2,316 matches
-
adăugate la substantivul care denumește obiectul posedat. Exemple: Pronume posesive: În maghiară, categoria persoanei poate fi purtată și de unele așa-numite „postpoziții”, care au funcția prepozițiilor din alte limbi, dat fiind că acelor postpoziții li se pot adăuga tot sufixele personale posesive. Astfel, de exemplu, se spune "az iskola után" „după școală” și "utánam „după mine”, "utánad „după tine” etc.
Persoană (gramatică) () [Corola-website/Science/317546_a_318875]
-
publicații în special pe internet tipărirea sau imprimarea este procesul reproducerii imaginilor și a textului de obicei pe hârtie cu ajutorul unei mașini de tipărit compozitorii sunt chemați să scrie lucrări angajate partinice și revoluționare față de un profesor avocat doctor acest sufix se înlocuiește cu -sensei lancastrienii de pe flancul stâng au fost astfel depășiți numeric în această parte a câmpului de luptă începând dezastrul lancastrian demografii și istoricii cercetînd aceste tendințe au ajuns uni la concluzia că unii părinți prefera mai mult
colectie de fraze din wikipedia in limba romana [Corola-website/Science/92305_a_92800]
-
potrivite de lingviști pentru cercetarea originii numelui. Cea mai cunoscută versiune rusă a fost "Mindovg", care poate fi destul de ușor de reconstruit ca "Mindaugas" sau "Mindaugis". În 1909, lingvistul lituanian Kazimieras Buga a publicat o lucrare de cercetare care susținea sufixul „-"as"”, care a fost în mare parte acceptată. Mindaugas este un nume arhaic bisilabic lituanian, folosit înainte de creștinarea Lituaniei, și este formată din două componente: "min" și "daug". Etimologia poate fi găsită de la „daug menąs” (înțelepciune mare) sau „daugio minimas
Mindaugas () [Corola-website/Science/318525_a_319854]
-
schemă de atribuire a unor nume și simboluri temporare. Denumirile temporare sunt derivate sistematic din numerele atomice ale elementelor respective. Fiecare cifră este transpusă într-un „radical numeric” conform tabelei alăturate, apoi radicalii sunt concatenați și numele este completat cu sufixul latin "ium". În traducere românească sufixul devine "iu". Radicalii sunt unii latini, alții grecești, aceasta pentru a evita ca doi radicali să înceapă cu aceeași literă. Două reguli adiționale evită apariția unor litere duble sau triple prin concatenare. Simbolul sistematic
Denumiri sistematice pentru elemente chimice () [Corola-website/Science/317811_a_319140]
-
și simboluri temporare. Denumirile temporare sunt derivate sistematic din numerele atomice ale elementelor respective. Fiecare cifră este transpusă într-un „radical numeric” conform tabelei alăturate, apoi radicalii sunt concatenați și numele este completat cu sufixul latin "ium". În traducere românească sufixul devine "iu". Radicalii sunt unii latini, alții grecești, aceasta pentru a evita ca doi radicali să înceapă cu aceeași literă. Două reguli adiționale evită apariția unor litere duble sau triple prin concatenare. Simbolul sistematic corespunzător este format concatenând prima literă
Denumiri sistematice pentru elemente chimice () [Corola-website/Science/317811_a_319140]
-
alcool extras din lemn”, însă formularea conține erori, fiind greșită utilizarea cuvântului „methy” pentru traducerea lui „bois” din franceză. Atfel, termenul „metil” a fost întrebuințat pentru a denumi alcoolul metilic, care a fost prescurtat la „metanol” în 1892 de către IUPAC. Sufixul „-ic” a fost folosit din acel moment pentru a denumi substanțele organice ce conțin carbon. În 1923 chimiștii germani Alwin Mittasch și Mathias Pier, ce erau angajati ai BASF, au pus bazele unei tehnologii care transforma gazul de sinteză (un
Metanol () [Corola-website/Science/313823_a_315152]
-
numai masculin sau feminin. Genul substantivului se distinge mai rar că în română numai din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
din formă substantivului, dar se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care se termină cu e, de exemplu "un/une adversaire" „adversar(a)”, "un/une artiste
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
se distinge în general din formă cuvintelor cu care se acordă. Există totuși terminații caracteristice pentru un gen sau celălalt, constituite de sufixe de derivare, dar sunt și excepții, în general când terminația nu este un sufix. Câteva dintre aceste sufixe sunt: Există și o serie de substantive nume de persoana epicene (cu aceeași formă la ambele genuri), mai ales dintre cele care se termină cu e, de exemplu "un/une adversaire" „adversar(a)”, "un/une artiste" „artist(a)”, "un/une
