465 matches
-
a încercării de a sugera „o stare sufletească de completă epuizare și desorientare”: „Am fi transpuși într’o lume haotică, morbidă, dar reală cel puțin”. Însă „fuga de real” e privită drept „falsificare ostentativă”, inclusiv a... „anarhiei spirituale” autentice: „Toată stilizarea devine o poză grotescă”. Fără a adera la opiniile pozitive ale majorității criticilor moderniști privind „capodopera” Ulise, autorul reia aprecierile lui E. Lovinescu din Istoria literaturii române contemporane referitoare la caracterul „static” și „decorativ” al acestei formule poetice; chiar dacă „imaginația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chiar mai rău. Interesant este că Emilian (ca și E. Lovinescu!) nu face vreo diferență între „primele poeme” - scrise în România, publicate în Contimporanul - și poemele din faza dadaistă franceză, ambele constînd în „asocieri neprevăzute de cuvinte sau imagini” și „stilizări ilogice, reduse uneori la simple jocuri lexicale”. Stupefiat de faptul că „aceste capricioase aiurări departe de a’l compromite pe autor, dimpotrivă îl supravalorifică”, el constată, pe bună dreptate - citînd din antologia noii poezii franceze de la Ed. Krà - că „s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și Buster Keaton), după ce în manifestul revistei Urmuz îl apropiase de Iisus... Necesitatea de legitimare internă a avangardei autohtone prin intermediul unui mit fondator devenise imperioasă. Cercul Contimporanului încercase deja să-și găsească o legitimitate în „abstracționismul” artei populare și în stilizările artei bizantine. Legitimarea externă, prin Brâncuși și Tzara, nu era nici ea suficientă. În subcapitolul „Urmuz și avangarda” al monografiei sale din 1970, Nicolae Balotă a insistat avenit asupra acestei mitizări interbelice, vorbind despre „fervoarea religioasă” a adepților dadaisto-constructiviști și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
din tradiția hasidică), peisajul bucovinean al Herței, cu tîrguri putrede și natură agrestă, în ecorșeuri expresioniste. Membru fondator al revistei de orientare tradiționalist-spiritualistă Gîndirea, Adrian Maniu prelucrează, după Primul Război, teme ale tradiției istorice autohtone și ale poeziei htonice în stilizări imagiste de peisaj rural și iconografie bizantină, cu un puternic filon expresionist și primitivist. „Clasicizantul” postsimbolist Ion Vinea manifestă, la rîndul său, evidente afinități cu latura expresionistă a Gîndirii - unde va colabora o vreme -, vădind o irepresibilă nostalgie a tradiției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
de toate, un supranume de mare circulație În epocă: the Bucks. Cum ar veni, „Masculii” sau „Țapii”. Să nu uităm că zeului-dandy George Brummell i se va spune când „Beau Brummell”, când „Buck Brummell”. Desigur că grija exagerată pentru toaletă, stilizarea gesturilor, afectarea dicției, toate la un loc edulcorează tușele unei bărbății „de serie”. Astfel Încât, cu lornioanele și micile lor bastoane, Înțepeniți În corsete, gulere, cravate, ei par mai degrabă niște „păpuși umblătoare”, cum se exprimă un contemporan, decât niște „masculi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
eleganței, o obsesie a propriei apariții pe scena mondenă, Întreținute și de atmosfera „dauritelor saloane”. Doamnele vremii, de Staël, Récamier, Tallien, opun stilului auster și viril (instaurat - cu nostalgia Romei Imperiale - de către republicani) farmecul budoarului. Efeminare, dulce trândăveală, arta conversației, stilizare a gesturilor, strategii ale seducției. Totul precedă atmosfera viitoarelor mari saloane pariziene din veacul al XIX-lea, În care dandy-i se vor simți ca peștii În apă. Lux, voluptate, dar nici pe departe atâta calm cât ar Întrezări peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
