388 matches
-
larg, căzu rostogolindu-se Erickson, plin de sânge, cu haina sfâșiată, în ultimul hal. Trăsura, fără vizitiu, goni mai departe în oraș. Vlad își dădu seama imediat: omorâse un nemuritor, probabil într-o încăierare stupidă pentru vreo femeie. Tocmai fusese străfulgerat. Ce Dumnezeu, Erickson? Hai! Îl ridică și-l duse pe ascuns la el, într-o casă privată ce o închiriase în Londra, deși nu stătea în ea, și tocmai de aceea, nici servitori nu prea avea, doar o femeie ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
De-ai fost vr-odată tânăr e foarte mult de-atunci! ". {EminescuOpIV 324} DIAMANTUL NORDULUI (Capriccio) În lac se oglindă castelul. A ierbii Molatece valuri le treeră cerbii. În vechea zidire tăcere-i și numa Perdelele-n geamuri scîntee ca bruma. Străfulgeră-n umbră-i de valuri bătae Ajunse în fugă de-a lunei văpae, Ce-n vârfuri de dealuri acum se ivește Ș-a stâncilor muche pe cer zugrăvește. Păreau urieși ce în cuib de balaur 10Păzea o măreață comoară de
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
În acel final de vară, pădurea oferea privitorului, iubitor de frumos, același verde-plin. Victor intrase deja, cu ochii minții În profunzimea pădurii, hălăduind pe drumuri și În locuri numai de el știute, având sufletul doldora de amintiri copleșitoare care Îi străfulgerau coșul pieptului. O asemenea retrăire avu puterea să-i umezească ochii albaștri iar În colțurile lor să-și facă apariția, stând gata gata să se spargă, două lacrimi de iubire. A tesărit. În frântura de boabă cristalină se reflecta o
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
și frunze verzi, potecuțe prin care aduceau către patul de mușchi, căldura astrului zilei precum și lumina acestuia sub forma acelor pete luminoase, produse parcă de jocul unor oglinzi. Copilul a țipat scurt, speriat și nemaiavând timp să se mire; Victor străfulgerat de o mare primejdie, În aceeași secundă a fost lângă Va și văzând despre ce era vorba, a Început să-l liniștească, vorbindu-i calm și hotărât, acel mod de a vorbi al tatălui său În care avea totală Încredere
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de blând: Dar tu, Hasmațuchi, ce-ai mai făcut? Năzbâtii? Da, răspunse copilul care nu auzise de „năzbâtii”! -Adică, de ce fel?, Întrebă bunicul Încruntând un sfert din sprinceana care se Îngălbenise de la „tiutiun”. -Am fost În Cociobana! Aneta a tresărit străfulgerată de un nod În gât și l-a fixat cu privirea unui condamnat la moarte pe nedrept. Și? Și-am ținut pe Marțolea de funiuță! Și mai ce? ȘÎ-am pus mâna pe coarnele ei! -Ămâia mătii, Anetî, dacă...! Și
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de mămicăsa. S-a așezat pe smocul de mohor, i-a zâmbit complice și pentru o fracțiune de secundă cele două picioare ale fetei s-au deschis și s-au Închis la loc, atât de repede că băiatul a fost străfulgerat de o imagine ca o idee fugară, nu a avut timp nici să vadă, darămi-te să compare, un val cald și plin de insatisfacții și curiozitate i-a cuprins corpul. A luat o atitudine melancolică, s-a mai uitat către
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
absolut nou, a simțit În toată ființa sa o stare de puternică strepezire peste care nu se mai putea trece și care impunea oprirea imediată a mișcărilor ritmice, ceva insuportabil ca atunci când lovindu-ne la un cot Întregul corp este străfulgerat a durere și neputință. Va s-a descătușat involuntar din strânsoarea imaterială a ființei sale și cu o mișcare rapidă s-a detașat de Marinița lăsând-o pe aceasta șoptind pe un ton imperativ: Mai stai! Mai stai! Mai stai
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
guvernatorului, își găsi camarazi de școală. Tată-său se-nvoia rareori să îl lase în parc, dar atunci era altceva: el avea să plece din Yazd pentru totdeauna. Le spusese și lor, pe când un curaj altfel decât mai simțise îi străfulgera inima. Ar fi vrut să fie acolo și cei care îl bătuseră pentru apă. Să le râdă în față, nepăsător, dar, la un loc cu dorința de-a face asta, i se duse în cap și tăișul durerii că se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
