1,312 matches
-
durerea crucificării. A scuturat de câteva ori din cap. „Doamne, ce-i asta? Am vedenii!” O inspirație de moment s-a dovedit a fi salvatoare: „Ședința se suspendă!” S-a mirat și el de timbrul vocii sale, parcă venea din străfundul istoriei creștine. I se părea că este Pilat din Pont și trebuie să meargă imediat să se spele pe mâini. Nici nu și-a dat seama când s-a dezbrăcat de robă. Claxonul unei mașini îl readuse la realitate. Era
ÎNGER DE FEMEIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 205 din 24 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366916_a_368245]
-
situații diferite ne depășesc cu mult, primordial fiind bunul simț. Să nu ne ascundem după palmele pe care le vrem să ne ferească adevărata față. Printre degete ne trădează lumina ochilor, care scânteiază în fața altora, la fel de ascunși ca și noi, străfundurile. Și pentru a fi mai concret în ceea ce am spus mai sus, să trecem la a ne prezenta în diferite ipostaze ale vieții, pe care cu siguranță le-ați trăit și urmărit așa cum și eu, la rândul meu, le-am
AMINTEŞTE-ŢI CĂ VEI MURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366962_a_368291]
-
ar exista. Tendința de a o nesocoti poate izvorî ori dintr-o frivolă încredere în valoarea neverificată a celor din jur, ori dintr-o condamnabilă necunoaștere a insuficienței puterii de a discerne. Basmele sunt coduri ale înțelepciunii omului venit din străfundurile istoriei, așezări mărețe ale cuvintelor cu tâlc, în rotonde solare. Exegeții, care au dat la o parte colbul de pe paginile îngălbenite de timp ale scrierilor marilor gânditori, despre lume și viață, au înțeles necesitatea de a-și căuta rădăcinile în
CONCEPTUL DE AUTORITATE ÎN BASMUL POPULAR ROMÂNESC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366963_a_368292]
-
ca pe o vrajă, ca să descoperim ,,comorile” dulci și înmiresmate ce se ascundeau în borcane sau blide de lemn prăfuite de timp, sau în traiste de cânepă zdrențuite, unde brațul nostru șovăielnic se cufunda cu teamă, riscând să scoatem din străfundurile misterioase cine știe ce făpturi năstrușnice, ce populau pe atunci imaginația și mintea noastră, stimulate de poveștile spuse de tata în serile ploioase și negre de iarnă, la gura sobei pe a cărei plită fierbinte se coceau turte din făină albă, pe
ATACUL TENEBRELOR de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367027_a_368356]
-
pe o parte și pe cealaltă? „Ca să arate oamenilor cum să-și cumpenească pașii atunci când aceștia se rătăcesc, să le arate calea pe care să o străbată până la sfârșitul vieților lor. Pentru a zvânta sângerarea și a lecui rănile din străfundurile firii și măduvei oaselor, pentru a le scoate să fie primenite și spălate la lumina curată a credinței îndepărtând, măcar vremelnic, păcatul cel de toate zilele ... „Dar Domnul, Dumnezeul nostru, unde este în tot acest timp? „Stă cuibărit în inima
„MAMĂ, COCOARELE!” ... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 158 din 07 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367204_a_368533]
-
amestec de real și imaginar. Autoarea a dat viața unui dialog peste timp cu însuși timpul căruia i-a smuls clipă eternizând-o. A oprit clipă cea repede trecătoare din măcinatul ei continuu aducând la lumină lumii trăiri tainice din străfundurile sufletului și ale minții pe care le-a convertit în proza. Proza respira autenticitate și te convinge, desi realul uneori alunecă pe nesimțite în fabulos. Nici nu știi când te trezesti amestecat cu personajele cărții într-un alt timp, într-
MARIANA BRĂESCU: „ÎMI AMINTESC ŞI-MI IMAGINEZ” de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 153 din 02 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367269_a_368598]
-
