1,071 matches
-
pantalonii nu prea au șanse să rămînă fixați În bocanci, sînt prea scurți. Iar tunica e cu o mărime mai mică decît cămașa, care nu stă Îndesată În cocoloașe pe dedesubt, așa că se strecoară afară pe unde nimerește, sub efectul strînsorii. Dar, pentru că o uniformă completă mărimea mea nu există, va trebui să mă obișnuiesc cu aceste mici zgîrcenii ale destinului. Refuz În schimb șortul. Un chilot căruia, pentru că nu e genul slip și nu-ți ține socoteala la un loc
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Îmi șopti Pablo apucîndu-mă de braț - și se opri. Mă ținea strîns, temîndu-se parcă să nu o iau la fugă. Dar nu simțeam nimic, nici o emoție, deși mă străduiam. Dacă aveam vreun sentiment, acela era al unei acute banalități. În afară de strînsoarea mîinii lui Pablo, un singur lucru simțeam, concret și indubitabil - dezamăgirea. După aceea, cînd mi-a dat drumul, am Început din nou să mergem, cu senzația că eram Înconjurat din toate părțile de irealitate. Ca și cum mi-ar fi ghicit gîndurile
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
cine Îi intra În pumni căpăta lovituri dușmănoase, grele, pline de ură și a doua oară nu mai Încerca să-l stârnească pe nebun. Un șarpe de apă se Încolăci Într-o clipită În jurul unei broaște. De spaimă și de strânsoare ochii Îi ieșiseră și mai tare din cap. După ce prada muri, șarpele Își desfăcu fălcile fără Încheietură și Începu s-o Înghită. Mamă-sa nu știuse să-l mângâie și-l lăsase să se Înrăiască. Se Însingura, vorbea rar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
celeste"; "angoasa umfl[înd] lacrima înrourată"; "cotlonul cel întunecat"; "lanțul cel trist"; "boleșnița sufletului meu"; "mantia sumbră a nopții"; "spiritul meu care se prăbușește"; "lumina dimineții, / Pe care-o revelează Dumnezeu, care e Estul meu, Soarele meu". Clifton - "stînci crepusculare"; "strînsoarea morții"; "rafala care-învăluie în nori țîșnind din suflul timpului" (blast of time's inclouding breath); "talazuri mohorîte"; "scena cea sumbră"; "cîmpia cea tristă"; "mormîntul cel tăcut"; "poveste de o cruntă suferință" (tale of woe); "șuvoi de suferință crîncenă"; "sălaș singuratic
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
înțepenit în mod artificial și eronat. Vocea curge, numai ea contează. Urma acestei voci înseamnă deja ceva mai puțin decât ea... încă o vorbă despre oralitatea lui Michel de Montaigne. Despre gustul lui pentru cuvântul liber, despre verbul scăpat din strânsoare, capricios și vesel; despre pasiunea lui pentru această muzică compusă ad hoc, câteodată notată, dar uneori imediat după momentul improvizației, fără partitură a pirori; numai o vorbă despre sfârșitul său despre moartea lui - el care știa atât de bine cât
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
că, în contextul de început al Războiului Rece, se considera că Statele Unite aveau un ascendent geopolitic asupra puterii sovietice (care era geografic suprapusă "Heartland"-ului) numai prin încercuirea acestei zone-pilot, adică prin stăpânirea "Rimland"-ului, strategie numită de unii analiști "Strânsoarea Anacondei" sau "Principiul Anacondei" (concept folosit încă din vremea Războiului Civil nord-american și preluat, ca descriere a unor strategii militare, pe parcursul diverselor conflicte militare până în prezent). Printre alte state de frontieră, cu siguranță că și România contemporană se plasează pe
by Emil E. Suciu [Corola-publishinghouse/Science/1062_a_2570]
-
continuitate-discontinuitate cu modernitatea: îi reprezintă crizele. Dar cum se manifestă această criză? Este un a-și lua rămas bun de la certitudini; este abandonarea oricărui fundament pentru a naviga spre necunoscut, fără nici un sens, ba mai mult liberi în sfârșit de strânsoarea sensului. Gândirea modernă cunoscuse alternativa dintre raționalism dogmatic și scepticism, amândouă variante ale raționalității „forte”; propu-nea totul sau nimic. „Gândirea slăbită”, în schimb, deși nefiind sceptică, refuză să-și pună problema adevărului ca fiind deci-sivă. Așa cum a scris Nietzsche, „lumea
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o mică încăpere alăturată, în sala infirmierelor. Adesea, adolescentul mai are încă, înfipt în braț, acul perfuziei și în timpul convorbirii este absorbit în contemplarea acestui tratament „picătură cu picătură” reparatoriu; în alte cazuri, asistenta tocmai l-a eliberat din această strânsoare pentru „a merge să vorbească” cu psihiatrul/psihologul. Deci climatul nu este întotdeauna cel ideal și nu îndeamnă la o relaxare favorabilă reflexiei. Totuși, această convorbire este esențială: pe de o parte ea permite o primă evaluare a gestului, lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1929_a_3254]
-
