1,031 matches
-
se atinge de mal, în rest e o liniște deplină, numai în ei crește febra, dorința, atracția. Bărbatul o ia de mână și încet o trage după el în marea cea neagră și infinită. Corpul lor se leagănă într-o strânsoare dulce. Mângâierea este blândă, acaparatoare. Fierbinte. O simt din toată ființa lor... După un timp înoată către mal și se întind pe nisipul cald și primitor. Febra descrește, respirația își revine încet-încet la ritmul obișnuit. Rușine. Mândrie. Stăpâniți de sentimente
SINGURĂTATEA PESCARULUI de SUZANA DEAC în ediţia nr. 323 din 19 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341771_a_343100]
-
Afară, gerul deveni din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe și marea la mal. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era acolo captiv și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al ADRAS- ului[i], auzi țipătul de disperare al puiului de lebadă și alergă repede
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
peste șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul lacului înghețat și văzând puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341563_a_342892]
-
Femeie netrebnică cum îndrăznești, sau aveți secrete pe ascuns.” Apoi o lovi pe Lenuța peste obraz odată, de două ori, ba chiar și a treia oară, ridică mâna să o lovească din nou, însă își simți brațul imobilizat ca în strânsoarea unei menghine, întoarse capul și văzu că Virgil îl prinsese de braț. Privi spre cuțite, erau departe de el, iar toporișca afară în magazie, nu avea în acel moment nici unul din instrumentele cu care uneori când se îmbăta își îngrozea
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]
-
N-a spus omul asta, dar eu cam asta auzeam. S-a rupt filmul, precum o rolă de cinema la finalul ei, la „suspendarea permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile”. Reușesc să-mi descleștez fălcile din strânsoarea uscăciunii și șoptesc pierdut: - Aveți dreptate. Sunt un nevrednic. Nu mă biciuiți, va rog! N-am zis asta cu biciul. Probabil nici n-ar fi trebuit. Continui: - Știu c-am greșit, fiți, vă rog, îngăduitor. Dați-mi amendă, dar una
„- Știu c-am greșit, iertați-mă, nu-mi luați permisul... Dați-mi amendă, dar una mică, mă omoară nevasta...” O întâmplare cu agentul Hemanuche () [Corola-blog/BlogPost/338006_a_339335]
-
demult la mine-n casă Și-a răsfirat prin colțuri trena-i veche Printre zăbrele-o văd, e colțuroasă Și-o egoistă-i... fără de pereche. Singurătate, pleacă-n depărtare Și lasă-mi liber sufletul să zburde Slăbește-mă din veșnica strânsoare Tu dăruie-mă dragostei flămânde! Mă năpustesc spre-a inimii fereastră Cu gândul bun deschid acum cărare Și-n dragoste sădesc o floare-albastră Precum singurătății-i aprind o lumânare... INCERTITUDINI Încerc să mă adun... și să-mi răspund tot eu
POEME TRISTE de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 137 din 17 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344302_a_345631]
-
său și-i cuprinse cu putere mâinile în ale sale, imobilizând-o. O privea cu insistență cum se zbate. Era frumoasă Minela așa dezlănțuită, cu părul răvășit peste pernă. Era roșie în obraji și furioasă că nu poate scăpa din strânsoarea bărbatului. Începea să se calmeze, să se liniștească și împotrivirea sa cedă. Ștefan se aplecă și începu să o sărute pe gât, apoi îi prinse lobul urechii între buze și-l mușca cu delicatețe. Îi sărută ochii apoi coborî cu
ROMAN (CAP. NOAPTEA DE TAINA) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 612 din 03 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343751_a_345080]
-
semințele noimelor sacre asteaptă în noi să găsească culcuș cu teamă se-nalță lumina din sine căutând alinare în al Vieții căuș coli.vii de speranțe deșarte dărâmate prin Crezul cel blând reînnoim puterea mirării senine liberați din a morții strânsoare de gând păsari albe de strofe poeme adunate în psaltiri de cuvânt luminând înalță putința fiin.țării din vreme întru tainele vieții eterne avânt aceasta e poarta deschisa columnă către florile suflete dalbe de nori ce primește în sine Cuvântul
POEM HIERATIC XLI-COLIVII DE MESTECENI de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1780 din 15 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342804_a_344133]
-
de gât. Era, clar, o zi nefastă! Încercă să suspine: mțili... mați... meliți... aaaa! - Meliția, bă!? - Hmaaahhh, îhhîîîî, ăăă... - P-așa zi, băi, omule! Haidi, bă, să-i spargem la față, c-acu-i revoluție șî-i mâncăm! Și mâinile dădură drumul strânsorii iar în față îi apăru, ca un fel de înger, figura fericită a lui Pardailan unul din tartorii clanului Căpățână. Gura lui, podită cu aur de trompetă insuficient acoperit de buzele vinete, lăbărța un rânjet foarte fericit deși cam plin
REVOLUŢIONARUL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1313 din 05 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/343242_a_344571]
