872 matches
-
de solzi deasupra liniei laterale (numărați vertical până la începutul înotătoarei dorsale) este de 4-6. Numărul de solzi sub linia laterală (numărați vertical până la începutul înotătoarei ventrale) este de 12-13. Aceasta se poate reda prin formula 41 [4-6/12-13] 49. La subspecia "Labrus viridis prasostictes" această formulă este 44 [4-5½ /12-13] 47. Vezica înotătoare este prezentă. Aparatul opercular cu 5-6 radii branhiostegale și o pseudobranhie bine dezvoltată. Pe primul arc branhial se află 20-22 branhiospini (spini branhiali). Apendicele pilorice lipsesc. Osul maxilar
Buzat () [Corola-website/Science/335685_a_337014]
-
folosite de animal. Ele sunt folosite direct de către animal pentru a crește sau, sunt descompuse, eliberând energie, necesară pentru diferitele procese ale acestuia. Ca oricare regn, are următoarele subdiviziuni: "subregnul, diviziunea, grupul, ramura, încregătura, subîncrengătura, clasa, ordinul, familia, genul, specia, subspecie". Imagini
Regnul Animalia () [Corola-website/Science/300111_a_301440]
-
flori și ierburi rare semnalate în arealul sitului: floare de colț ("Leontopodium alpinum Cass."), cornuț ("Cerastium transsilvanicum"), clopoțel de munte (cu specii de "Campanula carpatica" și "Campanula alpina"), crucea-pământului ("Heracleum carpaticum"), garofiță de munte ("Dianthus tenuifolius"), siminic ("Antennaria dioica"), o subspecie de coada șoricelului ("Achillea oxyloba ssp. schurii"), gălbinel de munte ("Doronicum carpaticum"), pufuliță ("Epilobium alpestre"), mixandre sălbatice ("Erysimum witmannii ssp. transsilvanicum"), crucea voinicului ("Hepatica transsilvanica"), bulbuc de munte ("Trollius europaeus"), nopticoasă ("Hesperis matronalis L. ssp. candida"), trânji ("Neottia nidus-avis") orhidee
Piatra Mare (sit SCI) () [Corola-website/Science/330123_a_331452]
-
Fantezia este o subspecie a fantasticului, un gen al literaturii fantastice, apropiată de miraculosul folcloric, cu un întreg arsenal de elemente de magie. Această pagină afișează romane de fantezie și serii de romane celebre (notabile). Cărțile apar în ordine alfabetică, după titlu, seriile sunt
Listă de romane de fantezie () [Corola-website/Science/317646_a_318975]
-
le vor mânca copiii lor sau pe alte persoane. Specia este considerată vulnerabilă. Pitonul reticulat este clasificat în anexele II ale CITES (Convenția privind Comerțul Internațional cu Specii Periclitate de Faună și Floră Sălbatică). Potrivit Reptarium Reptile Database există trei subspecii:
Piton reticulat () [Corola-website/Science/328801_a_330130]
-
sau pantera de China (Panthera pardus orientalis) este o subspecie de leopard, din genul "Panthera", originară din ținutul Primorie, în regiunea fluviului Amur. Este clasată ca specie în pericol de extincție. Este cunoscut pentru picioarele sale lungi și blana deasă care îi permite să supraviețuiască în anotimpul rece. Este un
Leopardul de Amur () [Corola-website/Science/329815_a_331144]
-
singur. După ce se satură, își ascunde restul de pradă în copaci, pentru a o mânca mai târziu. Culoarea blănii sale se schimbă, având o nuanță mai deschisă iarna și fiind mai roșiatică pe timpul verii. este una din cele mai rare subspecii de leoparzi, existând între 45-60 de exemplare în toată lumea, dintre care în jur de 20 în sălbăticie. Poate atinge viteza de 60 de km/h pe perioade scurte de timp și poate sări 6 metri în plan orizontal și 3
Leopardul de Amur () [Corola-website/Science/329815_a_331144]
-
