3,373 matches
-
nopțile deveniseră zile, într-o iarnă ce părea că se instalează definitiv și inexorabil. Nu-și inventase niciodată sentimentele. Se născuseră firesc și, în ciuda a ceea ce intervenise între timp, rămăseseră neschimbate. N-avea de gând să le nege, să le sufoce într-un colț al sufletului. Ar fi fost echivalent cu a se nega pe ea însăși, ca om. Faptul că nu mai putea să exprime în cuvinte tot ceea ce simțea nu însemna că aceste trăiri muriseră. Nerostite însă, ele deveneau
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
bariere. Pentru că sufletului nu-i poți dicta. Nu-i poți impune. Pentru că inima, așa cum a spus cineva odată, are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. Inimii nu-i poți nega ceea ce este al ei. Nu ai dreptul să-i sufoci, brutal, în numele rațiunii, trăirile. Chiar dacă am accepta că împrejurările nu sunt dintre cele mai favorabile. În concluzie, cui să cerem voie, atunci când ne îndrăgostim? Vieții? Sorții? Rațiunii? Există o „autoritate” în materie, care, privind obiectiv în sufletul nostru, să ne
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
atribuim doar nouă, oamenilor. Ne lamentăm în stânga și în dreapta de diversele nedreptăți abătute zilnic asupra noastră, dar suntem, de cele mai multe ori, incapabili să observăm suferința din jurul nostru: suferința unui copac mutilat de ieșirile unor teribiliști fără ocupație, suferința unei păduri sufocate de gunoaiele lăsate în urmă de hoardele amatoare de relaxare în inima naturii, printre nori groși de fum, suferința unui câine flămând, bolnav și alungat de ici, acolo pentru simplul motiv că nu aparține nimănui. Se spune că omul ar
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe mine m-ar interesa starea vremii. Domnule, vreau să știu, ați citit caietul meu? Da, l-am studiat. Băi, Ghiță, fii atent ... cu verbul! Ce verb, domnule? Că eu n-am porci ... Cu gerunziul. Ia te uită, că mă sufoc de cald și dumneata îmi zici de ger, de parcă ar fi iarnă. Ghiță, Creangă, în câteva cuvinte, a făcut atâta lectură și nu a fost școlit, a fost doar popă la o bisericuță. Apoi Eminescu, câte hârtii a scris până când
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia frumoasă din piatră, stă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
aprinse, în care vremea scade și despletește unde, în neodihna firii, străpunge patima bolnavă și ideea izbăvirii fără chip, trecută prin gâtul clepsidrei sub ritul căderii de nisip. * * * Cărțile au murit, culorile nu dansează ca ființele vii, sentimentele mor se sufocă în fașă, se spun în abstracții minore, în acorduri ce nu se mai compun. Cărți și tablouri, statui fără cer, ne amenință vagul și violența; neliniștit le dau la o parte și caut o veche carte. * * * Trebuia să cunosc gustul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
lumii! (Asta era credința Bărzăunului în acele clipe). Păi, scrie poezii, dragă, îl invită Ilinca plină de încredere. Sînt convinsă că ai putea scrie poezii foarte frumoase... pentru că ai ochi albaștri... și păr aproape ca Eminescu... Bărzăunul crezu că se sufocă de atîta plăcere. Numai că Ilinca nu se opri la aceste considerații, ci o întoarse deodată într-o direcție total anapoda: Și Virgil scrie, continuă ea cu un glas aparte... scrie poezii de dragoste extraordinar de frumoase!... Mi-a citit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
pe linia fină a gâtului, printre bu clele arămii, pe sub buza de sus, poate puțin prea subțire, dar inva dată de gustul ei aerat și primăvăratec. Era... frumoasă. Știa. Știuse de la început. Erau tot ce-și dorise. Îl apăsau. Îl sufocau ca o bucătărie îmbâc sită de carne arsă. Fiecare moment tihnit, de... să fi fost fericire?, îl apropia puțin de moarte. Fiecare suflare a copilului lui cu obraji bucălați îi aducea aminte că într-o zi, poate peste un an
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
acte. E ca o mâzgă mută și grea. Și rece. În jurul ei planează cuvinte în care știe că i-ar fi foarte frig. — Și de ce mergeați la Sevilla? Degetele ei vorbesc în aer. Vorbesc aproape mai mult decât ochii. Se sufocă undeva, între tencuială și lumina veiozei, între mușamaua din bucătărie și dulăpiorul cu medicamente. Plânge. Plânge liniștit, cu sughițuri mici. Liniștit. Aproape liniștitor. — Nu știu, David, el voia acolo... Ar fi trebuit să fie ca un fel de excursie. Nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