miezul plăcut al unei zile, să simt pe neașteptate un fior de plăcere mentală, marginală față de Îndeletnicirea minoră pe care o aveam În acel moment, În umbra leneșă a unui gând fugar, În clipa când o problemă de șah Îmi străfulgera prin minte, anunțându-mi o noapte de trudă și de sublimă bucurie. Putea fi o nouă metodă de a Îmbina o schemă strategică neobișnuită cu o linie de apărare neobișnuită; putea fi Întrezărirea unei configurații concrete a pieselor care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
bătrâna, dar în ultima vreme am fost extrem de nesăbuiți cu cheltuielile, nu-i așa, Mirciulică? Cristescu se uită uluit la motan. Stătea impasibil în fotoliu, pe o pernă de catifea, cu o fundă roșie, bine apretată, la gât. Maiorul fu străfulgerat de o idee și simți cum hohote nestăpânite de râs îi scutură trupul. Încercă să se stăpânească și se interesă pe un ton normal: ― Am impresia că sărbătoriți ceva... ― Dar firește, surâse Melania Lupu, invitîndu-l să ia loc. E ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și amuzamentul copiilor. — Asta da, îmi place ! am exclamat eu, chinuit de o bucată de vreme de ideea unei retrageri demne și hedonice din viața academică și publică. Brusc s-au mai înscris însă alți trei amici din același contingent, străfulgerați de aceeași viziune a unei pensii facile și fericite. Doi au fost descalificați din start, căci nu aveau neveste. Deci nu aveau cum și de ce să fie bărbați tradiționali. Această constatare elementară a stîrnit și primii nori pe cerul senin
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
lor constituie apeluri de vânătoare prin „coduri sonore“, prin care indivizi izolați intră în comunicare, transmițându-și, probabil, informații.. ș.a.“ - Nu se poate să fie numai unul!... murmură moșierul cu glas tremurat, uitându-se către pădurar. - Hm...?! Același gând îi străfulgeră pe amândoi. Peste puțin timp, un alt fel de urlet, mai tânguitor și mai prelung frânse tăcerea codrului sfâșiind de jale, parcă, sufletul lumii. - Doi! ..zise boierul, abia șoptit, către pădurar. - Ș-o găsit perechea... murmură Anton. Din copaci, în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
tatai! ...vorbi cu convingere Anton. El nu face așa ceva. - Ai dreptate, Antoane... ai dreptate, poate îi e dor de noi, care l-am hrănit și crescut... Dar, n-apucă să-și termine gândul că Anton îl privi zâmbind, și amândoi, străfulgerați de același gând, traseră cu coada ochiului la Anuca. „Hau-hauuu... hau-hauuu!“, se auzi din nou foarte aproape, în marginea pădurii. - I‟auză-l măi, parca ar jăli un om! murmură bătrânul uitându-se la limbile de foc, cum jucau în
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
erau nervoși. Fugeau, dar nu știu de cine. — De noi? Nu-ți face iluzii! Ouă prăjite? Da, te rog... Atunci, de cine? — N-am nici cea mai mică idee... Deodată, se opri cu tigaia în sus, ca și cum l-ar fi străfulgerat un gând. Nu! negă el cu hotărâre. E cu neputință...! E imposibil. Pentru Dumnezeu cel sfânt...! îl imploră Inti. La ce te gândești? Îl privi stăruitor: — Epidemie... arătă de jur-împrejur cu un gest larg. Sunt în stare să contagieze toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
compui sânii mari ai uneia dintre fetele din autobuz cu buzele cărnoase și roșii fără a fi vopsite ale celeilalte, ochii albaștri ai celei dintâi cu picioarele lungi și gleznele fine ale celei de a doua. Păru surprins că luminița străfulgeră din nou, mult mai aproape de data asta și apoi se opri, adică aproape că se lovi de poartă de fier forjat, probabil poarta morii sau a industriei locale. Dincolo de poartă, lângă o gheretă de PFL Întunecată ca un cavou, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
poate să fugă, rolul cercului În joc și originea numărului jocului, cu ce seamănă jocul numit perghelu. Numai că jocul nu seamănă cu nici un joc contemporan și nici numele lui nu poate fi explicat. Popescu se gândește la periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o promoție derivată din periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
numit perghelu. Numai că jocul nu seamănă cu nici un joc contemporan și nici numele lui nu poate fi explicat. Popescu se gândește la periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o promoție derivată din periheliu. E străfulgerat de acest gând. De ce perghelu n-ar fi o pronunție derivată din periheliu? Poate că jocul ăsta a fost lăsat aici chiar de acei soldați romani În vârstă de 19 ani la care el, elevul Popescu, s-a tot gândit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
