637 matches
-
la o fântână scârțâia roata. Trecând șfară peste drum, pe nuci se lăsă un stol de grauri. Sclipea frunzișul. Cu ropot mărunțel, pe uliță trecură oile lui Procovanu. Simțind putoarea lor bâhlită, Neculai căscă un ochi buimac. Se scărpină holbat subsuoară și trase un râgâit. Apropiind traista cu piciorul, porni apoi agale pe sub gard. Oprită în dreptul unei porți, o ceată de oameni umpluse drumul. Rămași unii pe sub uluce, alții erau intrați într-o ogradă. Cocoțat pe o pereche de labe de
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și, sub cenușa timpului, prind cocleală. La șaisprezece ani
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pas de margine. „Julio e un campion!“, strigă Albinețu, apucînd amîndouă gălețile și azvîrlindu-le În sus În semn de triumf. „Trebuie purtat pe umeri!“, adăugă și, fără să-l mai Întrebe, cuprins de un entuziasm nemaipomenit, Îl luă de subsuori și-l așeză pe umerii lui, Îi strigă „Ține-te de gîtul meu!“ și Începu să coboare. Julius nu reușea să mai vadă nici măcar schela, i se părea că zboară și era gata să-i ceară: „Mai Încet, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
merita s-o vezi cît era de frumoasă și de saxonă cînd luă pachetul din mîinile Armindei, Îl puse pe un scaun și-i dădu banii fără să-i ceară restul, iar Arminda era nespus de rușinată și-i miroseau subsuorile din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie să mă schimb pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în urmă. Vezi? repetă ea, din memorie. Cicatricea operației mele de apendicită. O am de la unșpe ani. Nu e prea atrăgătoare, nu? El râse din nou. —Greșit prima oară. Greșit și acum, după atâția ani! Își frecă vârful nasului de subsuoara ei. Unele femei nu învață niciodată. Ea îl întoarse pe spate și se ridică, una dintre preotesele lui cenușii înaripate, cu gâtul întins. Altă specie amenințată, care avea nevoie de protecție. Se îndreptă deasupra lui, etalându-se. Când se liniștiră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
aplec peste gard și să privesc în jos. Văzută de atît de aproape, apa nu era argintie, ci de un albastru-gri și verde. În clipa în care m-am înclinat înapoi și tatăl meu a încercat să mă apuce de subsuori, un ascuțiș de alamă se ivi sclipind de sub bolta podului, urmat de un aproape la fel de suplu arc acoperit cu un material alb-argintiu. Pînă a ne dezmetici, pînza a fost urmată de un om, de doi, de trei pînă la opt
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
se coc și se mănîncă singure, iar rețeta constă în ură. Parcă sînt cufundat în această grădină de munte... Căci, deși abia vedea dormitorul, știa unde stăteau culcate maică-sa și soră-sa, și totuși se simțea îngropat pînă la subsuori într-un morman de pămînt și stînci. — Taci! Taci! țipă doamna Thaw. A doua zi dimineață, Thaw și maică-sa se întoarseră la Glasgow. Lui Ruth i se permisese să rămînă. în ziua aceea, au chemat o barcă la Kilnlochrua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un craniu și insigne cu svastică. O fată ca domnișoara Maheen, îmbrăcată în piele, se ținea de el în spate. Apoi vruum! - o săgeată strălucitoare și țepoasă țîșni dintr-o latură a mașinii lui Macfee și izbi corpul motociclistului pe la subsuoară. Roțile scrîșniră și mașina viră și trecu peste grup. Scena de-afară începu să se deruleze cu încetinitorul. încetul cu încetul, motocicliștii urlînd zdrobiți erau zvîrliți în aer sau cădeau și se agățau agonizînd de capota mașinii, pînă cînd alunecau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
tot timpul? Dacă aș urî peisajul rural, așa aș fi făcut, nu-i așa? — Ridică-te. — Nu. O să mă bați. Nu o să fac așa ceva. Ridică-te! Alexander se ridică, părînd îngrijorat. Lanark se duse în spatele lui și-l prinse de subsuori și cu o sforțare, îl ridică pe umerii lui. Clătinîndu-se ușor, o porni printr-o plantație de puieți de brad. Peste o clipă, Alexander zise: — Acum poți să mă lași jos. Lanark continuă să urce cu greutate panta. — Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
