881 matches
-
am spus. Ein schoner Sörg für Grossvater. Neunzigjahre alt. Ne spusese că are nevoie de clopotniță, că va așeza acolo două mitraliere. Dar ne mai spusese și asta: că dacă nu adunăm oamenii, aruncă biserica în aer, întîi, clopotnița, apoi stranele, apoi ușile împărătești, apoi altarul. Când l-am văzut că urcă dinamita în clopotniță, m-am întors către Popă. - Ne-au biruit, părinte. Trebuie să ne supunem. Spune lui Lixandru să adune oamenii. Dacă tot trebuie să facem șanțurile, mai
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
să mă pot odihni. Are să treacă o mie de ani, și n-am să mă pot odihni... Ilaria se apropiase de el. Mi-am plecat ochii și m-am îndreptat încet spre biserică. Între lumânări, Moșul părea că doarme. În strane, câteva femei moțăiau, cu capetele sprijinite pe brațe. M-am simțit deodată obosit. M-am rezemat de perete și am închis ochii, peretele era rece, mai rece ca piatra peșterii, și simțeam cum mă pătrunde frigul, parcă ar fi voit
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în patru, îmi spuneam, căci sânt singurul care vorbesc puțin rusește. Poate că soldații
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
printre care se numărau și mulți copii. Preotul satului organizează creștinii astfel încât să fie trei coruri. Primul cor se află în mijlocul Bisericii care este alcătuit din preotul satului și o parte din oamenii satului. Al doilea cor se află la strana din dreapta Bisericii și este alcătuit din dascălul satului și alți cântăreți mai de seamă. Al treilea cor se află în stânga Bisericii și este format din copii și câteva femei coordonatoare. Fiecare vers din Prohodul Domnului este cântat pe rând de
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN TODIRESTI. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by PASCAL LOREDANA-ŞTEFANIA () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2082]
-
admirator al lui William Butterfield, era o sală imensă, asemănătoare cu un hambar, fără nave laterale, dominată de catapeteasma impozantă, aurită. (Crucifixul de la altar, executat de Ninian Comper, fusese adăugat mai târziu.) Credincioșii, din ce în ce mai puțini la număr, ședeau în niște strane scunde, moderne, înghesuite spre capătul de răsărit, lăsând vastul spațiu din spate în voia stafiilor victoriene. Existau patru capele laterale, înzorzonate, semănând mai curând cu niște firide dintr-un salon și nu cu hrubele încrustate pe care le-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
lumina într-o capelă laterală, în care se găsea un tablou victorian înfățișându-l pe Iisus la Emmaus. Preotul își trecu degetele prin pletele-i feciorelnice și veni înapoi lângă John Robert, care se așezase. Părintele Bernard se instală în strana din fața lui, se răsuci învolburându-și poalele și își întoarse fața spre filozof. — Mi-ar plăcea să vă spun: „Bine ați venit înapoi“, dar, de fapt, ați fost tot timpul prezent aici. Și-apoi nu cred că eu sunt cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
în aceste zile uneori atât de grele, dar mereu atât de frumoase încât nu le-aș schimba, nu aș renunța la ele pentru nimic în lume. Am vizitat catedrala de aici. Impunătoare în dimensiuni, arhitectura gotică și mai ales în stranele pentru canonici, sculptate în lemn, cu o întreagă istorie biblică și creștină în basoreliefurile realizate impecabil. Rămân în uimire, admirând acest loc atât de bogat în artă și spiritualitate. Mă gândesc la câte rugăciuni s-au înălțat spre ceruri din
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
și al trăsurilor din Lisabona. Fadoul din cârciumele Alfamei. Liniștea disciplinată din banlieurile Genevei. Forfota pestriță de pe Podul Rialto. Nostalgia turnului Belem, stâncile aspre de la Cabo da Roca, divina absență a tavanului de la Batalha și dulceața goticului manuelin. Strahovul, Mala Strana, Place des Vosges, scârțâitul melancolic al treptelor în Casa Goethe din Frankfurt. Refluxul magnific de la Boulogne sur Mer. Străduțele insomniilor cioraniene din Sibiu și Rășinari. Cerul de la Sf. Gheorghe-Deltă, literalmente acoperit de aripile pelicanilor și berzelor. Răceala em fatică, geometric-agasantă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
