7,229 matches
-
oglinda unei drame a conștiinței naționale. Dar este și o dramă a neputinței estetice, a carenței de expresivitate și de universalitate. Din nefericire, literatura basarabeană nu e mai mult decât o literatură regională, cantonată într-un orizont tematic, problematic și stilistic foarte limitat, fără nici o șansă de a intra într-un dialog european peste capul literaturii din România. E condamnată la un regionalism din care, deocamdată, nu are cum să iasă decât vărsându-se în marea literatură română - cea fără granițe
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
considerația mea, cu atât mai mult cu cât puțini sunt scriitorii tineri de azi (pot fi numărați pe degetele de la o mână) care știu să scrie o frază de câteva rânduri, complicată dar cu ritm, fluentă și armonioasă. Un detaliu stilistic, poate, pentru alții superfluu, dar care ar trebui să facă diferența. Fraza prea multor scriitori tineri e comună, seacă, indistinctă! Prozele scurte ale lui Bogdan Suceavă sunt mult prea bine scrise (narațiune, construcție, registre variate) pentru ca apariția unui (nou) roman
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
și-a tras gagică nou-nouță" (EZ 10.082003) - sau cu gagiu construit ca un veritabil termen de rudenie, cu posesivul conjunct: "după aia se duce acasă la bărbat-su sau gagiu-su" (cinemagia.ro). Sînt interesante și devierile de la constrîngerile stilistice descrise mai sus: cazurile în care inadecvarea e intenționată, urmărindu-se șocarea cititorului, producerea de efecte comice. Cineva poate folosi, de pildă, oficialul concubin în context familiar-pozitiv: "ți-a citit concubinu seara înainte de culcare... mă rog... chestii d-astea" (FanClub
Prieten, ibovnic concubin... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12404_a_13729]
-
Șerban Cioculescu, Vladimir Streinu și Barbu Theodorescu. Însă prima omagiere propriu-zisă a debutului sadovenian o face Tudor Vianu în noiembrie 1944 când ține la Academia Română comunicarea publică Patru decenii de la publicarea primei opere a d-lui Mihail Sadoveanu, cu aprecieri stilistice despre mijloacele realismului, arta descriptivă și notațiile impresioniste. Următorul gest aniversar, cel mai important, este săvârșit în 1974, la șaptezeci de ani de la debut, când Valeriu Râpeanu republică la Editura Eminescu toate cele patru volume simultan, însoțite de un al
Centenarul debutului sadovenian by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12402_a_13727]
-
p. 156). Poetul revoltat care militează neobosit pentru spunerea directă și care, la capătul unei agitate demonstrații, ajunge la concluzia că unui sublim sărut pe picior aplicat unei femei pierdute din Dostoievski i-ar fi fost de preferat, chiar și stilistic, un mai direct pupat "în pizdă" (vezi p. 100), fie și pentru simplul fapt că acela, mai mult decît piciorul, este la, o prostituată, locul ce trebuie absolvit de păcatele trecutului, uimește o dată în plus atunci cînd afirmă că dintre
Inefabilul alfabet al delicateții by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12396_a_13721]
-
din ei, cu fruntea-ntr-un cerc de aur"; "baba trebuia să-i dea unul din cai"; "călugărul Dan e unul din școlarii Academiei", "unul din acei îngeri căzuți" etc.) și niciodată unul dintre. Alternarea pare să depindă de rațiuni stilistice: preferința unui autor pentru una sau alta din construcții, dorința de variație sinonimică, diferențe de eufonie, necesitatea de a sublinia un segment de text etc. Și G. Călinescu pare a fi preferat în mod clar tiparul unul din: în Viața
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
