11,661 matches
-
în prezent sau în trecut, obiectiv sau subiectiv, mai greu sau mai ușor. Totul se află pe undeva primprejur, în ograda asta. Distanțele sunt relative și iluzorii, și morții și viii, toate celelalte lucruri sunt în vecinătate, unele cu altele. Subiectivul este adevărul însuși căci el ne aparține în mod exclusiv. Ideile Ideile generale sunt sensibile. Ele apar la fel de neprevăzut ca și sentimentele. Ele nu pot fi programate ci doar căutate. Prezența lor nu poate fi decît constatată, - ființa lor capricioasă
Despre consistență by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/16755_a_18080]
-
vorbim de țările europene și de cele din imediata vecinătate, au sosit lucrări care se înscriu în cele mai diverse tradiții culturale și în cele mai neașteptate orizonturi tematice. Alături de aceste coordonate oarecum obiective, Salonul... rămîne neschimbat prin construcția lui subiectivă, adică prin normele pe care le-a impus și pe care și le-a impus: premianții sînt invariabil în număr de trei, iar premiile rămîn în același cuantum de 1500, 1000 și 500 USD. Difuzat pe Internet, atît în ceea ce privește componenta
Salonul internațional de gravură mică by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16791_a_18116]
-
tinde să se specializeze pentru funcția de a exprima rezerva; o observă, de altfel, Mioara Avram, în Gramatica pentru toți (ed. a II-a, 1997, p. 464). în orice caz, tocmai în măsura în care e o marcă ceva mai discretă a atitudinii subiective, cum că mi se pare preferabil altor mijloace curente...
Expresiile neîncrederii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16787_a_18112]
-
la formatul ultim al modestiei, sub stigmatul celebrei dileme? Virgil Ierunca e cel ce a împrospătat-o în cadrele unei epoci echivalente cu una din cele mai grave încercări ale spiritului creator din cîte a îndurat omenirea: Ea este datată subiectiv și, poate că într-o zi, cînd adevărul își va găsi o rostire senină, nedumeririle vor deveni întrebare". Altfel spus, Virgil Ierunca ne-a învățat, simplu, a ne situa între a fi și a nu fi. Poziție ce se cuvine
Glose la Virgil Ierunca (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16838_a_18163]
-
de recreare ab initio, urmînd principiile unor structuri paradigmatice, într-o multitudine variată de forme. De altfel, ideea că gînditorul român nu are, de fapt, nici un sistem, fie implicit sau explicit, devine leitmotivul și obsesia recenziei, în sprijinul căreia ecourile subiective ale unor prejudecăți înlocuiesc argumentele reale. Doar observațiile din partea finală a articolului par a fi mai argumentate, ideile de bază ale recenziei părînd a fi generate și de o ispită a negației de dragul negației. Mai mult, recenzentul încheie, paradoxal, prin
Contradicțiile gîndirii (post?)moderne by Elena Bortă () [Corola-journal/Journalistic/16851_a_18176]
-
care nu ne părăsește nici în momentele cele mai dificile, recenta ediție a festivalului muzicii noi... nu a dispus de un director artistic. Mai permisive din punctul de vedere al selecției stilistice, concertele s-au ținut departe de posibilele limitări subiective. Este o formulă. Implicarea formațiilor muzicale ale Societății Române de Radiodifuziune a fost majoră. Unul dintre cele mai spectaculoase concerte a fost, desigur, cel susținut de Orchestra Națională condusă de dirijorul Corneliu Dumbrăveanu; este muzicianul salvator al situațiilor imposibile aduse
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
cotele de performanță ale unui spirit liber și rafinat. Este nivelul la care se situează, în egală măsură, realizarea interpretativă datorată muzicienilor formației Trio "Contraste" din Timișoara. Imposibil de decantat toate momentele concertelor festivalului, selecția proprie se orientează în mod subiectiv către lucrarea Doinei Rotaru, către cea a maestrului Anatol Vieru, creator prezent în sălile de concert cu o vivacitate temeinică, justificată de viața cea adevărată, prin operă, viața cea de după viață. Cu titlul de mari lucrări ale ediției din acest
Un festival al rezistenței în zona culturii europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/16935_a_18260]
-
în lume/ Nu m-a ajuns niciodată/ din atîta-ndurare/ nici o boare de gînd/ Trec fără umbră/ Aproape/ fără făptură/ De toate pierdut/ și învins/ Un drum în vecii/ s-a închis/ O rugă din moarte/ se-ndură" (Doamne). La modul subiectiv, poetul apare hotărît a nu se mai întoarce în natura-i somatică, simțindu-se particulă umil-privilegiată a Dumnezeirii: "Trec. Sînt o umbră de floare./ Vărsat ca o apă-n țărînă/ n-am să mă-ntorc niciodată/ în nici un atom/ al
Misticul rebel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16997_a_18322]
-
