637 matches
-
de la școală. Servitoarea suna gongul, după obiceiul preluat de tata pe când era inspector la COOK. Cine întârzia la masă primea mâncarea la cameră. Tata apărea întotdeauna ultimul, cu nelipsita butelie de vin (adusă lui de valetul Josef din pivniță) la subsuoară. Mama și noi așteptam în picioare, fiecare în dreptul scaunului său. Tata indica cu arătătorul pe cel ce avea să rostească „Tatăl Nostru“. Apoi ne poftea să ne așezăm. Din acea clipă, mama intra în atribuțiile ei. Sufrageria era o încăpere
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
l-a numit pe ucigaș „Dr. Frankenstein“. Inspectorul Preston Exley conduce ancheta. El consideră că porecla de Frankenstein este potrivită: asupra tuturor celor cinci victime sînt găsite fragmente de racordaj de la rachetele de tenis, iar a treia victimă avea la subsuori găuri de ac mare. Exley trage concluzia că monstrul reconstruiește copiii cu ață și cu un cuțit. Începe să cerceteze lumea deviaților, a maniacilor și a nebunilor ieșiți de la zdup cu eliberare condiționată. Se Întreabă de unde o să-și procure criminalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Julius ațintită asupra ei, o privea Înspăimîntat, atunci Își retrase mînuțele crispate de pe clapele pianului și dădu fuga să se așeze alături de el. — PÎnă cînd mă Întorc sper că o să te saturi să te joci În caleașcă, Îi spuse, gîdilindu-l subsuoară ca să-l facă să zîmbească, implorîndu-l din ochi să zîmbească puțin. Atmosfera din salonul cu pian era nespus de tristă. Aprinseseră o singură lampă, cea care lumina jilțul În care stătea Susan. Cinthia, Julius, Santiaguito și Bobby, Îmbrăcați foarte elegant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
un pas de margine. „Julio e un campion!“, strigă Albinețu, apucînd amîndouă gălețile și azvîrlindu-le În sus În semn de triumf. „Trebuie purtat pe umeri!“, adăugă și, fără să-l mai Întrebe, cuprins de un entuziasm nemaipomenit, Îl luă de subsuori și-l așeză pe umerii lui, Îi strigă „Ține-te de gîtul meu!“ și Începu să coboare. Julius nu reușea să mai vadă nici măcar schela, i se părea că zboară și era gata să-i ceară: „Mai Încet, te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
merita s-o vezi cît era de frumoasă și de saxonă cînd luă pachetul din mîinile Armindei, Îl puse pe un scaun și-i dădu banii fără să-i ceară restul, iar Arminda era nespus de rușinată și-i miroseau subsuorile din pricina transpirației. Și tot așa pînă cînd scena Începu să semene prea mult cu o călătorie a reginei În coloniile imperiului său și nu mai avea nimic de spus și păhărelul de Jerez aștepta strălucitor, trebuie să mă schimb pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se repezi să-i scoată blana. Tânărul se uită pieziș la prinț. — Gavrila Ardalionovici, începu valetul confidențial și aproape familiar, dumnealui zice că e prințul Mâșkin, rudă cu doamna, a venit cu trenul din străinătate și cu o bocceluță la subsuoară, numai că... Mai mult prințul nu auzi, pentru că valetul continuă în șoaptă. Gavrila Ardalionovici asculta atent și îl privea pe prinț cu mare curiozitate. În sfârșit, încetă să mai asculte și se apropie nerăbdător de el. — Sunteți prințul Mâșkin? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
Se apropie de ea întunecat la chip. Agrippina îi întinde obrazul, cum face în fiecare dimineață. În timp ce o sărută, simte mușcătura șarpelui răutății. Îi șoptește la ureche, în timp ce încearcă să și imprime pe față o expresie tandră: — Ți se simte subsuoara. Trăsăturile femeii se crispează. Pleacă supusă capul și așteaptă ca el s-o ia înainte. Și rade-ți perii ăia zbârliți și negricioși de pe picioare, ar mai vrea să-i spună Germanicus, dar se stăpânește. N-are rost să se
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de caboclos emiteau, dimpotrivă, țipete stridente de războinici - hiahou! - iar cambonos Își dădeau osteneala să-i sprijine pe cei care nu puteau stăpâni violența harului. Tobele băteau, pontos-urile se ridicau În aerul gros de fum. O țineam pe Amparo de subsuoară și la un moment dat am simțit că mâinile Îi transpirau, trupul Îi tremura, buzele erau pe jumătate deschise. „Nu mă simt bine”, zise, „aș vrea să ies”. Agliè Își dădu seama de incident și mă ajută s-o conduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
