963 matches
-
faptul că sublimarea este dificilă la bătrâni, deși le-ar fi foarte necesară. Oare ea este posibilă doar cu condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil să ne imaginăm o diminuare a activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
condiția de a fi singura cale oferită libidoului? Bergeret (1972/1986) admite punctul de vedere al lui Freud și consideră că sublimarea este un proces normal, cu condiția să nu suprime orice activitate sexuală sau agresivă. Să admitem existența unei sublimări a pulsiunilor genitale adulte. Oare este posibil să ne imaginăm o diminuare a activității sexuale la creatori, calchiată pe principiul vaselor comunicante? În acest caz ar trebui să subscriem la ipoteza lui Zorn (1977/1979), care nu a întreținut niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
arta era simptomul unei vitalități deficitare, iar poezia, consecința frustrării și mărturisirea înfrângerii - ipoteză dificil de admis în cazul unor creatori ca Hugo sau Rodin, bine cunoscuți pentru intensitatea vieții lor sexuale. Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este totuși afirmată și de Freud (1930/1995) atunci când precizează că, nedispunând de o cantitate nelimitată de energie psihică, bărbatul trebuie să le sustragă femeilor și vieții sexuale partea de energie pe
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deficitare, iar poezia, consecința frustrării și mărturisirea înfrângerii - ipoteză dificil de admis în cazul unor creatori ca Hugo sau Rodin, bine cunoscuți pentru intensitatea vieții lor sexuale. Ar trebui să le refuzăm oare accesul la sublimare? Existența unei concurențe între sublimare și activitatea sexuală este totuși afirmată și de Freud (1930/1995) atunci când precizează că, nedispunând de o cantitate nelimitată de energie psihică, bărbatul trebuie să le sustragă femeilor și vieții sexuale partea de energie pe care vrea să o destineze
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
partea de energie pe care vrea să o destineze obiectivelor culturale. În schimb, cu douăzeci de ani mai înainte, în studiul său despre Leonardo da Vinci (1910/1987), Freud emisese ipoteza contrară, susținând că reprimarea vieții sexuale nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nu este favorabilă sublimării. Chestiunea este deci departe de a fi rezolvată... În această ordine de idei, a mai fost avansat un subiect de discuție. În opinia unor autori, pulsiunile sexuale și pulsiunile agresive nu ar fi singurele care alimentează sublimarea. Ce mai rămâne, de fapt, dintr-o pulsiune care își schimbă și sursa, și scopul, și obiectul? Laplanche (1980) răspunde ironic prin anecdota despre cuțitul lui Jeannot. Mai întâi i s-a schimbat lama, apoi mânerul, iar după aceea teaca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
fundamentale și de derivații lor sexuali și agresivi”. În fine, în această teorie s-ar mai strecura și o judecată de valoare, care ar opune cele două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
și o judecată de valoare, care ar opune cele două fațete ale naturii umane, cea animală și cea destinată adaptării, artei și gândirii. Sublimarea constând în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în „derivarea instinctelor” ar face astfel loc cenzurării totale prin „eliminarea lor”. Care este câmpul sublimării? Cu alte cuvinte, care este rezultatul derivării acestor pulsiuni? Nici aici nu există o unanimitate în răspunsuri. Freud (1930/1995) descrie destul de global domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale, științifice și artistice”. Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
domeniul sublimării atunci când afirmă că, grație acesteia, plăcerea este obținută din munca psihică și intelectuală, din activitatea spirituală, precum și din „activități psihice superioare și performanțe intelectuale, științifice și artistice”. Cuvântul „superior” semnifică oare că doar activitățile valorizate social țin de sublimare? Iată o întrebare pe care și-o pun Laplanche și Pontalis (1967), semnalând că domeniul activităților sublimate este insuficient delimitat. Putem să ne întrebăm asupra artiștilor și cercetătorilor blestemați sau pur și simplu necunoscuți, precum și asupra masei celor a căror
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
aversiunii naturale față de muncă pe care o au majoritatea oamenilor (1930/ 1995). Apropierea dintre activitatea profesională și activitatea sublimată este contrazisă de Pruschy și Stora (1975), care consideră că este mai degrabă vorba de socializare, adică de un stadiu inferior sublimării. Amintind de teoria lui Szondi asupra socializării pulsiunilor, autoarele afirmă că nu se produce un abandon al nevoilor pulsionale, ci transformarea satisfacției care le este atașată, iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
iar subiectul se păstrează pe linia tendinței sale native: „Pompierul se află «sub vraja» focului, măcelarul rămâne fascinat de sânge, avocatul se ocupă de cei învrăjbiți, iar polițistul, de criminali etc.”. Definiția pe care o propune DSM-IV (1994/1996) pentru sublimare este apropiată de ideea de socializare, întrucât evocă o canalizare a pulsiunilor sau afectelor prost adaptate înspre comportamente acceptabile. Exemplul oferit în această lucrare se referă la derivarea pulsiunilor agresive înspre sporturile de luptă. Dar de ce să ne limităm la
