1,419 matches
-
înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe rondouri Cu flori de suflet veșnice, perene. Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plânge Cu lacrime cerești în miez de noapte Când nesfârșirea timpului mă strânge În vise dragi și în parfum de șoapte... Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună, De-i soare blând sau ... Citește mai mult Așteaptă-mă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
deschisăCu blândul tău surâs înscris în mineAșteaptă-mă cu dragostea promisăși lasă-mi pașii în plutiri divine.Așteaptă-mă, când umede ecouriDistilă gânduri, roua de sub gene,Petale ce se scutur' pe rondouriCu flori de suflet veșnice, perene.Așteaptă-mă, sub streașina ce-ți plângeCu lacrime cerești în miez de noapteCând nesfârșirea timpului mă strângeîn vise dragi și în parfum de șoapte...Așteaptă-mă, de-i ploaie sau furtună,De-i soare blând sau ... IV. DOAR INIMA DE MAMĂ!, de Paula Diana
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
octombrie 2015. Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas Când am plecat, bunico, chiar după primul pas Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas... Dar știu, măicuță dragă, o să m-aștepți în prag Numărând picuri moi ce-n streșini curg șirag. Cu gândul te-nfășoară dragi amintiri trecute Durerea ți-o alină prin frunzele căzute. Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soarta Însă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta. Când vocea ta șoptită
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
orice ceas - ... Citește mai mult Un zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămasCând am plecat, bunico, chiar după primul pasUn zâmbet s-a topit, o lacrim-a rămas...Dar știu, măicuță dragă, o să m-aștepți în pragNumărând picuri moi ce-n streșini curg șirag.Cu gândul te-nfășoară dragi amintiri trecuteDurerea ți-o alină prin frunzele căzute.Căci eu, cu dor de tine, iată, îmi urmez soartaînsă mă-ntorc cu drag și iar îți deschid poarta.Când vocea ta șoptită mă cheamă
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
și visurile bat La meleagul cel sfânt, bunicii din sat Când alerg fericită, eternul ecou Al tărâmului vechi prin timpul cel nou. Degetele-mi bat și vremurile bat La poarta învechită a casei din sat Cu inima-mi plină sub streșini brumate Pereții albiți de colbul vremii scuturate. Pașii îmi bat și anotimpurile bat Prin curtea sfințită de liniște-n sat Mă așteaptă padurea și un tainic izvor ... Citește mai mult CA PIATRA PREȚIOASĂPovața ta de aur, ca piatra prețioasăîmi luminează
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
destin.LA POARTA BUNICILORGândurile-mi bat și visurile batLa meleagul cel sfânt, bunicii din satCând alerg fericită, eternul ecouAl tărâmului vechi prin timpul cel nou.Degetele-mi bat și vremurile batLa poarta învechită a casei din satCu inima-mi plină sub streșini brumatePereții albiți de colbul vremii scuturate.Pașii îmi bat și anotimpurile batPrin curtea sfințită de liniște-n satMă așteaptă padurea și un tainic izvor... XXV. PAULA-DIANA HANDRA - FLORILEGIU HIBERNAL (POEME), de Paula Diana Handra, publicat în Ediția nr. 754 din
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
și să fim mai curați și mai buni/ în speranța iubirii promise./” De Crăciun cu tine, mamă!). Poeta iubește locurile natale cu aceeași forță prin care se manifestă în iubirea de oameni, de frumos, de bine și de pace: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: să fim buni /” (Acasă). În felul acesta a hotărât să
ECOURI LA O CARTE DE... DESCĂTUŞĂRI LIRICE de GEORGE ROCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362454_a_363783]
-
meleag, atât de încercat în istorie, dar cumplit de frumos, mai ales în amintirile celor plecați. În Ardeal dorul e mai intens, iubirea e mai aprigă, toate lucrurile sunt așezate parcă altfel, cu alte rânduieli și pe alte temeiuri: „Sub streașina casei ce straniu rostește tăceri/ Ferită de vântul nebun, de ploi, de ninsori și furtuni/ Zăresc lâng-o frunză uscată, ca-n dulci primăveri,/ Pe-un petec de verde, păpădia șoptind: să fim buni .// E-o liniște care-aduce frumosul în suflet
O PREOTEASĂ A CUVÂNTULUI ŞI ODISEEA EI SUFLETEASCĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/362439_a_363768]
-
încă verzi. Diverse acareturi care nu par în paragină, dând senzația că sunt locuite (încălțări la o ușă și rufe întinse la uscat pe un stativ pliabil). Soare molcom, răcoare suportabilă, vânticel care face să sune clopotele mici de la colțurile streșinilor, “limbile” lor fiind “dezlegate” de zbaterea unor decupaje din tablă în formă de pești. Pe acoperiș sunt câțiva dragoni fioroși, lideri ai zodiacului asiatic. În curte se află patru morminte apropiate, îngrădite de niște “sulițe” și așezate în interiorul unor “pagode
