644 matches
-
să povestească atât de naiv; cu bătrânul Fontenelle, care, după ce oferise faimoasele "Discuții asupra pluralității lumilor", relativizând în spirit științifico-modernist, scrisese Amorul înecat precum și Elegia râului către o pajiște, niște frivolități. Este - notam în 1971 - foarte ciudat cum această mișcare subțirică, putem spune, a cucoanelor de la 1687, acest anti-clasicism practicat cu mijloace artistice inferioare, față de un Boileau, La Bruyère sau Racine, va face să se reaprindă aproape peste două veacuri disputa dintre alți clasici și alți romantici, de la 1830, odată cu bătălia
Variații pe aceeași temă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15874_a_17199]
-
vânjos, l-au târât pe Salmon în atelierul din față și au încuiat ușa după el. Apoi s-au întors și s-au așezat care pe unde-a apucat. Seara a continuat apoi pașnic. Marie Laurencin a cântat cu voce subțirică niște vechi cântece normande de toată frumusețea. Soția lui Agero a cântat niște vechi cântece limuzine de toată frumusețea, Pichot a dansat un minunat dans religios spaniol pe care l-a încheiat pe dușumea cu brațele întinse asemenea lui Hristos
Gertrude Stein - Autobiografia lui Alice B. Toklas () [Corola-journal/Journalistic/5731_a_7056]
-
până la Dumnezeu. A murit un copil care era foarte talentat ca dovadă că l-am recomandat multor actori. Am și jucat împreună în piesa "O noapte furtunoasă" la TVR 2. Am rămas stupefiat. Nu știu ce s-a întâmplat. Era un copil subțirel, era un copil bolnăvicios, dar nu mă așteptam la așa ceva... Mă așteptam la orice, dar să moară Sorin Șaguna... nu mă așteptam. Mor actorii, dar mor cei bătrâni... Să-ți moară un fost elev care a terminat acum doi ani
Sorin Șaguna a murit. Florin Zamfirescu: Sunt șocat by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/42955_a_44280]
-
Eminescu (și pe bună dreptate), revine aici în galop. „Nu plânge că te dau uitării,/ Și nici nu plânge că te las.../ Sosit-a ceasunstrăinării/ Și ceasul bunului rămas./ Se rupe-un lanț plin de tărie/ Ca firul cel mai subțirel;/ Când soarta vrea așa să fie,/ Zadarnic vrei să faci altfel./ Și nu mai e nimic în stare/ Să-ntoarcă vremile-napoi/ Și-acea iubire-atât de mare/ Ce-a fost odată între noi./ Rămâi tu, dar rămâi cu bine
Dragostea moare by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3654_a_4979]
-
că mi-a trecut. Așa că Almon ședea, cugetând singur în tăcerea nopții, tânjind după câinele său, tânjind după cintezoi și după pești și chiar după cari, și tot scria și ștergea cuvinte în carnetul său, auzind uneori din depărtare glasul subțirel al micului Nimi pe când gonea de unul singur din ogradă în ogradă prin beznă, scoțând huhureli care de departe păreau suspine. În acele clipe Almon Pescarul începea să-și muștruluiască creionul, să se certe în gura mare cu soba ori
Amos Oz - Deodată în adâncul pădurii by Dana Ligia Ilin () [Corola-journal/Journalistic/6331_a_7656]
-
din frumoasa, trainica amiciție care i-a unit pe Conu Mihai și pe George Topârceanu, evocând - între altele - desele vizite ale acestuia din urmă "la Sadoveanu", mai întâi la Fălticeni, apoi în casa de la Copou și, mai târziu, la București. "Subțirel și sprinten - își amintea ea -, Topârceanu părea un liceean pe lângă tata, deși nu erau mai mult de șase ani între dânșii. Nu era frumos, un brunet cu față palidă, dar în fruntea-i înaltă, deși nu prea înaltă, înflorea deseori
Sadoveanu și Topârceanu by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/7763_a_9088]
-
dacă apucă să intre, își face mai întâi cruce... (Răspuns cuprins în întrebare.) * Ce ocaziune mai nimerită decât sumitul evropenesc... Ce nimereală mai bună AR FI G|SIT EI, cei răi de gură, cu călimările-n brâu, mici, mari, groși, subțirei, decât să scrie: ...și tranzitară, dânșii, tranzitară, săracii dă iei, până ajunseră oaminii la secerea dă grâu - seceră la care urmașii îi zâcea F.M.I.
