438 matches
-
asupra puterii, precum cea a lui Faucault, pot contribui la teorii sociale și studii culturale mai sofisticate, eliminarea pur și simplu a analizei structurale și criticii ideologiei subminează proiectul studiilor culturale, care ar trebui să se bazeze atît pe teoriile structuraliste, cît și pe cele post-structuraliste, pe critica ideologiei, dar și pe analiza instituțiilor și practicilor de putere și dominație. 11 În anumite exemple recente importante publicate în Statele Unite, se poate remarca un eșec în ceea ce privește interpretarea culturii media reale în Brantlinger
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Am încercat să arăt că, pentru a cuprinde întreaga dimensiune politică și ideologică a unui text aparținînd culturii media, trebuie să-l privim din perspectiva sexului, rasei și clasei. Încerc să sugerez că o combinare a unor perspective marxiste, feministe, structuraliste, poststructuraliste, psihoanalitice și a altor perspective critice vor asigura lecturi mai complete și, posibil, mai puternice. Combinînd, de exemplu, critica ideologiei și critica genurilor cu analiza semiotică, vom reuși să înțelegem cum formele generice ale culturii media sau codurile lor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
cu a safilosofie a formelor simbolice. Cassirer a însemnat mult inclusiv pentru umanismul american. Dintre cei doi cercetători de primă mână ai științei moderne a religiei (religionsvetenskap), francezul Georges Dumézil a ajuns devreme și pe căi proprii la o viziune structuralistă, asemănătoare aceleia pe care a efectuat-o Saussure. Însă afirmarea lui Dumézil are loc abia în anii ’40. Atunci oferă el o primă analiză sistematică a istoriei religiilor indo-europene. În această privință, metoda structuralistă, care se poate aplica și la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
pe căi proprii la o viziune structuralistă, asemănătoare aceleia pe care a efectuat-o Saussure. Însă afirmarea lui Dumézil are loc abia în anii ’40. Atunci oferă el o primă analiză sistematică a istoriei religiilor indo-europene. În această privință, metoda structuralistă, care se poate aplica și la studiul altor religii, este cel puțin la fel de importantă ca a sa redescoperire a miturilor indo-europene. Cu siguranță, ea este acel aspect al cercetării sale de o incredibilă polivalență, care a suscitat cea mai mare
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
Când valul structuralist a început să se retragă în Occident, s-au întors la "uneltele" criticii curente, așa cum, bunăoară, în Franța un Roland Barthes (as al numitei metode) sau un Tzvetan Todorov și-au îngăduit și ei o destindere defel structuralistă. Acum, să ne înțelegem. Nu putem închide, n-am închis niciodată ferestrele, cu excepția unor ani fioroși ai totalitarismului comunist, spre cultura lumii. A avea modele din spațiul său nu înseamnă mimetism, ci orizont cultural indispensabil. Gradul de "consistență" al producțiilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
umană este deci o unitate, o structură; ea nu va putea fi cunoscută printr-o psihologie asociaționistă, care pornește de la elemente, de la părți, ci de la una care pune pe prim plan întregul, unitatea concretă și vie a sufletului o psihologie structuralistă. În consecință, reprezentanții filosofiei vieții, deci și Spranger, manifestă numeroase rezerve față de psihologia și pedagogia experimentală, care își propun să stabilească legi generale ale psihicului uman și ale educației. Filosofia vieții nu are în vedere omul abstract, generalul exprimat prin
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fenomenului culturii, aducîndu-și contribuția la elaborarea aparatului conceptual și metodologic al unor ramuri ale filosofiei: teoria valorilor, filosofia culturii, filosofia istoriei. Teoria pedagogică elaborată de Ed. Spranger se întemeiază deci pe concepția "filosofiei vieții" asupra "științelor spiritului", îndeosebi pe psihologia structuralistă, pe teoria valorilor și filosofia culturii. El s-a remarcat astfel ca un teoretician al filosofiei culturii în domeniul pedagogic (2). În concepția lui Ed. Spranger, ființa umană este constituită din natură și spirit, din existență și valoare. La rîndul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul român se arăta a fi un adept al psihologiei structuraliste, apropiindu-se foarte mult de modul în care înțelegeau Dilthey și Spranger că este cu putință cunoașterea omului (mai mult prin prezentări literare decît prin cercetări experimentale). Cum se poate ajunge la desăvîrșirea originalității specifice? Prin activitate proprie. Este adoptat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ele putîndu-se desfășura în sensuri opuse) și prin coordonarea în structuri de ansamblu sau grupuri. Așa, de pildă, există "grupuri" de clasificări, de serieri, de măsurări etc. Teoria psihologică a lui J. Piaget este, așadar, nu numai genetică, ci și structuralistă. După cum se vede, uneori, cunoștințele au ca izvor lucrurile, în sensul că, acționîndu-se cu ele, se descoperă anumite proprietăți (experiența fizică); alteori, cunoștințele rezultă din acțiunile asupra lucrurilor. Astfel, ordinea, suma numerică nu sînt însușiri ale unor lucruri, ci rezultă
