1,359 matches
-
au pomii frunze Nici umbre să ne arate Cât de plăcut este să stai Sub creanga lor privind Un foșnet cum se alintă Și desparte lumina în falnice culori în locul frunzelor aduce melancolii si doruri multe cărări pierdute în umbre străvezii plecări ce ar trebui să înceapă venirea altei primăveri ..................................................... vezi tu tristețea vreunei frunze în căderea ei ca un răsfăț de fată ce își atinge buclele ce-i cad pe umerii redezgoliți de haina ce o poartă ? nu e bucuria
SCLIPIRILE TOAMNEI de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1770 din 05 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384700_a_386029]
-
sonuri dispare. Mă simt luat pe sus de-o vâltoare. Purtat sunt înainte împărțind calea-mi cu pietre și ierburi mișcătoare. Ape sub mine-mpletesc în vadul trecut izvoare negre, izvoare de-argint. Deasupră-mi se torc pânze trandafirii de olmaz străveziu. Cu ele sunt prins într-o lavă fierbinte și vie! Copleșit mă las de trudă și de atâta frumos! Mai-mai să-mi pierd răsuflarea... Dar o putere îmi dă înconjur, mă crește în dorința de-a ști unde mă duc
ARBORELE VIEŢII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1941 din 24 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384801_a_386130]
-
de română. Nu vă zic că toți băieții, mai puțin eu, erau pe spate încă din prima oră. Avea ciorapi cu o dungă care se ondula frumos pe piciorul ei, urcând interesant pe sub fusta mini cu imprimeuri florale. De sub bluzița străvezie se zărea lenjeria de dantelă colorată, care te făcea să înțelegi instant de ce se nasc poeții și te îndemna fără echivoc la comentarii „literare”. Vă dați seama că băieții au lăsat în plata domnului matematica și au devenit brusc interesați
PROFESOARA DE ROMÂNĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1378 din 09 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360232_a_361561]
-
gluga pe cap, își pune coasa pe umăr și se pierde în negura nopții. Odată cu dispariția executoarei, dracii izbucnesc în chiote de bucurie ca la o mare victorie. După câteva clipe, din trupul împrăștiat al vrăjitoarei se desprinde un abur străveziu, inform, care se înalță ușor către cer. În același timp, pe deasupra, un înger firav se rotește fâlfâind din aripioare. Câțiva draci zăresc sufletul babei cum se ridică tiptil către înger. Se reped furioși în calea sa și-l aruncă în
VIII. CALEA SPRE TALPA IADULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1400 din 31 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360205_a_361534]
-
Times Square. Din fericire, toate astea nu s-au întâmplat, dar chiar fără să știu ce a mai făcut, cât de fericită este acum, cât de mulțumită de viața ei, de carieră și alegerile făcute, mi-este suficientă amintirea copilului străveziu și serios din clasele primare. În ceea ce mă privește - si subliniez caracterul de opinie strict personală! - copilul e copil și trebuie lăsat să fie copil. Copilul vrea să se joace, să-și urmeze propriile dorințe, nu poruncile adulților, care (încă
Tirania cuvântului „trebuie” când ne educăm copiii () [Corola-blog/BlogPost/338247_a_339576]
-
umbla somnambul printre noi, pe cărări rătăcite, căutam în povești cunoscute și necunoscute, pe internetul creierului, să descoperim animale albastre ... unul s-a făcut pește oceanic cu colți fioroși ... altul a devenit zmeu transcedental ... eu mă prefăceam într-o libelulă străvezie în lumina albastră a amurgului, săream de pe o planetă pe alta și împrăștiam stele căzătoare în jurul meu, din cele culese din Ploaia Perseidelor. Lectia Nr.4. și ultima. Ori de câte ori voi apăsa pe un buton roșu trebuie să mimați un sentiment