Secerea dă grâu... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11324_a_12649]
-
bicicletă cu ochii albaștri,/ Roți cu spițe ai în loc de fiaștri,/ Buza de sus, supărată, e doar un ghidon/ Așezată deasupră de far-papion,/ Mâna dreaptă și stângă, ascunse în albe/ Mănuși mângâie lanțul. De salbe./ Iar pe deget - inel cu piatră subțirică -,/ Roșu crud, sălbatic, ochiul de pisică. Discreția nu-i deloc vioară ruginită Nu spun, zise bicicleta domnișoară de la pension,/ Cin’ sfielnic astăzi m-a luat de ghidon/ Și mi-a trimis buchet de romanițe/ Să mi-l pun diseară între
Republica Bicicletelor by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2593_a_3918]
-
și perment insuficiente sieși, aproximativă și precisă în aceeași măsură, în esență aproape agnostică. Trivia Iată și alt gen ce carte, o carte-marfă, editată pentru vânzare facilă și profit imediat. Titlul este incitant, condiția grafică excelentă, autorii anonimi și conținutul subțirel. Oricum, nu este literatură, se autoexclude din această categorie. E genul de self help book, cum Humanitas a mai editat și altă dată, cu destul succes. Astfel am învățat noi cum se cuceresc bărbații, cum se face educație sexuală la
LECTURI LA ZI by Iuliana Alexa () [Corola-journal/Imaginative/13705_a_15030]
-
Al. Săndulescu Prin 1953-1954, Aurora Cornu era o foarte tânără poetă, fată frumoasă, năltuță, subțirică, având ceva de căprioară, cu ochii mari și vii, talentată și inteligentă, afișând un anume aplomb al calităților ei, spre a nu spune un complex de superioritate. Publica pe atunci o plachetă de versuri, Studenta (1954), urmată mai târziu de
Marin Preda, îndrăgostit by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10045_a_11370]
-
animale... O primă secvență de poezie (volumul I, }oiuri, al dipticului }oiuri și ventuze), cu o nota auctoris undeva între maledicțiune (sic!) și calambur, făcînd referire la însuși volumul în care apare, anunță Vizuina vizuinii, în care convenția fabulei devine subțirel paravan. Versurile de la-nceput, din Nu cunosc, de pildă, sînt, ca Viziunea vizuinii, jucate: Nu cunosc un cer sub limbă/ O, deasupra cerul gurii!". La reîntîlnirea lor cu proza, în poezia care încheie ciclul de țoiuri, sînt grave: "Păsările cerului
Vizitarea fabulei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9554_a_10879]
-
o zi, a cărat două, a tot cărat la apă, fără să ostenească, mai multe zile, până ce s-a umplut adăpătoarea. Ea a cărat în continuare, iar apa, care prisosea, a început să curgă din adăpătoare. Se formase un pârâiaș subțirel și repede mișcător, care se strecura ca într-o joacă de copil pe panta ușor înclinată. Iar femeia a tot cărat apă în adăpătoare, surplusul de apă a tot curs, pârâiașul s-a făcut mai măricel și și-a văzut
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
În poezia sa practică metoda dialectică. Nu se consideră ca Beniuc în „Mărul de lângă drum”, gata să îndestuleze trecătorii flămânzi și însetați. Nu! El răstoarnă această metaforă. „În pomul vieții sunt un măr copt/Legat de ram/ Printr-o codiță/Subțirică atârnând.”... „Voi cădea curând/Scuturat de vânt...” Dar de ce va cădea” Pentru că: „În interiorul meu/Se lucrează mereu/Să-mi slăbească/Prinderea de ram.” Efemeritatea omului este surprinsă și în „Roata lumii”: „După ce n-am să mai merg/Urmele mele se
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93053]
-
scânteind argint sfărmat. Prin sfor, plutea de-un timp o vârșă veche. Sărea peștele în spumă. Într-o găoace de piatră picura un fir de apă. M-a pălit aromeala și, deodată, nu s-a mai auzit decât țivlitul acela subțirel. Deslușeam un glas. Am avut atunci aievea în față vedenia feti-mea deșirând tortul de in în cerdac. Feciorașul ședea și el pe pălimar ș-amândoi grăiau despre mine. Din tindă a ieșit babica, m-a privit așa în fundul ochilor
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
lipsea, decât în situații extreme, s-a petrecut un lucru la care, poate, nimeni nu se aștepta. Unul din ofițeri a dat cu ochii peste un tânăr care nu prea avea ce căuta atunci în acel loc. Era un flăcăiandru subțirel, blond, cu ochi albaștri, limpezi. Trăsăturile tânărului, aproape feminine, nu arătau nimic neliniștitor. Comportamentul, doar... - Reține-l și controlează-l! a ordonat ofițerul unui inferior. La control s-a constatat că acel tânăr era înarmat cu un cuțit de bucătărie
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
o întrebat Ion Prispă crâșmarul.” „Ce să fac? M-am așezat pe un scaun și așteptam să se trezească cucoana. După un timp, aud mișcare în dormitor, semn că s-o sculat... Îndată în ușă, o apărut cucoana, îmbrăcată cam subțirel... Am sărit în picioare ca ars. <Vasilică!> <Poruncă!> <Fă un ceai și adu-mi-l aici! Da’ fuguța!> <Am înțeles!> Am făcut ceaiul cât de repede am putut și apoi - după regulele învățate - am așezat toate cele trebuitoare pe un
