2,915 matches
-
Șeful Serviciului se uită prin el ca prin sticlă. N-a scos un sunet timp de cîteva zeci de secunde, părea mai cenușiu ca niciodată, își frecă încetișor umărul stîng, degetele îngălbenite de tutun, uscate, cu unghii mari, late, cuprindeau stofa costumului și o încrețeau metodic, după cît de încordate erau îți puteai da seama că făcea un efort deosebit. Apoi își reveni brusc și spuse: "Mîine. Îl cauți mîine, nu mai tîrziu. De treaba asta nu știm decît noi doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ajuns la cîțiva pași de poartă, și-a dat seama că nu putea intra neobservat, două santinele stăteau de o parte și de alta a intrării. Îi cunoștea, erau doi băieți de prăvălie care lucraseră o vreme la magazinul de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
de stofe a lui Schneier, dar acum își pierdeau zilele jucîndu-se de-a soldații. Stăteau țepeni, cu picioarele desfăcute și brațele încrucișate pe piept. Dacă nu i-ar fi știut n-ar fi bănuit niciodată că tăiau strîmb cupoanele de stofă și mai și furau cînd puteau și de la client, și de la stăpîn. A trebuit să se hotărască, intră sau nu intră! Uitîndu-se încă o dată înspre geamul luminat, i s-a părut că domnișoara K. F. a dat cu mîna la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
său care era director general, nu-l deranja, era chiar un ins conștiincios, prea conștiincios, însă simțea organic, fizic aproape, că George Stan era un corp străin în Serviciu. Cîteodată îl irita chiar prezența lui, mai ales cînd observa prin stofa hainei conturul pistolului cu care umbla veșnic. Se spunea despre el că și la baie îl ține atîrnat la îndemînă într-o pungă cauciucată ca să nu se ude. Era convins, și convingerile sale erau de fapt legi de fier ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
marca „Orion“, Operele alese ale lui Maxim Gorki, oleandrul din hârdăul cel mare de lemn și putina cu varză, pentru că mi se pare că au o importanță mai mare În raport cu alte mărunțișuri enumerate În carte, din care nu lipsește nici stofa cu furnituri pe care i‑am cumpărat‑o din prima mea leafă, nici sticla cu coniac „Martel“ pe care el o va bea Într‑o singură seară. Enciclopedia morților nu se Îngrijește numai de bunurile materiale, doar nu este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
a ta. —Dar... Îl întrerupse cu un gest autoritar. Acuma du-te. Trebuie să meditez. Dacă te accepta Consiliul, te-accept și eu. Încă nu pot să-mi dau seama dacă ai să devii un Om-Memorie sau ai cu adevarat stofă de navigator, dar pentru asta primul lucru pe care trebuie să-l înveți este supunerea, căci cine nu-nvață să se supună, nu va învăța nici să dea ordine. Tapú Tetuanúi se depărta de-a lungul plajei și, în acest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ore de autostradă până în Canada. Dar, mai mult decât orice altceva, Cora Reynolds își are familia cu ea. 10 Mama Natură pune pe ea un soi de jachetă neagră. E o uniformă militară sau un costum de patinaj artistic, din stofă de lână neagră, cu două rânduri de nasturi de alamă în față. Parcă-i o majoretă neagră de catifea, cu nasul ei despicat, ținut laolaltă de cojile de un roșu închis. Își vâră mâinile prin mânecile lungi, apoi îi spune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în aur stins. Picurând „frunze” de sticlă și cristal. Clinchetul lor fremătător în timp ce pătrunzi între ele. Mirosul de praf ars al fiecărei piersici „coapte”, încă strălucind alb incandescent. Prea fierbinți ca să le atingi cu mâna goală, fără o bucată de stofă, un petic de catifea din vreo fustă sau din vreo jiletcă de brocart. Celelate piersici, cele „putrede”, înnegrite și reci, smălțuite cu praf și domnișoarapate în firele albe ale pânzelor de păianjen. Frunzele de sticlă și cristal sunt albe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
în prezența Luanei. În ziua fericitului eveniment, Anita veni să-și ia prietena, pregătită să dea piept cu Săndel. Domnișoara Leon căuta zadarnic o ținută care să-i fie pe plac. Nerăbdătoare, Anita o zori. Îmbrăcase un palton nou, din stofă neagră, legat cu cordon. Își aranjase pe-o ureche o pălăriuță drăguță, din același material. Ghetele, noi nouțe, îi întregeau aspectul plăcut. Luana o privi lung. Ești superbă, dar nu merge. Ce nu merge? Stai așa. Îți spun eu cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
