4,034 matches
-
Tașkent, ne-a arătat mai întâi, mândru, kalașnikovul de sub scaunul șoferului Îurma să traversăm iar Terorism ospitalier 189 o bucățică de Tajikistan) și, aproape de graniță, a oprit jeepul la o vilă în vârf de deal, unde ne aștepta o masă strivită sub obscenități culinare. Le-am tradus flamanzilor că va trebui să trecem prin încercarea finală a terorismului ospitalier și că vom mânca foarte multe chiftele de măduvă, și supă din seu de oaie, și cârnați de cal, și lapte de
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
era doar o ipoteză) până la capăt. Dacă ar fi întins brațele, ar fi simțit cu siguranță răceala de gheață a pereților zugrăviți în alb de spital care se apropiau de trupul său, însă nu o făcu. Cum este să mori strivit între doi pereți ai unei case pe care de-abia ai cumpărat-o, prin intermediul unei agenții imobiliare al cărei site lăuda ofertele inegalabile și pretindea că fericirea este la doar un pas de tine? Plăcile mari de gresie semănau cu
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
cu o concluzie despre condiția umană sau viața la țară, nu poți ști precis, însă în mod cert lipitorile sug sîngele poporului pentru că în scena finală ele sunt desprinse cu o plăcere sadică de pe corpul gazdă atunci cînd nu sunt strivite neglijent. Aproape că nu există scenă care să nu frizeze grotescul sau vulgaritatea - nu invoc aceste noțiuni dintr-un scrupul pudibond, ci pentru exorbitanta și inutila lor utilizare. Cu precădere, scena de caft de la morgă între medicii legiști, infirmieri și
Daneliuc, încă unul și mă duc... by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8735_a_10060]
-
culturii și imaginației fiecărui cititor. Șoseta cu bluesuri este un volum emblematic pentru lirica lui Gheorghe Grigurcu, atât în ce privește imaginarul, cât și formele de exprimare poetică. În poemul Cunoscutul și necunoscutul, ideea filosofică a lui Lucian Blaga, din Eu nu strivesc corola de minuni a lumii este distilată în numai câteva versuri, fără ca prin aceasta forța revelației să se diminueze în vreun fel. Altminteri, raportarea la mister, ca metodă de cunoaștere, se face la fel ca la ilustrul său înaintaș: Să
De veghe în Amarul Târg by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8728_a_10053]
-
agresivă a concepției fasciste în plin postmodernism. Nici cultul personalității lui J. F. Kennedy nu putea rămâne nesancționat în acest context, el ținând, în opinia lui Goldberg, de tradiția "teatrului politic fascist". Cultul eroilor, "omul exemplar", modelul emulativ al individului strivit de mulțimea mărșăluind triumfător spre zorii fericirii universale aparțin unei recuzite comune, pe care atât fascismul, cât și comunismul au exploatat-o până la epuizare. Nemaipomenita, diabolica inventivitate a demagogilor stângiști a dus, și în acest caz, la răsturnarea completă a
Un furt by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8745_a_10070]
-
Kantor Melinda, Kollo Csongor. Nu pot să uit mersul descompus al Generalului lui Biro. Privirea fixă. Ca și ideile personajului. Ca și ipocrizia lui cinică. Un rol gîndit și jucat pînă în profunzimea acestei meserii. Sau durerea stranie a Generălesei. Strivită de personalitatea soțului, a prejudecățiilor, a celor ce se fac și a celor ce nu se cuvin. Ce zîmbet amar, ce revoltă demult înăbușită printre cutele rochiei! Doar focul din păr strigă clișeul acestei vieți secate de sevă. Un rol
Pavilionul de vînătoare by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8791_a_10116]
-
o sfâșietoare milă. Analiză ontologică și istorică în egală măsură, analiză de care simt că îmi depinde viața nu numai pentru că e vorba de malformații cărora le aparțin, ci și pentru că fac parte dintre acele persoane care nu pot fi strivite decât de lucrurile pe care nu le înțeleg. Iar ceea ce nu pot să nu înțeleg este că atunci, la începuturile ei, bășcălia s-a născut din umilință. Să ne întoarcem la filologie. Cunoscută pentru capacitatea ei de a absorbi neologismele
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]
-
