8,805 matches
-
atît de aproape de inima savanei. de larma pașilor neumblați. de a lor fascinatio nugacitatis. de pocnetul scurt al mîinilor căzute pe piept. textul gliei ticăitul acestor pulsuri ce bat înafară. foșnetul prezenței din spatele lucrurilor. praful aducerii aminte îmbracă totul în stranii aparențe. undeva, aproape de text, realitatea își tot exersează aparențele. apoi întră dezinhibată în poem. își face semnul crucii cu saliva personajelor, își tatuează trupul cu nume bizare. trage pielea poemului peste celelalte aparențe. își zgîrîie tîmpla pînă la scheletul apos
poeme de uitare și descompunere scîndura neagră de cer by Ioan F. Pop () [Corola-journal/Imaginative/11492_a_12817]
-
unor comentatori de indiscutabilă autoritate. De pildă, Fory Etterle releva că actrița Lilly Carandino era "un temperament de o natură cu totul aparte, puternic și adânc și, în același timp, de o mare delicatețe, avea o apariție de o paloare stranie, fascinantă, ca și când ar fi iradiat lumină, când intra în scenă". Celebra cântăreață de operă Hariclea Darclée, în memoria căreia are loc la Brăila, din doi în doi ani, Festivalul Internațional de Canto ce-i poartă numele, organizat de la fel de
De neamul brăilenilor by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/11816_a_13141]
-
găsim o caracterizare deosebit de sugestivă a marelui damnat: ,în Macedonski era ceva de Don Quijote al poeziei pure, ceva ridicol și sublim totdeodată, ceva care îți întărâta spiritul caustic, dar îți mustra în același timp conștiința - un amestec bizar, o împerechere stranie: o disonanță între suflet și aspect, între operă și om - cel puțin la prima vedere". Comentariul critic se îngemănează aici cu însemnarea memorialistică, în pagini de mare preț, evocând faimosul cenaclu cu atmosfera lui spectaculos și senzațional regizată, unde poetul
Ion Pillat,critic literar by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/11411_a_12736]
-
mult în verde, celălalt mai mult în galben)"; "ochii albi"; "cu privirile alburii ca apa groasă a Dunării de Jos". Apoi la Vinea: "...încheie Fane stingîndu-și trabucul de fundul scrumierii de jad, culoarea ochilor lui diavolești", iar la Dumitriu: "ocheada stranie a orbitelor sale în care se roteau o pupilă de jad și una de opal". Nu e aici, însă, o probă categorică în privința contactului direct al autorului Cronicii cu Lunatecii. În fond, Dumitriu putea, la fel de bine, să-și noteze aceste
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
din Pămînt asupra energiilor latente ale cuvîntului, unde forțele obscure ale logosului (sau ale puterii?!) au efecte imediat punitive asupra celui ce le folosește. Cu atît mai mult nu-și va trăda Nichita Stănescu "temperamentul oniric fundamental" (Gaston Bachelard) în straniul poem Ardea spitalul, început cu versul "Ce vis ciudat mă străbătu azi-noapte". Scris în 1955 și publicat în ,,Gazeta literară" din 21 martie 1957 sub titlul 1907, el rămîne memorabil prin tonul apocaliptic al viziunii crude, de coșmar, al unei
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
el zâmbesc,/de soare, de lună, de stele,/de toate mă-ndrăgostesc!// (Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară la munte” sunt dovada unui continuu potențial creator. // Timpul curge lin într-un straniu balet,/Înserarea acoperă amurgurile roz violet./ Coboară și urcă-n fântână cumpăna veche,/un greier țiuie insistent, parc-ar fi în ureche./ În schitul de lemn de la marginea zării/ Niște călugări deapănă rugăciunile serii.// Dorina Stoica transmite prin poezia sa
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
un sistem de lentile, fie acestea pentru reflexie sau refracție. Trecând la o altă secvență, este de notat cum străfulgerarea se bifurcă, ajunge dintr-un generos mănunchi unde aflându-se, în direcțiile date de idiograma iubirii fără echivoc, deși destul de stranii în construcția oarecum labirintică, poate intenționat pentru o anume protecție...: „Sunt mai captivă în tăcerea ta/ decât aș fi dincolo de poarta aceea/ ce se închide spre noi./ Numai ochii ți-i mai văd/ prea sus, prea sus, prea plini de
DANIEL MARIAN DESPRE OANA BOC de BAKI YMERI în ediţia nr. 2028 din 20 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380661_a_381990]
-
vieți. Fiica povestitorului îi prevestea lumina tămâiosului zâmbet din manuscrisul Saragossei, fiece viață prin pierderea nopților arabe. El viața-și dorea, suplimentarele nopți la cele o mie și una nopți, povestea tuturor poveștilor și viața fără de moarte... Vedea derularea unei stranii, crude, inexplicabile iubiri cu unica fată, trăite în acea parte a orașului, dincolo de fumul amestecului de culori, miresme ale unei primăvari și toamne. Uitând de tărâmul de dincolo de voal atinsese Absolutul prin priviri, gânduri, vise, trăiri. Un vis răscolit persista