trăise idila. Și prietenia cu Marc avea să se sfârșească, într-un mod cu totul neașteptat. Era decembrie, zăpada-și schimbase, deja, câteva jupoane, Ema pregătea, cu emoție, ziua ei de naștere. Luana îmbrăcă la acest eveniment un sarafan din stofă neagră și-o bluziță din mătase albă. Foarte rar își purta părul despletit, dar în seara aceea îl lăsă liber. O cascadă de inele îi acoperea spatele. Emanuela invitase câțiva colegi de clasă, instalase stația și magnetofonul, unchiul Dali făcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a-i depăși. N-avea de ce să-i ia multă vreme. S-a stre curat prin acel Îngust coridor, mergând pe-o parte, aproape că n-a atins pe nimeni. Un bărbat s-a mișcat și a dat peste el. Stofa moale a hainei lui i-a mângâiat obrazul și mirosul loțiunii de ras l-a izbit În nări. L-a auzit pe acela spunând o vorbă de scuză, dar nu s-a Întors. Ajunsese lângă scară când a observat un
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pe când era tânăr, Încă și mai tânăr decât era ea acum. Asta i-ar fi făcut plăcere. Când a pornit, cineva s-a luat după ea. Era bărbatul cu mustață care-i zâmbise În timpul mesei. Purta o haină gri de stofă În spic și pălărie de fetru. Bonjour, a zis Margaret. și-a dat seama cât de jalnică Îi era vocea, jalnică, Înfrigurată și singuratică. Au mers o vreme Împreună și au vorbit de una, de alta, dar nu-și mai
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să dispară pur și simplu din peisaj. Înainte de a intra pe ușa gării, aruncă o privire în urmă. Alexe rămăsese acolo, pe terasa cofetăriei, sorbea din cafea absent, frunzărea revista și scotea, firește, nori de fum. Un soare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
n-ai cum. Cum ședea acolo chircită în fotoliu parcă era o șoricioaică bătrână și o clipă Carmina gândi că poate de la ea provenea mirosul de șoarece ce se simțea iute, pronunțat, intrat de mult în cărți, în mobilă, în stofa scaunelor, în varul de pe pereți. Își imagină procesul de transformare fulgerătoare, tegumentele devenind mai dense, mai cenușii, secretând în procesul lor de ardere acel miros specific rozătoarelor. Pe urmă își stopă brusc imaginea. Ce aberație! Dacă ar ști doamna avocat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a oprit lângă Fana, a apucat-o de mână. Urmărea manevrele de întoarcere ale mașinii. Când automobilul a început să se îndepărteze le-a făcut semn cu mâna. Ela avea o rochie foarte largă, lungă până sub genunchi, dintr-o stofă groasă, de culoarea cărămizii, cu guler gen tunică încheiat în capse. Așa cum era îmbrăcată părea o domnișoară în miniatură. Vântul îi sălta puțin șuvițele blonde de pe frunte. Facem o plimbare până la pădure?, a întrebat-o Fana și, la acceptarea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cuiva apropiat, imperturbabili în fața unui climat emotiv, lipsiți de intuiția care nu aduce decât complicații și întrebări nedorite, nevinovați până la un punct și plini de bune intenții. Fana era îmbrăcată într-un taior cu dungi late, mov cu alb, o stofă puțin poroasă, foarte plăcută la vedere, avea o croială corectă, parcă fusese făcută de un robot, la milimetru. Când se descheie la nasturi lăsă să se vadă o bluză cu multă dantelă. În hol pe frigider lăsase mănușile și poșeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
într-un colț, ca o găinușă plouată. Ieși din cadă înfășurată în două prosoape mari de baie, se duse ca un automat la șifonier, își alese sutienul, chilotul, dresurile, din seturile ei noi, păstrate pentru înmormântare, luă o rochie din stofă și reveni din nou în fața oglinzii. Arăta tot ca un cadavru. Nu mai era nimic de făcut, își dăduse toată silința. Ei și ce, își zise, a doua oară n-o să mă mai invite. Atâta pagubă! Nu admise să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de „Pegas” pliant, dacă În pragul ușii deschise fără zgomot n-ar fi apărut Flavius-Tiberius, fiul lor. Doamna Moduna Îl recunoscu numaidecât după fularul roșu pe care i-l croșetase În anul pensionării, iar domnul Moduna după paltonul negru din stofă de patru sute, pe care și-l dorise atât și la care renunțase În favoarea lui Flavius-Tiberius, student Întârziat pe atunci prin anul IV și ghid la Eximtour. Aveau și alte semne de recunoaștere. Ochii, bunăoară: verzi ca ai Amaliei Morar-Koblicska, mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
