442 matches
-
ideologice și religioase în abordarea unui subiect științific, E. Durkheim îl citează pe La Play și arată că, așa cum pentru el familia patriarhală și tulpină este punctul de reper valoric, alți autori glorifică tipul modern de familie. Durkheim, profesând o concepție structuralistă despre familie, subliniază că familia modernă conține în ea formulele prescurtate ale dezvoltării ei istorice. El recunoaște, în același timp, că istoria a însemnat și o contragere, o restrângere a familiei ca număr de membri și ca importanță economică. Restrângerea
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
să explice evoluția structurilor normative și ideaționale ale sistemului internațional actual, ca și identitățile sociale pe care ele le-au generat. Cu cât această formă de constructivism devine mai preocupată de transformări tectonice majore, cu atât tinde să devină mai structuralistă, iar agentul uman tinde să fie scos din discuție. Ideile se schimbă, normele evoluează și cultura se transformă, dar acestea par să se miște independent de voința, alegerea sau acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
comunist își propaga ideologia, anulând, prin instrumentalizarea discursului literar, valoarea estetică a acestuia". 40Oana Boc, Textualitatea literară și lingvistica integrală, O abordare funcțional tipologică a textelor lirice ale lui Arghezi și Apollinaire, Cluj-Napoca, Editura Clusium, 2007, p. 17. "Vezi poetica structuralistă, poetica generativă, poetica ilocuționară etc." 41Nicolae Manolescu, Despre poezie, Brașov, Editura Aula, 2002, p. 9. 42Crișu Dascălu, Dialectica limbajului poetic, Timișoara, Editura Facla, 1986, p. 18. 43Ibidem, p. 19. 44Cf. DEX 1998 = Dicționarul explicativ al limbii române, Academia Română, Institutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
1968. 6. Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice; dimpotrivă, ea îi acceptă un rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, Bordas, Paris, 1969. 7. Morman Cohn, Fanaticii Apocalipsei, Juillard, Paris, 1962. Se cuvine, de altfel, să remarcăm că însuși Claude Levi-Strauss nu omite să acorde întreaga atenție "perspectivei istorice" în raport cu schemele antropologiei structuraliste. "Metoda structuralistă, scrie el (în De la miere la cenușă) nu se opune unei perspective istorice; dimpotrivă, ea îi acceptă un rol de prim plan, acela care, de fapt, revine contingentului ireductibil, fără de care nici nu s-ar putea concepe necesitatea... Pentru a
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
spiritual parcurs de Novalis. Cu o solidă bază teoretică, V. acordă o mare atenție concepției filosofice, făcând asociații originale (Dialectica spiritului: rațiune și intuiție, Filosofia poetică, Farmecul fragmentului, Novalis și Fichte, Idealismul tragic), dar plătește și un anume tribut metodei structuraliste de interpretare (Novalis și matematica modernă, Teoria semnului), fără a dăuna ansamblului, elaborat cu eleganță și claritate. Opera lui Novalis pare pe alocuri un pretext pentru a pune în discuție romantismul, cu trăsăturile lui esențiale (Ironia romantică, Teoria geniului, Definiția
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290621_a_291950]
-
umană este deci o unitate, o structură; ea nu va putea fi cunoscută printr-o psihologie asociaționistă, care pornește de la elemente, de la părți, ci de la una care pune pe prim plan întregul, unitatea concretă și vie a sufletului o psihologie structuralistă. În consecință, reprezentanții filosofiei vieții, deci și Spranger, manifestă numeroase rezerve față de psihologia și pedagogia experimentală, care își propun să stabilească legi generale ale psihicului uman și ale educației. Filosofia vieții nu are în vedere omul abstract, generalul exprimat prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fenomenului culturii, aducîndu-și contribuția la elaborarea aparatului conceptual și metodologic al unor ramuri ale filosofiei: teoria valorilor, filosofia culturii, filosofia istoriei. Teoria pedagogică elaborată de Ed. Spranger se întemeiază deci pe concepția "filosofiei vieții" asupra "științelor spiritului", îndeosebi pe psihologia structuralistă, pe teoria valorilor și filosofia culturii. El s-a remarcat astfel ca un teoretician al filosofiei culturii în domeniul pedagogic (2). În concepția lui Ed. Spranger, ființa umană este constituită din natură și spirit, din existență și valoare. La rîndul
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera fizicianului care cercetează materia inertă (26 a, pp. 33-54). Pedagogul român se arăta a fi un adept al psihologiei structuraliste, apropiindu-se foarte mult de modul în care înțelegeau Dilthey și Spranger că este cu putință cunoașterea omului (mai mult prin prezentări literare decît prin cercetări experimentale). Cum se poate ajunge la desăvîrșirea originalității specifice? Prin activitate proprie. Este adoptat
