4,463 matches
-
strigat eu mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
spune că un prieten vechi l-a trădat. Mulți din cei care au comentat cred că este vorba despre Oreste Teodorescu. ”Azi un prieten cu care am trăit o viață a ales să se sinucidă din lumea mea basindu-se cu stropi. A făcut-o emanând niște blestemații și niște ticăloșii cu duhoare pestilențială care m-a doborat. O să mă ridic. Nici delirul mistic inept, de prostovan, tip Becali, nici eventuale inspirații de "sorginte dacică" nu pot justifica monstruozitatea gestului imund. Așadar
Postări ciudate ale lui Badea și Oreste: Pentru mine ești mort by Cristina Alexandrescu () [Corola-journal/Journalistic/71932_a_73257]
-
teoriei literare (pe axa Mihail Dragomirescu-Adrian Marino), relaxarea lui Alexandru Paleologu are și o nuanță polemică. Ea se potrivește, fără îndoială, structurii culturale și naturii umane a personajului (boier vechi, adevărat, fără fumuri), dar este și o valoare adăugată, un strop de seninătate căutat - și găsit - în literatură și în viață. În ce mă privește, l-am prins pe Al. Paleologu într-o fază nu prea bună, de crepuscul biologic exploatat fără jenă de diferiți gazetari, care îi cereau eseistului opinii
Confortul intelectual by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8753_a_10078]
-
camera copiilor plină de farmecul vetust al unor jucării care fuseseră și ale tatălui meu, pentru a le descoperi apoi eu însumi prin cine știe ce debara. Dau astfel uneori peste câte o enclavă a trecutului, prinsă ca o furnică într-un strop de chihlimbar, și mă înfior la gândul că fac parte dintre tot mai puținii care îi mai păstrează amintirea reală, încă vie, cu totul alta decât imaginea pe care noile generații și-o formează - dacă și-o mai formează - despre
În căutarea Spaniei by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8767_a_10092]
-
Un Rău grandios, ireversibil, deoarece și-a adjudecat autoritatea originarului măsluit: "Din răsputeri străduindu-te să înțelegi esența Răului; Cu respirația oprită să te apropii de matca obscură a semințelor sale cît niște grăunțe de mac; Să deslușești izvodirea întîiului strop de venin în gușa puiandrului de aspidă; / Cum își sporește tăria apoi, cum se gătește pentru ieșirea în lume. / O, steaua celui prin naștere menit să slujească înfricoșătorului; / Via tenebrosa așternîndu-se celor mai tineri pași ai săi; / O, vîrsta fărădelegii
Miza spirituală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8810_a_10135]
-
tenace. Frustrări și complexe de filozofi veleitari, de discipoli închipuiți, de cărțulii și broșuri de pripas, neluate de nimeni în seamă. Asmuțit într-o luptă a cărei miză sordidă o cunoaște exact și din care speră să iasă cu un strop de notorietate aninat pe buzele arse de nevoia unei recunoașteri publice, gazetarul de la Ziua ajunge să afirme, îmbrîncit din spate de mîna nevăzută a otrăvitului prieten, lucrul enorm că "întreaga peratologie (știința limitei) a lui Liiceanu este preluată din Frică
Detractorul diletant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9849_a_11174]
-
de solzi aurii, de parcă ar fi pornit de-acolo... Am adulmecat briza sărată, care povestea nebănuit despre nesfârșitele ape ale oceanului, necunoscute, întinse dincolo de zări... Valurile care se izbeau de roci se înălțau cu putere până aproape de vârful muntelui, aruncând stropi peste pereții uzi, chiar dincolo de unde ar fi ajuns oricine, poate doar câte un pescăruș rătăcit. Oceanul lucea aproape metalic, zbătându-și munții de apă peste stânci, de parcă s-ar fi luptat mereu să învingă uscatul. Aici e sensul, dacă
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
resurse de lumină care ieșea la suprafață în raze și vârtejuri. De acolo, se vedea o grotă în peretele rocilor, ca o poartă, săpată de veacuri întregi de munții de apă care se înverșunau să se împrăștie în mii de stropi, aruncându-se înspre pereții de roci și apoi retrăgându-se într-o mare de spumă, pentru a reveni iar și iar... Apa începuse să se înalțe: era momentul fluxului, așa că am trecut prin poarta modelată de vremuri și valuri, înainte
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2902]
-
