384 matches
-
să mai fie altfel; condițiile și împrejurările respective nu pot duce la ceva diferit. Posibilitate reală și necesitate nu sunt, deci, decît în aparență două lucruri diferite; nu e vorba doar de o identitate care devine, ci ea e deja subînțeleasă, se află la baza tuturor lucrurilor 147." Gîndirea lui Karl Marx (1818-1883) se înscrie pe aceeași cale. El formulează un posibil grandios: prin Revoluția comunistă, oamenii vor ajunge, în sfîrșit, liberi. Limbajul său e însă profund determinist și chiar profetic
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
specificitate al profesiunilor care duc la delimitarea stilurilor. În mod firesc, cea mai însemnată este dimensiunea lingvistică (și etimologică) a stilului funcțional și, de obicei, acestui aspect i s-au consacrat cercetările de pînă acum, celelalte laturi fiind considerate ca subînțelese. Elementul esențial al limbii, semnul lingvistic (cuvîntul), are o poziție specială în fiecare dintre cele cinci lumi ale glosocosmo-sului: 1) este expresie a creației în cazul lumii obiective (știința și tehnica fiind creații ale spiritului); 2) este identic cu creatorul
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
acest prilej, îi repetă că nu va publica înainte de a cunoaște și părerea celui pe care îl socotea omul cel mai capabil să-i înțeleagă lucrarea. Încrederea că urmăresc rezolvarea acelorași probleme, că obiectivele lor sunt comune este nu numai subînțeleasă, ci și reafirmată: I think I had solved our problems finally (Cred că am rezolvat în cele din urmă problemele noastre). Wittgenstein nu-i ascunde lui Russell că reacția acestuia este acum, pentru el, lucrul cel mai important. Admițând că
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
al Biografiei... . În perioada reducționismelor radicale - nota dominantă a ideii de literatură în secolul al XX-lea - se constată și o evidentă continuitate a definițiilor tradiționale, explică M. Ea intervine sub forma unor definiții unanim acceptate, adesea însă doar tacite, subînțelese - pe de o parte, și atrofiere, clasicizare, academizare - pe de alta. Este, într-un sens, stratul arheologic al ideii bimilenare de literatură. Cuvântul cheie este arheologie. Pe întreg parcursul exegezei de aici M. excavează sistematic și meticulos. În fundațiile edificiilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
poate confirma sau infirma iluziile nutrite de scriitor În legătură cu actul său confesiv. Din păcate, de cele mai multe ori le infirmă. Astfel Încât autoportretele pe care le decupăm cu atâta febrilitate s-ar putea să se situeze exact la antipodul intențiilor - declarate sau subînțelese - ale scriitorului. Autoportretul pictorului (ca și al fotografului ori al cineastului, pentru a ne referi la două exemple clasice) surprinde prin directețe, instantaneitate și chiar o anumită violență: e brutalitatea perceperii finitului, a presimțirii acumulării (aproape pe neobservate) a tensiunii
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
să se afle la vedere, pe tablă, pe cînd studiul minciunii e un joc de limbaj mai apropiat de poker, unde nu există nici o tablă. Însă, chiar dacă tabla este absentă, la poker avem în schimb reguli de joc, prestabilite sau subînțelese, care trebuie învățate (Hayano 1980, 1982). Jocul-limbaj al mințitului "trebuie învățat ca oricare altul" (Wittgenstein 1953:90e). Din păcate, după cum urmează să vedem, ne lipsesc informațiile care să ne arate cum se învață jocul de-a mințitul (cf. Searle 1975
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
176) ca fiind limitate la contexte neutre, ale clasei sociale medii. Ea susține că, atunci cînd se adresează bărbaților, femeile nu pot respecta principiul " Nu spune ceea ce știi că este fals". Din cauza dominației masculine, femeile sînt nevoite să facă afirmații subînțelese (și uneori să exagereze) pentru a se eschiva sau a aduce vorba despre "probleme arzătoare". De aceea, afirmațiile lor nu relevă întregul adevăr și sînt înșelătoare cel puțin pentru ascultătorii care presupun că principiile lui Grice sînt respectate. Acest mod
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
însă în realitate era mai mult decît atît. Și eu și ea eram conștiente că lucrurile stăteau altfel... Deși n-am deschis niciodată vorba despre problema respectivă, eu îi spuneam cît de mult îmi iubesc soțul... îi spuneam în mod subînțeles că nu aveam de gînd să renunț la el, că nu voiam să i-l cedez nici ei, nici alteia, cu toate că nu i-o spuneam chiar verde în față și nici ea nu mă întreba. (Ibid.:301) Totuși, în ciuda acestui
by J. A. Barnes [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