ai dandysmului se Întâlnesc Însă de aceeași parte a baricadei În clipa când am Începe să facem bilanțul cuvintelor-cheie din arsenalurile acestora: hiperestetism, cultul formei, individualism, narcisism, spirit antiburghez, negativitate extinsă, gust novator cu forță de șoc, dar și blazare, stilizare a trăitului, predilecție pentru artificial, efeminare, devitalizare, fascinație a morbidului, suflu agonic. În Franța, euforia decadenților nu ține mai mult de un deceniu. Poate nici atât. La finele anilor 1880, majoritatea autorilor din jurul lui Le Décadent părăsesc revista lui Anatole Baju
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
simplul motiv, s-a mai spus, că nu și-o pot trăi. În privința cauzelor, dar mai ales a evaluării unei asemenea atitudini, părerile sunt Împărțite. Le separă Însăși poziția celui care judecă. Pentru adepții activismului frenetic, ai eficienței fără rest, stilizarea trăitului pe care o practică dandy-i e semnul sigur al unei structuri de eșec. În carență de energie virilă, de tonus vital, efeminat, dandy-ul - cred aceștia - Își intuiește posibila ratare. Atunci, incapabil să realizeze o veritabilă creație, mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
tineri sau În plină maturitate, iar cauzele care Îi Împing la sinucidere sunt ciudate. Pentru că le-am descris cât a fost cu putință atunci când am reconstituit biografiile celor mai cunoscuți dintre dandy, vom reaminti acum doar acest suprem efort de stilizare al celei din urmă Înfruntări dintre viață și moarte. Dacă pe Vaché sau Rigaut, de pildă, i-am mai pomenit, să ne aducem aminte de un bărbat pe care mulți Îl consideră un dandy avant la lettre, un membru al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Tema pe care o conturează cele trei cuvinte-cheie - seducție, strategie, corp - se leagă firesc, am spune, de sexualitate, până și În cazul dandy-lor. Uneori direct, alteori oblic. Uneori consumând-o În act, alteori refuzând această finalizare printr-o suită de stilizări, devieri sau chiar blocaje. Oricum ar acționa Însă, dandy-ul e prins În capcana unei tensiuni irezolvabile. Nu ne-am propus nici pe departe ca, În această istorie despre dandysm, să atacăm tema corpului și a sexualității cu armele științelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
În mască, În coloratura afectivă ce se vădește În grația străvezie ori În tușa violentă a machiajului. Deformarea vieții provine din oroarea de tot ce este natural; „la peinture du visage”, remarcă Baudelaire, nu imită natura, ci o depășește prin stilizare, prin unitatea abstractă a detaliilor, subliniate de fard. Masca dă contur unui moment-limită din viața estetului, marcând o concentrare simbolică (precum În masca pluriformă a lui Klingsor, eroul lui Hermann Hesse) sau o dedublare (ca În portretul lui Dorian Gray
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
partea de sus a feței și ridicată la șamanii puternici care pot coborî în lumea inferioară, alteori cu o coroană din fier, de unde pleacă numeroase tije, figurând coarne de cervide; - eventual mănuși cu un singur deget și cizme brodate cu stilizări de labe de urs sau pasăre. În concluzie, se constată că libertatea lăsată șamanului pentru ornamentarea costumului, alegerea pandantivelor și simbolismul lor, permit o întreagă gamă de variațiuni care funcționează pe principalele tipuri de costume. Totuși, funcțiile costumului - armură, mijloc
Costumele ?amanilor ?ungu?i by Dan Cristian R?caru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83573_a_84898]
-
într-o colecție privată -, „Primăvară”, „Ecou”, „Dans spaniol”, „Opaiț” sau „Dans” sunt de asemenea realizate în teracota. În general, aceste lucrări sunt sugestive reprezentări ale unor siluete feminine în atitudini și posturi mișcate. Remarcam în cazul lor apetitul artistei pentru stilizare și preocuparea pentru atingerea unui palier al abstractizării în sens geometric prin intervenții libere, reducții ale formelor figurative și susținerea lor prin zgrafitări ce amintesc de statuetele din cultura Hamangia. Acest tip de lucrări reprezintă un capitol substanțial în creația
