784 matches
-
scuturându-și pletele; apoi întinse mâna cu degete negre și uscate: Iaca, ici în vale-i curtea, cu toate acareturile... O casă scundă de bârne albea în vălcea, cătră iaz, înconjurată de șuri și grajduri acoperite cu paie. Are curte strașnică boierul... vorbi moș Nastase... Boierii îs deprinși cu odăi multe... L-am întrebat eu într-un rând: Cucoane Jor, ce-ți trebuie dumnitale patru odăi așa de mari? Ce faci cu ele?... Și el ce-a zis?.. Hm! el ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cu șpangă. Toată vremea femeia stătuse blândă, umilită și supusă, fără să plângă. Când au întrebat-o: „Ai omorât pe Alexa?“, răspunse: „L-am omorât“. Și nu mai spunea altceva nimica. Dar în noaptea aceea, când o străjuia dorobanțul cu strașnică poruncă, iar se sui luna în creștetul cerului și i se umplu chilia de lumină. Atunci parcă se trezi ca dintr-un grozav vis, se uită în juru-i, i se umflară nările și o năvăliră aduceri aminte, căci începu a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ursul cel de un an din râpa Varului. Mâncă bine, se duce, vine, trântește, își scoate căciula și rămâne cu părul zburlit. Lui Culi îi place să-l strige: Bezarbarză! Numai după asemenea nume se cunoaște că are să fie om strașnic. Culi nu știa că asemenea nume e de pe vremea lui Decebal-Crai. Pe întuneric, și-a scos o țigară din tabachere și a aprins un lemnuș. A văzut cum stau vacile și juncile pe așternutul lor, rumegând. Calul era în picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
mi-ar displăcea teribil să-l fac să sufere sau să-l văd că a pățit ceva. Dar la un alt nivel, în noaptea subconștientului, mă aud - mă simt - cum îi trag lui Martin ciomăgeala vieții lui, una cu adevărat strașnică, cu toată setea, orbește, fără să-mi pese de nimic. Îmi dau seama că el își dă seama de chestia asta câteodată, de lipiciul ăsta dintre noi. Îl sperii, cu toată vorbăria lui. Da, e deștept, și mi-ar plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
casei precum un al doilea tavan furtunos, ferind-o de lumina palidă a soarelui, filtrată de cețuri, care cădea peste câmpiile din vale. Casa lui Liv, cufundată în întuneric și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că aud un murmur disonant și aritmic, ca și cînd un macac ar fi Încercat să cînte la pian. Barceló se Încruntă. Clara continua să mîngîie claviatura undeva În depărtare. — Nu-ți face griji, Daniel. Am Încasat eu bătăi mai strașnice. Fumero ăsta nu știe să lipească nici măcar un timbru. — Prin urmare, cel care ți-a făcut fața asta nouă e chiar inspectorul Fumero În persoană, zise Barceló. Văd acum că vă mișcați prin sferele Înalte. — La partea asta a poveștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
punga plină și harabale învârfonate cu mătăsuri, mirodenii și alte mărfuri, s-au aciuat și niscaiva bande de hoți. E drept că la început au fost mai multe cete, dar până la urmă a rămas doar una singură, cu un căpitan strașnic. Așa se face că această cale s-a numit și se numește și astăzi „Drumul Hoților”. ― Auzi dumneata. „Drumul Hoților!” Brrr! Te trec fiorii! - s-a minunat unul care ședea lângă povestitor. ― Dar asta nu înseamnă să nu continui povestea
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pentru tăcerea lui față de potere și pentru ajutorul dat lotrilor în caz de nevoie, sigur era răsplătit din plin de șeful bandei... ― Așa da! - a apreciat unul din cei de față. ― Să mergem mai departe. Căpitanul bandei era un bărbat strașnic. Înalt, bine legat, cu o privire azurie de te treceau fiorii când te privea și mustață răsucită ca două aripi de lăstun. Purta cizme cu carâmb înalt, chimir ghintuit cu ținte galbene cum îi aurul și două pistoale înfipte în
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
dușcă o ulcică cu un vin bun!... ― Acum, deshămați caii și lăsați-i slobozi în pădure! De aici nu plecați decât când soarele va fi de două sulițe pe cer! Cine face un pas, va fi ultimul!!! - a fost porunca strașnică a șefului lotrilor către negustori. ― Da’ dacă se întorc înaintașii? Ce le spunem? - a întrebat un negustor. ― Că ați deshămat caii, i-ați lăsat să pască și să bea apă din pârâu - le-a răspuns lotrul. Îndată ce caii au fost
