3,225 matches
-
Schwartz), în care sunt utilizate interviuri din diverse perioade cu participanți direcți sau cu comentatori ai evenimentelor din iunie 1990, din Piața Universității, conflictualitatea se degajă tocmai din succesiva repovestire, din perspective diferite, a unora și aceleași evenimente, din ciocnirea subiectivităților care se obiectivează, prin intermediul actorului (Alexandru Potocean, excepțional) într-o nouă perspectivă, cea a spectatorului. Mecanismele manipulării sunt astfel demantelate reflexiv, printr-o permanentă interogare a reflexelor de apărare și autoapărare ale fiecărui personaj în parte. În schimb, în Sub
Atingerea umană - sau despre maturizarea teatrului de implicare socială () [Corola-website/Science/295631_a_296960]
-
teoriilor sale (pre- si post-revoluționare) relevă motivațiile politice ale evoluției practicilor sale teatrale: respingând teatrul prerevoluționar și bagajul sau burghez bazat pe inegalitate și oprimare, vechiul tip de cunoaștere teatrală era abandonat și "dezvățat" în timp ce se creau premisele unor noi subiectivități și ale unui teatru revoluționar. Creând o punte între explorările sale din zona teatrului și ideile științifice influențe la vremea respectivă, Meyerhold și-a dezvoltat stilul combinând știință, arta, politică și productivitatea muncii. Spre exemplu, ideile despre reflexul condiționat elaborate
Teatrul ca muncă şi muncitorul de teatru () [Corola-website/Science/295675_a_297004]
-
pentru Button la diferite vârste pe care Brad Pitt le-a depășit sau nu le-a atins încă, nici măcar modalitățile de filmare care să facă credibil personajul, ci să creeze la nivelul emoției și al cadrului efectul de timp, cu subiectivitatea fiecărui moment. Și aici experiența lui Benjamin Button este unică și nu poate fi decât intuită, o putem gândi, o putem proiecta apoi pe un ecran. Dificultatea constă în a ieși din spațiul parabolei care se servește de datele realității
Bătrânețea și tinerețea lui Benjamin Button by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7651_a_8976]
-
le spunem: „Am făcut asta, asta, asta, iată non-paper-ul nostru sau, dacă vreți, iată sinteza pe care v-o prezentăm noi și care e făcută de noi” și pe care, sigur, poți să o bănuiești la un moment dat de subiectivitate, și altceva este să apară un Raport a cărui obiectivitate nu poate fi pusă la îndoială și care poate fi luat în considerare pentru un vot pozitiv. Robert Turcescu: Vă pomeneam ceva mai devreme de o... Mihai-Răzvan Ungureanu: Iertați-mă
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
călătorilor ruși. Prusacii constată mai curând murdăria străzilor, iar referințele la morală sunt rare. Francezii verifică apetența pentru limba străină și se extaziază când văd că se pot înțelege în franceză mai oriunde în casele avute. E o diferență de subiectivitate și de ea de fapt se ține cont în momentul în care, la un moment dat, eseistul, nu istoricul, poate trage concluzia grăbită că familia are un termen de garanție mult mai redus, că e pe cale să se dizolve în
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
dă o expresie opiniei publice, pentru că - ceea ce spunea Cristina de discursul grefierului - era foarte bine folosit de grefier în cazul ăsta, căci logofătul nu făcea altceva decât să consemneze. Ține mai curând de modul în care el reflectează prin propria subiectivitate, prin prisma propriei sale imagini asupra valorii morale păstrate sau, dimpotrivă, respinse de relația dintre cei doi membri ai cuplului - narația la care este parte, parte activă, nu și indiferentă. Cătălin Avramescu: Familiile despre care discutăm aici sunt în general
[Corola-publishinghouse/Administrative/2017_a_3342]
-
cel al poeziei. Demers cum nu se poate mai firesc, întrucât nu mai este un secret că, „pentru a înțelege specificul epicului, stilul prozei, trebuie să deții o viziune închegată și nuanțată asupra limbajului poeziei, asupra raportului dintre ideea de subiectivitate și imperativele comunicării”218. Să ne amintim, deocamdată, ecuația pe care o propunea Tudor Vianu în deschiderea studiului citat: „Cine vorbește comunică și se comunică. O face pentru alții și o face pentru el. În limbaj se echilibrează o stare
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
prăvălii, așezate una lângă alta, parcă pentru a înlesni contemplarea „comportărilor diferite” ale diverselor forme sub care se înfățișează materia. Elementele invocate (metalul, pietrele prețioase, lemnul, cărbunele etc.) se organizează într-o ierarhie sui-generis, motivată doar în aparență de capriciile subiectivității observatorului. Altminteri, împrejurarea că pietrelor prețioase și metalelor nobile nu li se acordă o prea mare atenție poate căpăta o însemnătate aparte tocmai din perspectiva mizei fundamental prozaice și antipoetice a acestui tip de discurs. Altfel spus, tocmai pentru că mult
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu totul străină de contextul apariției lor într-o perioadă marcată de criză, ca aceea imediat postbelică, această tendință, constând în împerecherea de idee și materie, sarcasm și umor, elevație și spirit lumesc, ascunde, în fond, „neliniștea reprimată a unei subiectivități în căutare de certitudini”322, putând fi, la rigoare, asimilată unei terapii sui-generis. „Tulburători ai ceremoniei lirice”323, fascinați de mască, dar și de cotidianul prozaic și de limbajul depoetizat, iritați de platitudine și poncif, prea puțin dispuși să ocolească