oferă soluția justă și eficientă? De ce-o fi sfredelit atât amar de vreme în conștiința noastră lirică dilema Eminescu sau Macedonski, urmând celei dintre Alecsandri și Eminescu, înainte de „dilema“ Arghezi sau Blaga, în loc să-i fixăm fiecăruia cuvenitul loc în strană? La ce bun, student fiind și debutând în critica literară, să trebuiască să aleg de partea cui sunt, a lui G. Călinescu, sau E. Lovinescu? Iar ca să publici, era cruntă nevoie să optezi, ca pușcăriașul, pe viață: Luceafărul sau România
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
a cântat bisericește Gheorghe Mereț.. Să vă dea Dumnezeu sănătate multă și mie doar de atâta de câtă am nevoie. Primii care s-au bucurat de însănătoșirea preo tului au fost ai mei, Coca și Petrișor. Își recâștigasaeră locul de strană de unde îl secundau, dascăli și cor redus, la ținerea slujbelor. Și în sărăcia și nevoia acelui timp erau foarte multe înmormântări. Sărăcia deschisese un al doilea front despre care cărțile de istorie nu prea scriu. Se murea pe capete de
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
renumit prin cumsecădenia conlocuitorilor, la datorie și cu fața spre Prut. În acest meleag plin de legende și mituri, copilul, îndrăgostit de ele ca de vite, cai și mielușele, ajuns elev la școala primară, începe să cânte, fără prihană, la strană, la serbările școlii, să recite poezii și să ia premii spre lauda sătenilor, bucuria părinților și mândria fraților. Marile și sfintele sărbători îi umpleau sufletul cu frumusețea lor. La începutul posturilor, mama îl îndemna să coboare din pod, cu grijă
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
mahala. - Fincă n-am ceas la mână, se repezea Frochi la îndrăznețul care reușise să-i scoată cămașa. Puștiul era însă sprinten și nebunul trecea mai departe, cu tot alaiul după dânsul. Ulița avea trei cronicari. Primul, bătrânul cântăreț la strană de la Sfântul Ilie, își însemna cugetările pe cărțile pe care le citea : „Am cetit cuprinsul acestei cărți în întregime și din tot conținutul reiese că-i vai ș-amar de acei părinți care nu sunt stăpâni cu mâni de fer
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
mare autoritate. Mama îmi povestea că n-avea nevoie să ridice glasul ca să domine. Când intra în biserică ("biserica mică", greco-catolică), era suficient să tușească ușor, ca lumea să se dea la o parte, făcîndu-i loc să se ducă în strană. Ca orice bărbat din Lisa, va fi intrat și în cârciumi, dar nu mi-l pot imagina printre cheflii. Locul care i se potrivea cel mai bine era biserica. Dintr-o monografie a Lisei, am aflat că, în primăvara anului
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
o lumină aparte, te scotea din obișnuit. Dangătul clopotului de la biserică era, în fiecare duminică dimineață, semnalul că trebuia să mă spăl, să mă îmbrac frumos, pentru a-l însoți pe tata care, ca epitrop, ținea să nu-și lase strana goală niciodată. Părinții nu mă lăsau să primesc pe nimeni "la palat". Vara, "salonul" era accesibil numai musafirilor importanți, cum era "unchiul George". Atunci, se deschideau obloanele, se făcea aerisire, se punea o față de masă nouă, iar "unchiul George" era
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
mai ales, în minte o ntâmplare petrecută într-o noapte de Crăciun sau de Paști când, câțiva copii ai satului, aduși de părinți, bunici, unchi, sau mătuși la biserică, se distrau copios pe seama lui nea Lisandru, care cam moțăia-n strană; profitând de neatenția lui, picii îi suflau mereu în lumânarea pe care aceasta o ținea în mână. A răbdat omul cât a răbdat, iar când n-a mai putut, a slobozit cu o voce puternică, baritonală, binecunoscutul: “Ai dracu’, taică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
de istorii, munții cu păduri pe ei, grei, sunt încărcați de glorii, de legende și de zmei. Oala văii dă în clocot, seara-n munți e sferică, bate toaca și un clopot, intru în biserică. Mă închin și cânt la strană, parcă-s în copilărie când duceam flori din poiană și cântam la liturghie. Anii s-au grăbit la umblet ca chemați de veșncie; numai tu, copilărie, ai rămas tot tu în suflet. 1984 - Sihla Oana, În somn și-n vis