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sfera profesională? De ce să nu includem în discuție și activitățile nevalorizate, precum un hobby, de pildă realizarea unei colecții? Sau arta culinară și plăcerile gastronomice? Laplanche (1980), care pune aceste întrebări, ne arată limpede cât de vag este conceptul de sublimare și concluzionează că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nevalorizate, precum un hobby, de pildă realizarea unei colecții? Sau arta culinară și plăcerile gastronomice? Laplanche (1980), care pune aceste întrebări, ne arată limpede cât de vag este conceptul de sublimare și concluzionează că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
că există nu una, ci mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca fiind forma cea mai adecvată și acceptând faptul că pietatea religioasă sufocă nevrozele! (Jones, 1955/1979). Câțiva ani mai târziu, această aparentă contradicție își află explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai multe sublimări. Mai rămâne să analizăm cazul valorilor religioase. Ne-am putea mira văzând că, după ce a calificat religia drept nevroza obsesională a omenirii, Freud admite, în corespondența sa cu pastorul Pfister, posibilitățile de sublimare oferite de religie, desemnând sublimarea religioasă ca fiind forma cea mai adecvată și acceptând faptul că pietatea religioasă sufocă nevrozele! (Jones, 1955/1979). Câțiva ani mai târziu, această aparentă contradicție își află explicația. Religia, în general, este pentru Freud (1930/1995) un „delir colectiv, bazat
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
admite că pastorul Pfister poate să practice cura psihanalitică menținând totodată la pacienții săi o religiozitate sublimată (1925/1984). În ciuda tuturor acestor disensiuni, putem încheia discuția cu un punct în privința căruia există o cvasiunanimitate: fericirea pe care ți-o oferă sublimarea. Ea ne permite să evităm conflictul și frustrarea fără consecințe neplăcute, lucru care nu este valabil pentru cele mai multe dintre mecanismele de apărare (să ne gândim în special la neplăcerile provocate de întoarcerea elementului refulat...). Ba mai mult, activitățile sublimate sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
îndrăgostitul a pierdut fie persoana iubită, fie iubirea acesteia (1930/1995), sau privind deziluziile mariajului, distrus de imposibilitatea de a găsi o soluție contraceptivă satisfăcătoare (1908b/1985) și de frecventa incapacitate sexuală a celor doi. Freud are certitudinea că, grație sublimării, omul obține prin activitatea spirituală o cantitate așa de mare de plăcere, încât „destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/ 1995). Câteva decenii mai târziu, Piaget exprimă aceeași idee într-un stil mai familiar: „Necazurile vieții? Păi n-ai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
destinul are prea puțină putere asupra noastră” (1930/ 1995). Câteva decenii mai târziu, Piaget exprimă aceeași idee într-un stil mai familiar: „Necazurile vieții? Păi n-ai decât să te apuci de muncă și totul dispare!” (citat de Bringuier, 1972). Sublimarea este deci o protecție contra problemelor cotidiene. Ea antrenează deopotrivă sentimente care par a fi de dragoste. Lagache (1962/1984) o afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
n-ai decât să te apuci de muncă și totul dispare!” (citat de Bringuier, 1972). Sublimarea este deci o protecție contra problemelor cotidiene. Ea antrenează deopotrivă sentimente care par a fi de dragoste. Lagache (1962/1984) o afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva pagini înflăcărate încântării, comparabilă cu cea dată de relațiile cu o ființă dragă, pe care o simte acela ce se abandonează sublimării. Este vorba, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afirmă cu tărie: „Sublimarea este o relație comparabilă cu iubirea”. Și Mijolla-Mellor (1992), în lucrarea Plăcerea gândirii, consacră câteva pagini înflăcărate încântării, comparabilă cu cea dată de relațiile cu o ființă dragă, pe care o simte acela ce se abandonează sublimării. Este vorba, nici mai mult, nici mai puțin, decât de o „investire pasională”. Urcând o treaptă, ajungem la reflecția făcută de un pacient al lui Anzieu (1994): „Se produce un orgasm în gândire”, reflecție prelungită de un comentariu al lui
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de un comentariu al lui Anzieu însuși: „Producerea unui text depășește orgasmul: ea vizează procrearea unei ființe autonome. Opera literară este un analogon al operei de carne”. Și totuși, în mijlocul acestui concert de elogii, Freud (1930/1995) emite câteva rezerve. Sublimarea antrenează o diminuare sigură a posibilităților de a atinge plăcerea sexuală. Un instinct rămas sălbatic aduce o satisfacție mai intensă decât potolirea unui instinct domesticit. Și apoi, cât de ispititor este fructul oprit! Și mai este o voce care se
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
a posibilităților de a atinge plăcerea sexuală. Un instinct rămas sălbatic aduce o satisfacție mai intensă decât potolirea unui instinct domesticit. Și apoi, cât de ispititor este fructul oprit! Și mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
este fructul oprit! Și mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai este o voce care se ridică pentru a readuce sublimarea la un nivel mai puțin entuziasmant: aceea a Annei Freud (în Sandler, 1985/1989). A cunoscut ea oare în timpul vieții sale austere vreun exces în ceea ce privește sublimarea? Autoarea admite că sublimarea este de obicei foarte plăcută, dar nicidecum comparabilă cu cealaltă plăcere. Pulsiunea sublimată este privată de o parte a recompensei sale, ea oferind doar o satisfacție moderată, deplasată și redusă. Istorictc "Istoric" Freud (1925/1984) scrie legat de Nietzsche că
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]