682 matches
-
compună cuvântul. Celeste îi zâmbi și mai larg. Mal îi văzu zâmbetul ca pe o țintă și se repezi la ea. O prinse de gât și o fixă în cadrul ușii, pocnind-o dur cu dreapta în gură. Dinții dintre buzele strivite îi tăiau încheieturile degetelor. O pocni, o pocni mereu, fără încetare, și ar fi continuat s-o pocnească, dar un „Mutti!” și niște pumni minusculi ce-l izbeau în picioare îl făcură să se oprească, iar Mal fugi afară din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
un aer irespirabil. Era Vidul. Puterea supremă a energiei În lumea de la capătul lumii. Nucleul cosmosului. Punctul dintre sfârșit și Început. Non-existența. Sub apăsarea universului nevăzut, Cuceritorul se lipi de podea, horcăi neputincios și rămase inert, ca o mare gânganie strivită, ca un monstru al nopții surprins de lumina zilei. Apoi, Încet, Ștefănel Își Întoarse privirile spre cei doi Cuceritori Înghețați de spaimă. „O să-i ierte... ” gândi Amir. Dar, dintr-o singură mișcare atât de iute Încât nu putea fi văzută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar rămăsese neclintit la vederea lui Oană. Jovanka Îi Înțelese ezitarea și spuse: - Tortură. Douăsprezece răni de săgeată, articulațiile arse, degetele strivite, genunchii sparți cu ciocanul. Ați biruit? - Da, răspunse haiducul, făcând un pas stingher În mica Încăpere. Dar vreo douăzeci din ei au scăpat În pădure. Le-om prinde urma mâine dimineață. - Nu mai putem rămâne aici... spuse Jovanka, ridicându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre tătarul legat de șaua calului, spuse În limba mongolă: - Ogodai... Acesta este prizonierul tău? La aceste cuvinte, trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
având inflexiunile unui scoțian educat, din regiunile de șes. Pastorul ridică dintr-o sprânceană stufoasă ca un animal mic și păros care tocmai a reușit s-o zbughească dintre ai săi. Cu o grimasă, Robert se apleacă să strecoare mucul strivit al țigării în buzunarul pantalonului. — Sunt foarte dezamăgit de tine, Robert, continuă pastorul Macfarlane, săltând în sus și în jos pe vârfuri de cealaltă parte a zidului pentru a-și accentua nemulțumirea. Știu că nu trebuie să mă aștept de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
nașterii, locul : 26.08.1954, oraș Măcin, jud. Tulcea 3. Studii și anul absolvirii: Universitatea „Titu Maiorescu”, Facultatea de psihologie, Bucureșt Master „Tehnici de comunicare și influență socială” Volume publicate: „Șoaptele copilăriei”, „Priviri ascunse”, „Lacrimi de iubire”, „Nemuritoare”, „Senzații”, „Fluture strivit”, „Iubire mută”, „Dincolo de ce văd ochii”, „Vocea inimii”. Apariții în antologii și reviste „România tânără”, „Cetatea”, „învățătorul tulcean”, „Delta”, „Acum”, „Mărgăritare”, „Adolescentul”, „Boema”, „Magazin”, „Insula albă - literatura contemporană la Dunărea de Jos”, „Steaua Dobrogei”, „Aegyssus”, „Caietele literare „Valentin Șerbu”, „Daima
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fost vulcanic, publicând volumele „Priviri ascunse” și „Lacrimi de iubire” (2003). Au urmat „Nemuritoare” și „Senzații” în 2004, evidențiind o „forță de creație ieșită din comun” cum avea să spună Mihai Marinache în prefața volumului „Senzații” . în 2005 apare „Fluture strivit” urmat de „Iubire mută”, în 2006 și „Dincolo de ce văd ochii” în 2009. Volumele apărute par să-și fi găsit un public pe măsură satisfăcând imaginea despre Poet și Poezie a creatorului. Ele poartă titluri sugestive și cuprind temele cunoscute
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
de vin. Se ridică și, fără să zică nimic, i-o Întinse Sergentului. Acesta o izbi cu dosul palmei și o azvârli În iarbă. Vinul hâltâcâi de câteva ori și Începu să se scurgă. Se răspândi un miros de iarbă strivită, de țărână Înmuiată și de venin de albine. Militarilor le puțeau bocancii a seu de oaie rânced. „Pe lângă că ați călcat frontiera, vă faceți vinovați și de braconaj la pește În sezon interzis și de foc deschis În pădure. Vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Închina văzutelor și nevăzutelor, ca semn de mulțumire și rugăminte de Îmbunare. În roata uriașă de pâine ea știa să Închipuie totul. Mâinile zbârcite, cu degete Încovoiate și strâmbate de boală, izbuteau să dea chip În aluatul ce se lăsa strivit ori mângâiat nu numai lucrurilor, dar și Întâmplărilor. Mai Întâi făcea lucrurile. Cine avea răgaz să se uite cu luare-aminte