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
rău lucru e să vi-l rețină la poartă. Dar dacă o să le explicați de unde îl aveți, n-are să fie nici o supărare” - a vorbit omul, care făcuse și războiul. ― Cum îl chema pe gospodar? ― Moș Dumitru. Atât mai țin minte. Strașnici oameni! ― Și ați găsit dezertorul? ― Stați să vedeți. Ne-am luat rămas bun de la oameni și am pornit așa într-o doară pe malul pârâului în sus. Nu ne grăbeam. La plecare, nu ni s-a spus când să ne
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
mulțumesc, moș Gheorghe, că ai avut grijă de cai. Rămâi sănătos și să trăiești> - am mai apucat a spune. Am luat caii de dârlogii făcuți ferfeniță și am ieșit pe poartă. Și iacătă-i îs aici!” - a sfârșit povestea Traistă... ― Strașnică întâmplare! Acum, după ce îi mai goli paharul cela, să-mi spui cum v-au primit la cazarmă. Dumitru nu s-a lăsat rugat și îndată a început să depene povestea mai departe. ― Când l-am văzut pe Traistă revenit printre
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
deocamdată. 30 noiembrie 1474, pasul Oituz - Se pare că lucrurile se leagă, spuse Pietro sărind din șa și Îmbrățișându-l pe Alexandru. Eu te-am dus spre Veneția acum șaisprezece ani, eu te duc spre Suceava. Dar, ce să zic... strașnic moment ți-ai găsit să pleci la drum! Alexandru sesiză mișcarea protectoare cu care cei treizeci de călăreți cu semnul scutului și spadei Îi Înconjurară, dar și privirile atente ale luptătorilor, ațintite spre frontiera cu Țara Românească. De când Basarab Laiotă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Momentul este descris astfel de Nicolae Iorga: „Pe marea albastră așteptau corăbiile cu pânze, luntrile ca să treacă Înapoi pe Împăratul neînvins, sau cercetau porturile muntene și crâmlene pentru ca să aducă de acolo hrană la zecile de mii de ostași. Dar o strașnică furtună de august le zdugui ca un cutremur și deschise adâncurile tulburate pentru veșnica odihnă a corăbierilor sultanului. Tot mai mult erau răzbunați morții viteji de la Valea Albă.” (N.Iorga, Istoria lui Ștefan cel Mare, Editura pentru literatură, București, 166
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
domeniul literaturii fantastice dacă te gândești că aproximativ trei mii de oameni cu vârste și preocupări diferite, cu vieți care, cel mai probabil, nu s-au intersectat niciodată, se întâlnesc într-un spațiu, fie el și virtual, sub blânda dar strașnica priveghere a muzei Calliope. Sau, mai bine spus, ar fi părut așa acum câteva decenii deoarece, în prezent, vectorul comunicațional numit Internet a revoluționat nu numai comunicarea în sine ca activitate umană de primă necesitate, ci face același lucru inclusiv
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
în cufere. I se face dintr-odată teamă de un posibil jaf. Îi cere lui Kuei Hsiang să țină ferestrele și ușa încuiate tot timpul. Căpetenia eunucilor îi spune mamei să nu-și facă griji, căci casa e deja păzită strașnic: — N-o să pătrundă nici măcar o muscă, stăpână. Îl întreb dacă am voie să vizitez prieteni. Aș vrea să-mi iau rămas-bun de la Fann Sora cea Mare. — Nu, îmi spune el. Sunt dezamăgită. O rog pe Rong să ducă înapoi rochia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
declară că se certase cu ele fără voie. Îl iertară toate, pline de bunăvoință. Cea mai mărinimoasă a fost profesoara de istorie care, peste cîteva zile, se și mută acasă la profesorul de sport. Declarînd că divorțează, Urecheru dădu o strașnică petrecere în care calitățile de gospodină ale horticultoarei l-au copleșit. Convins că și-a găsit fericirea, starea de beatitudine a bărbatului dură doar două săptămîni căci, sătulă de cicălelile bătrînilor, soția reveni la domiciliul conjugal și la obiectul preferat
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