PASTILA NU TREBUIE ÎNGHIŢITĂ! de SUZANA DEAC în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357246_a_358575]
-
masivului Godeanu uneori se ascunde. Dacă vii din Retezat spre apus și e senin și soarele strălucește, Gugu poate fi învăluit în ceață sau cine știe cum și în ce, fiindcă pentru vedere apar numai cerul și orizontul, ca și cum muntele ar fi străveziu. Nu se întâmplă totdeauna aceasta, poate destul de rar, dar uneori Muntele Gugu se ascunde“, spune Victor Kernbach în articolul „Muntele ascuns al lui Zamolxis“, publicat în România pitorească nr. 7/1972. Faptul că muntele „se ascunde“ poate fi explicat de
Agenda2005-38-05-senzational4 () [Corola-journal/Journalistic/284218_a_285547]
-
spre liceu E-o trecere cu frici de Iepurilă Că din Eden, goniți de Dumnezeu. Eu nu știam atunci că Raiul însuși Putem să-l construim cu minte vie, Deschizători prin timp de multe uși Spre care vine-o apă străvezie. O apă ce-o găsim în ce citim, În ce ne-nvață mentorii pe noi, Căci Raiul pe pamant noi îl ivim Ca răul cel de munte în șuvoi. În anii ce-au trecut de când vă știm, ... Citește mai mult
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
puerilăCă pentru noi plecarea spre liceuE-o trecere cu frici de IepurilăCa din Eden, goniți de Dumnezeu.Eu nu știam atunci că Raiul însușiPutem să-l construim cu minte vie,Deschizători prin timp de multe ușiSpre care vine-o apă străvezie.O apă ce-o găsim în ce citim,In ce ne-nvață mentorii pe noi,Căci Raiul pe pamant noi îl ivimCa răul cel de munte în șuvoi.În anii ce-au trecut de când vă știm,... XVI. ROMÂNUL DIANEI - CONTINUARE
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/384774_a_386103]
-
spre liceu E-o trecere cu frici de Iepurilă Ca din Eden, goniți de Dumnezeu. Eu nu știam atunci că Raiul însuși Putem să-l construim cu minte vie, Deschizători prin timp de multe uși Spre care vine-o apă străvezie. O apă ce-o găsim în ce citim, În ce ne-nvață mentorii pe noi, Căci Raiul pe pământ noi îl ivim Ca râul cel de munte în șuvoi. În anii ce-au trecut de când vă știm, Dragi dascăli ce
ÎN CUPE SĂ TURNĂM DOAR APĂ VIE de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1651 din 09 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384417_a_385746]
-
Pe care-am desenat-o sub un tei, Ca vara-n părul nostru să se joace. De-ai ști că-n mine-i toamnă și-i târziu Și lacrima-i deja la pândă-n ploaie, Te-ai agăța de cerul străveziu Lumina s-o reverși în noi, șiroaie. Eu nu mai știu să mă întorc din drum, Și nici nu aș putea într-o aripă; Rămân în lumea mea și doar postum Aș vrea să știu că doru-ți se-nfiripă... versuri
MI-E ZBORUL PREA TÂRZIU SAU TOAMNĂ-I IAR de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 1717 din 13 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/384448_a_385777]
-
-mi intră-n suflet și în ghete, Umbrela doarme dusă-n debara Dar mă descurc acum și fără ea. La colț de stradă mâinile cerșesc Un bătrânel înnoadă-n două chinul, În traista lui s-a strecurat veninul Din ochii străvezii râde destinul. Și are haina strâmtă, ruptă, ponosită, De mult banale amănunte nu-l irită Pașii târăsc agale parc-o umbră, Nici înserarea nu poate să plângă. Prea multă frunză cade resemnată De parcă verde n-a fost niciodată, Mai țipă
PRIN PLOI de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1419 din 19 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/384622_a_385951]
-
țară, în cele din urmă poposiră câteva săptămâni la părinții băiatului în Brașov. Într-o bună dimineață, plecară spre Constanța la părinții Margaretei. Deși pe litoral sezonul estival era pe sfârșite, avură parte de zile însorite și înotară în valurile străvezii ale Mării Negre. Într-o seară, în timp ce se desfăta în brațele soțului, soția îi șopti ceva la ureche. Acesta sări în sus ca ars, chiui în culmea fericirii, apoi o cuprinse năvalnic în brațe. - Mă sufoci, iubitule! - gemu ea ușor. Paul