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
articolul Sintaxa limbii franceze, secțiunea Grupul substantival cu atribut(e). Principalele specii de numeral sunt în franceză, ca și în română, cel cardinal, cel ordinal și cel fracționar. Mai sunt și unele numerale care exprimă o cantitate aproximativa cu ajutorul unor sufixe specifice. Numeralul cardinal poate fi folosit și că determinant, si ca substantiv: "J’ai deux vélos. Leș deux șont bons." „Am două biciclete. Amândouă sunt bune”, "Je prends le bus ligne deux" „Merg cu autobusul doi”. Numai numeralul corespunzător lui
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
nu toți lingviștii urmează recomandările de rectificare. Astfel, de exemplu "999 999 €" apare sub forma tradițională "neuf cent quatre-vingt-dix-neuf mille neuf cent quatre-vingt-dix-neuf euros", dar și sub formă "neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf-mille-neuf-cent-quatre-vingt-dix-neuf euros". Numeralele ordinale se formează din cele cardinale prin derivare cu sufixul "-ième". Doar lui "un, une" îi corespunde un cuvant cu alt radical, "le premier, la première" „primul, prima”, iar lui "deux" îi corespund două ordinale, primul derivat ("le/la deuxième" „al doilea, a doua”), al doilea cu radical diferit, "second
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
și o variantă feminină: "un demi sau "une demie „o jumatate”, "deux tiers „două treimi” și "trois quarts „trei sferturi”. În aritmetică, numerele fracționare se citesc analog că în română, de exemplu: Câteva numerale pot fi făcute aproximative cu ajutorul unui sufix. Astfel, cu sufixul "-ier", "mille" „mie” devine "un millier", care înseamnă „circa o mie”. Acest sufix se folosește în acest scop numai cu "mille". La celelalte numerale se adaugă sufixul "-aine": "dix" → "une dizaine" „vreo zece”, "quinze" → "une quinzaine" „vreo
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
feminină: "un demi sau "une demie „o jumatate”, "deux tiers „două treimi” și "trois quarts „trei sferturi”. În aritmetică, numerele fracționare se citesc analog că în română, de exemplu: Câteva numerale pot fi făcute aproximative cu ajutorul unui sufix. Astfel, cu sufixul "-ier", "mille" „mie” devine "un millier", care înseamnă „circa o mie”. Acest sufix se folosește în acest scop numai cu "mille". La celelalte numerale se adaugă sufixul "-aine": "dix" → "une dizaine" „vreo zece”, "quinze" → "une quinzaine" „vreo cincisprezece”, "vingt" → "une
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
trois quarts „trei sferturi”. În aritmetică, numerele fracționare se citesc analog că în română, de exemplu: Câteva numerale pot fi făcute aproximative cu ajutorul unui sufix. Astfel, cu sufixul "-ier", "mille" „mie” devine "un millier", care înseamnă „circa o mie”. Acest sufix se folosește în acest scop numai cu "mille". La celelalte numerale se adaugă sufixul "-aine": "dix" → "une dizaine" „vreo zece”, "quinze" → "une quinzaine" „vreo cincisprezece”, "vingt" → "une vingtaine" „vreo zece”, "trențe" → "une trentaine" „vreo treizeci”, "quarante" → "une quarantaine" „vreo patruzeci
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
de exemplu: Câteva numerale pot fi făcute aproximative cu ajutorul unui sufix. Astfel, cu sufixul "-ier", "mille" „mie” devine "un millier", care înseamnă „circa o mie”. Acest sufix se folosește în acest scop numai cu "mille". La celelalte numerale se adaugă sufixul "-aine": "dix" → "une dizaine" „vreo zece”, "quinze" → "une quinzaine" „vreo cincisprezece”, "vingt" → "une vingtaine" „vreo zece”, "trențe" → "une trentaine" „vreo treizeci”, "quarante" → "une quarantaine" „vreo patruzeci”, "cinquante" → "une cinquantaine" „vreo cincizeci”, "soixante" → "une soixantaine" „vreo șaizeci” și "cent" → "une centaine
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
une dizaine" „vreo zece”, "quinze" → "une quinzaine" „vreo cincisprezece”, "vingt" → "une vingtaine" „vreo zece”, "trențe" → "une trentaine" „vreo treizeci”, "quarante" → "une quarantaine" „vreo patruzeci”, "cinquante" → "une cinquantaine" „vreo cincizeci”, "soixante" → "une soixantaine" „vreo șaizeci” și "cent" → "une centaine" „vreo sută”. Sufixul "-aine" se folosește într-un caz pentru un numar exact, "une douzaine" „o duzină”, derivat de la "douze", care poate fi și împărțit în două: "une demi-douzaine" „șase” (literal „o jumatate de duzină”). Mai este și "une huitaine", de la "huit" „opt