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Isher. Ia uitați-vă la această firmă ipocrită: "Dreptul de a cumpăra arme... " Aaaa! Se întrerupse și spuse: - Du-te acasă, Creel! O să avem noi grijă să nu se vândă arme în localitatea noastră! O urmări cu privirea pe femeia subțirică pierzându-se printre umbre. Dar aceasta nu apucase să ajungă la jumătatea străzii, când Fara strigă: - Și dacă-l vezi pe băiatul ăla al nostru pe la vreun colț de stradă, ia-l acasă. Nu trebuie să mai întârzie seara pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
înțeleagă, începuse să privească dușmănos tot ceea ce ținea de sat. Dar sfidarea lui încăpățânată se lovise la fiecare pas, până acum, de această neîndurătoare închisoare. Cum se deschisese cușca nu era prea limpede. Firește, intervenise fata de la magazinul de arme. Subțirică, cu ochi gri-verzui, inteligenți, cu o față frumoasă, cu trăsături ce purtau nimbul greu de definit al unei persoane care luase multe decizii izbutite, îi spusese: Da, da, vin din Orașul Imperial și mă întorc acolo joi după-amiază". Îi erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
și tovarășii săi erau încă acolo. Când dădu cu ochii de ei, înțepeni și înțelese de ce s-a întors să-i privească. Se răsuci pe călcâie și se duse glonț la vânzătoarea de la magazinul de arme, o fată frumușică și subțirică, de vreo douăzeci de ani, care stătea într-un colț citind o carte. Ochii ei îi cercetară atent fața când el îi povesti cum i s-au furat banii. Încheie cu vorbele: - Uite ce aș vrea să știu. Mă sfătuiești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
veac, sau pe tinerii zvelți și atletici care părăseau școala normală cu 20 de ani în urmă. Nu-i vine să creadă că tânăra cu alură de doamnă stilată este aceeași cu adolescenta de acum două decenii și jumătate înaltă, subțirică, cu fața luminoasă și ochii iscoditori. Nici în bărbatul cu mustață, cu început de chelie și de burtă nu-l identifică pe puberul slab, cu pomeții obrajilor proeminenți și cu începutul pufului de mustață abia mijit. Ora de dirigenție începe
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]
-
sau, mai bine zis, îl citea ea pe el. - De ăsta îmi ești tu? Satană!...Pângărești Cartea Sfântă. Furios, Lică intră în casă. Nenorocitule. Uite la el... - Apoi, nu te supăra domn’ Lică, se auzi vocea pițigăiată a unei femei subțirică la trup și trecută de greutăți, așa face în fiecare zi. Eu i-am zis să se lase, da’ n-ai cu cine... Păcătosule, nu meriți să te ajutăm, să mai știm de tine, să te mai luăm sub aripa
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Își tot spunea asta în gând. Cu ochii deschiși încerca să își amintească tot, și astfel să-i treacă, să poată merge mai departe. “Mama îmi cânta, iar eu încercam să închid ochii. O vedeam printre gene cum se mișca subțirică, aranjând casa gata de noapte. Punea străchinile la scurs și domolea focul. Cânta lin să mă adoarmă. Învelește mămăliga să fie caldă pentru când o veni tata. Își dă basmaua jos. Ce păr de aur are, cât e de frumoasă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
erau ca de fum, iar părul despletit, Încâlcit și plin de scaieți și rădăcini. Zilele treceau, săptămânile zburau, anii se călătoreau și Zâna creștea văzând cu ochii. Și era așa de frumoasă, că nici nu ziceai că este vrăjitoare.Trupul subțirel Îi era Încins cu o panglică albastră, părul de aur Îi era despletit , pe frunte avea o coroană de flori proaspete. Și nici nu făcea ceea ce fac de obicei vrăjitoarele. Nu făcea nici un rău nimănui.Dimpotrivă, când se ivea prilejul
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Aș fi preferat să-i văd adunând în piață lucruri de-ale potentaților regimului și dându-le foc sau măcar să le ignore în bucuria pură a primei zile de libertate... Am mai văzut o dată asta. Un singur om, un tânăr subțirel, cu ochelari, striga ca din gură de șarpe în casa lui Ceaușescu din Primăverii: „Nu atingeți nimic! Lăsați-le să putrezească așa! Să vadă toți ce-am trăit!”. Ceilalți luau tot ce găseau: portocale, prosoape din budoarul tovarășei, tablouri, haine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
zeci de mâini. Ultime priviri, zâmbete, finaluri și promisiuni. Cons tantin Leahu, profesor universitar de latină, își privi colegii de compartiment. O mămăiță, la vreo șaptezeci de ani, cu un nas acvilin și o pereche de ochelari fără rame. O subțirică, ea, și-un negricios, el, tinerei și tăcuți, priponiți unul lângă umărul celuilalt, ținându-se de mână. Lângă el, în dreapta, un tip înalt, cu barbă, mirosind puternic a săpun. Che Guevara întreg. Asemănarea i se păru atât de izbitoare, că
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]