verde smaragd, Încălzite discret de nuanțe de ocru și griuri rafinate, aureolînd totul Într-o lumină misterioasă, venită parcă de undeva din trecut, făcîndu-te să simți nostalgia unor vremuri de mult apuse. Umorul, uneori debordant, alteori discret, Împletit cu morala subînțeleasă, adesea mușcătoare, facilitează depășirea narațiunii simple și pătrunderea În domeniul expresiei simbolice. "Din mersul ... culorii ... strunită În tiparul rîsului blajin, s-au născut Întîmplările formei ... Din ea rînjesc moșnegi care mulg cocoși, rădăcini, muieri care nu vor mai fi și
PAGINI DE ARTĂ NAIVĂ IEŞEANĂ by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Science/91838_a_93005]
-
în care cuvântul care să aibă alte valori morfologice decât cea din text. (e) Scrieți valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor: dumneavoastră, al Ancuței, avea, niște, mele. (f) Indicați din text două subiecte multiple, un subiect inclus, un subiect subînțeles și o propoziție subiectivă. (g) Formulați enunțuri cu omonimele cuvintelor han, poartă și cu omograful cuvântului era. (h) Formulați patru enunțuri în care adverbul relativ cum să introducă alte subordonate decât cea din text. (i) Transcrieți din text o propoziție
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
în care cuvântul și să aibă alte valori morfologice decât cea din text. (e) Scrieți valoarea morfologică și funcția sintactică a cuvintelor: câteva, a vorbi, domnule, mi, departe. (f) Indicați din text un subiect simplu, un subiect inclus, un subiect subînțeles și o propoziție subiectivă. (g) Formulați enunțuri cu omonimele cuvintelor pare, bei și cu omofonul cuvântului câteva. (h) Formulați patru enunțuri în care conjuncția să să introducă alte subordonate decât cea din text. (i) Transcrieți din text o propoziție subordonată
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de o mare peripeție atunci când, de la un capăt la altul al vieții, recunoaștem aceleași afilieri, fără alterare. Mi-e tot mai neclar, de altfel, ce anume înseamnă identitatea personală a omului într-o accelerare în care opțiunile noastre cele mai subînțelese devin subiect de dispută cu noi înșine, din controversele intime de acest fel rezultând, nu tocmai rar, noutăți despre noi înșine pe care cu o clipă înainte nici nu le-am fi bănuit, chiar dacă peste încă un moment ne vor
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
-l atât la nivel cognitiv, afectiv, cât și comportamental. P. Ricoeur în Metafora vie face o genealogie a metaforei, începând cu retorica clasică (în special Aristotel), trecând prin neoretorică, semiotică și terminând cu heremenentica. Metafora având la bază o „substituție subînțeleasă” și constând într-o „deplasare a sensului cuvintelor în funcție de o relație de similitudine” are, în viziunea hermenentului, o „unică structură dar două funcții: o funcție retorică și o funcție poetică”, prima urmând „să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
politice internaționale) se ocupă de diferențierea funcțională care există (sau trebuie să existe) într-o ordine economică internațională liberală care funcționează. Acest lucru este susținut de teoria stabilității hegemonice. Aceasta și alte abordări similare iau foarte în serios analogia internă subînțeleasă, din cadrul analogiei cu piața pe care o propune Waltz: într-o lume anarhică, fără reguli, nu poate exista o instituție atît de complexă cum este piața. Waltz însuși scria că firmele sînt "unități care-și poartă singure de grijă" (1979
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
pagină a acestei teme, Papa Francisc face o trecere decisivă: de la o lectură impersonală și anonimă a corupției, până la reflecția în inima omului corupt. De la corupție la omul corupt: doar așa putem înțelege de ce iertarea nu mai este o realitate subînțeleasă nici dată ca sigură. Deoarece e adevărat că Dumnezeu nu se plictisește să ierte, dar e și adevărat că omul corupt, capturat în spirala răului obișnuit, al corupției, se plictisește să ceară iertare. Devine impermeabil la profeția iertării. Aceasta înseamnă
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
în cazul nostru, întrupează răul corupției și îi oferă consistență. În acest al doilea caz, nici o figură a corupției nu este un simplu eveniment empiric, dar în același timp este și o manifestare care angajează esența însăși și densitatea răului subînțeles. Această precizare ar trebui să ne pună în gardă față de acea abordare a corupției care, în mod voit, o minimalizează ca pe ceva ce în fond „e normal” în condiția umană. În realitate orice figură a corupției trebuie să fie
Corupţia by Lorenzo Biagi () [Corola-publishinghouse/Science/100970_a_102262]
-
și pe oameni și pe Zei, pentru că oricine îl onorează pe cel care îi vine în ajutor". Utilitas igitur magnos hominesque deosque Efficit, auxiliis quoque favente suis (v. 35-36). Aici începe, deci, a doua parte a raționamentului logic, exprimat sau subînțeles, al lui Ovidiu: Cotys va fi noul zeu căruia Ovidiu îi cere ajutorul, deoarece "nu este artă mai sigură pentru a câștiga favoarea oamenilor decât aceea de a-i salva"220. Și pentru a-și demonstra afirmația, Ovidiu apelează la
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
