioada de până la 1947 și mai hazardat în cea de după. O posibilă
Câteva metode (III) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7448_a_8773]
-
cea mai joasă condiție, până a ajunge la proză, este reală sau doar rodul unei elaborate strategii de marketing. Cert este însă faptul că Radu Aldulescu are vână de mare prozator și, pe alocuri, produce eșantioane de sensibilitate și limpezime stilistică menite să contrazică imaginea sa de dur ajuns accidental în lumea literaturii. Însuși titlul romanului Sonata pentru acordeon este relevant pentru subtilitatea artistică a autorului. Acordeonul este un instrument mai degrabă popular, nelipsit de la chefurile de cartier, dar greu de
Parfum de mahala by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7974_a_9299]
-
Virgil Nemoianu Cînd la București, la începutul anilor '60 profesorii Mihai Pop, Alexandru Rossetti și Tudor Vianu au decis să deschidă un "Cerc de stilistică și poetică" i-au urmat cu entuziasm, cu admirație loială pe acești dascăli și cărturari străluciți un număr de tineri care tocmai absolviseră; un bun număr dintre aceștia au emigrat apoi și s-au afirmat în străinătate; printre participanți se
Matila Ghyka în America by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Journalistic/7807_a_9132]
-
puritate lirică; sedus de narativism, de acel fundament epic pe care orice imagine se sprijină legitim în preistoria ei vagă, el a reușit să transfere totul în spațiul imponderabil al unui brâncușianism luminos și decorativ. Ușor de recunoscut printr-o stilistică inconfundabilă, în care grația și transparența sunt dominantele sale mari, arta lui Ion Irimescu este elogiul adus unei lumi care nu trăiește în realitatea brută, semnul unui umanism care, prin reprezentare, a curățit viața de toate asprimile ei trecătoare. Ajuns
Mic dicționar de clasici ai sculpturii contemporane by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7554_a_8879]
-
se pot ține/ predici despre iluzie// se poate spune scurt/ în fața fumului lor ultim/ doar atât:// ce grațioasa flacăra, viața!" (trei lumânări, p. 89). De la N. Steinhardt în anii '80 încoace, toți comentatorii poeziei lui Ioan Pintea au remarcat ariditatea stilistica a autorului, tonul dur, direct, lipsit de dulcegăriile și zorzoanele excesive ale literaturii provenite din mediile bisericești. Ioan Pintea este probabil singurul poet care izbutește să acomodeze perfect judecățile și revelațiile credinței cu retorica poetica postmodernă. Aceasta face ca versurile
Postmodernism liturgic by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7107_a_8432]
-
Elena Moșuc, într-o garnitură de mare clasă, alături de tenorul american Charles Castronuovo și de baritonul italian Renato Bruson. Elena Moșuc a demonstrat, încă o dată, calități vocale și timbrale excepționale, atent lucrate, nuanțe speciale ale frazării și, mai ales, acea stilistică rafinată pe care o conferă fiecărui rol. Este o prezență puternică, un artist care își pregătește cu minuție fiecare partitură, fiecare personaj, fiecare apariție. Nu întîmplător anii trecuți a impresionat publicul exigent al Scalei din Milano care a ovaționat-o
Concerte la Budapesta by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/7110_a_8435]
-
în spațiul celei mai înalte spiritualități. Această varietate a temelor și a subiectelor care, în mod logic, reprezintă vehicule de natură epică, suporturi sigure pentru vocația analitică și pentru tentațiile hermeneutice ale privitorului, este contrabalansată de elementele formale și de stilistica lucrărilor care se înscriu în datele unei expresivități pure, în spațiul unei libertăți absolute și în spiritul unui perpetuu ceremonial ludic. Nu al-titudinea enunțurilor sau profunzimea sugestiilor în sine dau vigoare artistică acestor lucrări, ci ver-va limbajului, imaginația neobosită și
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
înscriu în datele unei expresivități pure, în spațiul unei libertăți absolute și în spiritul unui perpetuu ceremonial ludic. Nu al-titudinea enunțurilor sau profunzimea sugestiilor în sine dau vigoare artistică acestor lucrări, ci ver-va limbajului, imaginația neobosită și, mai ales, acea stilistică, dacă îi putem spune așa, de substrat, adică situată dincolo de orice vîrstă cir-cum-stanțială și în spațiul celei mai proaspete și mai fertile memorii, aceea a zorilor umanității și a ființei în-seși. Congruența narativă și expresivă a fiecărei lucrări în parte
Gabriela Melinescu, între joc și contemplație by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7349_a_8674]
-
de măsură din dări de seamă întru totul certificate, cum se dorește a fi volumul de cinci sute de pagini, indexate grijuliu, scris de Gheorghe Florescu. Iar dacă Dan C. Mihăilescu a optat, cu bună știință, pentru o astfel de stilistică ambiguă, mai mult ca sigur și-a dat curs unei intuiții cumplit de încăpățânate. Chiar marcat confesive fiind, amintirile celui dintâi cafegiu al țării, se dovedesc totuși integral convertibile în proză. La un curs, în ciuda majorei crize de receptare, ofertant
La mica înțelegere by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7614_a_8939]
-