bunul lui tovarăș prestanță). Nu pricepuse defel ce-ar fi fost de văzut într-o ființă devastată de neputință. Aruncat peste ea, cu pieptul apăsat pe sânii ei dezgoliți, n-avea totuși aerul triumfător, ci mai mult curios. Slăbea puțin strânsoarea, ca lucrurile să nu fie chiar atât de clare pe cât deveniseră, și ea începea iar să se zbată, să-l lovească, să-l scuipe și să-l ocărască după rânduială. Dacă vreun clasicist al agresiunilor sexuale l-ar fi întrebat
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
observase că ieftina podoabă avea un preț deosebit în ochii purtătorului. Odată, în timpul unuia din "violurile" neduse la îndeplinire cu care Rică o obișnuise, ea îi strânsese puternic între pulpe mâna angajată prea îndrăzneț în căutări cupide. Dar brățara blocase strânsoarea, iar mâna alunecase deodată afară din ea, slobodă întru prăpăd. Zăbovise în aer o clipa foarte lungă, ca o pasăre de pradă gata să se repeadă în picaj, după care se lăsase însă pacific asupra victimei hirsute și, trăgându-și
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
picioare Puleș, un mustăcios chel și gras, și se-învârtise cu el de jur-împrejur, să facă pârtie. Străjuit de coate, capul copilului se oprise în plexul lui Bâzban, care, cu un geamăt, îl prinsese atunci de mâini, îl smulsese din strânsoarea atacantului și împărțise cu el, la rându-i, câteva lovituri de punere la respect în dreapta și-n stânga. Integrarea puradelului Rică într-o mașinărie socială de luptă avea ștate vechi, deloc lipsite de legătură cu asediul lui ulterior asupra Marietei
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
Găsesc normal ca Leopardi să sune chinezește, încercă Luc să destindă atmosfera: i se trage de la spaghetele aduse de Marco Polo din Cathay... − Totul e cum te raportezi la agonie: nu fuga afară din ea, ci desfătarea în adăstare desface strânsoarea panicii. Mitului salvării, care cam suferă de paranoia caracteristică asediaților, îi prefer agonia constructivă a Babelului, metastazarea lui în spațiu. Iar dacă verticala e interzisă, ne rămâne atunci orizontala. Nu credeți că orașul lui Cavafi ar deveni mai primitor dacă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
fuga cu motoreta până la pierderea printr-un gang pietonier în trepte pe undeva prin nordul Italiei, pe lângă Bergamo. Frica îl înșfăcase atunci strașnic de viscere, făcându-l să se îndoaie; dar, printr-o autocontriție ascultătoare, izbutise să se slăbească din strânsoare până la dobândirea unui îngust culoar de mișcare înlăuntrul ei. În sufocantul interval, înconjurat de boturile cerberului ce-l năclăiau pregătitor de balele pierzaniei, trăise intensități neegalate. Instinctiv, se lipise hoțește de anchilozantul plumb lichefiat de parc-ar fi fost deja
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de prestația lui de ventriloc. Treabă de demnitate, în ultimă instanță. Când rosti cuvântul demnitate se îndreptă ușor de spate și strânse discret oțelul inoxidabil al tacâmurilor în mână. Răceala lui binefăcătoare îi aducea un salut tactil vechi de când lumea - strânsoarea primului obiect revendicat de om întru afirmarea de sine prin amenințare. Acea alianță primitivă cu arma construise eficace primul zid semantic de apărare în jurul vulnerabilei ființe umane. În gramatica frustă a prehensiunii ei inaugurale, sunt se întărise de păzea! precum
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de dregătorii, tot atât de pustiitoare deveniseră și domniile care se obțineau numai cu bani mulți, luați tot de la mulțime, printre acestea fiind amintite cea de-a treia domnie a lui Gheorghe Duca și a doua a lui Dumitrașco Cantacuzino. Duca Vodă „strânsoare mare pentru bani făcea tuturor, și boierilor și neguțătorilor și la toată tara, muncindu-i și căznindu-i pre toți în toate chipurile; pre unii cu închisori pedepsindu-i, pre alții cu munca și cu bătăi cu buzduganul până la moarte
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
celor actuale privind eternitatea lumii. Acest lucru nu presupune că umaniștii au fost ei înșiși eternaliști. Dar ideea că lumea este eternă a fost de ajutor pentru primele dintr-o lungă serie de încercări ale intelectualilor europeni de a slăbi "strânsoarea istoriei sacre" (Smail, 2008, pp. 12-39) care încă ne domină. Se obișnuia să se argumenteze că o criză politică a precipitat revoluția renascentista în gândirea istorică. Poate era doar o chestiune legată de anumite avantaje în găsirea unei perspective mai
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de dezghețarea ideologică a relațiilor Est-Vest. Rigiditatea alianțelor, o caracteristică a Războiului Rece, a fost o funcție nu numai a caracterului ireductibil al problemelor politice majore, ci și a naturii ireconciliabile a pozițiilor ideologice. Eliberarea parțială a politicii externe din strânsoarea rigidității ideologice a permis deschiderea unei noi diplomații de acțiune care a înlocuit pentru un timp inflexibilitatea polemicilor caracteristice primei perioade a Războiului Rece. Noul tip de diplomație a prilejuit statelor implicate din punct de vedere politic noi oportunități, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
