656 matches
-
la stat cu titlul de consilier, nefiind totuși obligat de a presta ore de serviciu, întrucît fusese delegat să întocmească un corp de inscripții latine din Dacia și referitor la Dacia și o culegere de documente medievale în limba latină. Suflețel lucra acasă, tihnit și fără grabă. E adevărat că era foarte priceput și că munca lui lentă era știintificește ireproșabilă. Lucra cel mult două ore zilnic și nu întocmise în doi ani mai mult de două coale, de care autoritatea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fără grabă. E adevărat că era foarte priceput și că munca lui lentă era știintificește ireproșabilă. Lucra cel mult două ore zilnic și nu întocmise în doi ani mai mult de două coale, de care autoritatea era foarte mulțumită, deoarece Suflețel trimisese coalele la specialiști din străinătate, care le recenzaseră cu mari laude. Când întîmpina o dificultate, Suflețel făcea tapaj, reclama lipsa de cărți, întreținea corespondență ca și Conțescu, în scopul, întrucît îl privea, de a lungi operația. Era leneș și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cel mult două ore zilnic și nu întocmise în doi ani mai mult de două coale, de care autoritatea era foarte mulțumită, deoarece Suflețel trimisese coalele la specialiști din străinătate, care le recenzaseră cu mari laude. Când întîmpina o dificultate, Suflețel făcea tapaj, reclama lipsa de cărți, întreținea corespondență ca și Conțescu, în scopul, întrucît îl privea, de a lungi operația. Era leneș și cu oroare de muncă obligată; plăcerea de a sta cu nasul în material critic era totul pentru
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
muncă obligată; plăcerea de a sta cu nasul în material critic era totul pentru el. Pe masă, în jurul manuscrisului, ședeau strânse ad-hoc volume savante cu zăloage în ele, iar deasupra lor, farfuria cu prăjituri, pe care o transporta din dormitor. Suflețel scotea dintr-un dulăpior, practicat în raftul de cărți, un flacon de lichior și un păhărel de cristal gros și trăgea o dușcă. Numai după aceea se spăla bine în odaia de baie, săpunindu-se până la mijloc și emițând un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei un sărut. Aurora, care-l ținea discret din scurt, îi fixa ora întoarcerii: - Să nu vii, Iti, mai târziu de unu, unu jumătate, fac o cremă care nu ține! Pășind impetuos pe stradă și izbind cu caduceul în trotuar, Suflețel începea turneul. Întâi, de la o vreme, îl călca pe Hagienuș la minister, ca să-i surprindă secretul vacanțelor direcțiilor de muzeu. Nu rareori trecea pe la Academie, cu o notă, spre a consulta în sala de lectură a bibliotecii unele lexicoane. De
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ședea la masă și mânca nu excesiv, ci suculent, prânzul Aurorei fiind compus după rețete foarte savante, și bea trei sferturi dintr-un pahar cu vin mai mult dulce, turnat dintr-un clondir de cristal tăiat în fațete. După masă, Suflețel se culca o oră, apoi, sculîndu-se, lucra din nou un ceas la Corpul de inscripții. Vara, pe la cinci, dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dacă nu ieșea în oraș, își punea un șorț al Aurorei peste indigentul său costum de casă și se cobora în grădină, unde, prevăzut cu toate instrumentele, tăia și curăța trandafirii, plivea florile, stropea cu furtunul. Surprins de vreun amic, Suflețel avea totdeauna la îndemînă vreun citat dintr-un poet agrest. Seara, clasicistul asculta la radio unele posturi străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
străine numai pentru concerte din muzica clasică. Fără a fi meloman, își nota numai producțiile de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și asculta religios, cu ochii închiși, șoptind din când în cînd: "Minunat! Minunat!" Dacă concertul era început și Suflețel venea din altă odaie, mergea în vârful picioarelor. Și aci prestigiul capodoperelor cauza lui Suflețel o comoție morală, fără raport la valoarea muzicii în sine, dar emoția era tot așa de convulsivă ca și față de Georgicele lui Virgil. În rezumat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de reputație stabilită (Mozart, Bach, Haydn, Beethoven) și asculta religios, cu ochii închiși, șoptind din când în cînd: "Minunat! Minunat!" Dacă concertul era început și Suflețel venea din altă odaie, mergea în vârful picioarelor. Și aci prestigiul capodoperelor cauza lui Suflețel o comoție morală, fără raport la valoarea muzicii în sine, dar emoția era tot așa de convulsivă ca și față de Georgicele lui Virgil. În rezumat, Suflețel, descendent de țăran, se afla în fața mulțumirii de a trăi în civilizație. Afară de aceasta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