că va rămâne pironit nu de farmecul ei, ci de stranietatea tabloului căruia nu are cum să-i rămână indiferent... Bonjour! Je m’appelle Léa. Vocea lui. David simte lacrima arzând în colțul ochiului și clipește des, scurt. Să o sufoce, ar vrea. S-o usuce de-acolo, din colțul ochiului stâng, unde-a adus-o vocea unui frate antipatic și absent, absent și antipatic, mă rog, nu contează, contează că e un necunoscut, un străin, unul care i-a luat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
Era singură. Se uita la un film cu Katharine Hepburn. Alb-negru. Cu sono rul dat foarte tare. Singură. Ți-am mai spus asta o dată, nu? A plâns mult. Tubul ăla scotea un zgomot îngrozitor. Infernal. M-am temut că se sufocă. Primul lucru la care m-am gândit a fost cât de tare îmi do resc să plec și s-o las acolo. Să mă fac că n-am fost. Că n-am văzut-o. Că nu există. Să trag ușa
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fac că n-am fost. Că n-am văzut-o. Că nu există. Să trag ușa aia după mine. S-o fac uitată. Cum m-a făcut ea pe mine. Aș fi plecat, dar mi-a fost teamă că se sufocă, singură, cu tubul ăla în gât. Mi-a fost teamă. Am rămas. Ne-am uitat împreună, mai departe, la film. Plângea și mă ținea de mână. Mă uitam fix în ecran. Fix, fix în ecran. A vorbit, după câteva zile
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
cenzurii (D.G.P.T. - Direcția generală a presei și tipăriturilor). Credeam că am aflat terenul potrivit pentru simboluri și parabole inofensive la examenul „purității ideologice”. Astfel, descrierea unui fenomen geologic obișnuit se voia o metaforă a „transformării revoluționare” suportată de satul românesc, sufocat sub tăvălugul „socialismului atotbiruitor” ( Alunecarea). apărut cu titlu schimbat (Sufletul pământului) și cu multe amputări de text, în culegerea de nuvele și povestiri intitulată Ioana din primăvară, ed. Junimea, Iași, 1986. Ultima vânătoare (din același volum) are ca punct de
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
final al acțiunii. Spună ei occidentalii ce-or vrea despre aspectul citadin cenușiu al cartierelor mărginașe ale Bucureștilor, oamenii de pe aleea Muzelor refuză visceral și oarecum înciudat să împodobească fațadele cu mușcate în ghi vece. Așa că ideea de a mai sufoca spațiul și cu elemente decorative interpuse între liniile standard de arhitectură este ratată din start, atitudine de înțeles chiar și numai prin faptul că oamenii sunt pur și simplu sastisiți de romantisme ieftine. Și asta, probabil, nu numai din cauza denumirii
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îngustă a plicului. În interior se vedea scrisoarea, dar mâinile Karinei nu îndrăzneau să o scoată. Parcă primise sentința de condamnare la moarte, atât era de tensionată. Scoase scrisoarea din închisoarea albă a plicului și o despături cu atenție. Se sufoca. „- La naiba! E doar o scrisoare. Ce te panichezi așa? - Nu mă pot controla. E ceva mai presus de mine care îmi provoacă aceste stări. - Deschide mai repede și scapi de stare. De ce tot prelungești propriul chin? - Trebuie să înving
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
pe starea ei naturală, firească și continua să conviețuiască împreună ca două bune prietene. Proastă companie își alesese. Și cât de bine se simțise când, în florăria din fața casei bunicilor Anei, reușise să se elibereze de toate poverile care îi sufocau sufletul la fel cum și buruienile fuseseră înlăturate. Apoi Străinul. Nu, el nu era o nouă povară, dar venise să o bulverseze tocmai când se liniștise, când hotărâse să schimbe ceva în viața ei pentru a putea continua. Și fusese
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
blânde ale lunii o găsiră în aceeași poziție. Se ridică cu greu, fiecare mișcare fiind un adevărat supliciu pentru mușchii amorțiți și trupul slăbit. Se întinse în pat. Tremura. Îi era foarte frig. Nu avea suficient aer, simțea că se sufocă. Își aminti de tehnicile de respirație despre care citise într-o carte de dezvoltare personală și le puse în practică. Încet, încet se calma. Fiecare tehnică aplicată îi ușura din greutatea pe care o resimțea în fiecare celulă din care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