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ele putîndu-se desfășura în sensuri opuse) și prin coordonarea în structuri de ansamblu sau grupuri. Așa, de pildă, există "grupuri" de clasificări, de serieri, de măsurări etc. Teoria psihologică a lui J. Piaget este, așadar, nu numai genetică, ci și structuralistă. După cum se vede, uneori, cunoștințele au ca izvor lucrurile, în sensul că, acționîndu-se cu ele, se descoperă anumite proprietăți (experiența fizică); alteori, cunoștințele rezultă din acțiunile asupra lucrurilor. Astfel, ordinea, suma numerică nu sînt însușiri ale unor lucruri, ci rezultă
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cu caracter mai general: 1. Toate aceste cercetări au în vedere, ca și acelea întreprinse de Ém. Durkheim la începutul secolului, sistemele de educație, relațiile lor cu societatea. Abordarea relației educație-societate se realizează însă, de data aceasta, dintr-o perspectivă structuralistă. 2. Aceste teorii operează cu tipuri ideale în cadrul cărora sînt relevate caracteristici structurale fundamentale. Raporturile dintre "capitalul cultural dominant" și "capitalul cultural dominat" sau între "selecția simbolică arbitrară operată de clasa dominantă" și "selecția simbolică arbitrară operată de clasa dominată
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de a-și spori profitul. Astfel, experiența culinară nu este nici americană, nici locală, ci hibridă, servită într-un spațiu care simulează bunăstarea și distracția și creează iluzia unei experiențe tipice culturii populare americane. Privit ca semn lingvistic (după teoria structuralistă și post-structu-ralistă), termenul McDonald's dezvăluie o pluralitate de semnificați, ce se conturează în funcție de culturi, ideologii și idealuri diferite. Pluralitatea de înțelesuri conduce, evident, la fluidizarea semnului și la rezistență în identificare. Capitolul 6 Hiperrealitate și cultură de consum ,,Noi
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
este abordată din punct de vedere semiotic" (Umberto Eco, 1982:43). 2. STRUCTURALISM ȘI SEMIOTICĂ 2.1. Structuralismul. Teorie sau metodă? "Spirit al timpului", "modă", revoltă împotriva sclerozei intelectuale și instituționale (mai '68 al intelectualilor textualiști, etnologi, antropologi etc.), aventura structuralistă a reunit sub o denumire nivelatoare o eterogenitate de tendințe și demersuri (de la teoria literară sau "Noua critică" practicată de Serge Doubrovsky, Roland Barthes, Jean-Pierre Richard, Charles Mauron la poetica reprezentată de Claude Bremond, Gérard Genette, Tzvetan Todorov și textualism
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
inteligibilitate căutat și atins de toți cercetătorii structuraliști" (J. Piaget,1970:5). Totuși, ca și Michel Foucault mai tîrziu, Barthes consideră structuralismul o atitudine a spiritului modern iconoclast "o activitate, adică o succesiune regulată de operații mentale... Scopul oricărei activități structuraliste este de a reconstitui obiectul astfel încît să manifeste în această reconstituire regulile de funcționare. Structura este deci de fapt un simulacru al obiectului, dar un simulacru dirijat, interesat, fiindcă obiectul imitat relevă ceva care rămînea invizibil sau dacă preferați
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
și o depășire a ceea ce l-a precedat, este total neadecvat ca emblemă pentru un model epistemologic acronic. Ca orice curent de gîndire, structuralismul comportă o latură teoretică și una metodologică; de la bun început latura metodologică (analiza structurală sau "activitatea structuralistă") a fost considerată un imens cîștig gnoseologic (Lévi-Strauss compara însemnătatea fonologiei pentru științele omului cu rolul revoluționar al fizicii nu-cleare), în timp ce latura teoretică a fost controversată: "Structuralismul este o metodă, nu o doctrină, iar în măsura în care devine doctrinal conduce la o
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cinematograf la mitologie, de la arhitectură la cultura de masă etc.) apare ca o conștiință structurantă: "Vreme îndelungată literatura a fost privită ca un mesaj fără cod, fiind necesar apoi să fie apreciată o clipă ca un cod fără mesaj... Metoda structuralistă se constituie ca atare în momentul în care mesajul este regăsit în cod, fiind degajat printr-o analiză a structurilor imanente și nu impus din exterior prin prejudecăți ideologice" (Gérard Genette, 1966: 150). 2.3. Structuralismul european și structuralismul american
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
reflecție antropologică mai largă. Există actualmente în științele omului o astfel de sinteză epistemică, o știință "diagonală" (R. Caillois). Și această știință este semiotica. 2.6. Structuralism și semiotică Semiotica modernă s-a dezvoltat în anii '60 în plină efervescență structuralistă, avînd deci ca domenii de aplicare antropologia, psihanaliza, literatura (Roland Barthes, Sur Racine, 1963, Essais critiques, 1964; Greimas, Du Sens, 1970), fenomenele culturii de masă. De fapt structuralismul începuse să se apropie de semiotică cu reprezentanții Școlii de la Praga (Roman
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
