1,074 matches
-
Umbrele de poeți fantomă Gropari necalificați și muribunzi Lustruiesc lopețile Din banii publici Și-și stropesc norma cu apă vie Cum surâd obosiți și indignați Groparii atei Nu vor să audă de învierea morților Ah, blasfemie! Umbrele de poeți fantomă subjugă Orașul gri Și viața pălește sub recviemul lor Versul morfinic Se târăște în rime condamnate Și-n execuții culturale se savurează În jurul becului electric Jocuri de-a spânzurătoarea În nopțile în care ochii azurii Ai celui fără de umbră Văd încă
GRUPAJ LIRIC DEDICAT ZILEI OMAGIALE LUI MIHAI EMINESCU, DATĂ ÎN CARE SE ÎMPLINESC 166 DE ANI DE LA NAȘTEREA INEGALABILULUI POET NAȚIONAL de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 1843 din 17 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342953_a_344282]
-
scriitura navigând înspre trăirile interioare ale personajelor. Tehnica introspecției, deseori reliefată în naratologia românească, începând cu Ioan Slavici, Camil Petrescu, Mircea Eliade sau Mihai Drumeș, este asumată conștient de autor prin tendința spre obiectivizare a conștientului tragic al umanului. Naratorul subjugă fapte din inconștient sau din viața reală cu semne ce depășesc verosimilul narativ. De exemplu, incipitul narativ al romanului Eu, câinele nimănui: „Misteriosul și enigmaticul ce-l înlăturăm dintr-o întrebare, dintr-un lucru, apare în altă parte. Cu cât
MARIA DANIELA PĂNĂZAN de MARIA DANIELA PĂNĂZAN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342934_a_344263]
-
de râs. Așa ceva nu se poate, Eminescule, pentru că ,,Cei tari se îngrădiră Cu-averea și mărirea în cercul lor de legi; Prin bunuri ce furară, în veci vezi cum conspiră Contra celor ce dânșii la lucru-i osândiră Și le subjugă munca vieții lor întregi.’’ Hohotele de râs, nepotrivite pentru părul nostru alb, i-au molipsit și pe cei care se odihneau pe băncile din parc. Erau, ca și noi, oameni cu părul alb, cu fețele înnorate de gânduri, cărora parcă
TĂLMĂCEŞTE, DRAGOMANE! de SAVETA VĂRĂREANU în ediţia nr. 150 din 30 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/342996_a_344325]
-
verticalității „mă poartă sus, pe culmi victorioase”, aduce la lumină dorința acerbă a poetei de a se „fixa” într-un singur loc: Un arbore a început să crească-n mine/ cu rădăcini subțiri, ramificate,/ le-ntinde peste tot și mă subjugă, tandru,/...” Arbore) obosită, deseori, de această alergare fără scop și de rătăcirea prin „ale sorții labirinturi”. Încorporate în ideea poetică, metaforele sunt un izvor neistovit de sugestii. Anotimpurile, ce oferă ochilor minunate priveliști, picură în suflet nostalgii, tristețe, dar și
NOI APARIȚII EDITORIALE ARMONII CULTURALE – 26 MAI 2015 de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/343363_a_344692]
-
Aceasta era veche de peste 4 milenii. Existând asemănări și deosebiri dintre Yoga și Karate, tindem să credem că au apărut în același timp, se spune că tot în Japonia. Țara aceasta fiind atacată de anumite popoare care căutau să-i subjuge, legenda spune că oamenii ei din vechime mai luminați au dezvoltat spre apărare lupta cu mâinile goale - Karate do! Existau pe vremuri familii care stăpâneau arta marțială proprie, 'case' din acestea de chinezi, japonezi, coreeni și alții, ce prezentau în
AI PRACTICA KARATE..? DE CE NU? de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1644 din 02 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343360_a_344689]
-
fac paranteza în contextul stării de spirit induse cititorului în timpul și în perioada proximă lecturii, am s-o prelungesc cu o secvență de inducție psihologică ce stă în forța artei literare. La o zi după terminarea cărții soția era, încă, subjugată de subiectul lecturii. Gerurile Siberiei, în corelație cu empatia față de cuplul de eroi, i-au produs celei abia desprinse de carte dereglări senzoriale - evident, psihologic - care pot defini un exemplu demn de cazuistica în domeniu. În dimineața menționată, la prima
UN ROMAN ÎN CARE DRAGOSTE E UN ANTONIM PENTRU SIBERIE de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 921 din 09 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/343477_a_344806]
