654 matches
-
un umor de "karaghioz" ("Pehlivan", adăugă Suflețel, iar la ureche spuse celor din jur, ca să nu fie auzit de doamne: "Pezevenghi"). - Și expresia "măscări", dezvoltă Smărăndache, care era foarte asociativ la mese, vine de la "mască", dovadă a stilului teatral. Nici Suflețel, care răsucea capul în toate părțile și făcea din ochi, nici Hagienuș, care râdea din fălci, nu lăsară a se înțelege că teoria "karaghiozlîcului" i se poate aplica. Cea mai bună glumă românească e de origine bizantină; dăinuie până în ziua
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
între doi oameni, astea sunt esența vieții reale. Dacă Hagienuș ar fi un intelectual activ, cu talentele sale, și și-ar înscrie numele în câmpul științei sau al artelor, ce mai excelentă materie pentru biografie calvarul comic al căsniciei sale!" Suflețel divulgă că Furiile prin voința Cerului intraseră în casa lui Hagienuș. Gaittany trase un hohot de râs, iar Smărăndache, mai răutăcios decât toți fără voia lui, denumi pe Hagienuș Regele Lear. De acum înainte nimeni nu-i mai zise altfel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
particulare. - Așa mi se pare! răspunse el cu necaz. Gaittany n-avea obiceiuri să descoase oamenii, el însuși trăind din afirmații și negații echivoce, așa că dialogul se opri aci. Dar arhitectul se izbi pe stradă piept în piept cu Panait Suflețel, care, indiscret și zgomotos, nu-l cruță deloc: - Am auzit că băiatul dumitale a fost la Berlin. - Nu știu nimic. - Cum se poate? - Sunt un părinte care nu se amestecă în treburile copiilor lui majori. Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
piept cu Panait Suflețel, care, indiscret și zgomotos, nu-l cruță deloc: - Am auzit că băiatul dumitale a fost la Berlin. - Nu știu nimic. - Cum se poate? - Sunt un părinte care nu se amestecă în treburile copiilor lui majori. Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Dan Bogdan comentară între ei acest eveniment. Gulimănescu refuză să admită ipoteza ignoranței lui Ioanide: - E imposibil! Cum era să lipsească de acasă fără știrea lui? Dan Bogdan fu totuși de opinie că lucrul era probabil, având
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lucrul era probabil, având în vedere dezinteresul total al lui Ioanide pentru familie. - Nu se dezinteresează, domnule, protestă Gulimănescu,l-am văzut deunăzi pe Calea Victoriei la braț cu fata lui, o cunosc acum (faptul era adevărat). - Ioanide este mehenghi, dădu Suflețel definiția situației,graeculus insidiosus! Joacă pe mai multe cărți. Își împinge băiatul pentru cazul când ar da năvală bestiile. (Suflețel profesa o antipatie zgomotoasă și foarte sinceră momentan împotriva Mișcării, de acord cu ceilalți doi, în tonalități deosebite.) - Crezi oare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
am văzut deunăzi pe Calea Victoriei la braț cu fata lui, o cunosc acum (faptul era adevărat). - Ioanide este mehenghi, dădu Suflețel definiția situației,graeculus insidiosus! Joacă pe mai multe cărți. Își împinge băiatul pentru cazul când ar da năvală bestiile. (Suflețel profesa o antipatie zgomotoasă și foarte sinceră momentan împotriva Mișcării, de acord cu ceilalți doi, în tonalități deosebite.) - Crezi oare? se îndoi Gulimănescu. În fond, interogația lui avea, intim, cu totul alt sens și trebuia înțeleasă astfel: "Crezi oare că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
se transformă. Ioanide se uită la el mai teribil decât Meduza la Perseu și nu spuse decât atît: - De altfel, nu mă interesează.Și nu mai scoase nici un cuvânt. Curând după aceea ieși zvonul că Ioanide a fugit cu Ioana. Suflețel juca chiar înaintea cunoscuților scena în care arhitectul ar fi cucerit violent pe Indolenta: - I-a pus mâna în păr, uite-așa ( Suflețel apuca aerul cu mâna dreaptă, crispată ca o gheară), a tras-o ca pe o victimă docilă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Și nu mai scoase nici un cuvânt. Curând după aceea ieși zvonul că Ioanide a fugit cu Ioana. Suflețel juca chiar înaintea cunoscuților scena în care arhitectul ar fi cucerit violent pe Indolenta: - I-a pus mâna în păr, uite-așa ( Suflețel apuca aerul cu mâna dreaptă, crispată ca o gheară), a tras-o ca pe o victimă docilă. Faun cu ochi care fascinează! - Ha-ha-ha! râse Gaittany ascultând acest raport jucat. XI Bonifaciu Hagienuș, zis Regele Lear, era un om extraordinar de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