Determinanții și părțile de vorbire nominale în limba franceză () [Corola-website/Science/332580_a_333909]
-
- ul este un curent al artei contemporane apărut în anii 1990 în orașul Emmen (Olanda). Termenul - provenit din englezescul 'toy' (jucărie) - descrie caracterul ludic al acestui curent și a filozofiei care îl guvernează. Sufixul 'ism' este întâlnit des atât în sfera artei cât și a filozofiei sau religiei. Deși denumirea poate duce cu gândul către o zonă facilă toyismul este totuși o problemă serioasă, un curent articulat și consistent care aduce o lumină nouă
Toyism () [Corola-website/Science/330878_a_332207]
-
dead link] În cutuma japoneză, numele de familie vine înaintea numelui mic (că și în limba maghiară sau coreeană, de exemplu). Oficial, japonezii pot avea un singur nume de familie și un singur nume mic. În limbajul politicos se folosesc sufixe de politețe după numele de familie, "-sân" (Domnul, Doamna, Domnișoara) sau "-sensei" (Doctorul, Profesorul) după numele de familie. Astfel, "Yamada sân" înseamnă „Domnul Yamada”, „Doamna Yamada” sau „Domnișoara Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
numele de familie. Astfel, "Yamada sân" înseamnă „Domnul Yamada”, „Doamna Yamada” sau „Domnișoara Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-un sens mai larg, „Domnul Yamada, pe care îl respect foarte mult”). Formă politicoasa a sufixului "-sân" este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
Yamada”, iar "Yamada sensei" înseamnă „Doctorul Yamada” sau „Profesorul Yamada” (sau într-un sens mai larg, „Domnul Yamada, pe care îl respect foarte mult”). Formă politicoasa a sufixului "-sân" este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind acest sufix). Astfel, "Maria chan" este oarecum similar cu modul afectuos de a
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
este "-sama" (folosit pe plicuri după numele adresantului, de exemplu). Ca sufix afectiv "-chan" este folosit după numele fetițelor (uneori și al băieților) și "-kun" după cel al băieților (în glumă, și unele fetițe se strigă între ele folosind acest sufix). Astfel, "Maria chan" este oarecum similar cu modul afectuos de a chema pe cineva care se numește „Maria” drept „Măricica” în România. Până la sfârșitul secolului al VIII-lea, existau două tipuri principale de nume de familie, anume "uji" (care indică
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
numele geimei al regizorului Takeshi Kitano este "Beat Takeshi". Înainte de secolul al IX-lea, majoritatea numelor feminine se pare că se terminau în "-me", "-iratsume" sau "-toji". Mai tarziu, femeile de le curtea imperiala foloseau un semn kanji urmat de sufixul "-ko" („copil”), de exemplu "Sadako". Femeile din clasele inferioare nu foloseau niciodată acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
majoritatea numelor feminine se pare că se terminau în "-me", "-iratsume" sau "-toji". Mai tarziu, femeile de le curtea imperiala foloseau un semn kanji urmat de sufixul "-ko" („copil”), de exemplu "Sadako". Femeile din clasele inferioare nu foloseau niciodată acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate din două silabe scrise numai cu semne kana. După Reformarea Meiji (1868) sufixul aristocratic
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
acest sufix, dar din secolul al XVI-lea au început să folosească prefizul O- (de exemplu, "Oichi"). În perioada Edo (1603-1868) au fost la modă nume feminine formate din două silabe scrise numai cu semne kana. După Reformarea Meiji (1868) sufixul aristocratic "-ko" a devenit atât de popular încât în 1935 că. 80% din fete îl purtau în numele propriu. Numele de origine geografică se referă, cum este de așteptat, la râuri, munți, vai, câmpii etc. Hiroshima, de exemplu, înseamnă „insula mare
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
pre-", "pri-", "ras-/res-", "s-", "za-/ze-". Perechi de verbe de aspecte diferite: Opoziția de aspect se mai exprimă și prin perechi de sinonime, verbul imperfectiv/iterativ fiind romanic, iar cel perfectiv/incoativ - slav: Aspectul iterativ se poate exprima prin sufixele "-ęi̭" și "-vęi̭" de origine slavă. Acestea se pot adăuga Modurile personale folosite în istroromână sunt indicativul, condiționalul-optativ și imperativul. La indicativ sunt practic trei timpuri: prezent, perfect compus și viitor, care se formează analog cu cele din
Limba istroromână () [Corola-website/Science/299338_a_300667]