POVESTEA CELOR 1000 DE VIEŢI....ŞI-O NOUĂ VIAŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380721_a_382050]
-
imprevizibilul său comportament public, va fi petrecut Crăciunurile, la Palatul Regal și la Sinaia, în tristețe și neîmplinire. Deși avea alături pe fiul său și era înconjurat de o serie remarcabilă de intelectuali interbelici, Regele a domnit într-un deceniu straniu, crud și neiertător. Crăciunul nu putea, așadar, arăta altfel decât restul anului pe care îl „încorona“. Solitar și respins de mulți (chiar de membri ai propriei familii), regele a continuat tradiția Crăciunului cu aceeași pricepere cu a înaintașilor lui. Primul
150 DE CRĂCIUNURI ALE FAMILIEI REGALE ROMÂNE de CORNELIA CURTEAN în ediţia nr. 1818 din 23 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380747_a_382076]
-
-mă ca o făclie vie și-ascunsă-n mine, într-o albă noapte, croiesc cu sârg un fel de schelărie pe care urc un munte în surpare; alături stau prăpăstii fără fund, în care nici izvorul nu mai curge, ci...doar ecouri stranii îmi răspund. Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate, mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cer ascuns cândva în suflet drept comoară, cu visul stând alături, grănicer. Eu le răspund: l-am risipit în patimi pe drumul meu timid
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
gânduri,arzându-mă ca o făclie vieși-ascunsă-n mine, într-o albă noapte,croiesc cu sârg un fel de schelăriepe care urc un munte în surpare;alături stau prăpăstii fără fund,în care nici izvorul nu mai curge,ci...doar ecouri stranii îmi răspund.Iar amintiri, când mi se-ntorc mirate,mă-ntreabă ce-am făcut cu-atâta cerascuns cândva în suflet drept comoară,cu visul stând alături, grănicer.Eu le răspund: l-am risipit în patimipe drumul meu timid câtre apus
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
și stătea zile întregi pe malul bălții uitându-se în gol. În spatele privirilor fiind tot un gol se vede treaba că Nirvana îi era foarte la îndemână, lucru care-l mulțumea pe deplin. Poate din cauza aceasta Lirică dezvoltase un limbaj straniu rezultat din comunicările frecvente cu broaștele și cu țânțarii. Însă consătenii, oameni de o rară inteligență, pricepeau ce spunea Lirică De exemplu: - Boacaca, zzzuacaca! - Hai, noroc băi, Lirică, ce mai faci!? - Tzuuu, tzuuu, ăăă! - Bă, dute’ dracu’, dă unde să
Proză ironică. In: Editura Destine Literare by MIHAI BATOG-BUJENIȚA () [Corola-journal/Journalistic/101_a_269]
-
misiuni diplomatice. Sabin Pop face parte din generația intrată în diplomație pe la sfârșitul anilor '60, în condițiile în care Ceaușescu încerca să-și creeze o gașcă de fideli. Parcurgându-i CV-ul pe site-ul "Romania On Line", constat un straniu hiat în parcursul mereu ascendent al excelenței sale: între 1966, când părăsește postul de profesor la Liceul pedagogic din Arad, și 1973 când, spune capitolul "carierei profesionale", și-a început activitatea de diplomat, există o stranie absență de șapte ani. O
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
Romania On Line", constat un straniu hiat în parcursul mereu ascendent al excelenței sale: între 1966, când părăsește postul de profesor la Liceul pedagogic din Arad, și 1973 când, spune capitolul "carierei profesionale", și-a început activitatea de diplomat, există o stranie absență de șapte ani. O fi fost șomer? Greu de crezut, în condițiile comunismului, când exista riscul de a fi trimis la închisoare pentru parazitism. O fi fost liber profesionist? Să fi urmat niscaiva studii în străinătate? Mira-m-aș
Panașul de muceg by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10249_a_11574]
-
și rugăciunile adresate la slujbe de către preoți în numele satanelor din conducerea PCR. Intrate în "fișa postului", astfel de incalificabile căderi din lumea puterii divine în a aceleia pământene spuneau totul despre subordonarea politică a clerului nostru. Situația era cel puțin stranie. Prin aparatul său de propagandă, partidul ducea o luptă nemiloasă, pe față, împotriva bisericii, și a efectului de "opiu" al religiei. În exact același timp, BOR se ploconea umil la picioarelor călăilor care-o decapitaseră și-i rezervaseră rolul de
Jurământul de castitate și îmbuibare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10268_a_11593]
-
unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
unei șosele lutoase. Mi-era sete și nu găseam o fântână, o cișmea, o cârciumă de unde să pot lua o gură de apă. Am luat-o alandala în susul și în josul șoselei, cu gândul că așezarea nu era totuși atât de straniu golită. Și, într-adevăr, spre capătul ei, am dat de doi bătrânei, pe o băncuță, la o poartă. Mi-au ostoit setea și au început să mă descoasă de una, de alta, de unde vin, ce caut în satul lor, ce-