cf. și W. Nöth,1990:297). 3. FERDINAND DE SAUSSURE SI MODELUL DIADIC AL SEMNULUI 3.1.Definirea semnului în semiologia lui Saussure Lingvistul genevez Ferdinand de Saussure (1858-1913) este considerat drept întemeietorul lingvisticii structurale și în ciuda existenței unor idei structuraliste la Humboldt sau Leibniz, numele lui Saussure rămîne legat de geneza lingvisticii moderne. Deși a publicat foarte puțin (la 21 de ani Mémoire sur le système primitif des voyelles dans les langues indo-européennes, 1878, teza de licență și unele studii
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
of the Theory of Signs în International Encyclopedia of Unified Science, vol. I, nr. 2, Chicago, The University of Chicago Press Morris, Charles, 1946 Signs, language and behaviour, Englewood, Cliffs: Prentice Hall Mounin, Georges, 1968 Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, Seghers Mounin, Georges, 1970 Introduction à la sémiologie, Paris, Minuit Nattiez, Jean-Jacques, 1974 "Pour une définition de la sémiologie" în Langages, 35, pp. 3-14 Nattiez, Jean-Jacques, 1987 Musicologie générale et sémiologie, Paris, Christian Bourgois Nöth, Winfried, 1990
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
communication, Liège, Mardaga Lyons, John, 1977 Semantics, Cambridge, Univ. Press Martinet, André, 1960 Eléments de linguistique générale, Paris, Armand Colin Mauro, Tulio de, 1978 Introducere în semantică, București, Editura Științifică și Enciclopedică Mounin, Georges, 1968 Ferdinand de Saussure ou le structuraliste sans le savoir, Paris, Seghers Mounin, Georges, 1970 Introduction à la sémiologie, Paris, Ed. du Minuit Nöth, Winfried, 1990 Handbook of Semiotics, New York Academic Press Ricoeur, Paul, 1973 "Signe et sens" în Encyclopaedia Universalis Saussure, Ferdinand de 1916 Cours de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
dobîndit deosebită notorietate: ei încearcă să specifice constituenții de bază ai NARATULUI și să descrie relațiile lor reciproce, contribuind la investigarea efectelor variabilelor de structură și conținut asupra memoriei și înțelegerii textelor. S-au propus gramatici narative evoluînd în direcții structuraliste și textual-lingvistice și încercînd să specifice sintaxa și semantica intrigii (Pavel), elementele macrostructurale ale narațiunii și articularea lor (van Dijk), sau constituenții atît ai povestirii cît și ai discursului, ca și relațiile lor reciproce. Asemenea gramatici urmăresc (adesea) amplitudinea (cuprinzînd
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
de semnificație în raport cu un proiect și univers uman(izat). ¶Brooks 1984; Genot 1979; Greimas 1970 [1975]; Kloepfer 1980; Prince 1982. Vezi și LOGICA DUBLĂ A NARAȚIUNII, MIJLOC, EROARE "DUPĂ ACEASTA, DECI, DIN CAUZA ACEASTA". naratologie [narratology]. 1. Teoria NARAȚIUNII (de inspirație structuralistă). Narațiunea studiază natura, forma și funcționarea narațiunii (indiferent de mediul de reprezentare) și încearcă să caracterizeze COMPETENȚA NARATIVĂ. Mai exact, ea examinează ceea ce au narațiunile în comun (la nivelul ISTORIEI, NARĂRII și al relațiilor lor), ca și ceea ce le face
Dicţionar de naratologie by Gerald Prince [Corola-publishinghouse/Science/1400_a_2642]
-
contexte. Poziția lui Bloom este una ortodox straussiană (cel mai valoros exponent al gândirii straussiene a istoriei este însă Harry V. Jaffa), avându-și originile simultan în trei direcții de gândire: singulara hermeneutică „originaristă” a lui Strauss, intensivă și oarecum structuralistă, care neglija orice nu se găsea în raporturile complexe (dar pentru care contextul este irelevant) dintre cuvinte și propoziții; deductivismul economiștilor laissez-faire veniți tot din lumea germanofonă, ca Hayek și Mises, cărora li s-a alăturat Milton Friedman; tradiția școlii
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
integrat; variația nu este nelimitată, ci este constrânsă de propriile limite ale sistemului, (ansamblului)<ref id=”78”>Cazacu 1968, pp. 96-97 referință </ref>. Este evidentă influența pe care structuralismul a avut-o asupra Tatianei Slama Cazacu. În general, prin viziunea structuralistă, realitățile sunt văzute ca entități organizate În sisteme care au structuri stabile formate din elemente ce se află Într-o rețea de relații reciproce. Caracteristica fundamentală a sistemului astfel structurat este aceea că proprietățile lui Înseamnă mai mult, sau altceva
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
de altă parte, fiecare componentă poate fi considerată ca un sistem, ca un context, pentru o unitate mai restrînsă, care, la rândul ei, are rol de sistem, de context, pentru alta mai restrânsă (cuvânt, frază, ansamblu discursiv etc.)” . Această perspectivă structuralistă modificată este numită structuralism contextual-dinamic. Contextul emițătorului și contextul receptorului se referă la situațiile concrete În care cei doi se află În momentul emiterii/receptării; noțiunea de situație, Însă, trebuie Înțeleasă „și În sensul de stare psihică, de intervenție a
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]