30,037 matches
-
care o are societatea noastră actuală față de oamenii săi de seamă, dl Vasile Dan ne semnalează două cazuri cît se poate de elocvente. Tiberiu Olah, socotit cel mai mare compozitor român după G. Enescu, a murit după un deceniu de "suferință îngrozitoare", "abandonat de toți (în afara surorii sale)", "cu o pensie de mizerie, neavînd bani nici de medicamente". Iar remarcabilul interpret și compozitor Emanoil Elenescu, cadru universitar la Conservatorul bucureștean, ca și Olah, și-a sfîrșit zilele "nu oricum", ci "de
Poetul în cetate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12830_a_14155]
-
din firele poveștii (imposibil de povestit pe scurt, ea fiind superîncîlcită, în stilul inimitabil al lui Almodovar), e un colegiu religios al anilor "60; aici, ca într-o retortă, cineastul (cu un ochi pur și amoral) amestecă dragostea, pasiunea, perversiunea, suferința, gelozia, abuzul sexual asupra unui minor, traume care vor condiționa destine, inclusiv destinul unui viitor regizor de film. Personajele își schimbă, în film (și într-un "film în film"), epocile, biografiile, sexele. Totul " cu o naturalețe absolută, aceeași naturalețe cu
Splendoarea și mizeria Rivierei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/12837_a_14162]
-
se încuibează în inimă, îl stăpânește și, în cele din urmă, îl aruncă în ocna morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
morții". Lectura morală a ficțiunii Povestirea sau romanul nu vor depune mărturie despre măcelul fizic, despre "zdrobirea trupurilor", ci despre "strivirea sufletelor", mai exact despre "suferințele sufletești șcareț rod îndelung temelia vieții". Explicitarea orientează foarte bine lectura, în sensul unei suferințe morale, deci al unei drame psihologice profund semnificative pentru un timp tragic. Calvarul lui Liviu Rebreanu a fost sortit, fără abatere, unei lecturi biografice a confesiunii, prin care Remus Lunceanu ar fi identic cu autorul. Propun acum o lectură independentă
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (I) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12854_a_14179]
-
era epuizat, nervii și trupul lui aveau nevoie de odihnă. La ce te puteai aștepta de la poeți, fie ei și muncitori? Erau alți monștri de egoism, orbi și surzi la soarta celor de lîngă ei, fascinați, asemenea lui Narcis, de suferințele pe care și le inventau ca să aibă ce cînta în versurile lor. Poate ar trebui să iei în considerație, Andaluzo, necesitatea ca în viitoarea Uniune Muncitoare să fie interziși nu numai banii, dar și poeții, așa cum ceruse Platon în Republica
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
în versurile lor. Poate ar trebui să iei în considerație, Andaluzo, necesitatea ca în viitoarea Uniune Muncitoare să fie interziși nu numai banii, dar și poeții, așa cum ceruse Platon în Republica lui. Culmea era că din primele zile în Marsilia suferințele fizice reapărură. Mai ales colita. Îndată ce băga ceva în gură, stomacul i se umfla și crampele o făceau să se încovoaie de durere. Hotărîtă să nu se lase învinsă, își continuă vizitele și reuniunile, alegînd să nu mai pună în
Mario Vargas Llosa - Paradisul de după colț by Mariana Sipoș () [Corola-journal/Journalistic/12840_a_14165]
-
acest fapt cu vederea și se despart, fără consecințe tragice. Epifania la care mă refeream anterior e resimțită de J.R. într-o biserică și e remarcabil dramatizată; camera se concentrează într-un ritm frenetic pe detalii (din sculpturi) care arată suferința fizică. Protagonistul se rănește sărutând un crucifix, iar sângele de pe buzele lui sugerează o temporară transformare în martir. Probabil, în sinea sa, se vede ca un martir minor al crezului romano-catolic, care, pentru el, susține această aspirație la puritatea trupească
Scorsese îți bate la ușă by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12266_a_13591]
-
atât de vagă, unicul ingredient obligatoriu fiind suspansul, încât e imposibil să vezi un thriller în stare pură. Mereu trebuie să existe implicații politice, sociale sau psihanalitice, genul fiind de altfel asociat cu masochismul: spectatorul se identifică cu eroul în pofida suferințelor îndurate de acesta până la victoria finală. Iar pe piața românească se găsesc thrillere cu război (Cuba), cu spioni (Scorpio), politice (Candidatul altora) sau polițiste (Identități furate). Ce se întâmplă atunci când regizorul a ceea ce ar fi trebuit să fie un thriller
Degenerarea thriller-ului by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12289_a_13614]
-
eliberarea individului (spirit jiva) de corp (materie prakrti) prin dizolvarea tuturor condiționărilor cu efect negativ dar și pozitiv asupra omului. Eliberarea se produce prin practicarea asiduă (abhyasa) a unor tehnici de autoobservare și dizolvare a conflictelor. Pornind de la principiul că suferința umană e generată de modificări mentale, yoga impune un sistem de oprire a acestora. Sistemul este foarte dur și nu se poate practica decât cu o motivație bine conturată. De la adoptarea unor reguli stricte de viață (yamas și nyamas) atât