-se, luaseră forma maxilarului și a gîtului. Se Încruntă și le vîrÎ după ureche. Helen se mișcă din nou, apoi Își găsi o poziție aproape confortabilă și se liniști, bucurîndu-se În sfîrșit de unda plăcută care i se strecura la subsuoară și În vintre, În toate despicăturile și alveolele cărnii ei. Întinse mîinile pe suprafața apei, Încercîndu-i rezistența și pipăindu-i membrana. Ia uită-te la picioarele noastre Încolăcite, spuse ea moale. Ea și Julia vorbeau Întotdeauna Încet cînd făceau baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Îi sesiză accentul, totuși, Își schimbă atitudinea. Îi Întinse punga, spunînd: — Poftiți, doamnă. Probabil că se strîmbase Într-un fel pe la spatele ei, În timp ce ieșea, pentru că ceilalți clienți izbucniră În rîs. Și cu asta se obișnuise. Își puse punga la subsuoară și-și vîrÎ mîinile În buzunarele pantalonilor. Cel mai bine era să-i dai Înainte, să sfidezi, să-ți dai capul pe spate, să mergi fudul și să-ți joci „rolul“. Uneori era obositor, mai ales cînd nu aveai energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ca de copil. În tot acest timp era conștient că domnul Mundy Îl așteaptă răbdător În camera de alături; și-l imagină cum stă Întins, nemișcat și drept, cu capul proptit de pernele din puf, cu păturile trase pînă la subsuori, cu mîinile corect Împreunate, dar gata să bată ușor locul de lîngă el, invitîndu-l, cînd Duncan o să intre... Nu era mare lucru. Mai nimic. Duncan se mai gîndi la alte lucruri. Deasupra patului domnului Mundy era o poză: o scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
la chiuveta mică. Descoperi că nu era apă caldă: robinetul se Învîrti de mai multe ori În mîna ei. I se făcu frig și aruncă puțină apă pe față, apoi Își ridică brațele, se sprijini de perete și-și clăti subsuorile, apa alunecîndu-i pînă la brîu, făcînd-o să tremure și udînd covorul. Prosopul era alb-gălbui și destul de subțire, ca un șervet de copil. Săpunul avea straturi cenușii În el. Dar Își adusese pudră de talc și Își tamponă cu parfum, dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
din Încăpere, o deprimă. Își dădu seama cît de sătulă era să trăiască laolaltă cu femeile! CÎtă greață Îi făcea apropierea atîtor fete! A pudrei! A parfumurilor! A urmelor de ruj de pe buza ceștilor și a vîrfurilor de creion! A subsuorilor și picioarelor rase! A flacoanelor cu vergonal și cutiilor cu aspirină! Asta o făcu să se gîndească la aspirina din poșeta ei, iar mintea Îi zbură spre cartea poștală a lui Reggie. Și-l imagină pe Reggie scriind-o, punînd-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Tunica maiorului trece prin raza de vedere a aparatului chiar în momentul în care fotograful uluit e gata să-l declanșeze, piciorul îi alunecă de pe scaun și cade, vărsându-și pulberea de magneziu pe achkan. Senzația de răcoare în zona subsuorilor este exact stimulul de care are nevoie maiorului pentru a-și termina treaba și culminează cu un urlet care-ți îngheață sângele în vine. Pe când creierul său este inundat de hormonii treziți din beție, începe să privească situația cu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
băț care le croiește o cale de trecere spre vamă. Albii ezită și clipesc des în lumina soarelui, în timp ce femeile din piață pretind că nu-i văd, mulțumindu-se în secret să observe cercurile de transpirație care se întind la subsuoara cămășilor lor curate, felul în care se uită în jur nervoși, de parcă ar vrea să evite orice privire. Jonathan se uită la Africa cu o privire cercetătoare, neliniștit. Vizorul căștii de soare îi taie din perspectivă. De-a lungul cheiului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Răspunse prin o ridicare de umeri și se lungi pe pat, obosit. Se odihni vreo zece minute, apoi începu să măsoare cu pașii odăița în lung și-n lat... Așa îl găsi pretorul, care veni, cu o servietă umflată la subsuoară, ordonând plutonierului să închidă ușa și să rămâie înlăuntru. ― Apărătorul d-tale, zise pretorul rece, grav, punând servieta pe masă, ne-a comunicat că mai ai de făcut niște declarații de mare importanță, care ar putea să modifice radical convingerea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Poate că afară îl așteaptă Ilona și Klapka și preotul Bote-anu. Dar, în vreme ce-și depănă nădejdile strălucitoare, ușa se deschise iar, și în prag se arătă preotul Constantin Boteanu, înalt, slăbuț, cu patrafirul pe piept, cu o carte subsuoară, cu crucea în mână. O clipă se uită blând, nedumerit, apoi intră, închise ușa și merse drept la Apostol, murmurând cu glas cântat, pătrunzător: ― În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