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Schitului „Sfântul Nifon” până în 1758, când este adusă în Biserica 11 cimitirului mănăstirii. Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi mutată în biseria mare, unde se află și în prezent. Tot în aceeași perioadă, icoana va primi și o strană în care a fost așezată și în care se află și astăzi, strană confecționată din fier și lemn cu bogate ornamente în stil baroc. La data de 20 iulie 1879, în semn de prețuire și adâncă evlavie, icoana a fost
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
Mult mai târziu, în 1876, icoana va fi mutată în biseria mare, unde se află și în prezent. Tot în aceeași perioadă, icoana va primi și o strană în care a fost așezată și în care se află și astăzi, strană confecționată din fier și lemn cu bogate ornamente în stil baroc. La data de 20 iulie 1879, în semn de prețuire și adâncă evlavie, icoana a fost îmbrăcată în argint de către boierul Nicolae Albu și soția sa Maria, din Piatra Neamț
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
1900-1978), vorbind despre don Luigi Orione (1872-1940), pe care îl cunoscuse în zilele teribile ale adolescenței sale, a rămas puternic impresionat de acesta. Titlul paginilor dedicate lui în Uscita di sicurezza (Ieșirea de siguranță) este, de fapt, Incontro con uno strano prete (Întâlnirea cu un preot ciudat). Întâlnirea despre care vorbește Si-lone este aceea, pe care a avut-o cu don Orione printre ruinele cutremurului care, în 1915, a distrus Marsica: a fost o întâlnire care a influențat toate alegerile sale
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe tatăl lui înăuntru. Se postară în picioare în primul rînd de strane, iar restul se înghesuiră în stranele din spate. Chiar în fața lor era un amvon înalt, iar la dreapta, un mic piedestal, pe care era pus sicriul. Sicriul și piedestalul erau acoperite cu o pînză roșie. După o clipă de tăcere, Thaw începu să se întrebe de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
fructe și prăjituri, și darurile mult mai valoroase ale prezenței lor. Aș dori să le spun, în numele ei, cît de mult a apreciat aceste atenții și să le transmit mulțumirile pe care ea însăși nu le poate rosti astăzi.“ în stranele din spate, cineva strănută și-și trase nasul. Thaw se uită într-o parte, la tatăl lui, și-i șopti: — A fost foarte bine. Slujba continuă. La cuvintele „Țărînă din țărînă“, se auziră un trosnet și un scrîșnet, iar materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
pe care se afla fereastra ogivală înaltă, cu un model de vălurele argintii. Ceilalți lucrau la detalii mai puțin delicate, dar se străduiau la fel de mult ca el, cu excepția fetei, căreia nu-i stătea capul la înălțimi, ci se așeza în strane mai tot timpul, desenîndu-i pe ceilalți. Toți o îndrăgeau pentru că era drăguță și le făcea sendvișuri și ceai. La începutul lui noiembrie, plafonul era atît de încărcat de forme diverse, că zidul delicat cu fereastra părea insipid, așa că Thaw creionă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
în timpul săptămînii, se auzea un zăngănit înăbușit dinspre o sală folosită drept cantină de una dintre școli din zonă. Unicul vizitator regulat era bătrînul pastor, care venea seara, după ce primea oamenii în sala de adunare a enoriașilor. Stătea nemișcat în fața stranei, uitîndu-se atît de liniștit și cu gura deschisă la tavan, că nu-l băga în seamă pînă cînd Thaw, descoperind vreun defect la vreun nor, val sau animal, urla: „Nu așa ar trebui să fii!“, apoi își cobora privirea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cam supărat pe tine. Puteai să vii cel puțin la nunta lui. — Robert s-a însurat? N-am știut. — Vi s-au trimis invitațiile acum trei săptămîni. — Dar n-am fost acasă. Acum dorm aici. — Aici? — Am o saltea în spatele stranelor. Cum merge cu ingineria? — O, a lăsat-o baltă acum un an. Acum e la Dundee și scrie la pagina sportivă pentru North East Courier. — Robert, jurnalist? — Mda. întotdeauna l-a interesat scrisul. — Nu mi-a spus asta niciodată! — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]