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3094]
-
într-o colecție privată -, „Primăvară”, „Ecou”, „Dans spaniol”, „Opaiț” sau „Dans” sunt de asemenea realizate în teracota. În general, aceste lucrări sunt sugestive reprezentări ale unor siluete feminine în atitudini și posturi mișcate. Remarcam în cazul lor apetitul artistei pentru stilizare și preocuparea pentru atingerea unui palier al abstractizării în sens geometric prin intervenții libere, reducții ale formelor figurative și susținerea lor prin zgrafitări ce amintesc de statuetele din cultura Hamangia. Acest tip de lucrări reprezintă un capitol substanțial în creația
Sculptura by Lucreția Filioreanu-Dumitrașcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1617_a_3095]
-
își strîmbă ușurel năsucul fin reporterița. Îi spun să iasă și se execută, bombănind: Ștele tău de muiere! Șichy vrea să plece și ea. "Vai, ce tîrziu e!" Se ridică și privirea i se prinde iarăși de vitraliul lui Rusalin stilizări de berze, de măști zoomorfe, de spinări de deal, de roți de car, de coarne de tăuraș, într-un vîrtej de culori. Grădina a foșnit, în semn de recunoaștere. Orga de vînt, atîrnată în mărul crăpat pînă la jumătate, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-un mesaj singular. Lucrul acesta nu trebuie înțeles în mod mecanic; în măsura în care un mesaj are funcție poetică predominantă, el constituie o construcție intenționat elaborată ca deviere, creată sau inventată, care adaugă ceva la codul existent, este o operație de stilizare specifică, aducând în mesaj montaje structurale neprevăzute în nici unul dintre codurile preexistente” Funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); unele mesaje servesc în primul rând la stabilirea comunicării, la prelungirea sau la întreruperea ei; ele controlează cum funcționează canalul și
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
a timputilor verbale, a unor expresii și locuțiuni etc. în funcție de fenomenul gramatical recomandat, aceste compuneri pot fi narative, descriptive sau dialogate. Compunerile gramaticale vizează două teme: una gramaticală, constând în valorificarea unui anume fapt de limbă și o alta de stilizare, care se referă la conținutul textului de redactat. Gradul de dificultate sporit al acestor exerciții impune respectarea câtorva condiții specifice: compoziții concentrate, de dimensiuni moderate, fixarea unui număr maxim de exemplificări ale faptului de limbă vizat, elaborarea unui plan de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
întâmplă. Doar orientarea descendentă a capului este o sugestie clară a sfârșitului apropiat al uriașului. Tratat într-un expresionism demențial, „Saturn devorându-și fiii“ este poate una din cele mai monstruoase imagini din istoria picturii. Exacerbarea expresiei figurii, a gesturilor, stilizările aleatorii anatomice, împing imaginea picturală în zona paroxismului. Lângă genunchiul monstrului, o siluetă minusculă de femeie privește în pământ, așteptând resemnată sfârșitul. Astfel înțelegem cum contrastele de forme pot trece din zona decorativului plăcut, ilustrativ în zona tragicului tenebros. Arta
Arta compoziþiei by Ion Truicã () [Corola-publishinghouse/Science/594_a_1265]
-
devine esențială În definirea literaturii moderne. Tema scriiturii este una eminamente franceză, ceea ce nu e de mirare dacă ne gîndim că literatura franceză s-a impus de la bun Început - din a doua jumătate a secolului al XVII-lea - ca o stilizare, scrisă, a cuvîntului rostit, prin teatrul clasic. După Secolul de Aur spaniol, plin de spectacol baroc și Înaintea romanelor englezești orale, alături de culturi folclorice eliminate rînd pe rînd, literatura franceză s-a realizat În scrisori și În piese de teatru