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cea mai „personistă” poezie, în care acumulării lacome de ipostaze i se substituie convenția propriei „persoane” a autorului. Ar fi poate mai just să ne limităm la a explica „fobia” aceasta față de eul propriu (corelată, firesc, cu opțiunea pentru pura subiectivitate ce are ca patrie limbajul și visul) prin repulsia provocată de textele propagandistice din deceniul anterior, din care transpar cu claritate nu atât implicațiile negative ale tranzitivității, cât pericolul dispariției definitive a adevăratei poezii. În plus, nu trebuie să trecem
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
cu efecte imediate asupra destinatarului. Împrejurarea ar putea să surprindă, mai ales dacă avem în vedere că, în versurile sale, trăsăturile prea bine cunoscute ale liricii șaizeciste standard (confesiunea abstractă, transfigurarea realului, stilul scriptic, încifrarea mesajului în linia ermetismului barbian, subiectivitatea, patetismul și toate celelalte) nu dețin, nici pe departe, ponderea absolută, esențiale dovedindu-se de la bun început tentația fanteziei ironice și directitatea limbajului. Ceea ce a stârnit interes a fost mai cu seamă delimitarea tranșantă a poetului de o serie de
[Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
neîntrecut. El și-a conturat de la început o metodă cu care apoi a întâmpinat producția literară a momentului. Metoda derivă din poziția intelectualistă a criticului. O atitudine, mai întâi, obiectivă în analiză, ceea ce presupune frânarea și, de este posibil, eliminarea subiectivității. O altă idee privește limitele actului critic: analiza nu epuizează niciodată frumosul. Acest relativism asigură, de altfel, viabilitatea unei discipline care, în alte condiții, s-ar epuiza repede. C. nu crede în posibilitățile științifice ale interpretării, și prin aceasta el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286258_a_287587]
-
filosofie de acest tip le va provoca În mod necesar. Care sunt Însă momentele esențiale ale acestui demers? Jacques ne invită la o metafizică a dialogului. Intersubiectivitatea pe care se bazează aceasta nu se reduce la alternanța prestațiilor a două subiectivități similare, ca la Emile Benveniste: „Eu institui o altă persoană, care, deși exterioară mie, devine pentru mine ecoul căruia Îi spun tu și care Îmi spune tu” (Benveniste, 1966, p. 259). Dimpotrivă, cuplajul relațional este cel care face ca interacțiunea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
Între real și ideal și, mai departe, Între fapte și valori. Procedând astfel, dreptul natural antic se dovedește pertinent pentru combaterea relativismului moral, deoarece, bazându-se pe obiectivitatea legilor naturii, nu poate accepta ca valorile să Își aibă rădăcinile În subiectivitate. Umanismul juridic, analizat În calitate de „produs al epocii moderne” (Villey, 1983, p. 8), este acuzat că ar confunda dreptul cu morala. Totuși, chiar dacă recunoaștem o anumită pertinență a naturalismului anticilor, putem să punem sub semnul Întrebării coerența unei gândiri care conține
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
instituie pe tu și reciproc: „Atunci când spun «tu», Înțeleg că tu ești capabil să te desemnezi pe tine Însuți drept «eu»” (Ricœur, 1993, p. 92); o formulare analoagă găsim și la Emile Benveniste (Benveniste, 1976, p. 263), pentru care „instalarea subiectivității În limbaj este cea care creează categoria persoanei”. Reciprocitatea din cadrul relației ă o diferență fundamentală dintre Ricœur și Lévinas, al doilea propunând o abordare asimetrică În care celuilalt i se conferă prioritate asupra subiectului (Gilbert, 2001, pp. 198-199) ă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
ar putea să și devină astfel” (Chauvet, 2000, p. 141). Oare nu putem vedea În aceste cuvinte un avertisment Împotriva efectelor devastatoare ale acestei confuzii, același act de incivilitate fiind pedepsit aspru Într-un loc și tolerat În altul, În funcție de „subiectivitatea” factorilor de răspundere? Maryse Vaillant, șef de proiect În cadrul Protecției Judiciare, confirmă: „Incivilitatea nu este incriminată penal; ea privește mai curând uzanțele, așadar este, prin esența sa, o chestiune care ține de educație ș...ț, de transmiterea proiectului de umanizare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
sau asistenți sociali) sau de voință politică (din hedonism, pretins spirit tineresc sau demagogie electorală); ă În sfârșit, putem izola acest cuvânt (care este bun la toate și permite orice) dintr-o serie elocventă de alți termeni, abandonându-l unei subiectivități confuze, dar consensuale („mediere” sau „transparență” au astăzi aceeași soartă). Ascunderea, eludarea sau „eufemizarea” cauzelor precise ale violenței permit adoptarea succesivă sau chiar simultană a unor discursuri contradictorii, cu privire la aceleași fapte, În funcție de interlocutori (părinți, factori responsabili, aleși, elevi) și de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
