365 matches
-
Visarion o montează din nou, acum la Teatrul "Nottara"; se pare că nici acesta nu este epilogul tot el vrea să facă din piesă un film. [...] Spectacolul de la Nottara are suflu tragic și o intensitate expresivă demnă de tragedia antică. Stranietatea montării se susține pe spațiul scenic lucrat și de această dată de regizor, împreună cu Victtorio Holtier. Auster, dar bogat în intensități ascunse, spectacolul relevă modernitate esențială și, totodată, împlinire actoricească. (Dinu Kivu) ... Vinovatul de Ion Băieșu, în viziunea lui Alexa
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
pentru mamă (dar și pentru tată) este prima întâlnire cu imaginea virtuală a copilului, așa cum apare ea prin intermediul ecografului. E un miraj insolit, de emoție, uimire, dar și de angoasă, pe care M. SoulØ (apud Antoine, 2008) o denumește „neliniștitoare stranietate”, un fenomen anticipat încă de Freud. Cert este că, din acest moment, debutează statutul lor de părinți. întrucât starea psihologică a viitoarei mame influențează evoluția favorabilă a fetusului, este indispensabil ca gravidă să beneficieze de un climat de viață și
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
pune în evidență ființarea în sensul de ceea-ce- are-loc (adică în sensul petrecerii unui eveniment). Și aceasta mai înseamnă că multe dintre intuițiile fenomenologice ale lui M. Merleau-Ponty privind "lumea", "Trupul" etc. se pot susține, de asemenea, non-judicativ: de aici stranietatea discursului filosofului francez. Ființarea, adică ceea-ce-are-loc, constituie dovada lucrării timporizatoare a timpului; și nu se află aici nici un paradox. Evenimentul (răsărirea etc.) adună în sine timp și loc, adică ființare. Evenimentul este actul de ivire în "lume" a ființării: al
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
fi ascuns vederii, precum "faptele" care mai devreme ne păreau a fi netimporizate (nimicul, ne-ființa, ființa însăși, diferența ontologică etc.) Prin urmare, retragerea timpului nu este un eveniment din afara limitelor dictaturii judicativului, ci un fapt posibil între aceste limite. Stranietatea sa ieșită la iveală imediat ce luăm act de o asemenea posibilitate, dată fiind atotputernicia timpului, în sens ființial, funcțional, constitutiv direct etc. este generată și întreținută de două rânduri de fapte: de cele care sunt legate intim de experiența de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a oricărui om, de cotidianitate, altfel spus, apoi de fapte mai "elevate", legate de evoluția gândirii, rostirii și făptuirii, care nu pot face abstracție de timp și tocmai de aceea îl scot în evidență, întărindu-i sensurile peste măsură. Nu stranietatea acestea ne interesează însă aici; mai degrabă "naturalitatea" sa este tema demersului. Dar are el o natură? Adică este el, cumva, pre-condiționat, așa cum ar trebui, dacă ar avea naturalitate? Din cele câteva sensuri scoase la iveală de reducția judicativă, el
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conflictuale este sporită în piesă, de contrastul lumii reale, al existenței celei adevărate obișnuite și tangibile în însăși banalitatea sau stereotipia ei, cu care inexistența intră într-un tulburător de firesc contact, ceea ce comunică o continuă stare de inadecvare, de stranietate și rizibil, de familiaritate a lucidității cu misterul dezumanizării. Cu misterul în care Constantin Popa își învăluie un protest fără echivoc, ridicînd acuitatea pamfletului la iradiația parabolei. Iar scriitura acestui acrobatic contrapunct existențial, de autentică modernitate, ne-a fost o
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
prin neobișnuita predispoziție ludică, manifestată în contextul familiei sau între prietenii pe care îi amuza și îi deconcerta în mod sistematic. În plus, ca și marele dramaturg, Urmuz scruta realitatea umană cu aceeași desfătare și surprindere în fața diversității și a stranietății exemplarelor întălnite. Dintre mărturisirile apropiaților celor doi autori, reținem două amintiri care pot fi interșanjabile, referindu-se, parcă, la aceeași persoană. Este foarte cunoscut, de pildă, portretul de observator moralist pe care Slavici l-a schițat lui Caragiale în memoriile