departe, Silueta ta de liană se unduia Ca aburii zilei pe o șosea Care ne unește și ne desparte Tu erai... nu puteam să-ți confund Mersul grațios, legănat, nostalgic Respirind o lumină de borangic Ce îți luneca mîngioasă din străfund Și de fundulețul tău îmi era dor Însetat de curburile lui excitante Tu te tot duceai aproape departe De unduirile lui gratioase și-acum mă-nfior Si, apoi, stelele catifelate Mi se topeau argintii peste peoape Noi doi risipiți între noapte
VERSURI ALBA de IOAN LILĂ în ediţia nr. 251 din 08 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367283_a_368612]
-
adopte-n trupul meu, încet, Să-mi spună repetat că ești un tainic alfabet, Să poată găsi pentru tine cel mai concret cuvânt, Că-n tine a pus Domnul frumusețea pe pământ. El te-a ursit floare de mină din străfund de munte Și-oi sădi-n tine sămânța ca un sfânt grăunte ... Citește mai mult Odă femeiiM-ascund între cuvinte în această dulce carte,Iar sub carapacea mea te păstrez în nemoarte.Intens îți simt tăcerea cântată-n mii de condeieși
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
adopte-n trupul meu, încet,Să-mi spună repetat că ești un tainic alfabet,Să poată găsi pentru tine cel mai concret cuvânt,Că-n tine a pus Domnul frumusețea pe pământ.El te-a ursit floare de mină din străfund de munteși-oi sădi-n tine sămânța ca un sfânt grăunte... XVI. ȘI AZI..., de Stelian Platon, publicat în Ediția nr. 1682 din 09 august 2015. Și azi... Și azi te țin captivă în suflet tot mai strâns Pășind în doi
STELIAN PLATON [Corola-blog/BlogPost/368446_a_369775]
-
chiar nu se mai poate . Atunci au decis să rămână împreună până își consumă toată energia cu care i a înzestrat universul. Frumos au denumit-o dragoste, iubire, cea care îi înnălța pe culmile simțirii nebănuite, sau îi cobora în străfundurile întunecate ale durerii . El a luat atunci floarea câmpului și a dăruit-o iubitei. Ea și-a îmbrăcat chipul într-un zâmbet și l-a trimis diafan înspre cel ce îi încântase toate simțurile. Se întâmplase minune de a fi
IUBIREA de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2104 din 04 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368676_a_370005]
-
să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase zarea, Pleoape mici
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368727_a_370056]
-
îngândurat. A început să se lumineze de ziuă. Peste puțin timp soarele se va ridica cu repeziciune deasupra lanului, iar razele sale vor deveni din ce în ce mai puternice, uscând tot ce întâlnea în cale. Ziua pe arșiță, sulițele pătrunzătoare se strecurau în străfundul pământului crăpat din cauza secetei lunii iulie. Puteai foarte ușor să bagi pBrigitte printre crăpăturile apărute în pământul arid. Aici era și un teren mai slab, predomina argila roșie fiind zonă pietroasă, din această cauză nu se putea cosi cu secerătoarea
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1092 din 27 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363655_a_364984]
-
gîndului smuls din ochiul inimii, aș vrea s-aud strigătul Spaniei din albumele de capricii egal cu timpanul de la Moissac sau cu acela de la Autun și să pot intra brusc în umbra din pînzele lui Chagall niciodată gratuit, ci din străfundul fricii, la fel ca Young deși în felul său atingerea extremei e doar o chestiune de fond fără îndoială în Octombrie îmi vine să întorc spatele somnului pînă la nuanțele de gri nomad, o ceață palidă ca o pelerină ce
ACEASTĂ IDEE DE MINE ÎNSĂMI de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364642_a_365971]
-