XV. SUB SEMNUL BLESTEMULUI (URMAŞUL LUI DRACULA) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382324_a_383653]
-
Ai fi putut să lași măcar un pic Din tot ce-a fost cândva ca sentimente. Te-ntreb din nou cât nu e prea târziu - Ce-ai vrea să faci acum pe viitor ?! Că nu ți-l văd nicicum prea străveziu Și de glumesc, tu nu mai ai umor. Mai bine te-ai închide ca-ntr-o cușcă ȘI fă-ți în minte scurtă socoteală. Iar c-o mișcare care este bruscă Să ieși din ... ignoranța ta totală. Brăila, iulie 2016
IGNORANȚĂ TOTALĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2022 din 14 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383913_a_385242]
-
și la orizont apare sfios decembrie, cu miros de cetină, cu farmecul irezistibil al colindelor și bucuria încărcată de semnificații ale cadourilor. Din nou, Ștefan se îndreaptă spre bancă și, deși este iarnă și un ger odios cade din văzduhul străveziu, gândul întâlnirii cu “enigmatica” îl încălzește la propriu. Deja are o viziune și cu ochii minții o vede prin geamul vitrinii, lucrând conștiincioasă la dosare, cu grație nestudiată. Evident,când bărbatul ajunge, ea este acolo cu preocupările ei cotidiene. Sincer
CUIBUL VISURILOR, DE MARINEL GÎLCĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1880 din 23 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383933_a_385262]
-
baie și dacă vreau să bem cafeaua împreună, subliniind cu vocea-i catifelată și cu mișcări de felină alintată, că a pregătit-o deja. Am fost de acord, mai ales că era îmbrăcată doar cu un halat subțire și aproape străveziu, fără sutien, cu părul ud după duș. Cred că mă ispitise prea tare aroma amețitoare a parfumului de calitate și a șamponului. Am rugat-o să aducă ceștile la mine. Imi era teama de vreo întâmplare nefericită... Ei bine, din
DIN ALE TINEREŢII VALURI de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383362_a_384691]
-
de raze, iar în pletele-i negre ninsoare de flori. La cingătoarea bătută în nestemate purta o sabie din care țâșneau fulgere albăstrii. În mână avea o chitară strălucitoare cu corzi din raze de soare, iar pe umeri o mantie străvezie din cer albastru cu puzderie de stele pe umeri și poale. Zâmbea tot timpul și arunca împrejur petale de flori pe care le săruta. Sosise ceasul vrăjit... Deodată, aleile, strada și piața din fața magazinului s-au umplut de bănci capitonate
CAP.1 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2252 din 01 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382849_a_384178]
-
Acasa > Impact > Istorisire > SORTIȚI PENTRU A IUBI Autor: Alexandra Mihalache Publicat în: Ediția nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Stele care ard cu efemerul, Nori care se risipesc în zări, Lacrimi vii care brăzdează cerul, Țărmul străveziu din depărtări. Flori care răsar dintr-o iubire, O lumină caldă-n răsărit, Suntem un crâmpei de nemurire Și un tainic dor, nemărginit. Suntem bucurie și durere, Învățăm mereu a dărui Căci avem o singură avere: Să trăim sortiți pentru
SORTIŢI PENTRU A IUBI de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382919_a_384248]
-
minunat lăuntrul cel tainic, de mult neumblat. Penumbra tremura ca-ntr-o poveste. Nu-mi aduceam aminte când fusesem acolo ultima dată, însă acum parc-aș fi intrat întâi! O fereastră micuță cu gratii se-adăpostea îndărătul unei verzi perdele străvezii. Sclipirea mătăsii da privirii curioase frumusețea deplin-a grădinii de-afară. De-a lungul unui perete, patul cu tăblii vopsite în culoarea aguridei îți arăta din medalioane aurite poze bucolice, odrăslite în culori de curcubeu, prelungind mii de tonuri în