ci reflectă în primul rînd o dorință de raționalizare și sistematizare. Problema e dacă o asemenea reglementare, care face să fie percepute ca greșeli sau cel mult ca arhaisme mii de pagini vechi și noi, care reduce posibilitatea de variație stilistică instaurînd, monoton, "legea lui dintre", este sau nu utilă. În principiu, o normare de acest tip nu e imposibilă: autoritatea unor persoane și instituții poate impune reguli inexistente în trecut. Există, tot în zona prepozițiilor, precedentul lui de către : o prepoziție
Din și dintre by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/12430_a_13755]
-
o formulă mai spectaculoasă realizată cu concursul Corului Academic al instituției, ansamblu admirabil condus de maestrul Iosif Ion Prunner. A fost prezentat marele oratoriu romantic Paulus de Felix Mendelssohn Bartholdy, creație amplă, admirabil susținută și organizată de Cristian Mandeal. Cultură stilistică, un excelent simț al culorilor vocale, am observat în cazul evoluției sopranei Mihaela Stanciu, a basului George Emil Crăsnaru, artist a cărui experiență în domeniul vocal simfonic rămâne exemplară. Tot la Ateneu, debutul stagiunii camerale a adus în atenția noastră
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
o cuceritoare dezinvoltură, secondat de această dată de mai tânăra pianistă Valentina Sandu Dediu, muzician ce probează remarcabile direcționări atât în domeniul performanței scenice, cât și a celei muzicologice. Pe aceeași scenă, un concert de o cu totul altă trimitere stilistică - concertul "Grupului de percuționiști din Haga" - a fost organizat de Asociația A.R.F.A., de Ambasada Olandei la București, de Fundația olandeză "Gaudeamus", un concert ce a probat profesionalism și imaginație timbrală. Alături de creații ale muzicienilor olandezi, am putut reaudia Interferențele
În sălile bucureștene de concert by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/12410_a_13735]
-
lui dogme de stil în chiar simularea absenței de stil. Las că aberația de a dori să ostracizezi estetica nu trece neobservată nici pînă la colț. Compoziția literară din care lipsește virtutea ei principală ce o face expresivă, adică elaborarea stilistică specifică, și situarea într-o concepție despre frumosul estetic, ar fi ca o prună fără prunicitate. (Dar poate că nu dau cel mai bun exemplu, eu care la Paris mă văd alungat de toți negustorii de prune, cînd îmi înfig
Dinu Flămând și Alex. Ștefănescu în dialog by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12381_a_13706]
-
dincolo de orice dubiu că ne aflăm în fața unui edil de anvergură, cu o viziune precisă, cu o capacitate remarcabilă de a-și pune în practică ideile. Aproape la fel de taciturn ca și Stolojan, el preferă abordarea frontală a problemelor, ocolind înfloriturile stilistice atât de dragi politicianului dâmbovițean și respingând demagogia aducătoare de voturi. Nu știu în ce măsură mesajul lui Gheorghe Ciuhandu va ajunge la români, având în vedere blocada informațională instituită de către pesedei. Oricum, e o șansă pentru confuza scenă politică de la noi
Mahalaua Armani by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12417_a_13742]
-
voi fi niciodată naturalist. Fondul nu are pentru mine nici o importanță...", avem deja o definiție esențială a artei lui Hans Mattis Teutsch. Indiferent la care etapă a creației sale ne-am referi și oricît de mare ar fi,aparent, distanța stilistică de la un moment la altul, rigoarea mărturisirii este ireproșabilă. Hans Mattis Teutsch rămîne un caz cu totul special în spațiul artei românești, pe care doar vecinătatea lui Brâncuși sau, mai curînd, o anumită convergență a operei lor, ca să ne referim
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
într-o notă de la finele textului, în ziua de 18 decembrie 1959, adică în ultimul an al vieții artistului. Deși acest text se așază într-o continuitate perfectă cu Ideologia artei, cel puțin în ceea ce privește construcția lui, dinamica intelectuală și codul stilistic, el se detașează, totuși, de aceasta, prin natura observațiilor și prin finalitatea analizei. Dacă într-un sistem teoretic mai larg, Ideologia artei, cea care privește nașterea și rațiunea adîncă a formei artistice, ar putea fi socotită secvența ontologică a gîndirii