Yoga - de la suferință la libertate. In: Editura Destine Literare by Dan Vulpe () [Corola-journal/Journalistic/75_a_301]
-
lumea numind-o, au o înțepenire mortuară: " Die Leiche (cadavrul) ne e decît - și asta parcă se și aude în felul cum sună cuvîntul - der Leib (corpul, corpul viu), dar consumat pînă la capăt, epuizat prin Leid și leiden (prin suferință). Trecînd la forma neanimată (die Leiche), corpul (der Leib) își schimbă deodată genul, ca și cum ar trece de la masculinul viguros, de dinainte, la femininul cel mai lipsit de puteri, cel mai lipsit de orice vlagă. Ca sonoritate pură, to like pare
Camera păpușilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12276_a_13601]
-
stiluri, teme, tonalități și construcții narative. Puterea de absorbție a realului e simțitor mai mare decât capacitatea de fabulație și speculație epică. Dezvoltările imaginarului și îndrăznelile fantasticului nu au un debușeu semnificativ. Creația de personaje memorabile e și ea în suferință. Dar problematizarea existenței (limitele și perpetuarea vieții împotriva vicisitudinilor istoriei în Povara bunătății noastre de Ion Druță, confruntarea cu moartea în Zbor frânt de Vladimir Beșleagă, sentimentul trecerii ireversibile a timpului în Disc de George Meniuc) atinge uneori tensiuni demne
Ieșirea în larg a romanului basarabean (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12353_a_13678]
-
lui aprilie 1962, primesc un telefon din partea fratelui său Șerban. Mă ruga, în numele întregii familii - explicându-mi că nu o putea face chiar soția artistului, pentru că își fracturase un picior - să-l vizitez pe "dragul nostru Țucu" pe patul de suferință și să încerc a-l convinge să-și semneze tablourile pictate în ultimii cincisprezece ani. Erau câteva sute, și ani de-a rândul familia încercase zadarnic să-l hotărască să-și pună iscălitura pe ele. Acum, când evoluția fatală a
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
concepția lui picturală, deși ca artist constituia îndeobște un admirabil exemplu. Dacă este să dau crezare celor declarate mie de Șerban Țuculescu, fratele său Ion i-ar fi dictat în ultimul an al vieții și mai ales pe patul de suferință, un șir de texte dezvoltate, soldate printr-un număr de manuscrise aflate în posesia sa. Cum însă - din 1962 și până astăzi - nu am avut niciodată dovezi că asemenea manuscrise ar fi existat (normal ar fi fost ca în decursul
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
informațiile pe care mi le-a oferit Șerban ceea ce mi s-a părut esențial. în totalitatea lor colectivă ele constituie un testimoniu care îmi îngăduie să reconstitui preocupările și zbaterile universului mental al lui Ion }uculescu, în lunga perioadă de suferință și speranță neîmplinită care i-a precedat decesul. Ceea ce par a fi simple înșiruiri sunt de fapt un mesaj transmis posterității.
Un proces de conștiință – Țuculescu pe patul de suferință by George Radu Bogdan () [Corola-journal/Journalistic/12339_a_13664]
-
idile studențești în Bucureștiul anilor '50; naratorul îndrăgostit de studenta P. de la matematică, membră ca și el a unei echipe de dansuri, se trezește brusc abandonat de iubită. Așadar, ruptura ce va fi comunicată partenerului în plic, stă la baza suferinței sfâșietoare de-atunci (blocaj afectiv, dispreț de sine, introspecție depresivă) și a întoarcerii recuperatoare de-acum, amândouă în cheia investigației psihologice, a interogației nesfârșite. Alternanța planurilor temporale - îndrăgostirea - ruptura - mărturisirea - alungă oarecum monotonia tăierii firului în patru, având totodată grijă
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
meditație, convertită când și când în... versuri. între variile motive ale iubitei de a declanșa ruptura, cel mai credibil ar fi reflexul de apărare al partenerei în contra discursului amoros, mult prea teoretic, al îndrăgostitului "care iubește mai mult iubirea - și suferința din iubire - ca prilej de intensificare a trăirii". Interesat de raporturile dintre amintire și uitare, naratorul are meritul de a fi smuls uitării filmul propriei educații sentimentale, developând ecourile extreme ale unei iubiri refuzate, făcând din ea o elegie pură
Flagran de sinceritate by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/12349_a_13674]
-
privilegiații straturilor sociale superioare, care i-a produs atâtea necazuri mai apoi. Neputându-i supune, ar fi trebuit să se plieze el însuși pe tabieturile lor aristocrate, pe care le disprețuia nu o dată, socotindu-le inferioare, artificiale și respingătoare. Dar suferințele de acest fel - va recunoaște cu franchețe - nu se datorau numai colegilor,ci și propriilor scăderi: înclinația spre poză, blazarea, infatuarea și estetismul primejdios, toate roade ale prisosului de imaginație și ale atmosferei de acasă. Asemenea însușiri s-au manifestat