umplu deodată de un hohot de râs înăbușit, lipsit de orice grijă. Profiți de starea în care mă aflu, se plânge el cu plăcere, apoi deschide ochii, iar eu respir cu dificultate deasupra lui, îmi culc amețită capul în culcușul subsuorii lui. Nu mai puteai aștepta până mă trezeam, continuă el, atât de tare te-a înfierbântat vinul, încât te-ai năpustit asupra mea în timp ce dormeam, atât de înfometată erai, unde a zăcut foamea aceasta de-a lungul atâtor ani? Eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
Iată-l și pe cerșetorul cu mișcări rutinate, explorând expert un coș de gunoi și calculându-și cât i-ar mai trebui pentru una mică. În fine, e rândul omului de afaceri îmbrăcat la patru ace, cu umbrela și ziarul subsuoară, așezat la o masă dincolo de geam și aruncându-mi, scurt, o privire de connaisseur. Vreau să spun că nu trebuie să faci cine știe ce excursii inițiatice, explorări aventuroase pentru a vedea lumea în rotirea și fojgăiala ei minunată. E suficient să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
serbare... sau ce o mai fi fost aceea, în fosta librărie Eminescu, deci în centrul Iașului, la înghesuială, m-a cățărat pe un picior de-al ei, să văd mai bine... țin minte fierbințeala coapsei... și cum mă ținea de subsuori, sus, deasupra capului buclat, să zăresc totul... Dar mutându-ne pe Dobrogeanu Gherea, cam în dreptul Teatrului Național, din clasa a șasea nu am mai văzut-o. Am întâlnit-o în oraș întâmplător. Am fost amândoi fericiți. Spre seară am condus
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2210_a_3535]
-
nu, chiar mi-ați face plăcere amândoi, aș fi fericită... O să vă primesc în capoțel! Cu dulceață! Hahaha! Da, veniți împreună, hahaha... zici că e cu cinci ani mai mare ca tine? Și a dispărut după colțul coridorului, cu catalogul subsuoară. Recreația continua nesfârșită... Pe vărul meu l-am convins destul de ușor, descriindu-i profa și obiceiurile ei... Devenise agitat, vroia să nu scăpăm cumva ocazia. Să nu se răzgândească! Noaptea nu puteam dormi, plănuiam în șoaptă fel de fel posibilități
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2208_a_3533]
-
se întâlnească Metodiu și Iovănuț. Episodul 74 VISTIERNICUL XIMACHI Să tot fi fost ceasurile 4 după-amiaza când cei doi călugări ajunseseră în fața porților Curții domnești. Sus, pe parapetul zidului de la intrare, armașul Curții, preacinstitul Abăluță, se plimba moțăind cu buzduganul subsuoară. Când ajungea la capătul parapetului, Abăluță se îndrepta de spate, făcea mâinile pâlnie și striga: „Sunt ceasurile 4 și totul e biiine!”. — Preacinstite armaș! - strigă și Metodiu din umbra porții. Abăluță aplecă o ureche, își mută buzduganul în dreapta și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
În postul pe care-l ocupă... să mai dispară și el. I-am răspuns imediat cu un zîmbet, cu un aer de complicitate : — Pentru unul cu mașină, orașul pare după colț. — Ce ? TÎnărul Își Încrucișă brațele și-și prinse mîinile subsuoară, clătinîndu-se pe cînd vorbea. De cum s-a terminat cu locuințele temporare ale muncitorilor din circumscripția numărul doi, gata și orașul! Treceți pe lîngă rîu la Întoarcere și-o să vedeți. De partea cealaltă a rîului există deja hoteluri și restaurante. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cu adevărat. A cunoscut-o la o mișcare studențească Într-o iarnă și toate au mers bine o vreme. Spre vară i-a spus să se opereze sau să urmeze un tratament, că miroase ca urina de pisică. — Mirosea la subsuoară ? — A Început să meargă la spital și cînd a ajuns pe la jumătatea tratamentului, s-a hotărît să rupă relațiile cu ea. Femeile i-au devenit din nou nesuferite și eu am Început să Însemn tot mai mult. Eram singura femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
Întorcîndu-se. Am coborît În liniște din pat și-am rămas la marginea lui, cu piciorul stîng pe dușumea. LÎsîndu-mă cu toată greutatea pe el, am părăsit patul. Am făcut un pas, am Întins ambele mîini și am gîndilat-o tare la subsuoară. Țipă scurt, se zvîrcoli și Încercă să scape... dar n-a luat-o nici spre ușă, nici spre fereastră, ci direct spre mine. Ne-am izbit unul de altul și ne-am rostogolit pe pat. Pistruii ușor cafenii Îmi zîmbeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]