câteva zone din sudului continentului. Este prezent și în Tasmania în număr destul de mare. Astăzi este cunoscută o singură specie de ornitorinc, cea descrisă de către zoologii englezi Shaw și Nodder, "Ornithorhynchus anatinus". S-a constatat, în timp, existența a patru subspecii care se deosebeau de specia tip ("Ornithorhynchus anatinus anatinus") din Noua Galie de Sud și Victoria prin dimensiuni și locul unde trăiesc, dintre care: Înainte de sosirea coloniștilor europeni, acesta nu avea decât puțini dușmani naturali, iar supraviețuirea sa nu era
Ornitorinc () [Corola-website/Science/302972_a_304301]
-
de bot. Împerecherea are loc în luna mai. La sfârșitul lunii iunie începutul lunii iulie, femela depune în locuri ascunse 5-20 ouă. Puii eclozează în prima jumătate a lunii septembrie. În condiții naturale, trăiește până la șapte ani. Sunt cunoscute două subspecii ale speciei "Dolichophis caspius": are o talie mare atingând o lungime totală maximă a corpului de 2,5 metri și este considerat cel mai mare șarpe din fauna Europei, dar de obicei sunt întâlnite exemplare de 1,5-2 m. În
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
a lunii septembrie și ating o lungime de 22-23 cm (fără coadă) la eclozare. Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani. Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
lungime de 22-23 cm (fără coadă) la eclozare. Maturitatea sexuală este atinsă la 3-4 ani. Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Au fost raportate cazuri izolate despre reproducerea acestei specii în captivitate. Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Este o specie specie politipică care include 2 subspecii: În România și Republica Moldova trăiește subspecia "Dolichophis caspius caspius". Specia "Dolichophis caspius" era inclusă în clasificările mai vechi ca o subspecie ("Coluber jugularis caspius") în specia "Coluber jugularis", care includea 4 subspecii: Șarpele rău aduce foloase pentru agricultură deoarece se hrănește cu rozătoare care provoacă mari daune culturilor agricole. În raport cu aceste foloase, pagubele, mai mult locale, pe care le aduce prin consumul păsărilor și ouălor lor, sunt neînsemnate. Uneori este ținut în
Șarpele rău () [Corola-website/Science/333912_a_335241]
-
Mai frecvent trece în pasaj din nordul arealului de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip". Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Haematopus ostralegus longipes".
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
de cuibărire spre cartierele de iernare din jurul Mării Mediterane și Africa. În pasaj pot fi văzute în stoluri zburând în formă de V, scoțând strigăte puternice "cliip" sau "bliip". Sunt descrise 4 subspecii. În România și Republica Moldova trăiește o singură subspecie - "Haematopus ostralegus longipes".
Scoicar () [Corola-website/Science/330120_a_331449]
-
de apă locuiește în lacurile și în apele slab curgătoare din Europa de Nord și Centrală, Africa de Nord și Asia de Nord. Între arahnologi au fost controverse cu privire la apartenența genului la familia Cybinidae sau Argyronetidae. În prezent este acceptată prima variantă, însă o subspecie - " japonica" ("Păianjen de apă japonez") este menționată în familia Argyronetidae, deoarece descoperitorul subspeciei, Hirotsugu Ono, a ales această familie. (2008): version 8.5. "American Museum of Natural History".
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
Centrală, Africa de Nord și Asia de Nord. Între arahnologi au fost controverse cu privire la apartenența genului la familia Cybinidae sau Argyronetidae. În prezent este acceptată prima variantă, însă o subspecie - " japonica" ("Păianjen de apă japonez") este menționată în familia Argyronetidae, deoarece descoperitorul subspeciei, Hirotsugu Ono, a ales această familie. (2008): version 8.5. "American Museum of Natural History".