fi portretizați, dar nu judecați (în orice caz, nu de un critic literar; dacă ar fi neapărat nevoie, s-ar putea apela la un specialist în etică). Ca să nu mai vorbim de faptul că Gheorghe Grigurcu este în mod flagrant subiectiv ca judecător. De exemplu, el îi favorizează pe scriitorii care trăiesc, ca el însuși, retrași, și îi defavorizează pe alții, ca Augustin Buzura, care, conducând instituții, fiind mereu prezenți în viața publică, fac în mod inevitabil și "compromisuri". Este o
Cartea neagră a literaturii române by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17051_a_18376]
-
de cînd întreaga suflare maghiară a Transilvaniei percepea rostul și rolul acestui teatru drept agoră a specificității sale culturale, un mesager al comunității, loc de trăire intensă a imaginarului cvasi-mitic, cu accentuată încărcătură emoțională, unde se identificau frînturi din trecutul subiectiv cu frustrări ale prezentului și vagi proiecte asupra viitorului din perspectiva irecuperabilului timp istoric. Direcțiunea regizorului Tompa Gabor a schimbat această paradigmă, favorizînd actul artistic autonom, altfel spus creația liberă de prejudecăți comunitare, ba chiar adeseori în polemică deschisă cu
Aventura conjugală by Monica Gheț () [Corola-journal/Journalistic/17058_a_18383]
-
loc "de informație metodică și de asimilare organică." Peste ani, Marin Bucur va replica: "Scopul istoriei literare fiind de a lumina printr-o nouă conștiință critică geografia valorică a unei literaturi, este clar iarăși că recepția prin individ va fi subiectivă." Prin urmare "ea trebuie să creeze puncte de vedere din care să iasă structuri acceptabile." Cine și cum stabilește această acceptabilitate? Un remarcabil talent al ponderii și echidistanței a dovedit Dinu Pillat și la parcă cel mai fierbinte capitol al
Călinescu for ever by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17036_a_18361]
-
nelămurire și chiar de perplexitate. Citite la rînd, documentele și declarațiile dau naștere unor dezacorduri flagrante. Cum viața nu e logică, unele din acestea pot fi puse pe seama memoriei oamenilor, a emoțiilor lor sau a altor factori din aceeași categorie subiectivă. Dar altele ne duc cu gîndul la ce e mai rău. Cunoaștem acum procesele-verbale în care sînt inventariate bunurile rămase de la Preda, atît la Mogoșoaia, cît și la Editura Cartea Românească. Dar nu știm unde se află o mare parte
"...Sînt un om terminat" by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17066_a_18391]
-
transcrierea acestor înregistrări pe casete s-a născut volumul pe care îl comentez aici. Cîteva observații preliminare ale autorului sînt de cel mai mare interes. Nu-și propune să fie obiectiv pentru că știe prea bine că istoriografia este, prin statut, subiectivă, chiar atunci cînd se bizuie pe critica atentă a izvoarelor primare. Deformărilor sau falsurilor unor istorici din țările vecine nu trebuie să li se răspundă cu alte minciuni, ci prin integrală cinste intelectuală. Să observ că propunîndu-și să evoce "tot
Meditînd la trecutul României by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17073_a_18398]
-
spațiul de la Fundația Culturală, are două componente majore: pe de o parte, conservă memoria unui figurativism îndepărtat, memorie ce funcționează oarecum atavic și care, mai puțin interesată să păstreze identități riguroase, transferă realitatea în semne generice și în concepte plastice subiective, iar, pe de altă parte, dezvăluie o adevărată fascinație pentru scriere, pentru text, pentru lumea codificată sub impactul gîndirii abstracte. La primul nivel al percepției, la acela retinian, grafica lui Sasha Meret este una de factură decorativă, o construcție de
Transparențele picturii decorative by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17095_a_18420]
-
Gheorghe Grigurcu Voind să explice faptul că literatura subiectivă (memorialistica, jurnalul) și-ar fi făcut la noi "o apariție tîrzie", E. Lovinescu se referea la vicisitudinile istoriei, care au redus încrederea în durată, deoarece speța în chestiune e "rezemată pe convingerea robustă a eternității": "Abia acum, în ultimele decenii
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
îndată, de către Perpessicius, care considera că îndeletnicirea memorialistică în literele românești beneficiază de un "început somptuos" prin întreaga producție a cronicarilor. Azi îl putem contrazice pe mentorul Sburătorului - unul din puținele puncte în care poate fi combătut! - socotind că literatura subiectivă poate înflori tocmai în condițiile de criză, reflectînd precaritatea existenței. "Neașezarea" poate fi în egală măsură un handicap și un stimulent pentru însemnările intime, care devin "o piedică în calea uitării". Această împrejurare se verifică eclatant în cazul amplului Jurnal
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]
-