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
dureri, că poate juca, mai ales când se încălzește, totul decurge normal. Nu e frumos să citim astfel de declarații din partea unor sportivi mari, care au fost excluși din staff-ul Simonei. E o gelozie tardivă, dar se vede, e străvezie. Ilie Nastase a ajuns și politician, poate face astfel încălzirea, începe să-și exerseze calitățile de clown politic sau de turnător (toarnă presei ce i-a spus Virginia Ruzici!). E greu să ai măsură, să stai în bancă ta. Dar
O mare lecție pentru presa din România [Corola-blog/BlogPost/92768_a_94060]
-
dar și neconstituțional, va duce mai departe lupta distrugătoare împotriva opozanților în privința convingerilor, nu cred că se va ajunge din nou la monstruozitatea vânării adversarilor de opinie sub tot felul de pretexte sau de motive mai mult sau mai puțin străvezii. Eu unul însă și publicația mea, așijderea, vom rămâne de partea dreptății, omeniei și valorilor naționale și, mai presus de toate, a promovării drepturilor și libertăților fundamentale, ceea ce înseamnă acceptarea opiniei celuilalt, nu întâmplător, ”Ultima oră” fiind una dintre ultimele
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92883_a_94175]
-
în drumul nostru. Nu am scăpat, însă, de invitația Maicii Starețe de a adăsta la masa de prânz, împreună cu Părintele Vasile Prescure. Timp de circa o oră, cât a durat masa, colocviul nostru creștinesc a fost învăluit, parcă, de o străvezie hlamidă, dincolo de care palpita, învăluitor și ocrotitor, spiritul lui Arsenie Boca. În precipitarea noastră, dinspre final, nici nu prinsesem de veste că Soarele își văzuse de drum și trecuse de miezul zilei. ...De atunci, am tot tânjit să mai dăm
Naşterea în cer a Profesorului Arhimandrit VASILE PRESCURE, Ucenicul Sfântului de la Prislop: Arsenie Boca [Corola-blog/BlogPost/93338_a_94630]
-
se văd îngemănate Tălpile goale tropăind de zor Când peste gerul nopților surate Luna își scutură aripile în zbor. Și soarele se-nalță ca o floare În dimineți cu zorii cenușii Acolo unde doar clepsidra are Să se ciobească-n timpuri străvezii. Tu stai alături ca în veșnicie Și-n gândul meu ce-n vreme s-a oprit Purtând o lună albă pe tărie Și-alt soare peste sufletul zdrobit. Dar țipă corbii prinși între destine Strivind tăcerea-n liniștile ei Acolo
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
dorul nu are alinare Pe când eu ca o zână în soare te aștept. Întinzi spre mine mâna, prinzi între palme vise, Lumini și umbre vagi se-arată peste zi, Dar nopțile cu lună în versurile scrise Rămân eternitate în timpuri străvezii. Te-nvăluie plăcerea și cazi precum un înger, Iubirea e povara ce-a poposit în noi, Iar sufletul din gânduri mă face iar să sânger, Dar mă întorc o clipă să-mpart dorul la doi. Că iată peste viață doar visul
STIHURI (1) de CERASELA JERLĂIANU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383158_a_384487]
-
far from home? ARMĂSARUL AURIU Păscându-mi nutrețul pe colinele tale Pe vremea când ți-eram armăsar auriu Te-așteptam fremătând pe miriști sau pe cale, Și-apucasem să uit de amoruri banale, Când în să te goleai de un caftan străveziu. Mă făcuseși postaș între mâine și ieri, Peste toamne împărțind jurămine deșarte, Pe la alte caftane ale altor muieri, Țesălate dorințe peste dulci primăveri, Galopând înspre viața, galopând către moarte. Dar din goana-mi nebună de comis-voiajor Sub copite scrâșnindu-mi
POEME DIN CUMPĂNA VIEŢII de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 1794 din 29 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383153_a_384482]