setea avându-și menirea, Numai astăzi, l-ar vrea stăpânirea! Scormoniră pământul să-i deie de urmă Firului limpede ce-n-jur da răcoare Obroc ca să-i pună, pe undele sale Banul, e biciul ce-i mână din urmă; Liber curgea din străfunduri de veac, Decât sub obroc, mai bine-a secat! Referință Bibliografică: Izvorul / Valeria Iacob Tamaș : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 239, Anul I, 27 august 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Valeria Iacob Tamaș : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
IZVORUL de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364675_a_366004]
-
atât de tânăr era atât de decăzut. Oare ce drum străbătuse în viață, ce influențe sinistre se abătuseră pe cărarea vieții lui, încât pe acel chip numai deslușam nici o licărire cât de mică de omenie ? Dar poate cine știe în străfundurile ființei lui ceva din el încă mai simțea omenește. Văzându-l cum stă așa descumpănit în mijlocul trotuarului în apropiere de mine l-am întrebat: „Nu ai primit nimic?” Ma cercetat foarte pătrunzător și a venit spre mine, și din nou
PORTRETUL UNUI CERȘETOR de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364768_a_366097]
-
-și arate cu claritate formele, pentru mine nemaiântâlnite, și care-mi lăsau semne de întrebare. Însă, cei ce ar fi putut să-mi răspundă ar fi fost doar ei, munții. Ei și Dumnezeu. În spatele acelor formațiuni care mă impresionau până-n străfundul sufletului, se întindea, ca un zid protector, un lanț de munți înalți și împăduriți, în care toamna, cel mai mare pictor lăsat de Dumnezeu, deținătorul de vopsele miraculoase, zugrăvise în culori nelumești frunzele copacilor. Sub această impresie eram, când autocarul
VULCANII NOROIOŞI , DE IOANA STUPARU de IOANA STUPARU în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349498_a_350827]
-
rând ca reprezentant al „umiliților și obidiților”; apoi un „talent crud”, proorocul unui nou creștinism; unii s-au interesat de „omul din subterană”, alții l-au luat înainte de orice, vestitorul ideii mesianice ruse. „El este tipic rusesc, geniu rus până în străfunduri, cel mai rus dintre marii scriitori naționali și, totodată cel mai general-uman ca ideație și tematică.”(16) Pentru Dostoievski tema omului și a destinului său, înseamnă mai presus decât orice, tema libertății. Destinul omului, tribulațiile sale, se definesc prin libertate
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
nu îmi mai doresc să trăiesc. Acesta trebuia să fie prețul pe care să îl plătesc? Pentru ce? Pentru că te-am iubit sincer, adevărat, din toată ființa mea? Pe tine? Doar pe tine? Pentru că m-am dedat compromisului, dar, în străfundul sufletului, nu l-am acceptat nicio secundă? Oare asta trebuia să fac pentru ca scena să fie din nou plină? Pentru ca finalul să aibă suspans? M-am săturat. E o porcărie. M-am pierdut în discuții prelungite cu sora mea, în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
să se prelingă Priviri negre, uimitoare. Și-au simțit deodată spaima, Pleoapele li s-au lasat, Apa mării din profunduri Tainele și-a tulburat. Negrul cu repeziciune A cuprins apa și malul. Cerul negru, speriat S-a-nălțat împins cu valul. Din străfunduri, o furtună A ieșit împrăștiind, Ochii soarelui în lacrimi, Apa brusc neliniștind. Valsul valului mai negru Decât iadul cu păcate, Și-a pus doliu pentru toate Sufletele-n mare moarte. Și cu clocotul din bocet Jalea-ndoliase marea, Pleoape mici
APA MARII de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2019 din 11 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350459_a_351788]
-
1624 din 12 iunie 2015 Toate Articolele Autorului Pentru zămbetu-ți celest Am vândut lalele-n sat. De vedeau până și prostii Cât sunt de amorezat . # Pentru buzele-ți subțiri Cățărate-n lut de înger Și acum abia respir Și-n străfunduri încă sânger . Pentru mersul tău galant Când pluteai parcă pe valuri Mă.nbătam cu vin spumant Și vorbeam solo pedealuri . # Pentru ochii tăi ,ce aștri ! Am intrat ades în iad, Fericit eram cu dânșii Când simțeam ce greu mă ard
