3,177 matches
-
în casă, dar am considerat că nu ne vom simți înghesuite nici dacă se întorcea, cumva, Naoji. Unchiul s-a dus la singurul han din sat să procure ceva de mâncare. Ni s-a trimis imediat prânzul. Am mâncat în sufragerie și am băut whisky adus de unchiul Wada. Era în mare vervă și a ținut cu tot dinadinsul să ne povestească evenimentele pe care le-a trăit în China împreună cu vicontele Kawata, fostul proprietar al casei. Mama abia s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am rugat să se grăbească, a ieșit din casă în pijama. Am luat-o spre grămada de lemne care ardea. Tocmai când începusem să scoatem apă din iaz cu gălețile, am auzit-o pe mama țipând. Era pe holul de lângă sufragerie. Am aruncat găleata și m-am repezit la ea s-o prind în brațe. Era cât pe-aci să se prăbușească. — Mamă, nu te îngrijora! Nu s-a întâmplat nimic grav. Te rog, du-te la culcare. Am dus-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
încălțat saboții și a țâșnit pe poartă. Atât i-a fost! L-am aștepat ore-n șir, dar în zadar. Am copt mere, pentru că știam că-i plăceau foarte mult și am făcut omletă. Am mai pus niște becuri în sufragerie ca să pară mai luminoasă și mai veselă. Pe când așteptam, Osaki, fata de la han, și-a vârât capul pe ușa bucătăriei și a șoptit, precipitat: — Scuzați-mă. Nu i se face rău? Bea alcool distilat. Ochii i se holbaseră mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
prescris de Naoji, durerea a mai lăsat-o și îi este ceva mai bine. Acum câteva minute stăteam pe verandă. Privind răpăiala de-afară, încercam să-mi imaginez care vă sunt sentimentele. În clipa aceea, am auzit vocea mamei din sufragerie. -Am încălzit laptele. Vino, te rog! E atât de rece azi, c-a trebuit să-l înfierbânt. În timp ce beam laptele aburind, am vorbit despre artist. — Nu mă potrivesc deloc cu el, nu? — Nu, absolut deloc, răspunse mama, liniștită. Dacă ținem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
De ce oare? 39 cu 5. — Nu pot suferi clipele dinaintea declanșării febrei. Mă doare puțin capul, am frisoane și apoi fac febră. Se întunecase afară. Ploaia încetase, însă vântul mai bătea. Am aprins luminile și mă pregăteam să intru în sufragerie. Mama m-a strigat. — Mă supără lumina la ochi. Te rog, las-o stinsă. — Doar nu vrei să zaci pe întuneric? am întrebat-o, ezitând lângă comutator. — N-are importanță. Când dorm, țin ochii închiși. Nu mă simt deloc singură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
unchiul Wada, mama simțea probabil că nu mai are de ce să trăiască. — Doctore, te rog pune capăt suferințelor mele. Imediat. Doctorul și unchiul au schimbat priviri. N-au zis nimic, însă ochii lor erau plini de lacrimi. Am intrat în sufragerie să pregătesc ceva de mâncare. Am dus cele patru farfurii - pentru unchi, doctor, Naoji și mătușă - în camera chinezească. I-am arătat mamei tartinele cumpărate de unchiul Wada de la hotelul Marunouchi din Tokyo și i le-am pus lângă pernă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
enumerate mai sus, care să te pună în valoare că VEDETA?". Bendeac a încheiat: "Ăștia sunt, dragii mei. Au 70-80 de ani și un singur scop: BANII! Din orice, în orice condiții, oriunde, în restaurante, în taverne prin Israel, în sufragerii, în cămine culturale care stau să cadă, la emisiuni cu farse regizate...". Bendeac a postat și un film cu Stela Popescu cântând într-un restaurant. Răspunsul Stelei Popescu nu a întârziat să apară. Nu mă interesează să joc cu Bendeac
Stela Popescu răspunde atacurilor lui Bendeac: "Nu are măsură" by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/72185_a_73510]
-
la ultima lui vizită, în 1983, cînd mama a dorit să ascultăm împreună Simfonia a 4-a de Mahler, una din piesele ei preferate. Și astfel, după ce copiii mei au adormit, am rămas doar noi trei, așezați în liniște, în sufrageria preschimbată pentru o vreme în sală de concert, în acordurile simfoniei lui Mahler. A fost un moment unic. Muzica se revărsa și nimeni nu rostea nici un cuvînt. Eram toți trei într-o armonie perfectă... Am simțit atunci că vreau să
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