a celui de clasă, China plasează cele două superputeri în aceeași barcă imperialistă falimentară și preia poziția tradițională lăsată vacantă (cel puțin conform retoricii chineze) de către Uniunea Sovietică. Mai mult, noua poziție americană referitoare la China a eliberat Japonia din strânsoarea apăsătoare care făcea în trecut ca relațiile sale cu China să fie foarte tensionate, în urma coordonării strânse între politicile externe nipone și cele ale Statelor Unite. Dacă Japonia nu își putea permite să acționeze prima pentru normalizarea relațiilor sale cu China
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care le și limitează sever răspunsurile și reacțiile la care pot să recurgă. Un adevărat "dans financiar", din care nu știm cum se va ieși. Fiecare partener își declară fidelitatea, dar construiește, nu este nici o îndoială, variante de desprindere din strânsoarea celuilalt. Întrucât în analize se vorbește mai mult de "capcana dolarului" în care a căzut China, să insistăm asupra situației sale, atât asupra preocupărilor sale de a prelungi dansul, cât și de a se desprinde treptat, într-o perioadă de
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
sale valutare peste 30 de miliarde de dolari în fiecare lună. Ceea ce o "împinge" spre noi plasamente. Pentru că are nevoie de materii prime și folosește contextul prielnic al prețurilor scăzute pentru a face noi achiziții. Pentru că dorește o desprindere din strânsoarea partenerului american, dar ține să o facă treptat, calculat, am putea spune cu eleganță. În această extensie a prezenței economice și financiare chineze, va trebui să descifrăm un proces de dislocare geopolitică pe mai multe paliere. La nivel asiatic, moneda
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
secole în urmă. În 1820, Asia deținea 57% din PIB-ul global, calculat în termenii puterii de cumpărare. După aceea, a fost depășită de puterile vestice, care au beneficiat de cuceririle revoluției tehnologice. Prima țară care s-a desprins din strânsoarea feudală a Asiei a fost Japonia. Japonia a realizat că nu va putea susține efortul de modernizare pe cele două planuri esențiale: economic și social. Atunci a ales să modernizeze viața socială, structura ei de organizare, iar în domeniul economic
by Paul Dobrescu [Corola-publishinghouse/Science/1096_a_2604]
-
caute scăparea, pe cât posibil, fără să fie văzut. Tocmai atunci, câțiva dintre liderii gloatei care Își făcuseră loc către palat s-au repezit pe terasă, Încercând să-l prindă. Fiind bărbat puternic și viguros, a reușit să se smucească din strânsoarea lor și să-și facă loc până la casa scării - pe care, spre consternarea sa, a găsit-o plină de mulțimea care se Îmbulzea. Știind că singura lui șansă era să treacă printre ei cât mai repede, a lovit În stânga și
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
propria lui substanță celelalte ființe, atunci când în Paradis Dumnezeu i-a poruncit să le dea „nume”. La începutul basmului, diavolul ține în robie niște valori spirituale simbolizate de aur. Suprapunând demonului o dimensiune calitativă, Dănilă îl silește să-și descleșteze strânsoarea. Dar suprapunerea echivalează cu unificare, deoarece opozițiile se rânduiesc la locul ierarhic și legitim. Vrând-nevrând, diavolul se poziționează când devine pulbere atomică, materie discontinuă, rădăcină tenebroasă, fără de care universul este neconceptibil. Mănăstirea ideală a lui Dănilă se înalță în realitate
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
metalice erau topite și refăcute într-o greutate mai mică de metal prețios sau într-un aliaj ce conținea o cantitate mai mică de metal prețios decât cea declarată. Deoarece moneda metalică a ținut în permanență economia ca într-o strânsoare, epoca monedei metalice s-a caracterizat printr-o permanentă sub monetizare a economiei, o "foame de bani" resimțită ca un fier roșu pe întreg parcursul funcționării sale. "În consecință, scolasticii au studiat foarte puțin binefacerile pe care creșterile masei monetare
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]
-
lumea occidentală avea în sânge sâmburele raționalității, al luxului și al expansiunii economice și civilizaționale pe care le-a moștenit de la vechii greci și romani. Poziția umană față de muncă era una dictată de către Biserică, păstrată în cadrele unei sclavii din strânsoarea căreia va mai trece mult timp până când ne vom elibera. Discutând despre economia occidentului medieval, Jacques le Goff o numește "o lume mai slab echipată. Ai fi ispitit să-i spui subechipată"547, chiar în comparație cu lumea musulmană, China și cu
[Corola-publishinghouse/Science/84957_a_85742]