600 matches
-
vină, ci aproape un act de virtute, de risc necesar față de o autoritate totalitară și tirană. Chiar cu ocazia unor asemenea exemple de virtute din partea eroinelor care și-au urmat fidele soții în nenorocire, Ovidiu inventează diverse aforisme de morală stoică (în maniera lui Augustus însuși), care trec dincolo de semnificația contingentă a fiecărui caz concret în parte mai ales feminin pentru a îmbrățișa toate cazurile similare (bărbați și femei) din toate timpurile și locurile (deci și pe cel actual al lui
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
a casei Fabia din Hercule nu se va spune niciodată îndeajuns: mai mult decât o semnificație socială și politică evidentă, originea herculiană a familiei Fabia includea și una spirituală destul de importantă. Recent a fost publicat un articol important despre valoarea stoică pe care Hercule o reprezenta în epoca lui Augustus și la Ovidiu, la care noi facem trimitere 349. Aici vrem doar să scoatem în evidență că Ovidiu leagă în mod intenționat domus Fabia de tot ceea ce, atât el cât și
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
tot ceea ce, atât el cât și contemporanii lui, își imaginau a fi mai înalt din punct de vedere spiritual: de Hercule. Poate favorurile speciale de care se bucură Hercule în ochii multor poeți din epoca augustană se datorează acestei spiritualități stoice. Hercule (și Ulise) erau "inuictos laboribus et contemptores voluptatis et uinctores omnium terrorum"350. Propertius narează în elegia a noua din cartea a patra despre aceleași origini herculiene ale templului Ara Maxima (cu aceeași intenție de a exalta domus Fabia
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
denumești, așadar, un reprezentant al casei Fabia Herculeus sau Tirynthius, ca epitet stereotip 353, implica, pe lângă recunoașterea unei vechimi și a unei noblețe mai degrabă unice decât rare a celor din familia Fabia, și a unei valori spirituale cu tentă stoică, la care am făcut trimitere când am vorbit despre Brutus. Anumite note spirituale se repetă de mai multe ori în opera lui Ovidiu, pentru a sublinia o anumită profunzime în gândire și o atitudine înălțătoare, pe care nu suntem dispuși
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
într-adevăr, tu erai demn nu de a însoți, ci de a lua inițiativa, nu de a primi, ci de a da un exemplu". Iată expus în puține rânduri, crezul, ca să spunem așa, filosofic, al lui Maximus, un crez anticipăm stoic, destul de asemănător cu cel al lui Augustus (care, însă, se dorea a fi combătut): în tot ceea ce face, Maximus nu încearcă decât să nu comită erori; se complace în integritate și îndatoriri. Potrivit lui Maximus, virtutea nu trebuie să fie recompensată
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
Cfr. GIULIO GIANNELLI, La repubblica romana, Milano Vallardi, 1944, p. 33. 348 Conform lui Ovidiu, se pare că, printr-o etimologie fantastică analogă, și Circus Maximus s-ar referi la cognomen Maximus al domus Fabia. 349 WADE C. STEPHENS, Two stoic heroes in the Metamorphoses: Hercules and Ulysses, în "Ovidiana" cit., p. 273-282. 350 SENECA, De const.sap., 2, 1, citat de WADE C. STEPHENS, op. cit., p. 273. 351 Cfr. V. USSANI, op. cit., p. 373. 352 A se vedea supra, p.