dulciurile făcute de Tatapopii miroseau a pișat de cotoi și erau Împestrițate de căcați de muște. Dar eu cea mai bună turtă dulce tot de la el am mâncat. Fata care mi-o dădea pe furiș (căci tata Îmi promisese bătaie strașnică dacă mă prindea Înghițind ceva făcut de Tatapopii) și de care eram Îndrăgostit atunci s-a măritat cu Icu - omul cu suflet de zburător În ceruri și de meserie poștaș. Aseară cu Icu m-am Întâlnit la Bufet. N-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate pentru unul care era pe moarte sau chiar murise când familia a aflat de prizonieratul lui? Strașnicul bărbat avea Încă patru feciori care să-i ducă numele mai departe și nu ținea cu tot dinadinsul să plece urechea la văietăturile de nevolnică muiere ale lui Cocrișel, oștean oarecum nevrednic de vreme ce se lăsase prins de dușmani În loc să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Chiriac din Tălpigeni, comuna Boțești, județul Fălciu și clopotul în glasul lui Să plângă parc‐ ar vrea, Că din bătrânul Tălpigeni A mai căzut o stea. 29.03.1982 Scrisă la moartea mamei * MAMĂ Astăzi la comemorare, mă roade‐un strașnic dor O am mereu minte și simt parcă un fior Mă sfătuiesc cu morții și simt puterea lor, Trăiesc cu mama‐n suflet și‐ aștept ceasul să mor. Cornelia mi‐i mamă, și‐mpart viața cu ea Mamă, nu fii
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
tainică planetă Ea s‐a stins ca o cometă. Mama- n viață cât trăiește Toți copiii și‐ i iubește; Dar în sufletu‐i fidel Î‐ i drag cel mai mititel! 29.03.1992 SCRISOARE MAMEI Mamă, de comemorare Îți scriu strașnică scrisoare. De Ileana ca să‐ți spun Ea a dispărut pe drum. Nu știu, a căzut de‐o boală? Sau de‐ o mână criminală? Crud a fost al ei destin De s‐ a stins în groaznic chin. Dac‐ a dispărut așa
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
venit aseară mama cu broboada ei cea grea. A venit aseară mama și‐i atâta de‐nstărită, Încât nici nu poate spune tot ce are‐ntr‐ adevăr, Are astm, contracte, noră, pensie, nepoți, fleb ită, și argint din cel mai strașnic în sprâncene și în păr. A venit aseară mama, bună seara, sărutmâna, A simțit că nu te doare și că te‐ a și indispus, Îi citeai în ochi căderea și‐ i vedeai în trup țărâna, A venit aseară mama, s
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
imensele cimitire cu proaspete cruci pe morminte de eroi, ca o adevărată prevestire sumbră a celor ce urma să ni se întâmple, în calitatea noastră de ostași aflați în război. În zorii zilei de 1 aprilie 1942, pe un ger strașnic și cu un orizont de un roșu aprins, am început să străbatem străzile marelui oraș și în câteva zile îmi găseam locul în dispozitivul de apărare pe una din plajele de la răsărit de Odessa. Îmi alesesem drept ordonanță pe soldatul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
21, încredințându-mă odihnei de noapte. Trezindu-mă mult după miezul nopții am ieșit în curte și grădină și am constatat că cireșul meu goldan pe care-l udasem din belșug chiar în seara trecută, era îngenunchiat la pământ de strașnica vijelie!... Către ora 7 mă scol perfect odihnit și constat pe viu prăbușirea cireșului încărcat de rod bogat. Privindu-l mă simt trist - trist de parcă ar fi vorba de o ființă dragă. L-am sădit pe 4 aprilie 1974, deci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
adulmecat întâi ulcica ca un copoi. A gustat apoi cu evlavie, rămânând într-un fel de extaz. Am gustat și eu...cu grijă...La cât mă pricep, mi-am zis în gând: „Aista-i un vin vechi din cea mai strașnică pivniță domnească”. În timp ce eu mă luptam cu acest gând, bătrânul m-a întrebat, mustăcind a râde: Ei! Ai ghicit despre ce este vorba? Apoi pentru mine nepriceputul îi greu să spun ce fel de vin îi aista. Au greșit ei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
după priveghiul rânduit au pornit cu mortul spre groapă...Preotul și dascălul cântând cele cuvenite, iar nevasta cu toată cimotia bocindu-l...Au ajuns la țintirim și, pe când groparii s-au apucat să coboare sicriul în groapă, deodată aud bătăi strașnice în scândura sicriului și strigăte ca din gură de șarpe: „Deschideți, măăăi!!!” Auzind acestea, groparii s-au speriat și au dat drumul sicriului, care, căzând pe fundul gropii, s-a deschis...Cei din jur - gata să leșine - au început să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]