apăsă de mai multe ori pe butonul verde pentru a-l chema cât mai repede. Zgomotul din spatele ei se auzea până la lift accentuându-se, discuția reluându-și cursul firesc. Nu venise după ea. Intră în lift și simți că se sufocă, că nu are suficient aer. Respiră adânc încercând să-și recapete calmul. Valuri de căldură îi inundau trupul slăbit. Transpira abundent. Își descheie nasturii de la sacou făcându-și vânt cu mapa cu acte. Înțelegea, în acel moment, atitudinea secretarei care
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
asemănătoare cu acest bărbat? Câte alte femei trăiau cu speranța că într-o zi acel „tu și eu” va deveni „noi”? Avea iar nevoie de lacrimi pentru a elibera toată durerea aceea care se adunase și care o presa, o sufoca. Se adunaseră iarăși poveri în suflet de când îl întâlnise în preajma acelor femei. Dar ele se încăpățânau să nu curgă. De ce se atașase de acest om? De ce permisese să fie rănită din nou? Nu-i fuseseră suficiente experiențele trecute? Chiar nu
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
existe, nu era o pierdere pentru nimeni. Își va lăsa mantia pictată în culorile împrumutate din apus peste verdele verii, iar când soarele o va privi din înălțimea lui, își va aminti că... a fost și ea odată. Karina se sufoca de căldură așteptând cu nerăbdare lacrimile toamnei. Avea nevoie de ele la fel de stringent ca de ale ei. Și așteptarea se prelungea nejustificat de mult în timp ce în jur totul se usca, devenea arid. Nu avusese curajul să urce în clădirea aceea
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
nu vedea nimic. Își dădu seama că avea ochii legați cu ceva. Un material fin. Mai tuși de câteva ori nereușind să elimine senzația de arsură din gât și din piept. Vru să ducă mâna la gât simțind că se sufocă, dar nu o putea mișca. Mâinile îi erau prins deasupra capului, legate strâns de ceva. Începu să tremure. Inima se trezi din letargie. Voia să evadeze din piept, să-și salveze pielea din pericolul în care se afla, fără să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se reverse din inima maternală milă, milă suculentă față de tatăl viitorului geniu. Vino, apropie-te să-ți ajungă la sân ondulațiile ritmice; care învăluie fragedul embrion... Simte săraca Materie cum o trec apele profunde ale spiritului, amare limfe care îi sufocă inima de mamă, că obiectele toate, comoda, scaunele, consola, oglinda, peste toate, masa, toate râd de ea; îi urcă sângele în obraji și rușinată, simțind sfiala, începe să i se prelingă lacrimi din ochii tăcuți și lacrimile o chinuie. Of
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
așezat și așteaptă cu picioarele apropiate și cu mâinile pe genunchi. Bine, omule, bine, și filosoful se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
se oprește o clipă în fața lui Apolodoro, îi pune o mână pe cap, la care băiatul dă din picioare, îl examinează, în timp ce bătăile inimii sufocă viitorul geniu care privește în gol, bine, omule, bine: deci Apolodoro? Apolodorul nostru? Băiatul se sufocă și sufocatul îi amintește de bietul iepuraș de odinioară; această imagine îl tulbură în ce are mai intim. Dar, omule, spune ceva! Și ca un ecou, Apolodoro repetă: Ceva! Drac de băiat, ai grație! Și maestrul surâde. Copilul răspunde ceva
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]
-
compare don Fulgencio? Pentru aforisme și Ars magna și filosofia ritmică, superumana Clarita, Clarita! "Acestea sunt teorii!" cum spune cu resemnare tatăl, don Epifanio. În sfârșit! Ce-i bate inima! Nu-l lasă să audă, nu-i lasă respirația, îl sufocă. Și Clarita, la fel, uluită, doritoare, așteaptă produsul solemnei liniști. Clarita... Clarita... fă-mi favoarea... citește asta. Și strecurându-i scrisoarea, intră la studiu. Să mergem, omule, îi zice cu sarcasm oare, Don Epifanio? Se pare că vii sufocat... nu
Dragoste şi pedagogie by Miguel de Unamuno [Corola-publishinghouse/Imaginative/1414_a_2656]