-
să-și scoată tricoul subțire de vară și începu să-i exploreze întregul corp bine bronzat și armonizat, controlând cu buzele sale fierbinți, centimetru cu centimetru. Nimic nu scăpa neexplorat de buzele sale fine. Mircea se strădui să elibereze din strânsoarea sutienului cei doi sâni superbi, care parcă erau făcuți numai pentru a te juca cu ei, să-i tot acoperi cu sărutări pătimașe și să-i agiți frecându-le cei doi mugurași ridicați în mijlocul a două pete maronii ca două
CAP. IV de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1531 din 11 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343284_a_344613]
-
de răgaz să-și pregătească mama ... să se obișnuiască....” S-a lăsat mângâiat ca un copil alintat și acceptă să se întindă în pat. Abia acum realiză cât de obosit era după o astfel de zi și se desprinse din strânsoarea delicată a degetelor Laurei la a cărei atingere reacționase atât de intens. Iuliana nu știa despre ce este vorba, dar a intuit imediat, amintindu-și ce rugăminte îi adresase Laura înainte de operație... * În ziua următoare, soarele se înălța încet, luminând
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (13) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343306_a_344635]
-
s-așeze vârșele peste noapte, dădu ea lămurire... O tai? Și, până să rostească întrebatul ceva, făcu ce făcu scăpând în libertate pasărea. Slobozita nu fu de prins, căci se depărtă mai mult zburând. Speriată de necunoașterea locului, nu de strânsoare, hotărî veneticul. Ce găină frumoasă! Albă ca pasărea-suflet! Și seamănă cu cele zugrăvite pe stâlpii de la mormintele alor mei! rosti în gând Nădejde, nebăgând de seamă că fata-l aștepta. -Acum, a zburat și gata! Am niște fâțe sărate. Le
PREMIUL AL II-LEA PENTRU PROZĂ SCURTĂ LA FESTIVALUL NAŢIONAL DE LITERATURĂ “AGATHA GRIGORESCU BACOVIA” de ANGELA DINA în ediţia nr. 1745 din 11 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344139_a_345468]
-
09 octombrie 2015 Toate Articolele Autorului „Nadia ajunge în vârf. Echilibru perfect. Coboară rapid, într-o volută, evitând șocul cu paralelele, care par să pândească cea mai mică deviere, pentru a frânge elanul cutezătoarei. Părul fetei arde vâlvătăi, scăpat din strânsoarea codiței de cal. Marta privește cu admirație, ca și cum n-ar fi în cauză, looping-urile acestui mic avion cu reacție.” (Ioan Chirilă „Nadia”) Se ridică, după acest citat, o întrebare a mirare iremediabilă: de ce e evocată „Zeița de la Montreal” în
TUDOR CHIRILĂ. TREPTE DE TEMPORALITATE ÎN EFECTUL MUZICAL de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343204_a_344533]
-
din ce în ce mai tăios. Peste drum, a început să înghețe la mal și marea. Stabilopozii și bolovanii de piatră erau deja albi și acoperiți cu țurțuri de gheață. Doar puiul de lebădă mai era captiv în apa lacului „Saturn” și plângea în strânsoarea gheții, însă glasul său era din ce în ce mai slab. Deodată, cățelușa Molda, o corcitură maidaneză, cu picioarele scurte și strâmbe, ce se pripășise pe lângă clădirea bufetului sezonier al societății ADRAS, auzi țipătul de disperare al puiului de lebădă și alergă repede la
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
șosea, spre malul lacului, își învinse repulsia de a ieși în ger și vânt și porni pe urmele Moldei, luându-și pe umeri șuba sa călduroasă. Ajungând împreună cu cățelușa pe malul apei înghețate și văzând puiul de lebădă, prins în strânsoarea nemiloasă a gheții, cum dădea din aripi din ce în ce mai slab, își dădu seama de situație. Știa că apa este mică, însă nămolul adânc. Lăsă șuba jos și fugi repede spre clădirea bufetului, de unde începu să care pe mal blaturile meselor folosite
PLÂNSUL PUIULUI DE LEBĂDĂ de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1743 din 09 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343207_a_344536]
-
Să nu observ că rătăcești. Pe buze numele-ți sculptat L-ai înfrunzit, să știu că-mi ești, Să port pe umeri vinovat Un dor, pe care să-l nuntești. Închis ai stat în turn de frig Ca-ntr-o strânsoare fără chei, Să nu te chem, să nu te strig, Nevindecata să mă iei. Să-mi limpezești zapezi și nori Și rugi ajunse nicăieri, Avar s-aprinzi stinse culori, Apoi la îngeri să mă ceri. Să n-am nici lacrima
PE MII DE HĂRȚI de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377357_a_378686]
-
adusese noian de flori în cabină - zeci și zeci de buchete... trandafiri dalbi, crini imperiali, orhidee... un ocean floral se revărsa de pretutindeni. Nepuse-n glastre, doar eliberate numai din panglici și țiple, florile tronau împrăștiindu-și miresmele, scăpate din strânsoarea brațelor emoționate ale admiratorilor! Oglinzile încăperii tânjeau după reflexia Seniorului - ăsta era supranumele fascinantului actor, supranume devenit renume, nu se mai știa de când! Așa-i zisese o tânără colegă, impresionată de carisma lui. Apelativul zburase din gură în gură, multiplicat
