1,939 matches
-
minții acest mărunt ghinion, cred că mai întâi am tresărit cât se poate de elocvent, după care a urmat un spasm mic și obosit. Mi-am consultat măseaua cu vârful limbii. Martin îi dădea înainte cât se poate de încântat. Stomatologii sunt exact ca scenografii, cowboy-ii sau instalatorii cârpaci. Atâta timp cât ești tânăr, crezi că lumea serviciilor pentru adulți e de încredere, competentă, că își merită banii. Apoi crești și ajungi să trăiești printre grăsani și ochelariști, șoareci de bibliotecă și gorile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai pierdut sănătatea ai nevoie cu adevărat de bani. Și totuși, nu mă pot plânge. Mulțumită Georginei, am reușit să mă adaptez situației mult mai bine ca înainte. Zilele trecute am fost să-mi consult medicul, nu e vorba de stomatolog, sau de urolog, ci de generalist - de medicul de familie. Bătrânul ceas e destul de solid. Una peste alta, componentele Păr & Burtă & Gingii sunt șubrede, dar mai rezistă. M-a întrebat în legătură cu țigările, cu băutura și toate celelalte. Am mințit cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
scop s-au suit În acest tren și ce-i așteaptă la destinația finală... Șirul de vagoane Noimann Îl asemui cu o omidă pe care locomotiva o trăgea În ascunzișul său pentru a o devora În tihnă... „Destinație finală”, murmură stomatologul. Sintagma Îi suna În urechi destul de lugubru. În fond, Încotro se Îndrepta el? Inițial, Noimann avusese de gând să ia trenul de București, dar, aflându-se Într-o stare agitată, fără să stea prea mult pe gânduri, se urcă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
mersul său era distinct, ca de obicei, și ținuta Îngrijită. Doar ochii Îi aveau o lucire neobișnuită și părul Îi era năclăit de o sudoare rece, ce i se scurgea În șuvițe mărunte pe tâmple și pe frunte... Toată noaptea, stomatologul Paul se zvârcolise În așternut, căzut pradă unor halucinații și Închipuiri, care de care mai ciudate. Mai Întâi, În camera lui Noimann pătrunse cu pași furișați o femeie Înaltă, Înveșmântată Într-o cămașă de noapte albă; privind În dreapta și În stânga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
și neputință, era În stare să facă orice, numai să pună capăt acestui coșmar ce-i sfredelea timpanele. De jos se auzi un râset. Urmat de aceeași tuse convulsivă. „E ea și parcă totuși nu e ea”, murmură În gând stomatologul. E drept că uneori Lilith tușea, dar niciodată n-o auzise horcăind În halul ăsta... „Care ea?” Își spuse și deodată Îl apucară fiorii. Medicul clănțăni din dinți, Începând să trepideze din tot corpul. Deci venise clipa. Lilith a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ambele mâini de talie, astfel Încât aceasta să nu aibă nici o posibilitate de scăpare din strânsoarea sa. Parcă ghicindu-i gândurile, pânza unduitoare de deasupra lui Îl mustră, făcându-i semn dojenitor cu mâneca... Noimann râse. Jocul Începea să aibă haz... Stomatologul Paul Își țuguie buzele, articulând forma unui sărut În Întuneric. Meduza albă de deasupra Îi răspunse cu un chicotit plin de promisiuni. Acum mânecile se ondulau deasupra sa, executând un dans bizar și voluptuos. Prinsă de fire nevăzute, cămașa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
greață, stomacul se strânse ca un pumn și dinăuntrul lui țâșni un lichid galben-verzui, amar ca fierea, Împroșcând pereții. În Încăpere se răspândi un miros neplăcut, care-l făcu pe medic să vomite din nou. La fiecare spasm al stomacului, stomatologul Își revenea În simțiri. Răul dinăuntrul său se revărsă În afară. Da, acum, Noimann se simțea mai bine. Patul Își Încetini rotația, iar tavanul reveni și el la locul lui. Noimann Întinse mâna și căută În dreapta sa o bucată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
dădu seama că era vorba de o iconiță, cu Pruncul Iisus și Maica Domnului ferecată În argint. Sub ea descoperi o alta, un pic mai mare, ce reprezenta aceeași scenă. Și pe măsură ce degetele sale se Înfundau În câlți și arcuri, stomatologul dădea peste icoane din ce În ce mai mari, pe care le scotea de sub el și le așeza pe noptieră. Stiva de icoane creștea odată cu groapa ce apărea În saltea. Noimann Își Înfundă brațul până la umăr și scotea din groapă mereu un alt sul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