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
spațiul cel mai fertil pentru acest experiment nu-l puteau constitui nici reveriile așezate la limita simbolismului cu spiritul jugendstilului de la începutul secolului, și nici exploziile turbionare, amestec de impulsivitate expresionistă și delicate efuziuni lirice, din anii douzeci, singura componentă stilistică aptă pentru o resuscitare formală într-o perspectivă afirmativă și eroică este aceea a constructivismului din anii treizeci. De aici se alimentează direct și se afirmă cu o enormă stăpînire de sine, și programul teoretic, dar și ampla demonstrație practică
Ultimul Mattis Teutsch by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12435_a_13760]
-
lirica lui Blaga a fost citită prin lentilele filosofiei sale. E drept, eroarea a fost remediată cu fermitate grație disocierilor făcute de George Gană, Ștefan Aug. Doinaș și Ion Pop; însă majoritatea exegeților s-au mulțumit să redenumească elementele "matricii stilistice" cu termenii oferiți de fenomenologia imaginarului, rămânând astfel în același cerc vicios. Consecința acestei stări de lucruri este cât se poate de bizară: unul din poeții care a contribuit decisiv la "diferențierea" (în sens lovinescian) a liricii noastre interbelice este
Ruptura de utopia moderinistă by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/12468_a_13793]
-
mai bun care s-ar putea face prezentului roman. Dacă la nivelul povestirii nu se întîmplă mare lucru, cu totul altfel stau lucrurile la nivelul tehnicii narative. Scriitorul alternează în permanență vocile narative, fiecare dintre ele avînd propriile sale particularități stilistice și lexicale. Perspectivele se schimbă în permanență, narațiunea la persoana I alternează cu cele la persoana a II-a și a III-a, planurile povestirii se interferează amețitor. Daniel Vighi își analizează ironic scrisul într-un discurs al cărui început
Balul fantomelor blajine by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12509_a_13834]
-
jos, în bucăți. Fără un motor, demonstrația, și așa haotică, lipsită de minima orientare a unui plan, plină de poticniri și de lacune rămâne să ruginească în mijlocul drumului. Ce s-ar putea recicla? Ar fi, pe alocuri, paginile de analize stilistice cuminți: "dar să nu uităm că pupăza este încă de la început denumită metaforic Ťceasornicul satuluiť, neologismul, în contrast cu Ťlimbať operei lui Creangă, sugerându-ne și în acest fel că pasărea este o invenție târzie în universul natural al Humuleștiului". Acestea ar
Creangă și bâtă de aur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12511_a_13836]
-
important, această parte a lucrării te poate face să te întorci la lectura textelor avangardei românești cu impresia că le vei revedea într-un cadru mult mai larg și din unghiuri la care nu te gândisei. Analiza tematică și comentariile stilistice, delimitarea migăloasă a ecourilor cel mai evident futuriste, operarea foarte atentă cu termeni ca modernism, modernism moderat, suprarealism, decadentism, urmuzianism etc., compararea lucrărilor celor trei poeți și plasarea, oarecum neașteptată în final a unui ,prozator" precursor al avangardismului, toate acestea
Avangarda și futurismul pentru specialiști by Irina Groza () [Corola-journal/Journalistic/12510_a_13835]
-
erudiție, profuzie de detalii (marginal clasificate), cartea devine un soi de ,1001 de călătorii fabuloase" ce se pot citi și cu răsuflarea tăiată de epicul și peripateticul istorisirii. Dacă, în neutralitatea unei limbi străine elegante dar impersonale, veți căuta particularitățile stilistice (românești) ale scrisului lui Corin Braga, eu cred că le veți afla cu deosebire la nivelul pasiunii povestirii, al fascinației auctoriale față de meandrele și pliurile narative ale propriului subiect. Pentru că vorbeam de echilibrul necesar ca despre o lamă de sabie