CRĂCIUN ÎN ASIA – FRAGMENTE DIN REPORTAJUL ILUSTRAT “COREEA DE SUD (2003 – 2004)”, AFLAT ÎN VOLUMUL “CĂLĂTORII ŞTIINŢIFICE ÎN AFARA EUROPEI” de DAN MIHAI ȘTEFĂNESCU în ediţia nr. 2186 din 25 decembrie [Corola-blog/BlogPost/362526_a_363855]
-
lunetă de vultur nici frica nu se mai poate rătăci și roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsări la rădăcină înțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina casei și putrezește odată și picură până în oasele osoșilor noștri pe care cu piatră de cer le ascute prin vârfuri albe de țepe cresc trestii-trestii și vântul apleacă unghiul acestui cuvânt Referință Bibliografică: țară / Vasile Pin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ŢARĂ de VASILE PIN în ediţia nr. 1280 din 03 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361004_a_362333]
-
nocturne Femeile intră cu umbrelele închise să le botez cu numele iubitelor ne iubite În orașul ploilor nocturne Luna-i clanță din alamă cu ea bărbații deschid ușa spre cerul vopsit în albastrul mării unde peștii își fac cuiburi sub streașinile caselor. În orașul ploilor nocturne păsările pică din aer pe umerii desgoliți ale femeilor uitând cântecele diurne. În orașul ploilor nocturne ne admirăm simetria de dragoste a mâinilor noastre, într-una pâinea.Întralta cuțitul, la picoare pacoste... ...Și femeile intră
ÎN ORAŞUL PLOILOR NOCTURNE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361123_a_362452]
-
lunetă de vultur nici frica nu se mai poate rătăci și roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsări la rădăcină înțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina casei și putrezește odată și picură până în oasele osoșilor noștri pe care cu piatră de cer le ascute prin vârfuri albe de țepe cresc trestii-trestii și vântul apleacă unghiul acestui cuvânt ... Citește mai mult unghiurile acestui cuvânt sunt ascuțite se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
blestemisunt ascuțite ca ochiul lunetă de vultur nici frica nu se mai poaterătăciși roua cuvântului din cana cu care se scot diminețile din vârful copacilor și se ud păsărila rădăcinăînțeapă dintr-un trandafir unghiurile acestui cuvânt s-au legat de streașina casei și putrezește odatăși picurăpână în oasele osoșilor noștri pe care cu piatră de cerle ascuteprin vârfuri albe de țepe cresc trestii-trestii și vântul apleacăunghiul acestui cuvânt... VIII. DE LA EA PÂNĂ DEPARTE..., de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1272
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
în pământ să fie în linie dreaptă în line de maci cu neamurile lui a fost odată sufletul ei s-a despărțit de rugină și s-a făcut o pasăre mică printre păsările mari să poată să se așeze pe streașina aspră a zilei și să privească trupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai mică printre pietrele mai mari să aibă ploaia ce mângâia înainte să ningă i-a rămas doar rugina rugina ce-o
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
de rugină și a coborât în pământ să fieîn linie dreaptă în line de macicu neamurile lui a fost odatăsufletul ei s-a despărțit de rugină și s-a făcut o pasăre micăprintre păsările marisă poată să se așeze pe streașina aspră a zileiși să priveascătrupul ei s-a despărțit de rugină și s-a pitit piatră mai micăprintre pietrele mai marisă aibă ploaia ce mângâia înaintesă ningăi-a rămas doar ruginarugina ce-o ține precum o bara cu care se sprijină
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
picuri grei de apă cad./ În fața porții ne așteaptă duba/ Să ne transporte undeva-n alt iad.// Și, înșfăcându-ne cu lăcomie,/ Ne-nghite duba ca un căpcăun./ În tot orașu-i liniște pustie/ În noaptea asta tristă de Crăciun.// Sub streașină cu țurțuri și cu vată/ Nu mai vibrează glasuri argintii./ Dintr-o copilărie-ndepărtată/ Răsună-n noi colindele târzii.// Nu-și mai vestește nimeni bucuria/ Că S-a născut în noaptea asta Christ./ Doar îngerii Îi cântă-n cer solia
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Acasa > Poeme > Constiinta > ADOR Autor: Mirela Stancu Publicat în: Ediția nr. 1252 din 05 iunie 2014 Toate Articolele Autorului Ador sunetul ploii, Mirosul ei umed și cald, Ascuns de noaptea fără de stele, Cambrat pe sufletu-mi fad... Ador ritmul din streșini, Numărând clipele arbitrar... Și calmul din gânduri hoinare, Criptat în lumini de felinar. Ador șoaptele frunzelor Când ploaia le sărută pasional... Ador răcoarea nopților, Compun adiacentul singular... Blue Mireille, 05.06.2014 Referință Bibliografică: Ador / Mirela Stancu : Confluențe Literare, ISSN