vă ciupiți de obraz?”. Și adăuga: „La drept vorbind, și eu am fost bântuit de aceleași viziuni. Cineva, undeva, Învîrte manivela și noi umblăm prin cameră, ciripind ca niște papagali...”. „Papagalii nu ciripesc, acest lucru Îl fac doar vrăbiuțele”, răspundea stomatologul. „Vi-i gândul din nou la vrăbiuțe, ehei”, chicotea Satanovski, aprinzându-și un trabuc. „Alții latră sau croncănesc, fălfâindu-și mânecile În căutarea adevărului suprem...” „Lăsați-i pe alții În pace”, zicea Noimann și gândul Îi zbura la Bikinski și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ochiul și se topi În raza tulbure de lumină ce se strecura printre storurile trase... Nu era prima dată când Îi apărea În fața ochilor, luând mereu o altă Înfățișare. Bărbia Însă Îl trăda. Chiar dacă ar fi tăiat-o cu foarfeca, stomatologul tot l-ar fi recunoscut. Noimann era bucuros că reușise să scape de această obsesie a lui, care de obicei se sfârșea cu farfurii și scaune aruncate pe geam. Uneori și cu tăiatul venelor. În locul său apăru Însă un alt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
conjugal...” „Atunci”, zicea Mathilda, „v-aș ruga să-mi permiteți ca, alături de costum, să Întind rochia de seară...” „Deasupra sau dedesubt?” mai Întreba medicul șoptit. „N-aș vrea să mi se boțească vălul...” „Deci, deasupra, nu-i așa?” Își freca stomatologul Paul mâinile de satisfacție, pregătindu-se să sară pârleazul... De obicei intervenea ceva neașteptat În ultima clipă și pârleazul râmânea mereu neescaladat... În locul său, costumul bej se dezlănțuia pe pat În toată voia și atunci rochia Mathildei, cuprinsă de zgâlțâituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ton și atitudine, cele două „coruri” se armonizau perfect, intrând În rezonanță cu fantoșele ce se acuplau, făcând mișcări din ce În ce mai iuți, pe pat. Urmărind transpusă scena, Mathilda Își lăsa cu tandrețe capul pe umărul lui Noimann și ofta adânc. Stomatologul, zâmbind galeș, Își apropia, la rîndu-i, creștetul de creștetul Mathildei și scotea, fără să-și dea seama, un oftat, după care aplauda din nou. Ceva Însă nu mergea În mariajul lor și faptul acesta Îi apropia și Îi Îndepărta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
soție când, trezindu-se În zorii zilei, o să dea față-n față cu un ou?” „Depinde cu ce fel de ouă ați vrea să aveți de-a face...” „Indiferent de față”, replica Mathilda, „oul rămâne, totuși, ou...” De felul său, stomatologul Paul era departe de a fi un om naiv și atunci de ce i se Înfipsese În cap ideea că, dacă va face exerciții zilnice În fața oglinzii, atunci, Într-adevăr, ridurile de pe fața lui se vor risipi, evaporându-se În spațiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
genunchi de infanterist, ucis cândva În război, ci un picior care-l privea cu insolență. Prin urmare, strania apariție nu constituia rodul unei reminiscențe literare, ci era o apariție de o natură, să zicem, abisală. De altfel, la drept vorbind, stomatologul se aștepta la o astfel de „surpriză”. Așa Încât apariția În camera sa a acestui picior, ce-l măsura din ochi cu o oareșicare superioritate, privindu-l, cum se spune, de jos, dar de la o Înălțime colosală, inaccesibilă unei făpturi umane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
scoțând un zgomot neplăcut. Îi intrau În nări, În ochi, În gură. Cifre mari, cu abdomen galben și trompe uterine. Noimann stătea liniștit la masă, Învârtind paharul Între degete. Dar cifrele cădeau În pahar cu nemiluita, Înecându-se În alcool. Stomatologul turna paharul În scrumieră, amestecând coniacul cu mucurile de țigară. Cifrele se zvârcoleau, transformându-se din insecte În omizi păroase care i se suiau pe braț... Imaginile aceste apăreau oriunde și oricând. Nu era plăcut să stai la Corso și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Clătinându-se pe picioroange, cifrele așteptau alături, semănând acum cu niște păsări cu ciocuri mari, care ciuguleau chiștoace În bălțile umede ce se lățeau pe asfalt. O Întreagă carte de algebră se ținea de capul lui. Tot ce nu Învățase stomatologul Paul la timpul potrivit În școală Îi apărea acum În față, desigur, Într-o formă cât mai atrăgătoare... Cifrele intrau În combinații destul de abracadabrante, În ecuații pe care, iată, el Încerca pe drum să le rezolve. Și le rezolva, inspirat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Edison, și Euclid, și Pitagora, și Einstein (câteodată apăreau și Kant și Hegel, Însoțiți de Marx) Își contopeau trăsăturile Într-una singură, dând naștere unui chip strălucitor... Sfârșitul era Întotdeauna un imn apoteotic. După numeroase plecări și Întoarceri, iată că stomatologul ajungea viu și nevătămat (oare totuși cum de nu l-a călcat niciodată un autovehicul, cum de nu s-a rătăcit sau n-a picat În vreo gură de canal deschis?) În patul lui... Sau cum de, hălăduind pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