Publius Ovidius Naso. Misterul relegării la Tomis by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
reguli precise, în virtutea unei ideologii și a unui "sistem" de viață bine articulate. Dacă ideologia este, am văzut, liberală, "sistemul de viață" se bazează pe principiul epicureic al evitării suferinței și excesului, în maniera unui horațianism mai auster, de nuanță stoică. Iar "filozofia" aceasta practică, având ca scop ataraxia ("liniștea definitivă și voluntară"), se rezumă la câteva norme simple de conduită: economia forțelor în vederea conservării energiei vitale, refuzul pasiunii și al "emoțiilor violente". Atât. Și, cum zbuciumul din amor s-a
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
de faptul că cineva suporta condițiile vitrege ale vremii numai ca să mă vadă pe mine cum fac wind surfing. Trăgeam și mai tare de ghiul ăla nenorocit în speranța unor sărituri mai spectaculoase, acum, dacă tot aveam un martor admiratic stoic pe deasupra. Nu se mișca gagica. Privea în larg ca și cum ar fi așteptat să-i vină soțul plecat pe mare. La un moment dat am început să nu mai fiu sigur că se uită după mine. Și așa și era. Am
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
Îl aprob eu. Trăncănim despre fotbal, despre Hearts și despre faptul că Stronach ar trebui să-și pună ghetele În cui. Aproape că mă tentează să-i las un bacșiș, dar mă gândesc mai bine, și mă delectez cu dezamăgirea stoică de pe fața lui când număr banii ficși. Noaptea doamnelor Duminică dimineață iau News of the Screws și, după ce fac focul, trec repede În revistă ce am Înregistrat pe video din emisiunile tv de sâmbătă noapte. Măcar am reușit să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
însăși existența și puterea acesteia. Divinația este, așadar, un argument viu al existenței credinței, din toate locurile și timpurile, într-o divinitate ce creează întregul univers. În general, în Antichitatea greacă practicile divinatorii se bucurau de suportul filosofic al teoriilor stoice și neoplatoniciene. În esență, acestea se sprijineau pe ideea unei simpatii universale (sympátheia la stoici), a unei armonii universale care face ca lucrurile să interrelaționeze în mod natural. Reprezentanții Noii Academii vor aduce acuze divinației și, în special, celei caldeene
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
nou și peren. Este "inovație", "descoperire", "invenție". În fine, timpul astronomic, în care orice crepuscul anunță noi zori și care readuce prin intervale un ciclu al imaginarului la punctul lui de pornire, pentru un nou tur de maturitate. "Marele an" stoic, "Ricorso", "Eterna Reîntoarcere". Pe scurt, trei istorii într-una: cea care plânge, cea care râde, cea care gângăvește. Fluviul, miracolul, bucla. Care ar trebui privilegiată? Depinde de dispoziție, de epocă, dar și de meserie. Filosofii arată o preferință destul de clară
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Socrate (469 - 399), Platon (427 - 347), Aristotel (383 - 322) se urmează și completează creator în spațiul fără limite al ideii, al spiritului ordonator. Pytagora (580 - 500)caută adevărul în unu și multiplu = inițiere prin mistere aritmetice. Zenon din Eleea e stoic pentru că nu se grăbește, se păzește de riscuri. Heraclit din Efes (540 - 475) e fascinat de foc și de mișcare: pantha rei = totul alunecă, totul curge. Fluiditatea e misterioasă. Democrit (460 - 370) pune accent pe percepția generatoare de concept. Un
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
înfricoșător, în trecerea rapidă de la onoare la oprobriu, de la nevinovăție la crimă, de la dulcea speranță la disperare, într-un cuvânt, în excesul de nefericire cauzat de o slăbiciune?" (Seara a 11-a)48 De aceea, Lessing refuză reprezentarea unor personaje stoice pe o scenă de teatru, căci, prea eroice fiind, nu ar putea să impresioneze spectatorul. Stoicul este chiar prin natura lui antiteatral. Citând în Laocoon, eseu despre estetică scris în 1766, Filoctet și Trahinienele lui Sofocle, el face elogiul tragicilor
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Din puținul pe care îl spun despre el câțiva gramaticieni antici, nu se poate trage nicio concluzie în privința manierei în care poetul a tratat acest subiect. Cel puțin sunt convins că nu l-ar fi putut face pe Laocoon mai stoic decât pe Filoctet sau pe Hercule. Tot ceea ce este stoic este antiteatral, și mila noastră este totdeauna direct proporțională cu suferința pe care o manifestă personajul care ne interesează. Este adevărat că, văzându-l cum își suportă nefericirea plin de
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
nobelețea sufletească, însă admirația este un sentiment rece și uimirea pasivă exclude orice pasiune mai caldă, ca și orice imagine distinctă a obiectului ei." (Capitolul 1) În ciuda acestei poziții afișate fără ambiguitate, Lessing aduce și el pe scenă două personaje stoice. În Emilia Galotti, din 1772, el mută în Italia secolului al XVII-lea tragica întâmplare a eroinei romane, Virginia, povestită de Titus Livius. Răpită de un prinț care voia să o dezonoreze, Emilia, tânără virtuoasă, este înjunghiată de tatăl ei