ADOR de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360952_a_362281]
-
din cărămidă roșie netencuită, specific locului. În fața ușii sub fereastră, tronau multe ghiveciuri mari, pline cu flori, așezate direct la stradă. Fiți siguri că acolo nu exista riscul de a fi furate, cum pățesc eu cu ale mele atârnate la streașina balconului. Mi le fură alcooliștii care le dau apoi pe o țuică, două, în bodega de alături. Din fereastră ne zâmbea un perpetuum mobile sub formă de trifoi cu patru foi, care mișca continuu o mână, ca și când și-ar lua
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
rupturi... în lutul dezvelit, Un ghiocel, mai pare ațipit Ori rușinat... că-l ține vioreaua. Și printre nori căzuți în risipire, El, soarele, ascuns de-atâta vreme, Vădit timid, de parcă azi s-ar teme, Trimite semn, o palidă sclipire. Plâng streșini, lacrimi reci de gheață, Parcă, torcând, dintr-un fuior de nea. Natura... parcă s-a trezit și ea, Jur împrejur, plutește altă viață. De pe iubire s-a săltat tăcerea Și glasu-i strigă-n orice ciripit. Pe firul ierbii... abia ivit
MIROASE-A MUGUR... de MARIN BUNGET în ediţia nr. 1553 din 02 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367998_a_369327]
-
aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul lor piticii Cu sănii se întrec pe munți și văi În goana mare toți fac azi pe voinicii. Au înflorit la geamuri flori de gheață Și săbii lungi la streașină se-nșiră Bătrânii stau în prag și se tot miră Că Domnul, de Crăciun, e bun și îi răsfață. Bătrânii din șiștare toarnă lapte Și mult a curs și tot nu e de-ajuns E-atâta alb, că timpul pare
IZVOARELE VIETII, ANTOLOGIE 2009 de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 252 din 09 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367279_a_368608]
-
din 01 martie 2014 Toate Articolele Autorului pastorală deasupra muntelui pe-o gura de rai se ridică inele de nori, suișuri de vis în plai roit de stele, prin vremi păstorul cu mioare își cânta doina către zborurile nesfârșirii, sub streașina de codru verde veghează ochiul mumei lui și-l caută înfrigurată întrebând stele și luceferi dacă l-au văzut. treci măicuță în legendă, nu mai întreba de el: mijlocelul lui subtire zace-n stei sus pe carpați, mustăcioara lui-pădure, brâul
PASTORALĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1156 din 01 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367444_a_368773]
-
Nabokov, se amuzase interlocutorul meu, așa îi spun de când o cunosc, de când era o firavă fetișcană oacheșă, care îmi căzuse cu tronc, tocmai mie, ditamai comandantul de navă! Îl cunoscusem pe Cucaras cu o zi în urmă. Ședeam la umbra streșinii unei popicării vechi, în apropierea plajei, să stai mai mult la umbră, mă sfătuise medicul, soarele intens îți dăunează, în timp ce aerosolii marini sunt pentru tine mană cerească. Mă îndoiam însă că în ziua aceea inspiram aerosoli marini lângă plaja mai
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
aer încins, înecăcios. Cucaras! îmi întinsese mâna. Istrate, Cucaras, fost căpitan de vas. Pronunțase astfel cuvintele, încât să le pună în evidență rima. Se ivise pe neașteptate în fața mea și îmi ceruse voie să mi se așeze alături, la umbra streșinii popicăriei vechi, care, nu-mi explicam de ce, fusese păstrată în stațiunea aceea între atâtea clădiri moderne. Ei lasă, spusese, auzindu-mi rostită cu voce tare nedumerirea nou venitul, fostul căpitan de vas începuse să mă tutuiască încă de la primul schimb
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
dintr-un reflex pe care, cu siguranță, îl dobândise, ca mulți alții, sub trecutul regim. Vorbise cu privirea neîntoarsă, preocupat să-și studieze labele picioarelor, pe care le flexa cu greutate, îi rămăseseră la soare, dincolo de limita umbrei protectoare a streșinii sub care ședeam. Una din glezne îi era vizibil tumefiată. Mi-am scrântit-o, îmi explicase, mișcând-o anevoie, am călcat strâmb într-o groapă scobită în nisip de dracii ăștia de copii. Că părinții îi lasă de capul lor
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]
-
El, un ins slăbănog, căra aparatul făcând un efort aproape supraomenesc, judecând după grimasa feței și transpirația care-i inundase trupul. Ea lingea impasibilă dintr-un cornet de înghețată. Cei întinși la soare se ridicau în capul oaselor cu mâna streașină la ochi ca să-i privească. Da mai lăsați-o naibii cu muzica voastră, se arătase nemulțumită o băbuță ce făcea plajă fără sutien. Cuvintele mai mult i se puteau citi pe buze decât auzi. O seamă de prichindei, mânjiți pe
MEDEEA DE PE ISTRU (1) de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 564 din 17 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366789_a_368118]