cruci, purtau pe spate cîte un mic ceas deșteptător... Medicul mai trase un gît de „Alexandrion” și minusculele ornice ascunse sub epiderma sa sunară deșteptarea. Noimann se destinse. În sfîrșit, măcar pentru cîteva clipe, scăpase de obsesii... Orbecăind pe coridor, stomatologul Își mai aduse aminte că, Înainte de păianjeni, fusese bântuit de cuvinte de rebusuri și integrame, pe care avea, În general, oroare să le dezlege, iar când Îi vedea pe alții stând cu creionul În mână, concentrați asupra pătrățelelor, Îi apăreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
În același timp, pe labii și pe sfârcuri dinți. La fiecare mișcare a mâinilor chirurgilor, femeile Își dădeau ochii peste cap, scrâșnind puternic din măsele. Noimann se pregătea tocmai să-și scoată din geanta diplomat dăltițele, burghiele și cleștii de stomatolog când un medic ciung, ras În cap, se apropie de el, rugându-l să se așeze pe un scaun. Ginecologul era tot numai mușchi, tot numai fibră. Pe gâtul său puternic, contorsionat, se rotea o față pătrățoasă, cu o bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
-l, mai degrabă te-ai fi așteptat să-l Întâlnești Într-o sală de sport sau pe un ring de box. Și totuși mișcările Îi erau deosebit de delicate. Înfățișarea sa Îi aducea aminte lui Noimann de inginerul Satanovski, pe care stomatologul Îl Întâlnise de atâtea ori la Corso. Inginerul nu era Însă nici ciung, nu avea nici capul ras și nici nu se ocupa cu ginecologia. Domeniul său de acțiune era asfaltul. „O fi vreun frate sau vreun văr sau vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
gaură”, Îi spuse În nemțește. „E grav?” Întrebă Noimann. Ciungul răspunse că nu e foarte grav, dar că rana - cuvântul rană falsul Edward Satanovski Îl pronunță cu dublu Înțeles - ar trebui examinată cu atenție... „Păi, atunci, ce mai așteptați?” făcu stomatologul. „Aveam nevoie de acceptul dumneavoastră...” „Îl aveți”, murmură el. „Nu verbal, ci scris...” „Vi-l dau și-n scris”, spuse Noimann, ridicându-se În capul oaselor... „Dați-mi o foaie de hârtie...” „Avem formulare speciale pentru astfel de cazuri, așa că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Nici o problemă, o vom rezolva, o vom rezolva...” Și, În timp ce Noimann deschise gura să răspundă, ciungul Îi apucă degetul de la piciorul stâng și, ungându-l cu iod, Îl apăsă pe formularul pe care i-l Întinsese Între timp sub tălpi. Stomatologul dădu să se Împotrivească, dar simțurile nu-l mai ascultau. Picioarele i se făcuseră ca de cârpă. „Acum totu-i În ordine”, Îl informă acela, „așa că vom putea trece la treabă... Putem Începe sau v-ați răzgândit?” Noimann nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
ardeau. Între timp, ciungul Îndreptase lampa reflectoare Înspre tălpile lui Noimann și Începu să-și răsucească vârful ciotului În rană... „Treaba nu e chiar atât de simplă”, exclamă el. „Aveți aici un fel de tumoare...” „Tumoare?!” murmură cu glasul stins stomatologul... „Nu știu dacă e tumoare sau poate e vorba de cu totul altceva...” În glasul aparent liniștitor al ciungului se putea citi o undă de Îngrijorare. „Dacă nu e tumoare, atunci ce e?” Îndrăzni să Întrebe pacientul. „Hm”, făcu ciungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
caz n-am mai avut de mult pe mână...” „Despre ce fel de caz vorbiți? Ce vreți să spuneți?” Falsul Satanovski Îl privi cu Îngrijorare, clătinând din cap... „Vă prefaceți că nu Înțelegeți... Sunteți doar și dumneavoastră de specialitate...” „Sunt stomatolog”, spuse Noimann, Încercând să se calmeze. „Și vreți să spuneți că ginecologia nu e legată de stomatologie?” „Mă rog”, răspunse Noimann, „dacă vreți dumneavoastră s-o legați, n-aveți decât...” „Nu sunt aici ca să leg, ci să dezleg...” replică acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
am spus e clar ca bună ziua...” „V-aș ruga, totuși, să repetați...” „Mă rog, dacă n-ați fost atent... Sau poate nu mai țineți minte...” „Știu exact ce-ați spus!” „Atunci ce rost are să repet?” „Repetiția e mama Înțelepciunii”, replică stomatologul. „Am zis că am venit aici nu să leg, ci să dezleg...” „Ce anume?” Văzând că interlocutorul său nu se grăbește să-i răspundă, Noimann continuă: „Nu cumva vă referiți la cuvinte Încrucișate?”. Stomatologului Îi fu pe moment teamă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]