imprevizibil, dar cu atât mai promițător. 4. Gheretă, curtenitor, se oferi să se ocupe și de paltonul domnului Brândușă pe care acesta Îl puse În brațele poștașului ca pe o manta uzată de răcan, fără pic de considerație față de calitatea stofei care mătura podeaua. Copleșit de dimensiunea paltonului, Gheretă promise că se va Întoarce Îndată și după pălărie. Nu e cazul, Gheretă, cu un drum le faci pe toate, zise Brândușă, punându-i pe cap melonul, mărimea 58, care alunecă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
spune ea, în timp ce mâinile mele alunecau timid peste sânii ei mâțești, ostracizați sub peretele rugos și strâmt al uniformei. Îmi amintesc, de altfel, că senzația era îndeajuns de anemică și nedefinită, nu știu dacă din cauza El-urilor noastre, sau a stofei rigide și groase ce camufla orice urmă de senzualitate a trupului ei încă nedecis, inform, dar deja ușor contorsionat în neputințele firii. Deci, nu numai eu sunt posedat! îmi spuneam, eliberat cumva, considerând posibilitatea că experiența mea ar putea fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de mare intimitate. Adică când eram singuri, nestingheriți de nimeni și ea era complet pasivă, iar eu îmi plimbam mâinile pe suprafața corpului ei mic, negeneros, ușor contorsionat, dar cald... foarte cald. Și căldura se transmitea ca o radiație prin stofa grea, cenușie a uniformei, prin ciorapii groși de bumbac. Ca și cum ea mi-ar fi fost cea mai apropiată ființă din viața asta, doar ei i-am vorbit de acea deficiență, infirmitate a firii mele. Nu am discutat prea mult, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de ciudă, mi-au dat lacrimile dom’ Roja, cînd m-am trezit aproape singur în Piață. În jurul meu erau risipite pe jos tot felul de materiale de propagandă amestecate cu umbrele rupte, poșete de damă, pălării, mănuși desperecheate, bucăți de stofă, locul arăta ca un talcioc părăsit, mi-am mușcat buzele, sîngeram, privind la balconul ăla nenorocit de unde se mai auzea încă muzica de propagandă venită de pe banda de magnetofon, o rușine. Dacă ar fi fost în stare să se ridice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
cele două coli de hîrtie pe la nas. Delfina moare de nerăbdare să treacă ziua, nu mai are stare, se fîțîie pe taburet, lustruiește de cîteva ori bancul de lucru cu coatele pînă se hotărăște să apuce una din fîșiile de stofă care așteaptă alături gata croite, să o vîre sub brațul mașinii de cusut și să coboare talpa. Zbîîîrrrr, apasă mecanic pedala, urmărind linia tivului, ferindu-și degetele, scoțînd materialul pe partea cealaltă, verificînd rezistența cusăturii. Și acum invers, schimbă poziția
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și nu în ultimul rînd, călcatul, dresul, pusul pe umeraș, retușul final. Meserie, artă, e atunci cînd nici nu te mai gîndești la lucrul pe care îl faci, cînd totul vine de la sine. Tușica apucă cu ochii închiși balotul de stofă, îl trîntește pe masă, îl desfășoară, alege lungimea de care are nevoie, o sfîșie dintr-o mișcare și lasă restul să cadă pe jos. Cînd toate mașinăriile și toate mecanismele astea le poți face să funcționeze ca și cum ar fi niște
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
barul Melody, bufetul Expres, braseria-cofetărie Ambasador, am ajuns exact de unde am plecat, am făcut un fel de ocol, îl aude pe taximetrist explicîndu-i, exact cum mi-ați cerut, al naibii de mare orașul ăsta și plin de gropi, adaugă. Pe partea cealaltă, stofe, mătăsuri, țesături, pînzeturi, galanterie, Magazinul Noutăților, cravate, ciorapi, cămăși, Favorit, pălării pentru bărbați și femei, Mioara, tricotaje pentru orice vîrstă, un talmeș balmeș, se gîndește. — Numai așa putea să-ți vină ideea asta trăsnită cu gulerașele, îl aude spunînd pe
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]