pe zi ce trece, primind lovitură după lovitură tocmai din partea acelora care ar trebui să o gospodărească și protejeze. Centrul istoric este lăsat în paragină, vechile clădiri emblematice, evocate cu atâta har de d-nul Pippidi, sunt fie demolate fie strivite moral, ca să vorbim astfel, de monstruoasele imobile tip zgârie-nori ivite în imediata vecinătate. Dar parcă mai mult decât oricând s-a aflat Cronicarul în acord sufletesc cu d-nul Andrei Pippidi când a citit, în Dilema veche din 13-19 decembrie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8976_a_10301]
-
din partea unui sceptic: Inconvenientul de a te naște? De ce nu inconvenientul de a nu fi etern, nefericirea de a purta sentimentul limitei în tine, de a fi obsedat de o perspectivă a sfârșitului, de a fi mereu încolțit de timp, strivit de spațiu, boicotat de istorie?! A trăi cu acest orizont în față - iată fapta de eroism a omului, iată - spus simplu, în proza cea mai curată - măreția individului care, cu moartea în suflet, încearcă să întâmpine neantul prin curajul actelor
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
Dacă aș fi fost catolic, aș fi așteptat cuminte să ajung într-un purgatoriu al celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
lor ulcior de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
un câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
altă plecare. În umbra acestor supoziții, deasupra vieții tale stă suspendată gândirea de care te faci vinovat - și care, cu trecerea timpului, se va îngreuna tot mai tare, va atârna din ce în ce mai amenințător, până când se va prăbuși asupra făpturii tale nesigure, strivind-o. * Amintirea. (Încă o definiție pentru amenințarea cu pedeapsa universală.) * Faptul că nu cred în ceea ce scriu este trădat de neputința de a scrie pentru mine însumi. Nimeni nu cred că face asta, să scrie numai pentru el însuși, nimeni
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
dacă am fi obligați să trăim în pielea goală. * Când lui Rafael i s-a arătat în noapte, pe zidul camerei (după o viață în care s-a rugat să poată picta chipul Fecioarei - și, începându-l, s-a simțit strivit de neputință), tabloul întreg, desăvârșit, cu chipul într-o lumină ireală și mișcătoare al Maicii lui Dumnezeu, viața i s-a descărcat într-un spasm cu șuvoaie de lacrimi, sfințindu-i dragostea: Apusul a dobândit astfel una dintre puținele sale
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Byron and Shelley, 1933.) * Moartea nu are vină, moartea este impresarul de geniu al durerii. * Deși te învață muțenia, ratarea provoacă urletul tuturor celulelor din tine, urletul de groază că li se vor interzice alergarea și reproducerea, că vor fi strivite de cerul flasc al unui trup libidinos de neputință și că vor pieri din cauza unei lașități pe care nu o cunosc și care le-a îmbolnăvit zeul de o iubire fără speranță, batjocoritoare. * Pretutindeni vocea unui cler care îl ferește
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
alcătuiește entități „automobile“ a căror perfecțiune se întrevede în animal, care străbate cu de la sine putere și cu bucuria mirării oarbe anumite distanțe. Devenit om, animalul vieții își pierde certitudinea de sine a faptului de a trăi pur și simplu. Strivit de imprevizibilul unui spirit care disimulează totul, nedezvăluindu-și întreaga bogăție, omul nu are altă ieșire decât să resuscite în el animalul, numai că de data asta instruit, pe jumătate spiritualizat, spre a regăsi certitudinea vieții. Viața nu este proprietatea
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
verdictului, folosește ironia într-un articol publicat în Credința: "De când se scrie sub regimul cenzurii numele, ideile și faptele trebuie mascate. Altminteri ar sări în ochi și ar fi cenzurate (așa cum se întâmplă adesea, de altfel). Și așa mascate, alambicate, strivite sub nume străine și alegorii continentale - faptele și ideile gazetăriei românești nu mai sunt așa de accesibile publicului. Noul simț al alegoriei va deveni în curând un adevărat limbaj. Cititorii vor putea citi "simbolic" tot așa de curent cum citeau
Mircea Eliade și Cenzura by Mircea Handoca () [Corola-journal/Journalistic/9430_a_10755]
-
tirania cotidianului. Și, în egală măsură, acela de-a ne aminti mereu că piața e o expresie a modernității și a modernizării (care ne solicită participarea și ne deschide posibilitatea împlinirii), și nu un pseudonim al arhaicului destin implacabil ce strivește vieți. Mecanica cererii și a ofertei (indiferent cît de rigidă sau de flexibilă ar fi ea) nu poate substitui actul de gîndire. Statutul universităților. Este necesar să se tranșeze în mod clar asupra caracterului învățămîntului dispensat de universitățile zise "de