-
că principiul separației puterilor în stat reprezintă garanția democrației constituționale, iar în lipsa acesteia, statul vine în conflict cu titularul suveranității, poporul. Rolul primar al Parlamentului, de a adopta reglementări în acord cu mandatul primit din partea alegătorilor, a fost subjugat voinței executivului, în speță Guvernul, care, trecând peste mandatul primit în virtutea instituției delegării legislative, vine să înfrângă tocmai voința celui care l-a împuternicit. Astfel, prin legiferarea, în anul 2018, a art. 41 alin. (1) din Ordonanța de urgență
DECIZIA nr. 417 din 11 iulie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/275144]
-
se stinse într-o rumoare spășită, ca în interior de catedrală gotică. Fetele, Solitarul, Doc și Diplomatul se lăsaseră copleșiți de tristețe, ceilalți băieți încă se țineau pe poziția de cocoși neînvinși în ring...Totuși, în zadar, atmosfera gravă îi subjuga încet-încet și pe ei. După momente bune de tăcere, privirile tuturor se odihneau pe chipul Americanului, implorând scăpare. Îmboldit inconștient de speranțele camarazilor, acesta se trezi din letargie, nedezmințindu-și firea dominantă, recunoscută de toți. -Aș vrea să spun că am
CAP.9 (ULTIMA PARTE) de ANGELA DINA în ediţia nr. 1682 din 09 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/377365_a_378694]
-
niciun fel de dragoste, ci numai delicii intelectuale”; „mă știam imun, simțeam că voi putea rămâne deasupra jocului, implicat în eventuala ei pasiune, dar liber față de mine însumi.” Izvorât dintr-o înțelegere profundă a iubirii, jocul delicat al fetei îl subjugă pe cel care nu era deprins decât cu raționalul. Jocul privirii stabilește legătura sufletească și lasă loc pasiunii. Urmează atingerea ritualică a mâinilor și picioarelor, apoi întâlnirea simbolică în spațiul bibliotecii. Intrând în „mitologia seducției” (Eugen Simion), primind floarea cu
DE DRAGUL, GENIULUI MIRCEA ELIADE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1939 din 22 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378434_a_379763]
-
Acasă > Poezie > Afecțiune > AU IZBUCNIT ÎN RAMURI TINERE SALCÂMII... Autor: Dania Badea Publicat în: Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016 Toate Articolele Autorului Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii, Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut
AU IZBUCNIT IN RAMURI TINERE SALCAMII... de DANIA BADEA în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378521_a_379850]
-
biruinței, plânsu-nsângerat coboară Și în ceasul nemuririi, grija lumii se strecoară. Țipă fieru-ncins în rană... clipa tace țintuită, Duh desculț încet se cerne peste lumea împietrită; Se cutremură Golgota, piatra murmură o rugă, Iar durerea ce tot urcă norii răzvrătiți subjugă. De cruzime ne-nțeleasă și tâlharul se-nspăimântă, Ridicând privirea-n ceruri, vede îngerii cum cântă... Și sub zarea sfârtecată, sub privire pironită, Lancea tremură în sânge lângă crucea istovită. Referință Bibliografică: CLIPA TACE ȚINTUITĂ... / Georgeta Muscă Oană : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
CLIPA TACE ȚINTUITĂ... de GEORGETA MUSCĂ OANĂ în ediţia nr. 2293 din 11 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379859_a_381188]
-
păcate! Mă onorează, mulțumesc!” Peste puțin timp, vorbind cu interpreta Mioara Velicu despre aceasta, mi-a spus cu un surâs c-ar fi zis „crăiasa munților”: „diploma, ca diploma, dar plicul?!” Era, firește, o glumă. Lucreția Ciobanu nu era niciodată subjugată de bani. S-a dăruit total, întreaga sa viață, folclorului românesc. „S-a adresat, prin comoara cântecelor sale, întregii țări - aceasta mi-a spus-o chiar ea, minunata cântăreață a folclorului muzical românesc, Lucreția Ciobanu”, s-a confesat maestrul Benone
LUCREŢIA CIOBANU MÂNGÂIEREA CÂNTECULUI, SUS, PE FRUNŢILE MUNŢILOR de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1735 din 01 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381838_a_383167]
-