vreun rost. Constatări... Flăcări pe apă, suflările de gheață Oameni lezați de vorbe fără intensitate Hazardul agoniei celor ce nu stau in față Plăcerea voastră de a chinui cu bestialitate Strângerea de bunuri ce conferă dependență Opinii trăite fără vreun strop de sinceritate Candoarea ce lasă o persoană atât de blazată Cei înfometați îndură cu seninătate Mereu pregătiți pentru a arăta o altă hipnotizantă față Vreți ca neputința voastră să capete superioritate Vă priviți nedeslușit ca printr-o densă ceață Lăcomie
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
singura cale spre alinare... Cu ce Ți-am greșit Doamne Ție, de lumea mi-e ștearsă Sau când se va mai aduna în ea culoare? Privesc nori plumburii cum apasă peste năduful meu Așteptând parcă să aud ploaia contopită cu stropii-mi sărați. Însă rămân cu ochii înspre cerul palid și greu Gândindu-mă cum aș putea să ajut oameni la fel de nealinați. Nu pot încă să-mi liniștesc emoția tomnatică Știind că ochii tăi mă văd ca o simplă frunză în
by MIHAI TODERICĂ [Corola-publishinghouse/Imaginative/1008_a_2516]
-
care scot la iveală și sensuri pe care nu le-am prins atunci. Omul, artistul și prezentul lui. Care îl însoțește mereu. De care este legat. Mereu. Omul, artistul, lumea, viața, realitatea, ficțiunea. Măștile lui Mihai Mălaimare, poezia mimului, gesturile, stropii de sudoare, experiența îmbogățită care îmbogățește, la rîndul ei, discursul scenic, chipul dat cu alb, ipostazele clovnului, bufonului, mici repere din commedia dell'arte, traseul sisific al actorului, corpul care vorbește fascinant despre el, despre mine, despre noi, despre dimensiunea
Actorul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9037_a_10362]
-
un anume fel ceva, ci a deschis tuturor calea spre opțiunile proprii). Iar atunci cînd îmbătrînim noi înșine, îmbătrînesc și amintirile, iată vin colegi de breaslă care se încăpățînează să paralizeze timpul, clipa, turnînd în cupa unei cariere exemplare un strop de șampanie savuroasă, împreună cu alte amintiri proaspete, apetisante. Sînt cei ce din respect, vocație și talent sădesc nu numai amintiri, dar fac și istorie: dirijorul Ovidiu Bălan, bașii Pompei Hărășteanu și Alexandru Moisiuc, sopranele Bianca Manoleanu și Teodora Ciucur, violoncelista
La o aniversară... by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9147_a_10472]
-
în lipsa solicitării nu s-a putut face nimic. în sfîrșit, Săptămîna roșie a arătat în cel mai de seamă disident al nostru un antisemit înverșunat. Oare ce ar mai trebui să facă Paul Goma spre a-și pierde și ultimul strop de încredere din partea "nerușinaților" lui colegi de breaslă? Cît despre Ovidiu Nimigean, n-ar fi cu totul nepotrivit să-i reamintim zicala cu paiul din ochiul altora și bîrna din ochiul propriu. Chiar și dacă ochiul nu-i al său
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9369_a_10694]
-
s-a întâmplat cu cealaltă parte psychoporn Boris închide lumina și înghite cu grijă întunericul; mirosul de rahat cald al Aksinyei seamănă cu cel al unei combinații de plante. Își adulmecă degetele și crestăturile pulsează odată cu sângele din gingii: putere. Stropii de transpirație încarcă din nou colacul de wc. Aksinya încearcă să-l șteargă, în timp ce colacul se mișcă nevricos pe vas - un fir de păr cade în apă, fără măcar ca mâna ei să-l fi atins. Sunetul apei în care
Destulã pace pentru un rãzboi by Laurenþiu Ion () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1355_a_2884]
-
încă o adunare. Era o zi ploioasă, dealurile din zare, care întotdeauna păreau o întindere nesfârșită de apă, lumina soarelui adăugânduse la libertatea imensă a spațiului și orizontului, acum deveniseră de-a dreptul acvatice, și cerul umed turna perdele de stropi de apă, printre tunete și fulgere. Frunzele pomilor și ierburile de pe câmpii, care prosperaseră în zilele recente, luceau ude, pământul proaspăt căpătând nuanțe noi. M-am grăbit să ajung la timp la adunarea de la clădirea principală, însă autobuzul se pierduse
Izvroul miraculos by Cristi Romeo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1255_a_2900]
-
ce-și reașează tihna și trupul. din când în când, din senin, mă zgârie, mă mușcă, se joacă cu mine febril, apoi, subit, mă lasă să respir. monoton rămâne doar gândul cu ghearele lui în delir. tăcerea din noi un strop de rouă se svântă în orice cuvânt. sunt guri osebite cele ce-l simt ca pe un bob și tac înghițindu-l avide. sunt goluri și mari prăbușiri înălțări sau căderi, în muzica ce-o captăm printr-o singură respirare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