Învățămăntul universitar by Mihai Maci () [Corola-journal/Journalistic/9486_a_10811]
-
născut, l-au înnobilat atîția ani cu o devoțiune impresionantă. Ce se petrece, oare, cu noi? Nu știu de ce, dar simt că mi se face frică. Simt cum îmi răsună în urechi vuietul stihiilor istoriei care au călcat, care au strivit încercările de a privi cerul înstelat de deasupra noastră și care s-au străduit să lase să pogoare legea morală în noi. Simt cum se înfulecă hălci din istoria recentă, hălci din mine, din memoria afectivă a unor momente unice
Mai bine golan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9557_a_10882]
-
a noastră, care se prosternează nerușinat în fața subculturii cu clopoței, cu discursuri goale, atinse de fanfaronadă. "Zile și nopți de teatru european" este un Festival care, de cîțiva ani încoace, aduce un parfum nou și provocator simțurilor într-un oraș strivit de inerții, de conjuncturi politice neinspirate, de un provincialism teribil, capabil să șteargă complet urmele unui loc cosmopolit cu istorie. Cu tradiție și tradiții. Cu povești palpitante transformate în legende purtate de apele Dunării. Cu o elită care înseamnă ceva
înapoi, la literatură! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8037_a_9362]
-
lipsesc, tinerii sunt privați de viitorul pe care-l merită etc. De îndată ce se poate auzi om cu persoană, șefu' ne spune să ne apropiem, fiindcă tovarășul director general are un anunț pentru noi. Facem cerc în jurul lor. Tovarășul Costum își strivește chiștocul cu vârful pantofului la 420 de lei perechea, își împreunează mâinile și-i dă drumul, solemn: - Dragi tovarăși, am o veste bună pentru noi toți. Deoarece atelierul dumneavoastră a fost ani la rând fruntaș în ŤÎntrecerea socialistăť, tovarășii de la
Incapacitatea acomodării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9627_a_10952]
-
vii,/ își schimbă configurația, mă conduc/ mereu în altă parte./ ajung pe un pod: malul celălalt nu există,/ dincolo de pod nimic nu e./ caut biserica, n-o găsesc -/ biserica e lichidă și curge." (orașul meu). în cele din urmă o strivește un Logos al pieirii: "din slăvi se prăbușește un cuvînt uriaș,/ ne face praf și pulbere/ pe mine și orașul meu" (ibidem). O frumusețe feminină se șterge de pe chipul ce-o purta precum cerneala dintr-o compunere școlară veche, trupul
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
aprilie, care intră prin fereastra întredeschisă. O rază firavă de soare i-a luminat o clipă pleoapele închise transformându-le în doi bănuți de aur. Maria Gavrilovna nu se mai poate bucura de venirea primăverii și nici nu mai poate strivi între coperțile jurnalului ei, ca un reflex al îndepărtatei copilării, toporașii, micșunelele și panseluțele (...) Îmbrăcată în rochie albastră de catifea, cu mâinile împreunate pe piept, Maria Gavrilovna are un aer mirat, subliniat de sprâncenele ușor ridicate. Prin fereastră răzbat glasuri
Discover Romania by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9648_a_10973]
-
minuția unui album cu o doamnă la vîrste diferite. Fețele Laurei sînt desprinse, de criticul admiratorului ei, din fiecare cută de vers. Discuția despre Tasso este o istorie a receptării poeților de către alți poeți, condusă de ideea potrivirii dintre talentul strivit de umbra castelului și preferința romantică pentru nefericirea întreținută de societate. Romanticii noștri, nu străini, încearcă să spună Călinescu, de opțiunile colegilor de școală, l-au cultivat și ei pe Tasso. Donici și Alexandrescu păreau, mai cu seamă, înrolați în
Ieșirea în lume by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9714_a_11039]
-
îmi făceam, oare, griji pentru ea, fiindcă-și punea toată viața într-o poveste de viață, nu, eram foarte fericit pentru ea, îmi amintesc sentimentul pe care-l avea, bucuria de a reconstrui lumea, auzeam din spatele ușii sunetele creației, literele strivite de hârtie, paginile trase din mașină, totul fiind, pentru prima oară, mai bine decât era și cât de bine se putea, totul plin de sens și apoi, într-o dimineață, primăvara asta, după ani de muncă în singurătate. A spus
Jonathan Safran Foer - Extrem de tare și incredibil de aproape by Andra Matzal () [Corola-journal/Journalistic/9735_a_11060]