fi premiată ultima sosită, pe motiv că tocmai și-a scos piciorul din ghips! E la fel de adevărat, însă, că în artă nu există unități de măsură precise, incontestabile, și că orice juriu are dreptul să judece cu propriile "unități", inevitabil subiective - ceea ce, la urma urmelor, face și frumusețea jocului! În 2000, cu siguranță nu vom fi expuși unor alegeri stranii, pentru că, spre deosebire de anul trecut, juriul e condus de "o natură sănătoasă", un individ cu picioarele pe pămînt, un învingător, un francez
Și va fi Cannes 2000 by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17130_a_18455]
-
Z. Ornea După 1990 specia pe care teoria literară o numește literatură subiectivă a avut cîștig de cauză la noi. Probabil interdicțiile cenzurii din deceniile dictaturii n-a lăsat-o să existe cum îi era voia. Deodată, piața cărții a fost efectiv invadată de acest tip de literatură. Jurnale, memorii, amintiri au pătruns
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
valabil și la femeie, și ea poartă în sine o imagine despre bărbat." Ce e femeia și ce e bărbatul nu se poate spune, cu o pretenție mai mare de obiectivitate, decât într-o interrelație - și abia apoi prin raportarea - subiectivă și inevitabil parțială - la sine. Cartea se citește cu mare plăcere, având avantajul spectaculos al unei documentări minuțioase, ca și pe cel al stilului curgător și colocvial al autorului. Georges Duby, Doamnele din veacul al XII-lea, trad. Maria Carpov
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
în care alternează ăsta și ăla nu contează numai factorii spațiali, apropierea sau depărtarea obiectului/a persoanei de interlocutori, sau cei textuali, respectiv apropierea sau depărtarea de ultima menționare a referentului. Criteriul decisiv e adesea cel al pregnanței pragmatice și subiective: alegerea e orientată de interesul narativ sau pur și simplu de implicarea afectivă a povestitorului. Elementul cel mai prezent în conștiința vorbitorului e desemnat prin ăsta, în vreme ce ăla presupune mai puțină focalizare: "ăsta ș= cel despre care vorbescț s-a
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
De cerul nu vă place, priviți-l dar prin sită/ Albastrul nu mai cîntă. L-am aurit în van" (Izgonirea). Dar atenția Marianei Bojan se concentrează asupra mediului curent care-i contrariază simțirea inocentă, mediu pe care-l citează sarcastic subiectiv (o mitologizare secundă, așijderea parodică), spre a-i putea descifra mecanismele perfide, obiective. Un atare joc de-a mitologia care se regăsește pe un palier inferior, pentru a se pierde în criza ce pare fără capăt a inadaptării, reprezintă filonul
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
str. I. I. de la Brad, la ora 19.30, cu ochelari de soare/ Tânăr, 27/175/70: nefumător, sărac, singur, există oare/ persoana care poate să spună "îmi pasă, George!"". Textul nu rămîne un simplu colaj, pentru că îl destructurează comentariile subiective și deraierile ficționale: monotonia unui limbaj (autenticitatea mesajelor în ton patetic sau cinic, în notă kitsch) e întreruptă de insinuarea cîte unei voci diferite. Acolo unde textele sînt rescrise, metamorfoza e și mai interesantă: limbajul e barochizat de jocul de
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
ministru: mulți profesori s-au plâns de dificultatea de a alege între un număr (excesiv de) mare de manuale. Dificultatea aceasta - reală - are două cauze: una obiectivă (ușor remediabilă, dacă manualele sunt puse din timp la dispoziție pentru consultare) și alta subiectivă, care ține de mentalitatea lui Farfuridi, conform căreia ar trebui ca învățământul "ori să se revizuiască șcitește: reformezeț(...), dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască (...), dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, și anume
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
fie cel dinainte de introducerea manualelor alternative. La cealaltă întrebare (Cui folosește limitarea numărului de manuale alternative, care este - fără demonstrație - cel puțin un pas înapoi?) este mai greu de răspuns. Prin afirmații n-am face decât să emitem ipoteze, fatalmente subiective. Mai degrabă putem spune cui nu folosește: elevilor (principalii "beneficiari" nu, căci i-ar obliga și pe ei la o gândire șablonardă, i-ar forța să revină la acele comentarii prefabricate, pe care să le memoreze și să le reproducă
Cui folosește pasul înapoi? by Ștefan Ba () [Corola-journal/Journalistic/15931_a_17256]
-
dețin nici o certitudine" (Atotsfîrșitul), asigurîndu-ne că: "de-acum nu mă mai las urnit, nimeni nu mă va mai clinti din inima prăpădului" (ibidem). Stilul său e direct catastrofal. Dubiul e înlăturat în beneficiul unei certitudini a dezastrului obiectiv și deopotrivă subiectiv: Vorbește prisosul unei inimi oricînd pe punctul de a se sfărîma:/ iată ziua mea a trecut, răstimpul meu s-a scurs pe nebăgate de seamă;/ privesc lucrurile ca și cum aș face-o pentru ultima oară;/ de la mine însumi de-acum înainte
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]