păgâne. (105) Dar acuma-mi stă pe gânduri - ce să facă el - foc nu e, Frații se trezească numai și capul o să-i răpue. S-a luat și el și merge supărat înspre pădure Cu un hârb plin de funingini, subsuoară c-o săcure, Să găsească v-un cărbune. Pe-un copac înnalt se suie, (110) Pe-ntinsori de codri negri aruncând privirea șue. În adâncă depărtare el văzu zare de foc, El coboară și pornește ca s-ajungă-n acel loc. Întâlnește
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu-și găsește. Lunca țipă, lunca zice: Taci, duducă, nu mai plânge, Or rochița te pre strânge, Or colanul nu te - ajunge. Dă rochița la bădița, Că bădița-i negustoriu Ș-a da-o la croitoriu Și-a lărgi-o subsuori Ș-a da mai multe parale Ș-o lărgi-o pîn-în poale Și-oi mai da un puișor Și i-a trage - un cercușor. 12 Frunză verde măr domnesc, Mă cutremur și gândesc Cu puica să mă - ntîlnesc, Două vorbe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
La umbrar de liliac Dragostele ce mai fac? Să sărută până zac... Iar în vale la isvor Se - ntîlnește dor cu dor Se sărută până mor. 103 Jos în valea cu isvoară, Drag cu drag se - ntîmpinară Se cuprind de subsuoară. Iar la limpede isvor Se - ntîlnește dor cu dor, Se sărută până mor. 104 Hai, murgule-n pas mai tare S-ajungem în sat cu soare Că ne - așteaptă puica-n cale - Să-i dau puicii de mâncare. 165 {EminescuOpVI
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am întristat Și cu groaz - am cuvîntat: - Rămâi, mamă, sănătoasă Că noi ne ducem de-a casă, Zici că n-ai fost bucuroasă Să ne vezi sara prin casă. Frunzuliță de negară S-o pornit mama pin țară Cu bocceaua subsuoară Să ne strângă grămăgioară, Să ne dee la o școală. Noi atunci om învăța carte Când o crește grîu-n casă Ș-a bate cu spicu-n masă, Și a crește orzu-n tindă Ș-a bate cu spicu-n grindă. 210 {EminescuOpVI 211
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
le fie de treabă, Sau și de lână Să le fie pe mână. 7. Să îmble iute din picioare, Să le fie vorbele schimbătoare 8. Să iee haine purtate Pe trup bine-așezate, Fără brăcinariu legate, Cămeșile fără chiotori Spintecate până subsuori. 9. Caii voștri cei buni să fie Alții părăsiți De voi să fie primiți, De voi lăudați, Prin târguri jucați. 10. Să nu fie de voi orașe și sate Neîmblate. Aceste învățături vă dau. Să vă fie numele Boo, Unde
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Bucățile de carton zburau prin aer în volte îndrăznețe, plonjau exact cu un plescăit ușor. Operația sugera aproape profesionalismul. În ochii doamnei Miga se aprinseră focuri albastre, simțeai instinctiv cartoforul înnăscut, pătimaș, exultând de pe acum, de la primul tur, vârât până la subsuori în voluptățile jocului. Ioniță Dragu juca prudent, cedând toate șansele Florencei, Șerbănică încerca să pară elegant, să spulbere orice idee de colaborare frauduloasă cu nevastă-sa. Melania Lupu plăti sec. Florence își arătă cărțile, un brelan de șeptari. ― Ești mai
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta, fetițo! Nu cunosc pe nimeni care să aibă un drept mai mare. Ai luptat pentru ea și trebuie s-o câștigi. Vei mângâia din nou grumazul acela alb, plin de viață." Mâinile îi tremurau ușor și le ascunse la subsuori. " Ești nepermis de emoționată, draga mea, acum când totul depinde numai de lu-ci-di-ta-tea ta. In fond, nu-ți cer mare lucru. Să te stăpânești și... da, să fii pe fază, cum spun băieții aceia din pivniță." Luă o bomboană uitîndu-se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi venit. E vina mea... Melania Lupu prăbușită în fotoliu privea printre gene. Nările palide, lipite, păreau de ceară. Semăna cu o moartă. O bucată de ciment se desprinse brusc și căzu în partea cealaltă. Inginerul își vîrî brațul până la subsuoară, apoi se lăsă pe spate și începu să lovească cu picioarele lărgind spărtura. Apucă umerii cârnului. Trupul țeapăn era greu, îi aluneca din mână. Trecu dincolo trăgând din toate puterile. Dascălu căzu ca o bucată de lemn pe pardoseala rece