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fi trebuit să propun Chessington World of Adventures. Pentru că nu ai 14 ani, mi-a strigat el. Ed părea să aștepte ceva, dar nu am găsit nimic mai adult. În final, și-a ridicat mâinile într-un gest de acceptare stoică. —Eu mă gândeam mai degrabă la un film sau o piesă de teatru, dar bănuiesc că Chessington e... bine. După ce am stabilit să ne întâlnim la filmarea reclamei de a doua zi, am plecat de la restaurant la 11:30. Alfie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
Îl stîrnea ideea redeschiderii cazului. Poate că Hinton Îi oferă ceva nou. Dacă știa de probele pe care le-am ascuns, nu aș fi aici. Dot Începu să-l altoiască pe Hinton cu bastonul: peste brațe, peste genunchi. Musculosul suporta stoic - nici un scheunat, nici un smiorcăit. Dudley rîse: — Flăcău, ai un prag al durerii ridicat. Te rog să comentezi următoarele: Pierce Patchett, Duke Cathcart și pornografia. Fii concis, altfel sergentul White Îți va pune la Încercare acel prag. Hinton, fără să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cheia simbolică a cărții. Darul Ioanei este, în fond, povestea unei așteptări. Cu un romantism desuet, cu un idealism mereu depășit de evenimente, Andrei Vlădescu Îtânăr sub 30 de ani, cu o „înspăimântătoare nevoie de puritate“, structură umană puternică, rațională, stoică în renunțările ei) își respectă legământul de a o aștepta cinci ani pe femeia visurilor lui: o Domniță absentă din cadrul epic, dar mereu prezentă în inima și gândurile protagonistului. Pe acest fond încordat-afectiv, luminat abia spre sfârșit, bizareria comportamentului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
cele petrecute peste zi. Într-o seară s-a încăpățânat să rămână la mașina de scris, să-și aștearnă măcar gândurile. Nimic premeditat, dar era convins că poate fi o soluție pentru neliniștile lui de peste zi, un fel de ataraxie stoică. N-ar fi de mirare, chiar dacă nu și-a spus-o niciodată, să-l fi îndemnat și lecturile preferate, Seneca, Marc Aureliu, Montherlant și alții de felul lor, pentru care înjosirea Îistorică în cazul lor) poate fi înfrântă și depășită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care îi lăsase în urmă nu fuseseră aceiași la întoarcere. Orice despărțire îi era insuportabilă. Se simțea liber pentru moarte, dar nu și pentru despărțire. Și atunci nu ceda, nu voia să cedeze. Știa, numai cu mintea, despre seninătatea stoică a filosofului. Simțirea lui refuza asta. Intuia că ar fi urmat angoasa, dusă la o formă paroxistică. Și atunci nu voia să cedeze. Într-o dimineață, Ioana Sandi i-a spus să înceteze s-o mai aștepte și s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
de un fir de păr, țipete ascuțite -, sunt atașate la o „scuză masculină“ și pot fi duse la reparat la service. — Dacă ai fi văzut nebunia de la intersecția Dalston, Îi spun lui Robin, compunându-mi o expresie de resemnare urbană stoică și indicând, cu brațele desfăcute, imaginea carnagiului de mașini. Un nebun cu o dubiță albă. Semafoare desincronizate. De necrezut. Cred că am stat blocată acolo vreo, ăă, douăzeci de minute. El dă din cap: —Traficul londonez aproape te face să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Profesorul se așeza, iarăși, lângă focul arzând în butuci de lemn de arțar, cu spatele la oglinda impresionantă de Murano, șezând ca un neopitagoricean, care vrea să probeze, prin veghe, afluxul ideii veșnicei reîntoarceri în timp a lucrurilor. După o perioadă de stoică reverie, simți cum se redeșteaptă în sine, luând din nou în stăpânire multe din secundele ce-i aparținuseră altădată, amintindu-și cu surprindere și încântare până și de mirosul pur al zăpezii proaspete, adulmecate cândva în copilărie. Într-o noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
prin minune cu zidurile întregi. Numeroasele ferestre fără geamuri sunt întărite cu traverse de lemn din spatele cărora se ghicesc țevile negre ale mitralierelor. Intrarea este protejată cu un parapet înalt din pământ și bârne. Două santinele înfofolite în mantale, degeră stoic. La apariția lor salută regulamentar și după un control riguros al actelor sunt lăsați să intre. Înăuntru, între pereții al căror var de abia își mai arată culoarea originală se aude țăcănitul permanent al teleimprimatoarelor precum și agitația specifică punctelor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Ercule, un câne alb, răpind o bucată din cărnurile de jertfă, a dus-o în gură pe acel deal. Iată originea cuvântului "cinic". Însemnarea originară a cuvântului este deci: discipol al filozofului socratic Antistene. Școala cinică e totodată muma școalei stoice. Mai târziu, și mai ales de pilda lui Diogen din Sinope, cuvântul și-a schimbat întru câtva semnificațiunea. Cinismul a degenerat în trufie și lipsă de pudoare. În suta întîia după Christos, adecă 500 de ani după moartea întemeiatorului, cinismul
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
pe toată ziua (prin jidani și bulgari). De aci urmează că românii fac politică străină - rusească ori nemțească; iar Cariagdi și Carada politica națională. Fiul lui Mihai Vodă Sturza e vândut Rusiei se 'nțelege; Carada însă are un caracter prea stoic pentru a fi accesibil la farmecul rublei; Maiorescu, fiul ardeleanului Ion Maiorescu din Bucerdea, face politică nemțească, iar d. C. A. Rosetti, al cărui părinte nu știa românește, carele în tinerețe se ocupa cu traducerea de poezii neogrecești (Astfel ți-
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]