la fața rumenită a Ploconului găsea acolo meșteșugite cu migală: Soarele, Luna, stelele, norii; apa Dunării, leneșă lângă maluri, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încărca butelii pe sub mână călcase pe cap un motociclist. Totul se Întâmplase chiar În fața școlii. Când ajunseseră ei, sângele Începuse să se Înnegrească. Mulți dintre ei nu dormiseră nopți Întregi căci, de cum Închideau ochii, li se ivea sub pleoape chipul strivit al mortului și dâra pe care creierii o făcuseră, Împreună cu o bucată de țeastă cu păr negru pe ea, când țâșniseră la zece pași depărtare. În bucata aceea de chică neagră zăriseră sânge Închegat. Vițelul, În goana lui, Îi stârnise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dacă ai fi fost pe deplin convins cu ăl de le scrisese fusese și sincer. La sfârșit jura iubire veșnică și semna unul, Gelu. Pe tavan se vedeau pete galbene de la infiltrații ori pistrui de sânge uscat țâșnit din țânțarii striviți, pe când era vreme caldă, cu (bănuiam eu) un tratat masiv și cartonat de Rezistența Materialelor. Se vedea că locuia acolo cu chirie, Înconjurată de mobilă veche, pestriță, cu lacul plesnit. M-am arătat, În joacă, nespus de gelos pe tâmpitu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rafturile cu marfă ale prietenului său niște rahat cu aromă de fistic, săptămâni bune după aceea fiind Încredințat că furtul se petrecuse aievea și ocolindu-l pe oacheșul nea Titi. Acela, Înainte cu câteva zile de a-și sfârși zilele strivit de o remorcă de lemne, apucase să-l lămurească pe Ectoraș că nimeni nu furase niciodată nimic din păguboasa lui prăvălioară și că ar fi fost bine să-și reia relațiile de prietenie. După moartea lui Titi, afacerea fusese preluată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gogoșile, dând impresia ochilor Înspăimântați că ramurile erau vii și-și Încrețeau coaja ca pe o piele sub care colcăia, prin vase proeminente, un soi de sânge cu mișcări leneșe, dar amenințătoare. Se obișnuise, până la urmă, și cu mirosul târâtoarelor strivite În palmă - era cu neputință să te cațeri În pom, cu o găleată atârnată de gât, fără să-ți proptești mâna În omizi - și cu măruntaiele lor mucioase. Ce-l supăra cel mai tare erau țepii otrăvitori din spinările lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
biată marfă ghemuită lângă un vraf de piei uscate. Fruntea lui Ectoraș se Încingea atunci când Își Închipuia că aleargă cu Aleasa, Închidea ochii ca să-i ferească de loviturile bezmetice ale crengilor, avea În nări miros de frunze și de buruieni strivite, gâfâia amarnic și-și lăsa sufletul copleșit de un simțământ tulbure, amestec de iubire crâncenă și de presimțire a morții. Imaginea celor doi fugari Îl hotărâse pe Ectoraș - căruia pe atunci nu i se spunea Încă nici Monstrulică, nici Repetentu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăptarul.) —... și erau cu cincisprezece centrimetri mai scurte pentru fereastra dinspre golf. Așa că am refuzat să plătesc... îîmi pare rău, n-am nici cea mai vagă idee.) Și a ținut-o tot așa, în timp ce eu stăteam rezemată de tăblia patului, strivită parcă de o forță centrifugă. Mă întrebam dacă arătam la fel de disperată pe cât mă simțeam. Am dat din cap incapabilă să scot vreun cuvânt. Oricum nu conta, fiindcă Chaquie nu se oprea nici măcar să respire. Poate că era din cauză că avusesem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
înțelegea cât de importantă era pentru Randall cariera. Se dedicase, cu ferocitate, ideii de a-și face un nume în afara umbrei proiectate asupra lui de puternica sa familie. Cu toate astea, eu nu mă puteam abține să nu mă simt strivită. — E în ordine, am reușit să șoptesc, cuvintele abia ieșindu-mi din gâtul aproape blocat. Îmi pare așa de rău, ursulețule. Mă simt îngrozitor. Măcar lasă-mă să plătesc biletul pentru un prieten care să meargă cu tine. Ia-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
N-o să ajungi niciodată să pompezi afară tot cimentul ăla de-acolo, nici dacă dai la pompă până-n Ziua de Apoi. Și, oricum, asta n-o să ajute la nimic. Tipa trebuie să fie moartă de mai demult. Moartă în cădere. Strivită. Nu mai are cum să se înece cu alea douăzeci de tone peste ea. Altfel de ce n-a zis ceva? — Și dac-ar fi zis, ar fi contat în vreun fel? întrebă șeful de echipă cu glas răgușit. Tu tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