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu caracter mai general: 1. Toate aceste cercetări au în vedere, ca și acelea întreprinse de Ém. Durkheim la începutul secolului, sistemele de educație, relațiile lor cu societatea. Abordarea relației educație-societate se realizează însă, de data aceasta, dintr-o perspectivă structuralistă. 2. Aceste teorii operează cu tipuri ideale în cadrul cărora sînt relevate caracteristici structurale fundamentale. Raporturile dintre "capitalul cultural dominant" și "capitalul cultural dominat" sau între "selecția simbolică arbitrară operată de clasa dominantă" și "selecția simbolică arbitrară operată de clasa dominată
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
după „teribiliștii” din Bacău, fiindcă și aci trebuie să fie (?!). Trebuie să-ți mărturisesc cu toată sinceritatea că am fost chemat la două cercuri pedagogice cu clasele V-VIII. La un cerc pedagogic s-a ținut o lecție cu elemnte structuraliste - Giurgea. N-am luat atitudine contra, dar am arătat rezultatul statistic. (Propunătorul a contestat statistica mea, dar ceilalți profesori au fost de partea mea, dar n-am făcut caz prea mare de aceasta, fiindcă profesorul era agresiv și n-am
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
direcțiilor formulate de Wellek, ci doresc să pregătească încadrarea propriilor lui principii critice într-o direcție pe care as numi-o structuralismul organic, care să înglobeze unii dintre teoreticienii risipiți în direcțiile "formalist organica" și "de orientare lingvistică". Această orientare, structuralistă, are ca fundament - comun - ideea de structură a operei literare, dar se diferențiază, la rândul ei, prin accepțiile concrete ale termenului și prin metodele de lucru rezultante la diverșii ei reprezentanți. 10 Opunându-se stilisticii tradiționale de la Marouzeau la Spitzer
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
nu prea trebuie decupată în felii (în rituri, dogme, instituții...), ci percepută global, „ca o activitate culturală totală ce se exprimă în diverse limbi”. religia are ritmul ei specific, propriile legi și mecanisme funcționale. Roger Bastide a refuzat reducționismele marxiste, structuraliste, psihanalitice. Sociologul francez practică și o distincție de acum clasică între sacrul sălbatic și sacrul domesticit. Primul era domesticit în comunitățile tradiționale prin transă. În Occident, sacrul domesticit se dezagregă eliberând sacrul sălbatic. Exemple: cultul vedetelor, al VIP-urilor este
Sociologia religiilor: credințe, ritualuri, ideologii by Nicu Gavriluță () [Corola-publishinghouse/Science/610_a_1439]
-
din rațiuni estetice”. Deși experiența sa în exil este atipica, socotește că „întreaga mitologie a exilului era infantilism”. Se va angaja că portar al unui imobil, fiind, în același timp, și colaborator la Editură Flammarion. Cu lecturi serioase din critică structuralista, frecventează la École des Hautes Études seminariile lui Roland Barthes, care va fi și coordonatorul doctoratului sau, susținut cu o teza despre semiologia regizorala, susținută în 1978. Pe 2 decembrie 1977, în urma implicării în „cazul” Paul Goma, Securitatea solicită retragerea
TANASE-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290052_a_291381]
-
sau atitudini dai peste o „teoreolă” pedantă, obositoare, chiar și pentru cei trecuți printr-o facultate de filologie. Deși de felul meu sînt un om curios, eu însumi înghit greu așa ceva. Utile, fără îndoială, ca exercițiu de seminar, aplicațiile metodei structuraliste (semiotice, semantice etc.) la debutantul Ionescu sau Popescu, cînd nu mă amuză, mă lasă indiferent. În schimb, de vreo 25 de ani, citesc și recitesc pe Sainte Beuve, France, Lemaître, Thibaudet, De Sanctis, Ibrăileanu, Lovinescu, Călinescu, Perpessicius, Ralea, Cioculescu, Ciopraga
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
în regulă și, mai rău de atât, au fost siliți să se transforme în... "contemporanii noștri". Metoda aceasta s-a generalizat sub presiunea teoriilor literare care au pătruns și la noi în anii '70-'80, cu obișnuita întârziere, de extracție structuralistă sau semiotică, conform cărora textul capătă o autocefalie care îl face autist. Dispare astfel contextul, sunt radiate toate legăturile, toate dialogurile cu tot ceea ce reprezenta sistem de cunoaștere specific unei anumite epoci. Pericolul unui atare procedeu este acela de a
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
celuilalt, un val vine după un altul: iată paralelismul"49. Ce demonstrează această genealogie care ne conduce de la Herder la Jakobson, pe un fir subțire care traversează două secole, plecând de la sursele gândirii naționaliste până în miezul activității teoretice din vârsta structuralistă? De trei ori, de-a lungul acestei istorii, paralelismul gramatical a articulat o poziție de etnograf cu una de teoretician. De fiecare dată când realitatea sa a fost scoasă la suprafață printr-o inițiativă folclorizantă și particularizantă, fenomenul a căpătat
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