un om mai puțin perspicace ce creier ascunde țeasta sileniană a orientalistului. Conduita Regelui Lear era a unui copil leneș și a unei femei curioase. E foarte adevărat, indiscreția era un viciu obștesc în casa lui, totuși, lucru remarcabil, Panait Suflețel, amicul și inamicul etern al lui Hagienuș, avea aceeași meteahnă, încît se pune întrebarea dacă rătăcirea spiritului lor într-o lume cu totul inactuală nu le dădea această puerilitate în viața zilnică. În privința aceasta i se întîmplă lui Hagienuș odată
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Ar fi aflat prea devreme și copiii. Atunci, după multă chibzuială, Hagienuș se decise a merge la madam Valsamaky-Farfara, care era de o discreție verificată. Când vru să se ducă la aceasta, veni la el, la minister, Panait G. Călinescu Suflețel, care nu-l slăbea din ochi, în scopul de a afla când s-ar ivi vacanța vreunei direcții de muzeu. În parte, drumul spre casă le era comun și trecea prin fața casei doamnei Farfara și implicit cu câteva curți mai
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
unui cavou de felul celui construit. Își și ticluise pretextul. Avea să-i spună arhitectului așa: "Domnule Ioanide, am venit să te rog să mă mai amîi puțin cu plata datoriei, fiindcă sunt foarte strîmtorat". Intrară deci în clădire și Suflețel vîrî capul pe toate ușile, să vadă ce este în odăi. Camerele de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de jos erau parchetate și zugrăveala era în curs. Gălețile de vopsele ședeau adunate pe jos, zugravii aflîndu-se probabil undeva în siestă. În fața celor doi se înălța o somptuoasă scară de piatră fără balustrada de fier, încă nemontată. Hagienuș și Suflețel se suiră pe ea tiptil și ajunseră în holul de la etaj. Aci tavanele se sprijineau pe grinzi foarte late de stejar și interiorul părea gata, ba chiar în curs de mobilare. Într-adevăr, Ioanide concepuse un număr de mobile specifice
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
în holul de la etaj. Aci tavanele se sprijineau pe grinzi foarte late de stejar și interiorul părea gata, ba chiar în curs de mobilare. Într-adevăr, Ioanide concepuse un număr de mobile specifice, fixate în pereți. Cu bastonul în mână, Suflețel băga capul pe uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
capul pe uși, intra în odăi, ieșea, luîndu-și, cum îi era firea, aere misterioase, de aceea pășind fără zgomot. Când ajunse la ușa celei din urmă odăi, foarte largă, o sufragerie probabil, cu boaserie pe toată suprafața pereților, Hagienuș și Suflețel rămaseră pironiți locului. În fața unui geam deschis, Ioanide și Ioana ședeau strâns îmbrățișați, Ioanide ținând pe Ioana cu mâna stângă de mijloc și cu cea dreaptă vârâtă ca o rîșchitoare în părul ei abundent și sărutînd-o energic, cu o consimțire
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
goană pe stradă, atât cât permiteau forțele lor fizice. Ioanide nu-i văzu, deoarece ferestrele deschise dădeau spre curte, iar fugarii o luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
luaseră în direcție opusă. În apropierea casei doamnei Valsamaky-Farfara, Hagienuș, suflând greu, se opri. - Nu mai pot, domnule Suflețel, am obosit! Eu rămân aici. - Ai văzut? deschise gura abia acum celălalt, Ioanide eposedat de Eros, strivește, mușcă. Centaurul în cavalcadă. Suflețel, plin de întîmplarea neașteptată, plecă în grabă spre casă, mânuind convulsiv bastonul, spre a încredința întîi de toate evenimentele nevestei sale. De la el toți prietenii știură că Ioanide a fugit cu Ioana. Madam Valsamaky-Farfara primi pe Hagienuș cu politeța ei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
apropiere. Ioanide intui repede, din felul cum Indolenta lăsa capul în jos, dintr-un sentiment de subjecțiune, ea care în mod normal arăta deplină stăpânire de sine, că fructul era copt, și agresiunea se petrecu aproape exact așa cum o povestea Suflețel, violentă și liniștită totdeodată, ca un proces normal, însă nu atunci când picară Hagienuș și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de subjecțiune, ea care în mod normal arăta deplină stăpânire de sine, că fructul era copt, și agresiunea se petrecu aproape exact așa cum o povestea Suflețel, violentă și liniștită totdeodată, ca un proces normal, însă nu atunci când picară Hagienuș și Suflețel, ci mai înainte. Ceea ce văzuseră cei doi aparținea idilei obișnuite. Arhitectul fu la început foarte plăcut surprins de vigoarea corporală a Ioanei, având impresia că păcătuiește cu o statuie a Venerei. Indolenta avea gesturile maiestuoase și o anume voluptate rece
