707 matches
-
permite satisfacerea idealului eului fără ca refularea să fie și ea implicată (1914/1985). În schimb, notează o colaborare a refulării cu sublimarea în cazul lui Leonardo da Vinci (1910/1987). Refularea sexuală, explică el, îl face pe Leonardo să-și sublimeze libidoul, pictorul prezentând două particularități inexplicabile: o înclinație foarte marcată pentru refularea pulsiunilor și o remarcabilă aptitudine de sublimare. Am putea presupune că sublimarea nu vizează decât o anumită cantitate de energie sexuală, iar refularea ar fi utilă în scăderea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
ceva, e deja dicibilă în trupul luminos al imaginii care o smulge din muțenie și unde lumina apare în discurs drept fenomen sensibil, luminozitate (lumen); la fel cum, pe de altă parte, întunecimea și nemărginitul (imagini ale umbrei vizibil-invizibile) se sublimează (aripează, se înstelează) în transparența rarefiată a ceea ce luminează epifanic (alb, argintiu), ca sursă invizibilă a luminii (lux), reflectând, în aceste figuri fără formă, puritatea originii absolute din care rostirea izvorăște. Înainte de a fi parcursul oblic al vederii, orizontul deschis
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Fondului nevăzut, a adâncului ajungerii; a-i atinge imaginea înseamnă a fi imaginea, care se arată în atingere, luminează pe fondul de scrum al sufletului. O imagine de fond, de fundal fără fund. În apariția acestui dar sfințitor, durerea se sublimează, devine adorare, iese din nimic și se deschide totului. Se lămurește în lumina celui ce o dăruiește, adică în lamura adevărului, în quidditatea Celui ce este. În sfârșit, "am atins cu-o pustiire de/ aripi și rugă/ aura bruma de
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
necunoaștere acoperită de toate cele cunoscute în toate cele existente și ca să vedem acel întuneric supranatural ascuns de toată lumina aflătoare în cele existente" (op. cit., p. 150). "Negația - comentează J.-L. Marion -, departe de a deschide către vid, degajează și sublimează o siluetă, așa cum sculptorul [sau pictorul, în cazul poemului lui Turcea, n. n.] eliberează din materia brută și vizibilă ceea ce face invizibil nevăzutul care trebuie văzut - forma însăși. Mai mult: odată eliberată statuia, vizibilitatea brută a materiei rămâne invizibilă, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
nouă ordine, care s-a manifestat mai întâi la nivel social. Burghezia franceză nutrea răsturnarea ierarhiei societății feudale și înlocuirea ei cu o ierarhie întemeiată pe scopuri pragmatice, dar dublată de o nouă ordine spirituală, astfel încât “marii creatori ai veacului, sublimează Ncesitatea în Valoare.” ) La acest moment de început al epocii moderne, nevoia dezvoltării practice este încă dublată de nevoia dezvoltării spirituale a persoanei, de dorința de a înlocui rămășițele unui spirit muribund, respectiv speculațiile scolastice și silogismul sterp, cu o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
multe dintre florile de aici provin din donații private ale firmelor active în domeniu. Preotul care supervizează împodobirea raclei nu răspunde însă la întrebarea mea, „au donat oamenii flori pentru Sfânta ?”. Mai mult, se uită la mine încruntat, cu furie sublimată în priviri, parcă-mi cer să plec cât mai repede de acolo. Ceea ce și fac, după scurtă vreme. În difuzoarele din jur începe să se audă muzică, o prezență sonoră mai degrabă discretă, dar continuă, materială parcă. Se marchează astfel
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din umilință și frică reprezintă substanța acestui tip de literatură. Suferința autentică, trăită pe viu, încarcă până la refuz o literatură ce nu mai seamănă cu nimic din ce s-a scris înainte și care devine spațiu al unor trăiri extreme sublimate în cuvânt. Nu există nimic artificial în această literatură, nimic fabricat "în laborator", aseptic și neconvingător. Este o literatură vibrantă, capabilă să emoționeze nu numai psihologic, ci și estetic. Asta e ceea ce rămâne. Capitolul 2 Mărturia lui Soljenițîn 2.1
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
atare, momente precum participarea la război, detenția politică, deportarea, boala incurabilă și chiar exilul au existat în viața multor oameni. Abia puse la un loc, într-o înșiruire ce definește viața unui singur om și subsumate necesității de a fi sublimate în actul literar, aceste momente alcătuiesc un destin excepțional. Despre anul nașterii lui A. Soljenițîn (1918) se poate spune că se plasează la frontiera a două epoci, cea rusă și cea sovietică. Putem pune în relație cu acest detaliu interesul
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