Demiurg, în mărinimia-I, numai ție ți-a fost dată, Însemn al trinității și-al izbânzii din crâncena durere, Și învață ce-I IUBIREA și CREDINȚA cea adevarată! De povara ți-e prea grea, nu te-ndoi ca o floare, Subjugată-n pragul serii de-a vântului desfătare. În cumplita-ți existență nu te plânge niciodată, Ci învață ce-i IUBIREA din CREDINȚĂ cea adevărată! Întinde mâna și cere! Cu prisosință ți se va da. Deschide-ți inima și iartă! ORICÂND
ȘI URMEAZĂ-L PE IISUS CU CREDINȚĂ de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2295 din 13 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380482_a_381811]
-
necondiționate de nicio lege pământească, iubirea fiind superioară sentimentului de dragoste. „Pe Dumnezeu îl iubești, de o ființă pământeană te poți îndrăgosti”. Poetul nu este un „sfânt” care s-a retras din lume, dipotrivă, a căutat iubirea carnală, provocatoare, fiind subjugat, adeseori, de acest joc al seducției. „mi-e dor de arcuirea /trupului tău/sub greutatea trupului ce-l port / întinat de păcate/mi-e dor, /mi-e dor de dor de tine.../” „am să te devor la noapte, /împins de
VALENTINA BECART de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1515 din 23 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379249_a_380578]
-
Și ea m-a ascultat: s-a-ngrămădit întreagă-n rădăcini și-acolo-n stâncă a-nceput să crească, să crească mută de singurătate, cu brațe drepte și cu fruntea albă ... Dar cine-ajunge-acolo să înalțe rugă?! Căci dusu-i dus, neantul ne subjugă! Virgil Ursu Munceleanu Referință Bibliografică: ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE / Virgil Ursu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1704, Anul V, 31 august 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Virgil Ursu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
ȘANSA ULTIMEI SPERANȚE de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1704 din 31 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/379509_a_380838]
-
alaiul ruginiu, înflăcărat, Privește-nspre păduri și înspre mine, Că sufletu-i pustiu, îndurerat. Azi asfințitul mă sfâșie-ntruna Ca o hienă nesătulă, rea; Se zbate-n mine-un dor flămând, isteric Și o povară mă apasă, grea. O, toamnă, mă subjugi cu-a ta aramă, Cu lacrimile sfintelor păduri, M-adăpostesc în ploaia aurie Și în izvorul munților tăi suri. Mă strângi în chinga ta nesățioasă Și haină-mi faci din frunze sângerând... Neputincioasă-n stolul de cocori Și eu mă
TOAMNĂ DESPLETITĂ de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379543_a_380872]
-
Livia îl otrăvise până și pe marele Augustus în cele din urmă, presărând temuta otravă peste smochinele dintr-un copac din grădina vilei sale, din care împăratul obișnuia să guste, grăbindu-i astfel moartea. Rămasă singură, Livia dorise să-l subjuge politic pe noul împărat pe care ea îl considera ca fiind în afara problemelor pe care le presupunea această demnitate. Tiberius rupsese legătura cu ea în urma unei contraziceri pe teme politice unde ea ridicase pretenții pe care el le considerase niște
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
care nu poate să fie interpretată decât cu virtuozitatea ta și ascultată doar de urechile mele obișnuite cu sunetele tale. Din păcate, din primul moment în care ni s-a dat libertatea să gândim, să alegem, să iubim, am fost subjugați tocmai de această posibilitate. Suntem liberi să fim condamnați! Putem să trăim libertatea deplină doar în poeziile tale! Și, oricât de mult am încerca să sfidăm „opoziția celor încorsetați în paragrafe legislative comune”, cum spui tu, nu putem să facem
de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380994_a_382323]
-
cel mai mult eram în legea mea... XV. AU IZBUCNIT ÎN RAMURI TINERE SALCÂMII..., de Dania Badea , publicat în Ediția nr. 1958 din 11 mai 2016. Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii Au izbucnit în ramuri tinere salcâmii, Ne- au subjugat în armonii nocturne Cu ropote de muguri ușori și parfumați Coboar- alunecând în gându- mi Păstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați. În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmată Idilice imagini din alte vremi s- arată, Pulsând în ropotul ulciorului de lut