care nu-și trădează niciodată principiile? - N-o să le spun nimic părinților tăi, a adăugat ea. O să treacă de la sine. - Toată viața trece de la sine, am strigat eu furios. Apoi am trântit ușa de la bucătărie și m-am întors în sufragerie. Aceasta avea să fie prima zi a noii mele vieți. Familia mea stătea tăcută la masă și toți se uitau la mine. - Poate că Bettina nu știe să gătească, am spus eu, dar știe să pupe minunat. Frații mei au
Arnon Grunberg Istoria calviției mele by Gheorghe Nicolaescu () [Corola-journal/Journalistic/9218_a_10543]
-
arate un film. Toți acceptară, chiar și Melina, care socotea cinematograful o artă ce făcea concurență teatrului. Bonaparte deschise geanta de voiaj și scoase un aparat de proiecție. Cum afară lumina era încă puternică, hotărâră să intre în casă, astfel încât sufrageria se transformă pe dată în sală de cinema, chiar dacă distanța între proiector și perete era cam mică. Filmul, Câinele andaluz, era realizat de Luis Bunuel în colaborare cu Salvador Dali. Proiecția dură doar jumătate de oră. Spectatorii nu numai că
Filippos Filippou Moartea lui Zorbas by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/9260_a_10585]
-
casa înapoi. Z.D.-B. - Nu. T. S. - Cum arăta casa? Z.D.-B. - O casă boierească, cu fața în curte, cu patru coloane dorice foarte înalte, cu scară interioară în sus spre salon și dormitoare și în jos spre sufragerie și bucătărie. Am auzit că au desființat cele două scări și au făcut sală de biliard. (Privește în jos cu tristețe.) T. S. - Păcat. Z.D.-B. - Da. Cred că de aceea nu aș mai putea să intru. Cred că
Zoe Dumitrescu-Bușulenga:"Aveam o grădină splendidă în spatele casei. Acolo am trăit până la 29 de ani." by Teodora Stanciu () [Corola-journal/Journalistic/9313_a_10638]
-
scriu cu creionul, ca trăsnit în inimă, versuri ce ar reprezenta perioada 1958-1959 (Cîntece de adolescent). Mă ascundeam pe după cîte un dovleac, la umbră, și mă lăsam podidit de cuvinte... Noaptea, nonconformist, mă pișam vînjos în vazele cu flori din sufrageria ce îmi fusese cedată ca musafir vestit! Îmi închipui ce stupoare lentă, de neînvins, le-am produs după plecare! Am continuat și în anul IV, tot pe caietele acelea miraculoase, albăstrii, pînă ce, drastic, m-am întrerupt din cauza unui tbc
Emil Brumaru:"Aș citi trei sute de ani... Iubesc cărțile ca pe femei" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9336_a_10661]
-
la filozofie?“ „În coaie“, îi răspunde Demonax cinicul. (Lucian din Samo sata, Viața lui Demonax.) * De ce ne este atât de greu să credem că neantul e chiar sentimentul eliberator pe care îl trăim atunci când ne prăbușim obosiți în fotoliul din sufragerie după o zi infernală? * Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de logoree și uneori ascunde îngeri... Atâta doar că nu oricui îi este
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
cartea de vizită cu care se mândrește Teatrul Ariel e Integrala Caragiale.O ambiție la care am privit inițial cu scepticism, dar care s-a dovedit o experiență ne-cesară, posibilă și în unele privințe performantă.Pe sce-na de dimensiunile unei sufragerii modeste și în sala cu cca 5o de locuri, unde iarna miroase a lemne de foc, iar vara se aude ciripitul păsărelelor, vă asigur că Ne-nea Iancu nu se simte deloc rău.Prezentate la pa-chet criticilor cu ocazia Zilelor
Un experiment viu by Doina Papp () [Corola-journal/Journalistic/9616_a_10941]
-
vecin, sau de la cabina telefonică pe care o văzusem în fața blocului. I-am luat cheile și am descuiat ușa. La intrare i-am luat haina, era îmbrăcată într-un pulover roșu și într-o fustă de tweed. Am trecut în sufragerie, s-a așezat cu mine pe canapea. - Vreți ceva de băut? A dat din cap în semn că nu. I-am spus că îi stătea bine cu noua coafură, chiar dacă, de obicei, eu preferam părul lung. Avea, fără îndoială, un
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
i-am spus că masa se terminase. M-am trezit primul. Ea era la celălalt capăt al patului, nu aveam nici un punct de contact cu corpul ei. Aș fi putut să mă scol pe furiș și să mă duc în sufragerie. Am rămas acolo. Era deja dimineață, auzeam afară pe cineva vorbind și o motocicletă demara. Întindeam mâna, îi atingeam părul, gâtul, mi-era frică să nu o trezesc. Eram excitat, mă deranja ideea că trebuie să plec în curând fără