senini, ce taina-și poartă-n zâmbetul strivit și-n trupul ca un ascuțit meteorit căzut direct în miezul grabei noastre. ei sunt doar cerșetorii fără de noroc lovind în noi ca darabana ploii, sunt vitregiții ce-și aburcă-n cârcă stropul de viață, ca o desagă ruptă, cerând nu îndurare, ci bălmăjind în gol frățească rugă în care să-ncăpem cu toții, rotunzi și teferi și coaja universului să ne ajungă. jocul luminii melodios e cerul gurii tale, lumină a zorilor, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și măduvi în oase, adormiții lor ochi, cu pupila opacizată de urdorile iernii, se desgheață și curg înspre noi hohotind în culorile ierbii. pleata întunericului, scurtată, ne atinge cu vârful ei bont ca o melodie uitată, lumina ne împroașcă cu stropii ei mari, coborând dintr-odată. se întâmplă ceva sub pielea ce-și leapădă solzii uscați, în viscerele ce-și dezleagă snopii. se întâmplă ceva în pământ, luați seama, sunteți drogați! o să vă puteți smulge din rugini, din înghețatele pale de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură în stropi de rășină brună și băltește. întunericul, cu piei sfâșiate, ca o fiară obosită, se ascunde în vizuină, înaltul sună a tobe de pluș iar josul ce-ngroapă nimicul, întors spre pământ, ca un tulnic vibrează, prin el ne trimitem semnale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
care pășesc cu fereală. doar în ochi mai mijesc mlădițe mierii ca de salcie, ascultă cum tandru trosnesc, se eliberează din trunchi, ca dintr-o platoșă strâmtă, să-și risipească în jur polenuri descântate, aproape vrăjite. e atâta putere în stropul de soare care pupila îmi violează că, pe loc, privirea mea stinsă arde totul în jur ca un acid, purificată de tenta putridă. ce se întâmplă în aer, în mine și în pământ, câtă vreme în cer se primenesc anotimpuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
se spune, nu? când nu ai o explicație mai prozaică, alegeți ce vă convine, eu sunt ocupată să-mi calibrez noul meu loc care se închide peste mine, cu zgomot abia auzit de fulg de zăpadă. ca infinitul într-un strop de ploaie nimeni și nimic nu moare, spun unii care-și închipuie că materia li se dezvăluie sibilinic. totul trece doar într-o altă viață, într-o formă neașteptată. aștept, așadar, clipa de vid, când din nou mă voi naște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
și vii și plini de mișcare, invadând cerul cu a lor migrare. o nouă frumusețe mă ia în primire, nu am timp de regrete, locul cel nou e sacru și agrest ca-n începutul de lume, ca infinitul într-un strop de ploaie. hrană să mănânci o caisă ca și cum ai mesteca soare, să ți se lumineze gura de razele ei dulci și arzătoare. să mănânci un pepene verde ca și cum ai despica noaptea și ai curăța-o de sâmburii stelelor pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
câine se gudură, cu tandrețe o scarpin, la odihnă o-ndemn, până ce blana-i zgrunțuroasă îmblânzită și-o scutură, ochiul oranj al durerii, conținându-mă. nicicând nicicând nu voi mai gusta soarele cum guști ploaia, cum făceam în copilărie strivind stropii pe limbă. nicicând nu voi mai dansa cu capul în mâini, oferindu-l cerului, ninsorii de flori și fluturilor îmbătați de verde. nicicând pielea mea ignorantă nu va mai hohoti la atingerea lunii, aievea apelor ce-și plâng sarea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nenumite, mi-a fost hărăzită limbuția aceasta, desfrânarea ce-o simt? pesemne că, între lumi, mi-a fost dată o stea vorbitoare. caii din copilărie caii din copilărie prea ades în vis se arată, curg ca apa pe retina de stropi argintii spălată. mânjii zvelți și lucitori, de abanos umed în soare, cresc sub limba mamei lor, tremurând strâmb pe picioare. urma lor o iau tiptil, înecată-n zerul vremii, suflec sufletul, subtil mi-l rostogolesc de-a lungul iernii, subțirică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
59 iubire sunt 60 întrebare 61 cine sunt eu? 62 mângâierea în care te adun 64 mâini disperate 65 și vom pieri în destrămare 66 plâns de nai 67 îngerul armoniei 68 fulg de zăpadă 69 ca infinitul într-un strop de ploaie 70 hrană 71 neliniștea cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]