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sau reguli de structurare. Acum se repudiază dicteul automat și se preconizează producerea textului în deplină luciditate. Respingând formula literară suprarealistă, onirismul românesc din anii ’60 își descoperă afinitățile cu suprarealismul pictural (De Chirico, Magritte, Dalí, Victor Brauner) și cultivă stranietatea subiectului, asociată cu perfecțiunea tehnică. Atașat încă de la început, în pofida declarațiilor teoretice, recursului la alegorie, Ț. evoluează spre o proză poetică în sens esențial, care, ca și poezia modernă, nu poate fi repovestită, parafrazată ori rezumată și reclamă o lectură
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
islamic, și nu creștin), s-a născut în altă țară. Altul este, desigur, altul identic, dar în același timp identicul acesta este altul. Iar identicul care este altul (altă limbă, alți părinți, alt sex, altă nație etc.) e straniu, e stranietatea, e străinul, e cel din atâtea puncte de vedere (din cele douăsprezece care ne unesc, dar care totodată ne despart) diferit de mine. Pentru mine, ca bărbat, femeia e stranie și străină (atât de stranie încât sfârșește prin a deveni
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
poezii, Corăbii de argint. Un an mai târziu a fost primită în Societatea Scriitorilor Români. Scris la persoana întâi, romanul Biserica nouă (1930) nutrește oarecari ambiții, trădate însă de insuficiențele narațiunii. Afundându-se, ca într-o „aiurare”, în zone unde stranietatea înlătură coerența limpede, iar „halucinația” învârtejește totul, P., care se crede o subtilă analistă, se pierde într-o volbură „complicată și obscură”. Un preot, Andronic, pus pe reforme prin care vrea să edifice „biserica nouă”, se îndrăgostește amarnic de o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
fabulațiilor hofmanniene. Pe filiera observației lui Max Deri revine că acest clivaj între naturalism/realism și simbolism / decadentism are loc atât printr-o alienare a obiectelor prin bulversarea relațiilor cutumiare pe care ele le stabilesc, cât și prin animarea lor. Stranietatea, categoria pe care Baudelaire o evidenția ca definitorie a unei noi sensibilități și a unui nou tip de frumos, este un efect al acestor conjuncturi insolite. Celălalt caz al unui animism simbolist introduce în discuție un tip de relație prin
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În cazul acestui tablou, starea interioară este amprentată de un sentiment de recluziune, de refuz al realității"73. Amprenta interiorității și invitația la un memento mori combinate cu o delectatio morosa conferă tabloului și o notă decadentă, amplificată și de stranietatea peisajului cu valențe claustrale și litificate într-o rigor mortis care afectează tot ceea ce se află în jur, de la blocurile paralelipipedice de piatră albă cu o luminescență bizară, la apele încremenite într-o oglindă glasată, de la atitudinea solemn-statuară a omului
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aparte, "simbolistă", o conferă un fel de stranie intensitate a imaginii, așa cum se poate observa de pildă în Țapul ispășitor (1854) de Holman Hunt, sau Întoarcerea porumbelului în arca lui Noe (1851) de Millais. În cazul primei picturi, nota de stranietate apare, în ciuda realismului imaginii, de o acuitate anatomică fără reproș. Prezența animalului pe un mal mlăștinos, a cărui planeitate se continuă prin suprafața apei ca și prezența unui craniu, după toate probabilitățile al unui exemplar din aceeași specie, ca singur
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ulei pe pânză, 1,210 x 1,510 cm, semnat jos cu negru Theo Sion, nedatat, 1923-1924) și prezentat la Salonul Oficial din 1924. O lectură din perspectivă simbolică a titlului actualizează o semnificație ce se armonizează cu impresia de stranietate pe care o degajă personajul solitar din tablou, de o sobrietate apostolică, meditativă. Cine este cel care se află la răspântie? Iisus? Unul dintre apostoli? Avem prin acest personaj insolitat cu aspect de călugăr simbolul unei umanități aflată permanent în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
față de Ofelia, dar în Ofelia există o sensibilitate care camuflează o formă de neurastenie, dacă ar fi să traducem în limbajul unei critici simptomatologice de secol XIX ceea ce se întâmplă cu personajele. În tabloul prerafaelitului Millais, aceasta nu are încă stranietatea pe care i-o conferă estetica simbolistă. Ofelia lui Pallady se plimbă pe marginea unui lac, cu un buchet de flori în mână, florile o înconjoară din toate părțile. Pe malul celălalt se văd umbre difuze, siluete albe, inconsistente, elfice
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]