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
acesta e un om care când a pus în mișcare zvonul ministeriatului nu se lasă până nu-l obține. În acest timp al episodului Ioanide-Ioana, știrea iminentei cooptări în minister a lui Pomponescu se răspândi iarăși și Bonifaciu Hagienuș, Panait Suflețel, Andrei Gulimănescu și Gonzalv Ionescu se repeziră în anticamera sa. Dan Bogdan, mai rigid, păstrând mereu o anume aparentă independență de caracter, stătu în rezervă. Servili și maligni totdeodată, curtenii nu se putură abține de a nu aduce vorba despre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
banală poantă de umor. Gulimănescu interpretă altfel întrebarea și interveni viguros: - Trebuie să-i spuie cineva neapărat! - Spune-i dumneata! propuse Hagienuș.Gulimănescu se recuză speriat: - Eu? Nici n-o cunosc personal pe doamna. Spuneți-idumneavoastră! Ca să scape de baroca misiune, Suflețel pară invitația posibilă făcând o propunere: - Cel mai indicat este domnul Gonzalv Ionescu, ca omcu totul obiectiv. Gonzalv ascultă invitația fără a simți deloc enormitatea lucrului, neprinzând nuanța care desparte convenientul de gestul nedelicat. Se uită numai la Pomponescu, spre
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
femei. Era un parlament în care fiecare împrumuta și repeta idei la ordinea zilei din felurite direcții, toți fiind de acord într-un singur punct: că o schimbare e neapărat necesară. Ioanide remarcase că nu numai Conțeștii, dar toți - Hagienuș, Suflețel, Dan Bogdan etc. - așteptau anxioși schimbări, fiecare alta, dar în fine o schimbare, și că fiecare lega de fluctuațiile politice o speranță personală. Toți fără deosebire erau într-o bună măsură clandestini, întrucît, în dorința de a miza pe o
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Cum amândoi se aflau în preajma Universității, Dan Bogdan, profesor la științe, îl pofti pe arhitect în cabinetul lui seminarial. Trebuie neapărat lămurit că în ultima vreme Dan Bogdan devenise antipatic studenților și dintr-o tabără și din alta. El, Panait Suflețel și Andrei Gulimănescu alcătuiau o trinitate cu câteva note comune, cu toată disparitatea caracterelor, și Smărăndache îi poreclise "Cei trei Dioscuri", dată fiind inseparabilitatea lor. Câteșitrei sufereau moralmente dacă într-o schimbare de regim nu obțineau un avantaj oricât de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
început o poziție de ostilitate violentă, fiindcă li se părea că aceasta este calea istorică pe care o vor apuca lucrurile și totodată și dintr-un sentiment sincer de oroare împotriva brutalității. Era însă o deosebire de manifestare între ei. Suflețel se agita furibund, clamând contra "oamenilor cavernelor", zburlindu-și părul cu mâinile, bulbucând ochii ca sub impresia teroarei. Dar asta numai la colțuri de stradă pustii sau între patru ziduri. De asemeni Gulimănescu, într-un stil mai potolit. Dan Bogdan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
codului penal. Dan Bogdan deveni odios tuturor, într-o epocă de mare surescitare a spiritelor, și purtarea lui fu considerată de cei mai calmi ca fiind cel puțin haotică și provocatoare. Spre nenorocul lui, Dan Bogdan era aprobat frenetic de Suflețel și de Gulimănescu, care însă ei înșiși se fereau de manifestări deschise. Aceste circumstanțe agravară ironia permanentă de indecizie de pe fața lui Dan Bogdan, a cărui fizionomie suferea de la o vreme de un sarcasm cronic. Cu acest facies intră Bogdan
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
localuri încăpătoare și în cartier puțin bătător la ochi căzură în atenția Mișcării ca sedii de reuniune acoperite, într-un timp când activitatea ei era stânjenită. Purtarea lui Dan Bogdan întîrzie decizia de a face vreo tatonare, și numai Panait Suflețel află de chestiune (fără să spună de unde și cu ce prilej) și o comunică misterios celor doi pe când se aflau în biblioteca lui Gulimănescu, consultîndu-se asupra amenințărilor primite de Dan Bogdan. - Mișcarea vrea să închirieze unul din partere, șopti elprivind
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]