lor este receptată; iar a corecta (sau măcar a rări) simptomele de provincialism ar fi deja o parte a îndreptării. Din păcate, nu acesta e cazul Literelor despre care vorbim: în numărul 2 (107), serialul Georgetei Adam continuă în aceeași stilistică sufocată de admirație și despovărată de orice urmă de spirit critic. Abordînd simbolul apei în poezia scrisă de Carolina Ilica, Georgeta Adam pornește la drum cu o explicație terre ŕ terre: apa "calmează, astîmpără Voința, purifică, într-un cuvînt - răcorește
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/7466_a_8791]
-
contra structuralismului, potrivit cu credința în fertilitatea "incertitudinilor" și a dreptului la "părere întemeiată pe rezervă și prudență. Doctrina sau metoda i se arată ca "o nouă scolastică", de o erudiție pedantă: "Structuralismul, închis în temnițele propriului său limbaj, dependent de stilistica sa ca de un drog, poate cu timpul deveni o formularistică, o idolatrie, un marș în cerc închis (aidoma plimbării în țarcuri a deținuților din pușcării). În loc de a fi o tălmăcire, o dare în vileag (precum făgăduise și se fălise
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
îi aparține lingvistului ieșean Dragoș Modovanu, care a consacrat acestui obiectiv, timp de aproape patru decenii, începând din 1968, articole - scrise, ce-i drept, la intervale relativ mari 1) - și două cărți: Dimitrie Cantemir între Orient și Occident. Studiu de stilistică comparată, Editura Fundației Culturale Române, București, 1977 și, mai ales, Dimitrie Cantemir între umanism și baroc. Tipologia stilului cantemirian din perspectiva figurii dominante, în Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2002. Această carte în care autorul a integrat și dezvoltat
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
ori citat: "Nu atâta cursul istoriii în minte mi-au fost, pre cât spre deprinderea ritoricească nevoindu-mă, la simcea groasă ca aceasta, âpre> prea aspră piatră, multă și îndelungată ascuțitură să fie trebuit am socotit". În absența cuvintelor stil, stilistică, literatură, Cantemir folosea termenele "ritoricesc", "ritorică". Trebuie să precizăm că în epocă prin "retorică", opusă "poeticii", se înțelegea nu numai arta elocinței persuasive, ci și arta de a scrie (frumos) în proză. într-un loc din Istoria ieroglifică, unde un
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
mea nu cuprinde exhaustiv demonstrația d-lui Dragoș Moldovanu; am evitat aspectele prea tehnice, de ordin lingvistic. Cred însă că elementele evocate relevă convingător însemnătate contribuției savantului ieșean la cunoașterea stilului lui Dimitrie Cantemir. 1) Menționăm: Oriental și clasic în stilistica frazei lui Dimitrie Cantemir, în "Anuar de lingvistică și istorie literară", tom XIX, Iași, 1968; Influențe ale manierismului greco-latin în sintaxa lui Dimitrie Cantemir: hiperbatul, în "Studii de limbă literară și filologie", București, Editura Academiei, 1969; Stilizarea citatului biblic în
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
compuse din grupuri nominale poartă toate metafore personificatoare. Rezultat - o poezie formată din tușe impresioniste discrete și care, cu corpul ei textual miniatural, trăiește atît prin ceea ce spune, cît mai ales prin ceea ce tace. Marile poezii macedonskiene stau sub semnul stilisticii descrise mai sus. în cele mai realizate piese din seria capodoperelor, simbolismului diafan i se asociază uneori elemente ornamentale - cultivarea obiectelor pitorești și rare, a pietrelor prețioase, exact ca la Th. De Banville (Les pierreries) sau Albert Samain (Au jardin
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Niponul, Comori de aur) stau alături de altele mai ample, uneori sonete (vezi Avatar, sonetul-efigie care deschide volumul Flori sacre, apoi capodopera O umbră de dincolo de Styx), sau de peisajele grandioase din Lewki; regula textului minimalist nu mai este respectată, dar stilistica de profunzime a rămas aceeași. Vocea poetului se stinge pe suflul de mică intensitate al rondelului. Poema rondelurilor, apărută în integralitate doar postum, atestă ultima fază de evoluție poetică a lui Macedonski, sub forma unui simbolism cu totul personal. Chiar dacă
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
însoțite de ciobanii lor, ca într-o veche pastorală. Pădurile freamătă, se aude permanent sunetul liniștitor, cântat, al talăngilor, pașii călătorilor se pierd în iarbă, ei înșiși urmează desenul vălurit al reliefului, urcă, coboară, urcă, coboară. Acest peisaj care, în stilistica blagiană, comanda o stare de nostalgie, de dor, de tristețe fără obiect, nu păstrează nimic idilic ca în peisajele grigoresciene, dimpotrivă, se încarcă în filmul lui Strickland cu ceva amenințător. Scena naturii care ar trebui să dicteze termenii unei împăcări
Pe-un picior de plai... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7139_a_8464]
-
-i Domnul și preademn de laudă și imn solemn." (Psalmul 95) Teologul și scriitorul Tertulian Langa, traducător remarcabil al Psalmilor (v. Psaltirea. Text versificat conform originalului ebraic șTOBȚ, Editura ALC MEDIA GROUP, Cluj-Napoca, 2000), consideră că, pe lângă paralelism, o caracteristică stilistică a psalmilor ebraici este frecvența aliterațiilor și asonanțelor, aproape imposibil de reprodus într-o versiune românească. Șerban Foarță reușește în mulți dintre psalmii tălmăciți de el câteva aliterații sugestive: "Ci zilele-mi sunt, azi, ca oarba, prelunga umbră tot mai
Psaltirea lui Șerban Foarță by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/7166_a_8491]