Centenar Witold Gombrowicz – "Un nebun răzvrătit" by Stan Velea () [Corola-journal/Journalistic/12363_a_13688]
-
ca vătămător pentru alții. Cea mai mare durere a altora contează întotdeauna mai puțin decît plăcerea mea". Pus într-o astfel de perspectivă, Erosul ni se înfățișează ca un cîmp de manifestare a orgoliului, derivație culturală a egoismului, care explică suferința într-un mod mai verosimil decît lezarea afectului "generos", decît ceea ce am putea numi cu o sintagmă idealizatoare, criza dorinței de "dăruire". Iar orgoliul necruțător nu e decît o poartă deschisă spre cruzime. "Inteligența" iubirii apare astfel ca o mască
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
Vasilescu și George Demetru Ladima, creatorul lor a încastrat frînturi vitale din propria-i trăire, din propria-i substanță biografică, pătimirea Erosului atribuit altora reverberînd o complexă experiență personală, "ca o boală lungă, cu remiteri trecătoare, cu anumite voluptăți în suferință, cu o adîncire în sine și cu o iluminare a lumii interioare nebănuită pînă atunci", spre a relua cuvintele romancierului. însă conștiința ultramobilizată, controlul exercitat de "omul inteligent", adversar implacabil al misterului afectiv și, pe filiera acestuia, a misterului ontologic
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
afectiv și, pe filiera acestuia, a misterului ontologic, n-a putut săvîrși imposibilul. Deoarece luciditatea care, după cum spunea Camus, reprezintă "lucrul din lume cel mai greu de menținut", nu e un mijloc de mîntuitoare transfigurare a trăirilor, nici un panaceu al suferințelor, ci doar un observator neutru și un transcriptor, un grefier conștiincios al vieții a cărei natură, singur, n-o poate surprinde totdeauna pînă-n profunzimi, pe care n-o poate scuti de "ravagiile de ordin lăuntric".
Erosul lui Camil Petrescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12399_a_13724]
-
să-i mai spunem, părăsește orice context, își pierde orice memorie, își abolește orice funcțiune episodică, se desubstanțializează pînă la limita arhetipului și devine, prin solitudine și prin monumentalitate, o axă a lumii, o realitate unică și desăvîrșită. III. Clasicitatea suferinței Sever pînă la austeritate, economisindu-și bacovian gesturile și mijloacele expresive, Ion Lucian Murnu reprezintă punctul de convergență al unei triple sugestii: mesajul umanist al spiritului grec, ideea creștină a asumării suferinței ca treaptă spre desăvîrșirea spirituală și opoziția tacită
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
lumii, o realitate unică și desăvîrșită. III. Clasicitatea suferinței Sever pînă la austeritate, economisindu-și bacovian gesturile și mijloacele expresive, Ion Lucian Murnu reprezintă punctul de convergență al unei triple sugestii: mesajul umanist al spiritului grec, ideea creștină a asumării suferinței ca treaptă spre desăvîrșirea spirituală și opoziția tacită, împinsă pînă la nesupunere, în fața unei istorii agresive și redundante. Acest tip de angajare determină și o anumită stilistică lăuntrică, dar și un mod explicit de abordare formală, iar viziunea bizantină pare
Despre unitate și treime by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/12388_a_13713]
-
frămîntă. Pe cel care este de partea autorelui. Pe cel ce nu, îl irită, îl stuchește, îl sucește și-l răsucește, pînă amețește. De ciudă că observă ce se crede că nimeni nu poate vedea: prostia, nimicnicia, hoția, minciuna, trădarea, suferința, umilința, reaua-credință, amoralitatea. Precum și veșnicul mișto de noi, mișto de gang, ieftin, vulgar, născocit din neputințe. În cîteva fraze, se tranșează lumi, ape, se alege bobul de neghină, se strînge dezamăgirea în suflet și el se smochinește, se usucă și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
pe masa salonului, acoperită de un cearceaf ca un cadavru într-o sală de disecție. Va trăi printre oameni, se va căsători cu Golaud, se va îndrăgosti de fratele mai tînăr al acestuia, Pelléas, iar la sfârșit, după o scurtă suferință, se va întoarce la punctul de plecare, deci pe masă - sugerând astfel posibilitatea unor eterne reîntoarceri, mitul clasic al tragediei ce se repetă din generație în generație. Ideea regizorului de a reprezenta decorația scenelor succesive (din interiorul castelului și din
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
mai bine, mai adânc scăderi pe care invitatul nu-și mai pierde vremea să le pomenească și reușite pe care le numește și deoarece i se datorează în exclusivitate, anume în zone ce se află în zilele noastre în acută suferință. Pe scurt, părțile bune ale părților rele și părțile rele ale celor bune simetric dispuse, dialectic compuse, misterios difuze se leagă atât de strâns între ele, încât a încerca să le separi surpă o unitate sacră, de genul noapte-zi, yang-ying
Partea cea bună a părți rele by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12418_a_13743]