PENTRU de ALEXANDRU MAIER în ediţia nr. 1624 din 12 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348581_a_349910]
-
păcătos cu propria conștiință, care-i atrage atenția asupra celor săvârșite. Se poate observa alternanța a două planuri: sufletul păcătos care-și plânge păcatele pentru că nu a urmat calea drepților, ci a urmat largul drum al rătăcirii și care din străfundurile inimii strigă: „Iartă-mă! Păcătuit-am la cer și înaintea Ta!” și cel al ființelor umane ajunse la starea de îndumnezeire, prin pocăință. Canonul cel Mare - unirea Testamentelor În Canonul cel Mare se poate observa direct îmbinarea dintre Vechiul și
CÂTEVA REFERINŢE DESPRE CANONUL CEL MARE AL SFÂNTULUI ANDREI CRITEANUL de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 61 din 02 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348642_a_349971]
-
Teodorescu Băhnăreanu Publicat în: Ediția nr. 1557 din 06 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Primăvară 2015 Primăvară strigă a Toamnă ... Nobil suflet plânge că o Doamnă Primăvară strigă a Toamnă Urlă nobil că o Mamă Primăvară strigă a Toamnă Din străfunduri lacrimi toarnă Primăvară strigă a Toamnă Din asfalt ... Sentimentale forme de femeie În mari picuri se răstoarnă Primăvară strigă a Toamnă Nemurirea își plânge profund și sacadat Însăși esență să de Doamna De ce? Primăvară strigă a Toamnă Dezgolindu-si senzual
PRIMAVARA 2015 de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1557 din 06 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348671_a_350000]
-
de țâțână, lepădară. Bărbații, urmași ai vechilor și vitejilor răzeși din timpurile de glorie ale istoriei, cuprinși de patima luptei, agitau ciomegele și proferau îndemnuri din care nu lipseau dumnezeii, crucile și anatomia mamei acestei cumplite arătări, ieșită parcă din străfundurile iadului. Muierile chirăiau, ca de obicei, fără rost având colțul basmalei în gură. Babele vorbeau fără șir, părând a derula vechi incantații. Ce era cu adevărat în mintea lor însă, nimeni nu putea să știe... Copii de toate vârstele, unii
FIARA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1292 din 15 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349266_a_350595]
-
sunt câteva dintre coordonatele principale și principiale ale acestui nou secol și mileniu. Ceea ce este foarte trist este faptul că și Biserica, ca instituție, se modelează și adaptează pe zi ce trece după o societate „scăpată de sub control”, secularizată până în străfundurile ei, în loc să se întâmple invers, societatea să fie cea care se ghidează și orientează după Biserică. Astfel, Biserica apare ca o corabie a mântuirii în valurile secularizării și în furtuna desacralizării. Biserica nu mai poate să se impună și își
MEDIA DIN PERSPECTIVA VIEŢUIRII ŞI A TRĂIRII DUHOVNICEŞTI ÎNTR-O LUME MULTIMEDIA de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 111 din 21 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349594_a_350923]
-
l-am introdus în imnul nostru național, numit, din nou culmea, „Deșteaptă-te române!” O imensă farsă istorică! Desigur, farsă fără voie, pe care ne-am făcut-o noi înșine. Vă închipuiți cât de jenat este împăratul Traian, acolo, în străfundul istoriei, care, probabil, zâmbește disprețuitor. De asemenea, trebuie să vi-l închipuiți și pe bietul Decebal cum țipă la noi mut și disperat, blestemându-ne pentru neghiobia noastră, înfingându-și la nesfârșit sica în inimă, gest inutil al unui Prometeu dezamăgit
HOMO POLITICUS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1389 din 20 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349830_a_351159]