Argyroneta aquatica () [Corola-website/Science/318576_a_319905]
-
litostratigrafică. Geologul , „părintele” stratigrafiei chineze, a reluat și dezvoltat conceptul sub numele de „serie Loping”. În fine, discipolii paleontologului chinez au definit lopingianul ca serie cronostratigrafică. Baza seriei (și a etajului wuchiapingian) este definită ca primul strat în care apare subspecia de conodonte "Clarkina postbitteri postbitteri". Limita superioară a seriei (și a etajului changhsingian) este definită de prima apariție a speciei de conodonte "Hindeodus parvus" și sfârșitul anomaliei negative a izotopului de carbon C, după vârful care corespunde extincției în masă
Lopingian () [Corola-website/Science/334420_a_335749]
-
vedere, acest tip local s-a dezvoltat din formule tipice de doină, împletite cu numeroase elemente muzicale orientale. O opinie asemănătoare are și etnomuzicologul Gheorghe Ciobanu (care a efectuat cercetări mai ales în localitatea Clejani), considerând aceste cântece ca o subspecie a doinei. Pe cealaltă parte, etnomuzicologul Speranța Rădulescu consideră „dragostea” ca fiind un gen liric care se situează între cântecul propriu-zis, doină și cântarea epică, fiind însă mai dinamic decât toate trei, cu un profil melodic distinct întâlnit numai în
Folclorul muzical din Vlașca-Teleorman () [Corola-website/Science/335373_a_336702]
-
radiația adaptativă poate fi prevăzută bazându-ne după habitatul întâlnit, iar introducerile experimentale în insulele lipsite de șopârle au demonstrat că evoluția Anolisului poate fi prevăzută. A fost clasificată de IUCN ca specie cu risc scăzut. Această specie cuprinde următoarele subspecii: Anolisul verde din sudul Statelor Unite ale Americii este o șopârlă mică, capabilă de mai multe lucruri: poate să prindă o muscă, să se lupte cu rivalii, să se adăpostească, să se împerecheze sau să depună ouă. Toate aceste activități sunt folositoare pentru
Anolisul verde () [Corola-website/Science/321967_a_323296]
-
aceleași alimente pe care le consumă adulții, totuși de multe ori părinții vâneaza mai multe păsari decât mamifere pentru pui. Acest lucru se datorează probabil faptului ca păsările sunt digerate mai ușor de către pui. Potrivit clasificărilor, se pot diferenția 5-6 subspecii de acvile aurii, care diferă în diferite aspecte sau comportament (de exemplu, caracter migratoriu sau sedentar): În Antichitate, acvila de munte era simbol de valoare și putere datorita forței ei, marimii și inaccesibilității cuibului său. În mitologia greacă și romană
Acvilă de munte () [Corola-website/Science/309458_a_310787]
-
Șopârla de nisip (Eremias argută) este o șopârla din subgenul "Ommateremias", familia lacertide ("Lacertidae") răspândită în regiunea aralo-caspică până la Munții Altai, iar în sud-vest înaintează până în Dobrogea. Este o specie politipică cu 6 subspecii: "Eremias argută argută" din vestul Kazahstanului, "Eremias argută deșerți" comună în tot sud-estul Rusiei, la est până la cursul inferior al Uralului, mai jos de 50° latitudine nordică, la sud până în Dagestan și Transcaucazia, în sud-estul României (Moldova și Dobrogea), sudul
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
uzbekistanica" în sudul Kazahstanului și vestul Uzbekistanului, "Eremias argută transcaucasica" în estul Transcaucaziei - Armenia (în jurul lacului Sevan), "Eremias argută darevskii" în vale lacului Issâk-Kul din Kârgâzstan, "Eremias argută potanini" în sud-estul Kazahstanului, vestul Chinei și Mongoliei. În România trăiește numai subspecia "Eremias argută deșerți", găsită mai ales pe dunele din Delta Dunării sau litorale (grindurile Letea, Caraorman, Sărăturile, limanurile Razelmului, punctul cel mai sudic fiind Mamaia); în sudul Moldovei apare izolat la Hanul Conachi. Este o șopârla mică, de 9—15
Șopârlă de nisip () [Corola-website/Science/334020_a_335349]
-
Tigrul bengalez ("Panthera tigris tigris") este subspecia de tigru cea mai cunoscută. Habitatul acestora se găsește pe subcontinentul indian, în special în regiunea Bengal, dar poate fi găsit și în nordul Indiei și Nepal. Tigrul bengalez este animalul național al Indiei și Bangladeshului. Tigrul bengalez este subspecia
Tigru bengalez () [Corola-website/Science/326853_a_328182]
-
subspecia de tigru cea mai cunoscută. Habitatul acestora se găsește pe subcontinentul indian, în special în regiunea Bengal, dar poate fi găsit și în nordul Indiei și Nepal. Tigrul bengalez este animalul național al Indiei și Bangladeshului. Tigrul bengalez este subspecia de tigru cu populația cea mai numeroasă, estimată la 1500-2000 de indivizi în India, 440 în Bangladesh, 120-230 în Nepal și aproximativ 80 în Bhutan. Din 2010, tigrul bengalez a fost clasificat ca specie pe cale de dispariție de către IUCN. Populația
Tigru bengalez () [Corola-website/Science/326853_a_328182]