datate. În acest caz, ficțiunea nu este un refugiu împotriva realului sau un refuz al realului, ci un mod de organizare a acestuia, pentru a putea fi comunicat. Ea susține artistic realul, îi dă consistență și concretețe. "Strigătul" lui Soljenițîn, sublimat în literatură, vine tocmai din spaima că minciuna ar putea să se impună definitiv ca adevăr și lumea nu va ști niciodată că a existat și o altă dimensiune a realității vizibile. Capitolul 3 A. Soljenițîn maestru al prozei 3
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
regimului. Distanțarea de calea ferată are același rol de izolare de spațiul violenței. Nu întâmplător, Matriona se temea de trenuri. Cu viteza și zgomotul lor, acestea reprezintă violența și, în același timp, ceva creat artificial, opus naturaleței din viața poporului, sublimă în simplitatea ei. Se pot corela aceste aspecte cu ideea lui Soljenițîn, exprimată și în altă parte, că revoluția, în loc să îndrepte Rusia spre progres, a reprezentat un act de violență care i-a schimbat traiectoria spre colaps. Mutarea cu forța
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
Matriona" este plasată și ea în opoziție cu personajul principal al povestirii, însă din alt punct de vedere decât în cazul lui Faddei. Și această "a doua Matriona" cunoaște suferința, dar, spre deosebire de Matriona, ea nu are capacitatea de a o sublima. Acumulând sensuri ale unei vieți creștine autentice, povestirea Gospodăria Matrionei capătă, în finalul ei tragic, un sens deosebit, simbolic. Acest sens relaționează moartea Matrionei cu moartea lui Iisus Hristos, după părerea lui A. Urmanov. Întunericul care se lasă după moartea
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
decît constrîns sau forțat. Acest scurtcircuit dintre simbolic și politic înrudește secolele al XVI-lea și al XX-lea. Cele două secole ne reamintesc cît de mult greșesc cei care consideră delirurile reducționiste simple iluzii sau alibiuri. Mein Kampf nu sublimează un statu quo, ci prefigurează acte (prin aceasta Hitler fiind un "ideolog" ca oricare altul, în sensul propriu al cuvîntului, iar nu un psihopat). Ideologul nu era deci cîine de pază, ci leu și lup. Nu numai garantul ordinii, ci
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
fiecare elev s-ar servi direct, iar vizualul computerului ar înlocui caietul de texte. Telespectatorul și publicul vor totul în direct, adevărat sau simulat, ca și cum contrariul sau transmiterea în reluare ar fi o emisiune second-hand, de calitate mai scăzută. Și sublimăm antropologia filosofică ce sublimează gîndirea sălbatică, consfințește primitivul, condamnă scrierea drept viclenie înrobitoare (Lévi-Strauss). E o perioadă grea pentru mediatori. Reînflorirea catolică ar fi trebuit, logic, să redea publicului gustul pentru intermediari. Ea însăși și-a negociat revenirea pliindu-se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
servi direct, iar vizualul computerului ar înlocui caietul de texte. Telespectatorul și publicul vor totul în direct, adevărat sau simulat, ca și cum contrariul sau transmiterea în reluare ar fi o emisiune second-hand, de calitate mai scăzută. Și sublimăm antropologia filosofică ce sublimează gîndirea sălbatică, consfințește primitivul, condamnă scrierea drept viclenie înrobitoare (Lévi-Strauss). E o perioadă grea pentru mediatori. Reînflorirea catolică ar fi trebuit, logic, să redea publicului gustul pentru intermediari. Ea însăși și-a negociat revenirea pliindu-se pe legile imediatului, s-
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
faptul că mulți creștini se angajau în astfel de lucrări sfinte; dar, din păcate, fiindcă nu se mai făceau lucrări însuflețite de spirit ecleziastic și de știință ecleziastică, acestea au devenit prea omenești, și-au pierdut caracterul divin care le sublima și le îndrepta spre mîntuirea sufletelor; și aceasta este străvechea origine a filantropiei moderne al cărui bine pierdut se poate recupera totuși acum cînd Clerul redevine generos și mărinimos. Fiindcă în acele vremuri de dorit (care par că se apropie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
pentru ce continuă Ignațiu să stăruie în rugăciune? „Ceva” s-a întâmplat pe 12 februarie, când Ignațiu se vede nevoit să-și întrerupă în mod accidental rugăciunea de dimineață: aproape pe nesimțite, discernământul care-l preocupase în întregime este acum sublimat prin primirea unui conținut nou, care nu făcea număr cu nici un alt obiect de alegere de până atunci. Alternativa „de a avea sau nu” devine acum preponderent aceea „de a vedea sau nu” Persoanele Sfintei Treimi, ca semn de confirmare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
matinal. Oare, în câte dimineți din viața mea m-am trezit atât de calm, de zâmbitor și... fericit? Puja. Încă de la accesul în tabără mă aflam în ceea ce eu numesc starea de Puja. Puja efectivă a venit doar pentru a sublima totul, întreaga atmosferă de Sahasrara trăită individual sau colectiv concentrându-se acum într-o splendidă corolă cu 1000 de petale ce ne-a guvernat sărbătoarea. Mama ne-a adunat laolaltă într-o sală ce, inițial, părea cam strâmtă pentru câți