CAP.8 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377379_a_378708]
-
gang o siluetă s-a desprins de lângă perete și a prins-o cu o mâna pe după gât ținându-i cu forța bărbia în sus , iar cu cealaltă mână i-a astupat gura. A încercat să se zbată, să scape din strânsoarea individului. Orice zbatere a fost fără folos, era prinsă ca într-o menghină, nu se putea mișca, dar nici striga. S-a calmat, rămânând în alertă. -Nu ai făcut bine, în seara asta, când te-ai întâlnit cu avocatul. Dacă
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
dacă te mai contactează, îl refuzi. Ai înțeles? Nici nu este greu, gândește-te la prințesă! -Rămâi așa cum ești, nu întoarce capul. Dacă îmi vezi fața, te omor! -Bărbatul, după ce a amenințat-o încă odată, i-a dat drumul din strânsoare, apoi a plecat. Femeia a rămas nemișcată, până ce pașii individului s-au pierdut în noapte. Speriată a alergat spre casă, a urcat în fugă scările până la etajul trei al unui bloc cu 8 etaje, a descuiat ușa, apoi s-a
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ VII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377407_a_378736]
-
ne toarnă zăpada din zăbală de vânturi, când umbra tristeții odihnește absintul și buzele plâng fără tine,săruturi. Minte-mă!azi,pe sub toamnele roase opaițe-aprinse peste gânduri de pluș, când ploaia își spală zgribulită,angoase, și sufletu-mi țipă în strânsori de țăruș. Minte-mă!azi,în beția-ți de geruri frântură de clipă peste viața-mi pustie, când fluturi vor țese pe sub gene creneluri să minți c-ai mințit!doar iubirii...nu mie. Autor Doina Bezea Referință Bibliografică: MINTE-MĂ
MINTE-MĂ! de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378877_a_380206]
-
rostogolesc zgomotos peste pintenii de piatră în mici cascade. Verdele brazilor, cenușiul stâncilor, licărul apei și adierea vântului cu pletele-i mătăsoase te cuprind în vraja munților. Alături numeroase tuneluri ale căii ferate străpung muntele. Când munții eliberează valea din strânsoarea lor ești întâmpinat de sfântul locaș de cult, Mănăstirea Lainici, a cărei biserică are o arhitectură aparte. În continuare zările se deschid și mai la sud, pe malul stâng al Jiului se află cocheta capitală gorjeană, municipiul Târgu Jiu. Într-
CRONICĂ DE ȘTEFAN DUMITRESCU (USR) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 2274 din 23 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379084_a_380413]
-
prind câte unul, temperatura rece a tovarășilor de joacă mă incitau. Tot jucându-mă, am ajuns la locul întâlnirii, fata nu venise, am început să mă plimb prin fața cinematografului gândidu-mă la ea. Cineva ma prins ușor de mâna, era o strânsoare blândă, dar fermă, am întors capul și am văzut-o. Mă privea cu ochii ei blânzi, puțin umezi, aveau mai mult reflexe căprui, curiozitate și un pic de timiditate se citeau în ei. I-am prins mâinile într-un gest
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
a adus și cealaltă mână. Simțeam căldura palmelor ei cum îmi încălzește tot corpul, dintr-o dată filmul numai prezenta interes, ființa caldă de lângă mine m-a captat cu totul. Am încercat să mișc mâna ce era prizonieră între palmele ei, strânsoarea a dispărut, mâna mea eliberată a început să exploreze cu pipăieli prin întunericul de sub mesadă, am găsit pulpa caldă a unui picior fremătând, m-am plimbat de-a lungul lui. Pantalonul pană din stofă, oprea posibilitatea de a simți pielea
PRIMA IUBIRE. de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2034 din 26 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380027_a_381356]
-
volan. O dureau picioarele și, de durere, avea senzația că i s-a rupt gâtul sub moalele capului. A rămas îngrozită cu ochii țintă la trupul ce zăcea pe capotă și la mâinile ce se sforțau să-l scoată din strânsoare, atât cât putea să vadă în lumina slabă răspândită de lămpile de poziție. Sistemul de alarmă acustică intrase în funcțiune în momentul impactului și mărea efectul groazei ce o stăpânea. După mai bine de cinci minute, și-a adunat puterile
EPISODUL 13, CAP. V, CHEMAREA DESTINULUI, DIN CHEMAREA DESTINULUI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1672 din 30 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379935_a_381264]
-
prinși de încheieturile brațelor. Stela privi cu disperare către tânărul căruia îi povestise necazul ei. Acesta se aplecă la urechea regelui peștilor și îi șopti ceva. Mustățile regale se mișcară în direcția Stelei și o cuprinseră peste brațe, într-o strânsoare care aproape o sufocă. - Vreau să aflu de ce e prizoniera ta această domniță, Racule? Regele racilor se înroși atât de tare la față că aproape nu se mai deosebea de mantia pe care o purta. - A furat din palatul meu
POVESTEA STELEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381857_a_383186]