venea din altă odaie, mergea în vârful picioarelor. Și aci prestigiul capodoperelor cauza lui Suflețel o comoție morală, fără raport la valoarea muzicii în sine, dar emoția era tot așa de convulsivă ca și față de Georgicele lui Virgil. În rezumat, Suflețel, descendent de țăran, se afla în fața mulțumirii de a trăi în civilizație. Afară de aceasta nu visa mare lucru. Suspecta îndeosebi pe alții de a se fi aranjat și-i ancheta asupra venitului pe care putea să-l producă anume funcție
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu visa mare lucru. Suspecta îndeosebi pe alții de a se fi aranjat și-i ancheta asupra venitului pe care putea să-l producă anume funcție: "Iei vreo douăzeci de mii de lei?" Când Gaittany îl invita în mașina sa, Suflețel se urca jovial ca pe un topogan, făcând gesturi agitate la cei rămași pe jos. Suflețel suporta tutela Aurorei așa cum Dante ar fi acceptat-o pe a Beatricei, cu desăvârșită supunere. Ioanide explica fenomenul astfel: "Femeia la țară e un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
asupra venitului pe care putea să-l producă anume funcție: "Iei vreo douăzeci de mii de lei?" Când Gaittany îl invita în mașina sa, Suflețel se urca jovial ca pe un topogan, făcând gesturi agitate la cei rămași pe jos. Suflețel suporta tutela Aurorei așa cum Dante ar fi acceptat-o pe a Beatricei, cu desăvârșită supunere. Ioanide explica fenomenul astfel: "Femeia la țară e un factor complet neglijat de bărbat; Suflețel, ajuns la stadiul civilizației, a căzut în extrema opusă, e
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un topogan, făcând gesturi agitate la cei rămași pe jos. Suflețel suporta tutela Aurorei așa cum Dante ar fi acceptat-o pe a Beatricei, cu desăvârșită supunere. Ioanide explica fenomenul astfel: "Femeia la țară e un factor complet neglijat de bărbat; Suflețel, ajuns la stadiul civilizației, a căzut în extrema opusă, e mirat de situația de a te închina femeii, a devenit feudal, având plăcerea supliciului." Smărăndache nara că, fiind într-o excursie de intelectuali în străinătate, Suflețel a primit o telegramă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
complet neglijat de bărbat; Suflețel, ajuns la stadiul civilizației, a căzut în extrema opusă, e mirat de situația de a te închina femeii, a devenit feudal, având plăcerea supliciului." Smărăndache nara că, fiind într-o excursie de intelectuali în străinătate, Suflețel a primit o telegramă din partea Aurorei cu acest conținut: "De ce întîrzii?" Atunci Suflețel a întrerupt excursia și s-a întors imediat în țară, arătând la toți, ca un certificat, telegrama. Clasicistul era foarte politicos cu toată lumea, saluta reverențios îndepărtînd pălăria
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
opusă, e mirat de situația de a te închina femeii, a devenit feudal, având plăcerea supliciului." Smărăndache nara că, fiind într-o excursie de intelectuali în străinătate, Suflețel a primit o telegramă din partea Aurorei cu acest conținut: "De ce întîrzii?" Atunci Suflețel a întrerupt excursia și s-a întors imediat în țară, arătând la toți, ca un certificat, telegrama. Clasicistul era foarte politicos cu toată lumea, saluta reverențios îndepărtînd pălăria până la maxima distanță posibilă față de corp, săruta mâinile doamnelor înclinîndu-se și descoperindu-se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ieșea chiar și în curte bine îmbrăcat, mulțumindu-se a inspecta munca altuia. Dimineața, guvernanta venea cu copiii și-i dădeau colectiv bună ziua, lucru ce încînta pe Gulimănescu. Soția lui nu făcea gospodărie, masa n-avea calitatea aceleia a lui Suflețel, Gulimănescu angaja totuși bucătărese capabile de a pregăti un prânz decent. De altfel nu invita pe nici unul din cunoscuții lui la masă, excepție făcând rudele intime, spre deosebire de Suflețel, în casa căruia la anume evenimente se ofereau festinuri din cele mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Soția lui nu făcea gospodărie, masa n-avea calitatea aceleia a lui Suflețel, Gulimănescu angaja totuși bucătărese capabile de a pregăti un prânz decent. De altfel nu invita pe nici unul din cunoscuții lui la masă, excepție făcând rudele intime, spre deosebire de Suflețel, în casa căruia la anume evenimente se ofereau festinuri din cele mai reușite, bineînțeles urmate de interpretări din Properțiu sau din alt poet antic. Gulimănescu nu părea să vadă în viața intelectuală decât împlinirea exactă a unei funcții și de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