alianță numele celor din familia Cotta), trebuie să cugete că priește tradiției lor să ajute un prieten căzut (v. 103-110). Aici reapare un element care a fost evidențiat în repetate rânduri: exaltarea nobleței străvechi a destinatarilor scrisorilor ovidiene, în contrast subînțeles și uneori explicit, dar întotdeauna clar și semnificativ -, cu lipsa de noblețe a acelor homines novi ai lui Augustus, inclusiv a împăratului în persoană. Trebuie să subliniem faptul că Ovidiu stabilește o linie clară de tradiție spirituală între strămoșii nobili
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
pentru ca tu să poți cunoaște ce vremuri traversa pe-atunci Italia... Ut tempora noris, are pentru noi, o poziție strategică asemănătoare cu cea a sintagmei si quid est (v. 7), care indica antiteza dintre noblețea antică a lui Ovidiu și (subînțeleasa) lipsă de noblețe a celor din cercul lui Augustus și a susținătorilor săi. Este evidentă pentru noi intenția lui Ovidiu de a atrage atenția cititorului asupra versului următor. Și atunci ce importanță avea pentru Ovidiu evenimentul cu care el vrea
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
nu omite să sublinieze acest lucru: „Limpede, hotărît este la Heliade sentimentul datoriei”, citind apoi din autorul Sburătorului această splendidă frază: „iată dar că adevărata lieratură a unei națiuni este adevărata ei politică”. O altă idee importantă, deși mai mult subînțeleasă, a cărții e că nașterea poezii românești moderne nu poate fi explicată decît În cadrul altor culturi europene, În primul rînd al celor occidentale. Poeții Întemeietori au practicat cu rîvnă (chiar dacă fără s-o știe) sincronismul, preluînd modele, convenții, clișee și
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
zilnic, în afara atribuțiunilor de serviciu continua preocupare pentru stabilitatea financiară și socială, atât personală, cât și generală (familială, organizațională), în special pentru cei ce au responsabilități în acest sens; nemulțumire și anxietate provocate de comportamentul neașteptat (în afara conduitei stabilite și subînțelese) al copiilor sau celor dragi și apropiați; desfășurarea de evenimente și fenomene naturale deosebite, cu impact distrugător asupra vieții normale a individului și a celor apropiați lui; „asaltul” mediatic și manipularea, în special prin televiziune, aspecte ce produc derută și
ABORDAREA GESTIUNII STRESS-ULUI ÎN MEDIUL MICROECONOMIC by Alexandru Trifu, Carmen Raluca Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/771_a_1655]
-
care sunt elementele componente și care e geneza identității oferă teoriile enumerate mai sus. În primul rând, avem ideea unei identități colective înțelese ca suprastructură, preexistentă, deterministă, ca esență identificabilă în toți membrii unei entități sociale; ca idee consecventă sau subînțeleasă acesteia este ideea de caracter diacronic. Identificăm apoi ideea genezei biologice și culturale și ideea importanței legăturilor de tip afectiv sau emoțional. Fără îndoială, toate aceste elemente se suprapun asumpțiilor esențialiste asupra identității așa cum le-am indicat la începutul prezentării
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
stârnește valuri de râsete indiferent de vârstă. Spre deosebire de partea I „Tovarăși, viața e frumoasă“, partea a II-a, „Dragoste în timpul liber...“ demonstrează caracterul umanist și lipsa parțială a grijii de sine; așa zise povești de dragoste, cu sensuri și pasaje subînțelese. Faptul că peliculele au fost inspirate din perioada comunismului fac această mini-serie o comedie apetisantă cu rădăcini în trecutul românilor.
Apogeul by Ana Maria Echimov () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1805]
-
simț al ironiei. Anecdoticul cultivat cu parcimonie, este dublat aici de schița de portret penetrantă, bazată pe explorarea unui fond memorialistic resuscitat cu un agil spirit de observație, cu obiectivitate și chiar cu o benefică mizantropie, ce topește unda sentimentală subînțeleasă, adesea anulând-o. Aerul vetust al însemnărilor lui B., cu atâta grijă mimat, ascunde, de fapt, cu „petece”, o realitate a zilei, invitând la meditație. SCRIERI: Cartea cu petece, München, 1978. Repere bibliografice: Popa, Ist. lit, I, 193, 201, 1
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285958_a_287287]
-
distinctă. De obicei, procesul americanizării este privit din perspectiva celor care deja au devenit sau care se pretind a fi americani. Dar cum putem cîntări americanismul fiecărui fiu al Lumii Noi, chiar dacă el, americanismul, este declarat, deci recunoscut, ori numai subînțeles? Americanizarea trebuie cercetată și din punctul de vedere al celui supus procesului, deci al imigrantului. O asemenea abordare a făcut obiectul mai multor investigații, fără a se elucida Însă toate temele relevate de această schimbare a unghiului de interpretare. „While
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]