bine. O mulțime de farfurii de carton erau împrăștiate pe gazon sau, purtate de vânt, se rostogoliseră prin grădină în tufele de caprifoi sau se cocoțaseră pe trandafiri, în timp ce altă mulțime, de data aceasta formată din pahare de carton - unele strivite, altele încă pline cu trosneala Pringsheim și cu apă de ploaie - maculau solul. Dar obiectele care îi dădeau locului aerul de mizerie macabră erau burgerii cu carne de vită. Erau împrăștiați pretutindeni pe gazon și zăceau mânjiți de salată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mai tânăr decât vârsta pretinsă de acte. Încă tânăr arăta fostul profesor, Tolea Voinov, autoselecționat ca momeală, declanșator, încurcă-lume. Young Anatol, în costumația anotimpului juvenil și alert. Sfidarea, sfidarea, professore! Dovada că mai există pentru neputincios, chiar când totul pare strivit, o șansă. Ridic o pietricică mică mică, otrăvită. Poate nimeresc centrul Monstrului. Poate orbesc Ciclopul. Poate îl otrăvesc pe Goliat, cu mica mea floricică. Ridicase ceașca goală, ca pentru un toast. Țigara îi ardea degetele. Și se prăbușise iarăși, prostit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
e ce-a fost. Devine provocare, regenerare. Și umor și necesară nesimțire. Mimarea libertății, da da, că și mimarea... Da, da, când nimic nu mai e, atunci mimarea...“ Mica suspiciune, mica bârfă, mica viclenie. Micile vânzări de suflete mici, micșorate, strivite? Plictiseală, plictiseală! Fantoma care cutreieră și devorează lumea! Mohorâții... Plictiseala, frater, dulcissime, amantissime. Vorbe din somn, parcă. Nici că-i păsa. Dădea drumul la tirade Anatol Dominic Vancea de parcă polemiza cu foști colegi de facultate. De parcă nu știa că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
rănită, genele lungi, zbatere de fluturi negri. Ar vrea să se miște, s-o vadă, să întregească imaginea, să-i vadă brațele, bustul, gâtul, dar nu i se oferă decât acest medalion irizat, halucinație. Uită să coboare, se lasă strâns, strivit, dus oriunde, anihilat în marele trup comun, din care se trezește, cândva, aruncat, năuc, pe trotuar. Se dezmeticește, caută chipul adolescentei. Nu vede decât pălării mototolite, sacoșe rupte, ciorchini de nasturi împrăștiați pe caldarâm. De ce evit închisoarea, de ce n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
pentru bancuri fizice, alta pentru idei eșuate, alta pentru gafe sociale și așa mai departe. Puțin câte puțin, am devenit tot mai interesat de clipele de comedie bufă din viața de zi cu zi. Nu doar nenumăratele degete de la picioare strivite sau pocnituri la cap pe care a trebuit să le îndur în decursul anilor, nu doar frecvența cu care mi-au căzut ochelarii din buzunarul cămășii când mă aplecam să-mi leg șireturile la pantofi (urmată de umilința suplimentară a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
seninătate. Nu, dragă, mi-a răspuns, în seriale-i altceva, acolo dacă o femeie bătrână primește o cerere-n căsătorie, înseamnă că-i bogată, la mine ce să găsească, și bătrână, și săracă? Arghiropol apărea pe înserat la ușa noastră, strivit ridicol între niște buchete de flori mitocănești, totdeauna în jur de o sută de fire, semănând frapant cu un papagal. La fiecare vizită de-a lui, mama trebuia să umple cu flori vasul mare din camera bună, plus două vase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scrise, a pierdut de mult mirosul crinilor din camera bună de la Brașov, unde scaunele astea le-am apucat de copil, în jurul unei mese dominat de crinii regali. Evadasem de la un film cu Napoleon (ultrapsihologizat după gustul meu, cu un tip strivit penibil sub influența femeii, cel puțin în prima parte. Nici nu-i Napoleon, o să-ți spun îndată de ce zicea bunică-mea asta - dar habar n-am ce așteptam de la un film decât să treacă un ceas și ceva, aproape două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
atunci În adăpost. Poate, dacă se duceau În adăpost, mureau asfixiate, pentru că dărâmăturile au astupat intrarea. Întoarce capul, nu te uita! Ce vezi acolo? Pe mine mă văd rătăcind, istovită, picioarele Îmi tremură, mâinile Însângerate Împing o roată de bicicletă strivită, cu spițele strâmbe. Mă văd cum cad În genunchi, icnesc, vomit, gustul metalic acru, din nări, mirosul de ars, de carne arsă, de putred, aerul prăfos care se tot Înnegrește, dealurile roșii care se fac tot mai negre, cerul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]