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lipsit de ambiguități. Criticii compară “stilul” lui Houellebecq cu cel al lui Camus din Străinul și al lui Conrad din Inima Întunericului. Naratorul din Plateforme, care poartă prenumele autorului - Michel, Încarnează un “om fără Însușiri” al postistoriei occidentale. Tocmai discreția stilizării, absența obstacolelor În calea lecturii și al calofiliei fac virulența cu care figura Omului este stigmatizată și Înlocuirea sa clamată, iar neutralitatea relațiilor autor-personaj și narator-diegeză autentifică cu eficacitate maximă polii secunzi ai acestor binoame - personajul și situațille narative În
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
lungă, fugind de noi, când iar/ Pândește ceasul galben al toamnei, timpul treaz,/ Când seara prea mâhnită pe cataligi coboară." Ca și Alexandru Andrițoiu, Ion Brad este o structură romantică, fără să fie însă fantezist, versurile lui sunt parcă "scrijelate", stilizările ne trimit la un anume hieratism, chiar la prețiozități descoperite în încercarea de "a reface", cum spune Petru Poantă, tradiția: "Prea ostenite se fac/ Pădurea răsturnată în ochiul unui lac/ Cu ascunzișuri clare din care nu mai vine/ Nici un răspuns
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
lemne, Editura Junimea, Iași, 1982) a Marianei Codruț pare a fi reprezentat de asumarea unei feminități ce-și interoghează, cu o rară sensibilitate, datele esențiale. Pe de o parte, ingenuitate, delicatețe, fragilitate; pe de altă parte, predispoziție intens reflexivă, tentația stilizării misterelor deopotrivă cosmice și ontologice, inclusiv a celor subsumate erosului. Discreția descripției, austeritatea reprezentării și tandrețea (bine ținută în frâu) a percepției sunt evidente atât în pastelurile deloc solare (prin ceața mahalalei (III), amiază (IV), amiază (VI), (primăvara...), măceșul din
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
eleusine până la riturile ordinelor secrete contemporane); pe de altă parte, în spatele tuturor acestor referințe, în interiorul și deasupra lucrurilor, un apăsător sentiment al deșertăciunii universale, al inconsistenței lumii evocate, al neantului suveran. Pe de o parte, o poetică a austerității, a stilizării semnelor și figurilor dominante sau de fundal; pe de altă parte, o poetică a spectacularului, a teatralității, o retorică uneori grandilocventă a aparențelor. Cele mai reușite poeme sunt, natural, cele în care este imposibilă trasarea unei linii de demarcație între
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
dă titlul volumului nu este decât una dintre exemplificările de arte poetice deghizate în stampe delicate prin care se denunță totala încredere a autorului în reconstrucția textuală a unei lumi demult apuse, cu decorurile, personajele și realitățile ei obiectuale tipice; stilizarea afectivă sau stilistică a acestui univers în esență livresc devine sinonimă cu efortul de corijare a unui real contondent, imposibil de asumat până la capăt. Procedeul e, pe jumătate doar, deconspirat la finalul unui demn Protest: "Am amestecat otrăvuri să binecuvântez
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
celălalt capăt, spre sfârșitul primului deceniu al secolului XXI, departe de a se lăsa și el, asemenea unora dintre congeneri, sedus de sirenele ațâțătoare ale poeziei douămiiste, Horia Zilieru poetizează la fel de anacronic și de gingaș sentimental, în versuri ce preferă stilizarea afectivă sau stilistică a propriilor neliniști sau drame existențiale. A se citi, spre exemplu, remarcabilul Cântec de adormit Joshua Emmanuel, din Patimile după Anton Pann (Editura Rafet, Iași, 2008), în care durerea despărțirii de nepotul "rătăcit între străini", rupt de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]