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am avut, am această impresie - ar fi constituit cel mai puternic argument. * Pe când eram mai tânăr și aveam deseori insomnii, de Sfinții Constantin și Elena auzeam, noaptea târziu, din blocul de vizavi, „de milițieni”, ecourile unei petreceri ce culmina, decent, sublimând-o într-un chip oarecum neașteptat, cu un „mulți ani trăiască” liniștitor, luminos. Onomastica aceea anonimă s-a repetat, an de an, câtva timp, apoi... cântecul a amuțit. Când și de ce? Nu știu. Pur și simplu, într-o noapte de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
caracterul preeminent al nuvelelor: social sau psihologic. Exemplificând efemeritatea bunurilor materiale, a bogățiilor pământești, în lumina învățăturii cristice, nuvela Gloria Constantini învederează mijloace care o situează în linia epicii lui Ioan Slavici și a lui Ion Agârbiceanu. Teza e devorată, sublimată de creație. Fiu al țăranului Tudor Fierăscu și al unei turcoaice, Constantin e, spre deosebire de potolitul Badea, fratele său după tată, un impetuos, o natură focoasă, vădit meridională, dificilă, având ca sigiliu o permanentă stare de nemulțumire. Neiubitor de muncă, avid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287129_a_288458]
-
facă de toate. Linia și punctul îi slujesc în plăsmuirea unui univers ale cărui axe definitorii au fost rigoarea și înțelepciunea. Ei conferă semnului virtuți polisemantice, subtilitate și rafinament. Opera rezultată creează irepresibila impresie de imponderabil și ascensional, de materie sublimată în idee. Gloria oricum este efemeră, fie în cazul clasicului minor, fie al clasicului clasic, indiferent că unul stă sfios în culise iar celălalt în lumina reflectoarelor de pe scenă. Chiar și așa, dar trebuie să facem diferența între orizontală și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Nu văd reîntoarcerea, nu va fi. Dar ești pe ce[lă]lalt tărâm, al vieții, și asta mă interesează. Te strâng pasionat lângă mine, cu lacrimi, cu plâns, dar cu o imensă iubire ce cred că prin renunțare s’a sublimat și m’a depășit. De dincolo: Ad Te Clamavit, Maman 75/1948 I Luni, 6 septembrie [1948] [...] Nu te întoarce în România. Am o singură spaimă, dar imensă și dureroasă - că prin asta o să fim despărțite pentru totdeauna. Dacă familia
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
în fază gazoasă, fără a se topi. Prin condensarea vaporilor rezultață se obține o masă de cristale de puritate superioară probei supuse sublimării. Din păcate această metodă de purificare se limitează doar la substanțele care au această proprietate de a sublima. Extracția se aplică atât lichidelor cât și solidelor, permițând separarea unui component dintr-un amestec pe baza solubilității selective în diferiți solvenți. 3.7. Distilarea. Distilarea este o metodă de izolare a unui compus organic dintr-un amestec, de obicei
Chimie anorganică - Chimie experimentală : teste şi fişe de lucru by Elena Iuliana Mandiuc, Maricica Aştefănoaei () [Corola-publishinghouse/Science/757_a_1321]
-
care-l consacră Scrisorii pierdute. Citit cu atenție acest dublu limbaj definește mai bine un stil în politică, o serie de reflexe mentalitare, și în cele din urmă un complex identitar. O parte din enunțurile catalogate drept inepte sunt formele sublimate în paradox a unor judecăți pertinente în microsocietățile convulsionate de delirul politic sau de pasiuni mai mult sau mai puțin avuabile. „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm !”, celebra replică a lui Rică Venturiano din O noapte furtunoasă, ne
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
se diferențiază de ceea ce Agamben consideră a fi masa exclușilor, a defavorizaților și rămâne totodată masa unde totul cade în indistinct și care conține întotdeauna violența ca latență, ca potențial. Această violență poate fi descărcată în revoltă, în revoluție, sau sublimată în sărbătoare. „Boborul” apare la limita dintre cele două dimensiuni, acolo unde violența este pe punctul de a fi sublimată în spiritul sărbătorii. Evenimentul la care face referire autorul în repetate rânduri îl constituie actul prin care la inițiativa unui
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
indistinct și care conține întotdeauna violența ca latență, ca potențial. Această violență poate fi descărcată în revoltă, în revoluție, sau sublimată în sărbătoare. „Boborul” apare la limita dintre cele două dimensiuni, acolo unde violența este pe punctul de a fi sublimată în spiritul sărbătorii. Evenimentul la care face referire autorul în repetate rânduri îl constituie actul prin care la inițiativa unui grup restrâns de conspiratori s-a încercat dizolvarea monarhiei și instaurarea Republicii. Ploieștiul a devenit un fel de stație-pilot a
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]