De pe pod by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Journalistic/10259_a_11584]
-
află în permanentă criză... și altele de felul acesta. Ar mai rămâne să spun că sunt și modest, nu?!" Domiciliul nu contează, se străduiește a ne convinge criticul care, ajuns la New York, declară că se simte "dezorientat", cuprins de-o stranie atracție către "anonimat". Acest "centru al lumii" i se pare o... provincie absorbantă, ceea ce n-ar fi decât o proiecție a propriei personalități asupra unui mediu totuși "fascinant", pentru a anihila impactul unui contact dur. Nu e vorba nici de
Fiziologie de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10273_a_11598]
-
și frunzișuri! sunt un șirag de nopți albe, Înșirat de un copil melancolic... bomboane din perle, caramele din opalit și dropsuri de lavă! sunt contrastele suflate În jocul de Mah-jong, da, sunt eu! inima care Îți sare În palmă, zvâcnitura stranie, sunetul romantic... florile dalbe, flori de măr... fluturi de cupru, dealuri de bumbac... și te iubesc! parce que je t'aime! DE-ATÂTA DOR! lacrimi lungi, suspine tăiate de foarfeca sufletului... și ochi Închiși - Întunericul mă duce spre tăcere, unde
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_215]
-
perspectivă legendară și cvasimistică, din care a dispărut tocmai artistul, Barbu Brezianu recuperează discret și, cu atît mai convingător, ceea ce Brâncuși este de fapt: adică sculptorul. Surprinzător, chiar din pricina rigorii și a normalității ei, Brâncuși în România are un aer straniu și ușor exotic. Ea este una dintre puținele lucrări cu acest subiect, apărute la noi în ultimii cincizeci de ani, în care Brâncuși nu este nici țăran, nici mag, nici inițiat în sens larg, nici mason, nici alchimist, nici histrion
Brezianu și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10298_a_11623]
-
vor fi oftat ascultând versurile simple ale șlagărului și (își) vor fi spus nostalgic: Uite, ce potriveală, exact așa mi s-a întâmplat și mie". Vor fi bănuit ei, oare, vreo clipă că în spatele chipului familiar pe care, printr-o stranie coincidență, îl vedeau în fiecare zi și care îi privea cu o oarecare insistență, s-ar fi putut ascunde nu ispita unui flirt, ci interesul profesional, rece, al agentului de filaj? Valul de dezvăluiri din ultimele săptămâni privind colaborările unora
Fața ascunsă a comunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10325_a_11650]
-
cea a unui colaj de texte aleatorii prinse prin anemice cârlige într-un spectacol semantic ostentativ și uneori flamboiant. Este o risipă de cultură generală, enciclopedism și inserturi plurilingve care sporesc senzația de nefiresc și compozit. între personajele cu nume stranii, imposibil de reținut sau pronunțat, colegul de cameră al protagonistului întrupează incontinența verbală, flecăreala, dar și inventivitatea inepuizabilă ce ține loc de poveste, de acea epică story, foarte în vogă în romanul euro-american actual. Cartea lui Mihnea Rudoiu este o
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
club unde naratorul se află în căutare de morbideza și de belleza (corect, ambele cuvinte cer doi de z), de fapt un prilej de a schița siluete peregrine, exhibiționiste, dar și de a racola tipese, care mai de care mai stranii, cosmopolite sau nimfomane. Life is life, vorba cuiva. Punând pe seama grabei aprecieri eronate tip pictura suprarealistă a lui Modigliani, sau scăpări de corectură (scraboso, scrabosi, în loc de scabroso, scabrosi), nu putem ignora faptul că în spatele cărții cu titlu voit melo, Ŕ
Măști și farse by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/10354_a_11679]
-
cuvinte voluptoase ca si cand un înger și-ar prinde aripile în ușă ruginita a tramvaiului Stau în fața acestei păsări ciudate amintindu-mi copilul cel mut pe care mi l-a dăruit cândva femeia aceea lipsită de glas era una din acele stranii femei capabile să zboare că un înger în absență mea peste toate prăvăliile și maghernițele periferiei în timp ce toate corăbiile se adunau la geamul albastru cu roșiile muscate cu panseluțele căsuței mele de pământ în urma lor nu mi-a rămas decât
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]
-
și timp este un indiciu a cît poate să ducă o limbă în materie de concizie și abstracție filozofică. Cristian Ciocan, doctor în filozofie, președinte al Societății Române de Fenomenologie și editor al revistei Acta Phaenomenologica, a avut o idee stranie și neașteptată: să ceară tuturor traducătorilor lui Sein und Zeit din lume să-și povestească experiența pe care au trăit-o traducînd această magum opus. A urmat o lungă și minuțioasă muncă de contactare a traducătorilor, în cursul căreia Cristian
Unicat editorial by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10602_a_11927]