de Louis Porcher În lucrarea lor Education et communication interculturelle (1996). Pornind de la ideea că discursurile cu privire la cultură nu sunt reflectarea unei realități obiective, ci rodul unei activități sociale esențialmente de natură lingvistică, cei doi teoreticieni consideră că „ficționalul” și subiectivitatea sunt, paradoxal, singurele registre discursive posibile pentru a vorbi despre practicile culturale, „ceea ce nu Înseamnă Însă minciună sau fabulație”. Cultura ficțională introduce principiul relativității punctelor de vedere În ora de limbi străine și sacrifică iluzia referinței unice În favoarea unei lecturi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
În cadrul căreia principiile universaliste și-ar pierde În mare măsură forța. Afirmări identitare și acțiune colectivă Afirmarea identităților minoritare este totodată În corelație cu apariția unor „noi mișcări sociale”. Acestea se disting de formele precedente de mobilizare colectivă prin importanța subiectivității, prin valorizarea autonomiei și prin repunerea În discuție a controlului social. La fel ca și alte grupuri de interes, aceste minorități se erijează În actori și se exprimă prin diverse mijloace. Revendicările lor pot merge de la cererea de acordare a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
La fel, cum să scăpăm de relativismul cognitiv? Importanța tradiției și respectul pentru ea tind să relativizeze specificitatea științei moderne, prezentată cel mai adesea ca o concepție despre lume printre atâtea altele. Într-o abordare de acest gen, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este acela de a interpreta realul pornind de la propria sa perspectivă și, Într-un fel sau altul, de a-l explica. Dar aceasta nu Înseamnă oare o reducere exagerată a ambiției științelor umane, care ar
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
care le enunță. Importanța tradiției și, implicit, respectarea acesteia ca sursă de Înțelepciune practică tind, În plus, să relativizeze specificitatea științei moderne, cel mai adesea prezentată ca o concepție asupra lumii printre atâtea altele. Într-o asemenea abordare, care acordă subiectivității un privilegiu definitiv, scopul observatorului este să interpreteze realul din perspectiva sa, și În nici un caz să-l explice. Această hermeneutică fără criterii se expune riscului unei infinite interpretări. În plus, limitează extrem de mult ambiția științelor despre om. Acestea, acordând
[Corola-publishinghouse/Administrative/1934_a_3259]
-
pentru fiecare economie, apoi datele sunt transformate de la scara de 1-6 la o scară de 0-10, folosind formula următoare. În final, răspunsurile la sondaj sunt transformate în valorile lor standard de deviație, pe baza cărora se calculează clasamentul. Potrivit IMD, subiectivitatea răspunsurilor la sondaj este limitată de bogata experiență internațională a managerilor respondenți. Dar, cu toate acestea, răspunsurile la sondaj pot fi mai volatile decât datele statistice (răspunsurile din anumite economii pot fi influențate mai mult de valori culturale și societale
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
activitate ale economiei: agricultură, industria prelucrătoare și neprelucrătoare, precum și servicii; 2) separarea cadrului în două liste: una care include doar firme mari și a doua, care include toate celelalte firme (ambele liste reprezintă diferitele sectoare economice); 3) pentru a reduce subiectivitatea sondajului, pe baza acestor liste, se selectează aleatoriu firmele la care se trimite chestionarul. Realizarea sondajului poate lua o varietate de forme. Acestea includ interviuri directe cu managerii, interviuri prin poștă sau telefonice, precum și o versiune online, care, din considerente
Factorii determinanți ai competitivităţii economice by Adrian TĂNASE () [Corola-publishinghouse/Science/193_a_218]
-
Chiar dacă țelul acestei atitudini îl reprezintă „demascarea” și „echilibrarea” tendinței dominante, cât se poate de reale, cea de masculinizare abuzivă a trecutului, credem, totuși, că obiectivul cercetării științifice îl reprezintă vânarea, sub orice formă accesibilă, a obiectivității, și nu fetișizarea subiectivității. Altfel spus, absența anumitor categorii de vârstă și sex din cercetarea anumitor culturi umane, cert mediată de rațiuni epistemologice, trebuie criticată în primul rând pentru faptul că impietează accesul științific la cunoașterea realității efective a acestor culturi (Kamp 2001: 25
Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și perspectiva comentariului. Tendința autorului de a inventaria exhaustiv subiectul coboară pe alocuri observația critică în descripție factologică, fisurând densitatea stilului, care se va revigora abia în secțiunea de sinteză din final. Cultivată la romantici ca specie literară pentru comunicarea subiectivității, cartea de drumeție particularizează tipul călătorului instabil, multilateral și contradictoriu. Atenția exegetului se îndreaptă spre zonele explorate - muntele, lacul, ruinele, orașul aureolat de istorie și Orientul -, asimilate de romantici voiajului metafizic și psihologic, în timp ce natura și vechile civilizații sunt receptate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]