noi valori și i se pun la dispoziție noi instrumente. Admirarea omului sau a textului, sacralizarea sau monumentalizarea, aprecierea analitică sau extazierea vidă, sunt gesturi istorice, maniere colective prin care societatea legitimează angajarea într-un raport privilegiat de atenție. Close-reading-urile structuraliste presupun un alt stil al atenției față de, să zicem, focalizarea pe detalii din notele lui Ibrăileanu pe poemele eminesciene; după cum spațiul excesiv pe care Călinescu îl alocă "analizelor" în Opera lui Mihai Eminescu se justifică diferit față de seria de "analize
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
analitică anglo-saxonă, filosofia Ființei, a lui Martin Heidegger, filosofia germană în care își are originea atât existențialismul francez, cât și hermeneutica filosofică, dar care este mult mai mult decât atât, și, în fine, filosofia franceză a limbii, structuralismul francez, semiologia structuralistă. Desigur, formele în circulație ale filosofiei nu se reduc la acestea în cuprinsul lumii noastre. Dar celelalte forme au încetat practic să fie vii și nu sunt decât supraviețuiri erudite sau academic universitare a ceea ce era altădată filosofia. Intre aceste
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
mai mult chiar decât semiologia, disciplina pilot, iar comunicarea devine paradigma teoretico-metodologică pentru semnificare. Prin reducerea semnului la sistem (de fapt, se va vedea, la structură chiar), apare o contragere analitică a semanticului la sintactic și ignorarea aspectului pragmatic. Semiologia structuralistă accentuează mult pe autoînchiderea referențială a sistemelor semnificante, ceea ce generalizează cazul literaturii, sau artei la toate celelalte sisteme semnificante. Totuși, în aceste semiologii calitatea de semn, de sistem semnificant și autonomia limbii este mai pregnantă ca oriunde altundeva. 20 Pentru că
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
important. Obiectele de cercetare, obiectivele și autosituările teoretico-metodologice ale acestei semiologii le reprezintă cel mai bine pe ale semiologiei în general. Obiectul semiologiei nu este numai semnul în general, ci, inevitabil, ceea ce îl face posibil: sistemele de semne. Adică semiologia structuralistă se interesează de: a) sisteme semnificante: mitul, literatura etc. b) mai general, ceea ce tradițional defineam drept cultură, pentru că este compusă din sisteme semnificante. Dar dincolo de limitările logice ale culturii, spre civilizație, întrucît nu se face distincție de natură între sisteme
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
pe care le oferă sunt multiple. Axioma filosofic constitutivă pe care se sprijină această abordare este ideea că semnificativul este cea mai înaltă categorie a raționalului (mai înaltă decât logicul). Terenul de constituire, după cum se va vedea chiar în interiorul semiologiei structuraliste, în tensiunea dintre structuralismul clasic saussurean și cel genetic, piagetian, este între comportament și comunicare (limbă). S-a mers până la a se spune, în maniera filosofiei naturii, că locul pe o hartă a creierului a semnificației este între centrii comportamentului
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
se referă la consistența prezenței elementelor în sistem. Planetele, ca elemente ale sistemului planetar, nu au o importanță egală în sistemul planetar. Sistemul planetar își organizează structura în funcție de masele diferite ale stelei centrale și ale diferitelor planete. Pe când, după lingvistica structuralistă, în sistemul limbii, elementele sunt perfect egale în importanța lor. Diferit de toate celelalte tipuri de elemente, semnul presupune existența sistemului, nu poate exista singur și nu poate fi depistat fără existența și cunoașterea sistemului. Ordinea pe care o instalează
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
în general, sunt posibilități care rezultă și sunt deschise de semnificare. Prioritatea semnificării față de desemnare susține autonomia limbii față de existență și cunoaștere și contestă ideea potrivit căreia limba ar fi un simplu instrument. 28 29 6. Sursele lingvistice ale semiologiilor structuraliste Evoluția ulterioară a lingvisticii structurale nu a adus numai extinderi, creșteri și dezvoltări concepției saussureene. Concepția asupra semnului lingvistic, spre exemplu, a cunoscut mai degrabă o evoluție într-o direcție cam oblică față de orientarea inițială, saussureană: O. Jespersen, R. Jakobson
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]
-
afirmarea arbitrarietății (imotivării) semnului lingvistic și în constituirea lui ca semn pe seama sistemului limbii, nu este însă realizată în generalitatea ei convenabilă existând încă numai în forma uneia dintre disciplinele care ar trebui să i se subordoneze, în forma lingvisticii structuraliste post-saussureene. Rămânea structuralismului francez sarcina de a o realiza efectiv. 7î Semnul și sistemele semnificante f|S Ceea ce era implicit la Saussure, care nici nu este propriu-zis un filosof, ci un lingvist, a devenit explicit lingvistic în școlile lingvistice structuraliste
Semn și interpretare by Aurel Codoban [Corola-publishinghouse/Science/295577_a_296906]