urs de pluș galben jerpelit numit Barnabas, cu care dormea în pat de când era mică. Am observat că ochii nu mai erau la fel: unul era negru, iar celălalt albastru. Probabil căzuseră recent și o imagine fugară înduioșătoare mi-a străfulgerat prin minte - Joan șezând la capătul patului, cu ac și ață în mână, cusând nasturele, redând vederea acestei jalnice relicve a copilăriei. Nu l-am atins. M-am uitat la etajerele cu cărți ordonat așezate, la fotografiile de familie, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
băiete? Ce-ți place ție cel mai mult, măi omule? Cel mai mult? Cel mai mult îmi place să citesc ziarul și să mănânc, răspunse prompt Roberto. Așa luă sfârșit conflictul de muncă între mamă și fiu, doamna Nuți fiind străfulgerată de înțelepciunea ieșită din gura păcătosului. A doua zi, intră în vorbă cu domnul Iordănel, care până atunci vindea ziare ceva mai la vale, în Piața Delfinului. Nu fu nevoie de vorbă multă și nici de mare șpagă la primărie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
dea peste 108 cap, dar nu se oprește... Galopează ca scăpat din ghearele unui monstru”... Toaibă s-a cutremurat și-a trecut dosul palmei plină de cenușă peste ochi, pentru a alunga vedenia... A răsuflat adânc. O întrebare l-a străfulgerat însă: „Unde s-a dus bietul animal? Oare s-a oprit undeva sau a alergat până a căzut fără vlagă și zace într-un șanț”... Cu acest gând ca o povară s-a ridicat cu greu din cenușă... Nu se
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
vocile prevestitoare de viitor... „Vei cădea în mâinile dușmanului, Jeanne. Va trebui să fii puternică și să nu-ți pierzi speranța în Dumnezeu. Indiferent ce se va întâmpla cu tine, El te va ocroti.” Fata a rămas adânc îngândurată. A străfulgerat-o o idee, ce semăna cu un timid protest: „Doamne și Sfântă Fecioară, dacă mă ocrotiți, pentru ce mă lăsați prizoniera dușmanului? Oare aceasta să-mi fie răsplata cea adevăraă? îți cer iertare, Doamne, dar simt cum mă cuprinde disperarea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92336]
-
câțiva saci, nu cum încărcăm noi. Lasă. Nu-i duce tu grija. Se descurcă el. Oare? Matale chiar crezi că moș Dumitru l-ar primi? s-a arătat interesat Mitruță, cu o undă de bucurie în ochi, în timp ce a fost străfulgerat de un gând: „Stii că n-ar fi o treabă rea? Așa aș scăpa de nemernic și Zâna poate s-ar liniști”... Pâcu a prins din zbor noua stare a lui Mitruță și a insistat: Cu Dumitru grăiesc eu, tu
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pentru românii de dincolo de Prut, care-și păstraseră identitatea națională, în ciuda condițiilor istorice de care nimeni nu mai putea fi învinuit atunci. Ea asculta atentă. Fără a se lăuda, îi spuse în treacăt că promovase prima din clasă. Atunci îl străfulgeră un gând: - Oare eu n-aș putea fi premiant? Urmarea, în clasa a IV-a fu promovat al doilea, fiind după aceea mereu primul, cu excepția clasei a șaptea, când din cauza unei întâmplări nefericite, fu al patrulea. Ca o recunoaștere a
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
cu Întrebarea. „Acest individ este mult mai perspicace ca predecesorul său” - a intuit profesorul și a răspuns: ― Nimic deosebit. A fost nașul meu de cununie și... ― Și? „Uite cum mă grăbesc, neluând În seamă cine este În fața mea”... - l a străfulgerat gândul. Văzând ezitarea profesorului, securistul a insistat: ― Ce ai vrut să spui prin acel „Și”? ― Nu cred că vă interesează un asemenea amănunt... ― Amănuntele fac Întregul - a plusat securistul. ― Cum se obișnuiește În tradiția românească, nașul de cununie Îți botează
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
că, ăă, că nu o vrei. — Ai un bun simț de observație, Emily. Am mare noroc că Înveți așa de repede. Și acum, ia toate astea de aici. Și vezi să nu se mai Întâmple. Asta e tot. M-a străfulgerat o scurtă viziune - una În care, ca În filme, se făcea că Întindeam mâna și trimiteam În zbor tot conținutul tăvii până În capătul celălalt al Încăperii. Și se făcea că ea privea asta șocată, după care, cuprinsă de remușcări, Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]