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
si cunună lor catifelata Cu coronițe atârnânde în copaci Ca spicul bogat să se ivească, tu să taci, Mut de uimire, când în iarbă ... Citește mai mult Au izbucnit în ramuri tinere salcamiiAu izbucnit în ramuri tinere salcâmii,Ne- au subjugat în armonii nocturneCu ropote de muguri ușori și parfumațiCoboar- alunecând în gându- miPăstăile gingașe, dar ferme, ciorchini catifelați.În suflet îmi ajunge licoarea- nmiresmatăIdilice imagini din alte vremi s- arată,Pulsând în ropotul ulciorului de lutCa vinul în podgorii, un
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380891_a_382220]
-
-n loc de combinate? Prin ”libertate” fabrici s-au distrus, Capitalismul care azi tronează Doar viciu și mizerii a adus, Pe nimeni însă nu interesează. Mi-e dor de libertatea ce-o avea, În lume România de-altă dată, E subjugată azi și-i o belea, Această U.E. foarte lăudată! Referință Bibliografică: Mi-e dor de libertate... / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1994, Anul VI, 16 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nelu Preda : Toate Drepturile Rezervate
MI-E DOR DE LIBERTATE... de NELU PREDA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373306_a_374635]
-
poate discuta aici cu larghețe. Cu toată ființa ei de ierburi și de lut, pampa își transcende propria metaforă și realitate, căpătând, prin verbul pătimaș al lui Martinez Estrada, contururi precise de mit. Un mit netăcut însă, care covârșește și subjugă ființa, deoarece lupta îndârjită dintre om și demonul supraviețuirii din prezentul sempitern a obligat noblețea spiritului să-și piardă în vreme definitiv consistența. Cu alte cuvinte, în cartea lui Estrada, limitele umanului încep să se nască forțat în ecosistemul dizolvant
DE LA ALVEOLA UMANĂ A LUI ESTRADA, LA SEMIOTICA IMPERIALISTĂ A NEIUBIRII de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 1687 din 14 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373240_a_374569]
-
nedreptate socială în limite de neconceput; corupție la toate treptele de dezvoltare umană și în toate domeniile de activitate socială, cu abateri grave de la moralitate; degradare umană / economică / culturală, etc.) omul se confruntă cu clasa de guvernare care le-a subjugat viața și identitatea în cel mai umilitor mod. Identitatea personală și natională a poporului basarabean este îndobitocită atât de mult, încât acesta nici nu sesizează care este drumul corect spre civilizație și o dezvoltare umană adecvată. Clasa politică și de
O LUCRARE DESPRE DESTINUL BASARABIEI de GALINA MARTEA în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374018_a_375347]
-
prin alterarea adevărului, prin evitarea dezvăluirii întregului adevăr, crearea senzaționalului în scopul deturnării atenției receptorilor de la anumite subiecte, îndreptându-le atenția, voit, către lucruri ce nu prezintă același interes, însă cu intenția vădită de a le domina voința, a le subjuga gândirea, a le deturna opiniile și preferințele față de persoane, grupuri, organizații, partide. Are caracter antisocial, fiind formă psihologică a subversiunii și metodă de slăbire a adversarului, a unor grupuri ori persoane țintă, prin lansarea de informații de natură a destabiliza
FORMARE – DEZINFORMARE! CARE AR TREBUI SĂ FIE INFLUENŢA ŞI ROLUL REVISTELOR ÎN VIAŢA SOCIETĂŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1676 din 03 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374034_a_375363]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > TRIST Autor: Daniela Dumitrescu Publicat în: Ediția nr. 1435 din 05 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului Ce nevoi subjugă firea Și obligă o ființă Ochii tot plecați să-i țină Către nici o năzuință? Ce durere-apleacă omul Și-i înlănțuie puterea? Zale reci închidă-i gura Și în el fie tăcerea... Care forțe îl posedă? Vorba-n piept i se
TRIST de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371915_a_373244]