avocatura, neavând talent oral și fiind specializat mai ales în documentație istorică. Nu câștiga mai puțin prin această abstențiune. Discreția lui era așa de absolută, încît nimeni nu știa exact în ce combinații era băgat, și numai printr-o întîmplare, Suflețel, fără scrupule într-asta, citi o invitație imprimată aruncată în poartă, ridicată de el pe când intra la Gulimănescu și în care o societate de ajutor mutual și înmormîntare îi făcea cunoscut să ia parte la o adunare în calitate de membru în
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
s-ar fi compromis politica generală a țării. Deocamdată Siguranța forma dosarele discret, urmând a se deferi chestiunea justiției militare în cazul când s-ar fi decretat starea de asediu. Dan Bogdan fu înmormîntat fără demonstrații deosebite. Gaittany bineînțeles asistă. Suflețel se pretextă bolnav și nu veni, mărginindu-se a trimite o telegramă. Asistența remarcă extraordinara demnitate a figurii lui Dan Bogdan în sicriu. De ordinar cu liniile feței dezordonate din cauza incertitudinii morale, Bogdan era acum solemn ca un episcop sculptat
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
etichete la fel cu cele rupte și, G. Călinescu fără a-și da seama de inutilitatea lucrului, întrucît însemnările făcute pe margini în focul indignării l-ar fi denunțat oricum că citise jurnalul, lipi din nou scoarțele caietului. XVII Panait Suflețel dădu, în urma morții lui Dan Bogdan, niște reprezentații de lașitate nemaipomenită, frizând bufoneria. De la orele patru după amiază nu mai ieșea din casă, spre a nu fi prins de întuneric. Dormea pe la rude - la un cumnat, la un frate - schimbîndu-și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
spre a nu fi prins de întuneric. Dormea pe la rude - la un cumnat, la un frate - schimbîndu-și des adresa și evitând a spune unde locuiește. Când Gulimănescu vru să-l însoțească o bucată de drum, întrucît mergea în aceeași direcție, Suflețel se opri în loc la un colț de stradă și-și luă rămas bun de la el. - Merg și eu mai încolo, zise Gulimănescu. - Dumneata mergi, dar eu mă întorc! - Parcă asta e direcția dumitale. - Nu! negă Suflețel energic, privind în toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
mergea în aceeași direcție, Suflețel se opri în loc la un colț de stradă și-și luă rămas bun de la el. - Merg și eu mai încolo, zise Gulimănescu. - Dumneata mergi, dar eu mă întorc! - Parcă asta e direcția dumitale. - Nu! negă Suflețel energic, privind în toate părțile. - Unde stai, omule? - Ce, se agită Suflețel, mai avem acum case? Ne ascundemîn grote, ca troglodiții, în catacombe. Vin bestiile apocaliptice! Și scuturând precipitat mâna lui Gulimănescu, trecu drumul și se pierdu pe o stradă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
stradă și-și luă rămas bun de la el. - Merg și eu mai încolo, zise Gulimănescu. - Dumneata mergi, dar eu mă întorc! - Parcă asta e direcția dumitale. - Nu! negă Suflețel energic, privind în toate părțile. - Unde stai, omule? - Ce, se agită Suflețel, mai avem acum case? Ne ascundemîn grote, ca troglodiții, în catacombe. Vin bestiile apocaliptice! Și scuturând precipitat mâna lui Gulimănescu, trecu drumul și se pierdu pe o stradă laterală. Ca să inducă în eroare (lamentabilă comedie!), Suflețel lua un tramvai într-
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
omule? - Ce, se agită Suflețel, mai avem acum case? Ne ascundemîn grote, ca troglodiții, în catacombe. Vin bestiile apocaliptice! Și scuturând precipitat mâna lui Gulimănescu, trecu drumul și se pierdu pe o stradă laterală. Ca să inducă în eroare (lamentabilă comedie!), Suflețel lua un tramvai într-o direcție opusă cartierului său, apoi se dădea jos la stația următoare și revenea pe străzi ocolite la tramvaiul care îi trebuia. Începuse să evite prietenii care i se păreau a nu fi agreați de Mișcare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de Mișcare, și când i se întîmpla să dea ochii cu unul, îl planta repede, scuzîndu-se: "Ne omoară Mafia, n-avem ce face, executăm ordinele, de unde nu, pac-pac!" Și din gură, potrivindu-și mâna în chip de armă de foc, Suflețel imita pocnetul revolverelor. Este foarte adevărat că evenimentele dădeau oarecare îndreptățire alarmei sale, fapt e că Suflețel avea spaima funambulescă și mai ales că Mișcarea nici nu se gândea la el. Suflețel circula, nu-i vorbă, în mediile academice, publicul
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]