În librăriile pariziene - Un succes pe tema eșecului by Ioana Bot () [Corola-journal/Journalistic/11417_a_12742]
-
Iorga. Or, deviza era a liberalilor, iar Frontul Renașterii nu a fost condus de Iorga, ci de Alexandru Vaida Voevod. Nu mai insistăm. De ce i-ar trece însă lui Breban cu vederea, presupusul cititor devotat și tenace, lungimile, inadvertențele, incongruențele stilistice din romanul său ultim? Vom răspunde că prozatorul compensează aceste aspecte deficitare, ca și altădată, prin marele suflu, prin forța inegalată de a ne proiecta într-un univers propriu, prin mizele tematice importante pe care le aruncă în joc, prin
Cealaltă putere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/11407_a_12732]
-
era frică să stea pe cameră cu alții", ,stai pe cameră în fiecare zi" (p. 28) și chiar pe munci: ,sînt întorși ăia micii de pe munci" (p. 32) O discuție limitată la extragerea argotismelor nedreptățește totuși textul, neglijînd meritele sale stilistice cele mai relevante din punct de vedere literar: tonul sec, autoironic, ba chiar auto-sarcastic, asocierile imprevizibile, juxtapunerile vocilor, producînd, fără duioșii și sentimentalisme, un efect imbatabil de autenticitate și emoție.
Limbajul de pe Rahova by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11435_a_12760]
-
din lumi diferite, cu propriile lor experiențe de viață și stiluri narative. Pentru Filip Florian importantă nu este acțiunea propriu-zisă a cărții (destul de banală și ușor expediată de autor), ci jocurile narative pe care aceasta le generează, schimbările în registrul stilistic operate cu ocazia intrării în scenă a fiecărui nou personaj. Excelent mînuitor al limbii române, autorul reușește de fiecare dată ca în cuvinte puține să caracterizeze o situație. Două fraze îi sunt suficiente pentru a rezuma întreaga viață a unei
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
are un personaj memorabil: naratorul însuși. Departe de prototipul naratorului omnisicient din secolul al XIX-lea, acesta este un om obișnuit, care nu își ascunde crizele de ulcer și tentativele eșuate de a se lăsa de fumat, dar nici preocupările stilistice sau incertitudinile în ce privește informațiile legate de personajele sale. Autoironia caracterizează fiecare apariție a vocii auctoriale la nivelul textului: ,Se prea poate ca tanti Jeni să nu-mi fi relatat atît de detaliat episodul nunții, dar, în fotoliul din camera ei
Tonurile minore ale istoriei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11450_a_12775]
-
scriitorii care au utilizat-o ea era de regulă un alibi narativ, o modalitate de a se debarasa formal de propria lume ficțională încă de la inițierea ei. În schimb, pentru Marin Mincu e un bun prilej de a se evidenția stilistic și nu numai, ieșind în față cu tot dinadinsul. Extras din regula sa, din rețetarul general al romantismului, și personalizat, artificiul respectiv își pierde funcția și semnificația, devenind un preludiu comic al unei cărți încărcate de dramatism. E de tot
Bietul Dracula by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11478_a_12803]
-
rîde de prostia acestei lumi", își caligrafiază (la propriu!) revistele Apollo și Orașe de nikel, ține un jurnal fragmentar în stilul lui Jules Renard. Debutul ca atare se produce tîrziu, în 1971, cu Vedere din balcon, dar vîrful de formă stilistică îl atinge în 1979, cu Ucenic la clasici, carte pentru care primește Premiul Uniunii Scriitorilor. Remarcabil la C. Olăreanu este modul cum transformă cele mai năstrușnice idei în teme epice. Astfel, mergînd prin oraș, observă într-o bună zi frumusețea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/11502_a_12827]