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ciudat. Manevre tainice, precipitate. Deschise cuptorul unui aragaz băgând mâna în oala încă fierbinte. Degetele alunecară în sosul gras dibuind o bucată de carne. " Aha, tocană... Nenorocita gătește bine. Normal, vrea să se mărite..." Intră cu brațul mai adânc până la subsuoară: "Un șnițel nu se cunoaște. Puse totul într-o farfurie și trecu indiferent pe lângă aragazul lui Panaitescu: "Asta mănâncă parizer la jurnal..." Ridică un capac: "Vîlcu! Iepure cu ciuperci. Chestii fine! Șnapanul e plin de bani..." Înghiți la repezeală câteva
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
suficiente. Există oameni din ăștia... Iubesc strada, forfota, locurile publice. Pereții îi apasă. Mă rog, așa cred... Au fost amândoi niște originali. ― Originali, repetă Cristescu scuturând țigara, probabil vă gândiți și la alte aspecte? Grigore Popa își ascunse pumnii la subsuori încetînd balansul. ― Îngrozitor de frig... N-am întîlnit încă un cuplu care să le semene. Ea e dactilografă. N-a vrut să se angajeze niciodată. Lucrează acasă pentru diverși particulari, de dimineață până seara, uneori, dar ideea de a-și lua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
orașul nostru chiar și de cei care erau indiferenți în materie de religie. I-a așteptat. Bătrânul Michel avea ochii strălucitori și respirația șuierătoare. Nu se simțise bine și vrusese să iasă la aer. Dar dureri ascuțite la gât, la subsuori și vintre îl siliseră să se întoarcă și să ceară ajutorul părintelui Paneloux. \ Sunt niște umflături, zise el. Am făcut probabil un efort. Scoțând brațul prin portiera mașinii, doctorul își plimbă degetul la baza gâtului pe care Michel îl întindea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
fapt de reținut: la capătul unei săptămâni, el i-a mărturisit doctorului că, pentru întâia oară, în noaptea precedentă, se îmbătase. Ieșind din bar avusese deodată impresia că ganglionii lui se îngroșaseră și că brațele i se mișcau greu la subsuori. Se gândise că l-a lovit ciuma. Și singura reacție pe care a avut-o atunci, și despre care a convenit cu Rieux că nu era la locul ei, a fost să alerge spre partea de sus a orașului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
impuls crescând în ea - dorința de-a se micșora, de-a dispărea de sub ochii lor. Aproape goală dinaintea lor, orbită, nu se simțise niciodată mai neputincioasă. Mâinile se puseră din nou pe treabă, atingând-o peste tot, cercetându-i spatele, subsuorile, părul. Tot nimic. Vocea se auzi din nou. —OK. Sutienul îi căzu primul, nu sfâșiat, ci desfăcut ușor, o parodiere a atingerii unui iubit, care îi întoarse lui Maggie stomacul pe dos. Odată scos, putu auzi pe cineva rupând materialul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
machiau și nu purtau accesorii. Se mișcau În trupuri defeminizate, desexualizate. Și de fiecare dată când soțiile chicoteau În acea manieră supărător de feminină a lor, profesionistele Își crispau degetele pe poșetele mici de piele pe care le purtau la subsuoară, de parcă acestea ar fi conținut cine știe ce informație ultrasecretă și ele și-ar fi dat cuvântul de onoare să o apere cu orice preț. Spre deosebire de ele, soțiile veneau la aceste recepții la care erau invitate purtând rochii de seară din satin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
e! A fost ridicat cu ajutorul unui scripete. Dumneavoastră ați legat o bucată de sfoară în jurul unei crengi, sus de tot, la care i-ați făcut un laț. Prin laț, ați trecut frângia cu care l-ați legat pe Boria de subsuoară și care, la rândul ei, a fost trecută prin scripetele cu greutăți fixat de unul din ceilalți copaci. Pe moment Boria era încă în viață, deși nu mai avea mult de trăit datorită votcii otrăvite pe care i-ați servit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]