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
pat. Înainte să părăsesc camera, mi-am cerut scuze. Se așezase și trăsese plapuma ca să-și acopere sânii. Fața ei exprima confuzie. Am încălzit din nou cafeaua la bucătărie, am băut o cană cu doi biscuiți. M-am îmbrăcat în sufragerie. Nu aveam timp să trec pe la mine ca să mă bărbieresc, am căutat degeaba un aparat de ras în baie. Am rupt o pagină din agendă ca să-i scriu câteva cuvinte. Doream ca la următoarea noastră întâlnire să risipim neînțelegerile care
Régis Jauffret - Poveste de iubire by Dragoș Jipa () [Corola-journal/Journalistic/9692_a_11017]
-
noapte și uneori Janvier tușea. Când întunericul cuprinse toată celula, Janvier rosti, parcă adresându-se unui servitor: —Chavel! Povestește-mi despre casa mea! Iar acesta se supuse. E cam la trei kilometri de sat. — Câte camere sunt? —Păi, e o sufragerie, biroul meu, salonul, cinci dormitoare, încăperea în care-mi primesc clienții, baia, desigur, bucătăria... și camera servitorilor. —Spune-mi cum arată bucătăria. — Nu prea știu cum e bucătăria. E mare, pardosită cu piatră. Menajera mea era mulțumită de bucătărie. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
știu pe cei de teapa lui, nimic mai mult, o întrerupse el. 12 În seara aceea, după ce se întoarseră de la Brinac, Thérèse Mangeot făcu un gest neobișnuit: ceru cu multă hotărâre ca, de acum înainte, să ia masa cu toții în sufragerie, nu în bucătărie unde mâncaseră până atunci, în mare grabă, de parcă s-ar fi așteptat ca adevăratul stăpân al casei să-și facă apariția în orice moment și să pretindă ceea ce i se cuvenea pe drept. Cărui fapt i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
un pahar de vin acolo sau sunând să cheme o slujnică... —Vorbești ca în romanele sentimentale, zise el și o luă din nou spre scară. —Unde te duci? Să dau puțin cu mătura pe-acolo. Da’ de unde știi unde e sufrageria? Charlot avu impresia că a călcat în gol pe o treaptă inexistentă; inima îi stătu în loc: fusese cât se poate de atent atâtea zile prefăcându-se că nu cunoaște așezarea camerelor, poziția dulapurilor și alte amănunte. Unde mi-o fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
Știi la ce m-am gândit? Poate că Chavel v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
toți cei din neamul Chavel fuseseră juriști, excepție făcând numai câțiva fii care luaseră calea bisericii. Între ferestre se afla portretul unui episcop cu nasul mare, iar nasul mare se regăsea în fiecare dintre portretele care atârnau pe pereți, de jur împrejurul sufrageriei. —Ce adunătură! comentă ea. Cred că nici el nu avea cum să fie altfel decât ăștia toți. Chavel ridică spre portretul bunicului propriul său nas mare, iar bărbatul îmbrăcat în robă privi în jos din tablou spre cel care purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
pentru ea. M-am gândit că ai putea să o lecuiești de obsesia asta. Poate chiar ai și făcut-o. Acum trebuie să plec. Să nu te miști de-aici că altminteri sfârșești afară în ploaie. Thérèse se întorsese în sufragerie. O găsi privind insistent portretul bunicului lui. — Nu seamănă deloc, absolut deloc, zise ea. — Nu găsești că totuși ochii...? Nu, eu nu văd nimic. Dumneata semeni mai mult cu portretul ăsta decât el. — Să pun masa acum? întrebă Charlot. —Ah
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
fac să funcționez mai bine privirea mea e treptat mai întunecată, mersul mai nesigur ceaiul mai amar. mi-aș reveni numai dacă te-ai întoarce tu și mi-ai da voie să îți desfac sufletul în bucățele, pe masa din sufragerie, uite, promit să îl reasamblez cu precizie. șase în primul loc: te trezești cu bună dispoziție și mare impuls de hărnicie, ieși pe prispă zâmbitoare și scrutezi întinderile grădinii suspendate a dragostei tale, florile sunt mari, roadele sunt către rumenit
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
în blugi, cu tricou cu mânecă scurtă, aprinzând lemnele la grătar cu petrol lampant, o vâlvătaie țâșnește în fine, cu palmele făcute căuș, în care privești curios. printez fiecare fotografie a ta în opt exemplare și eliberez masa mare din sufragerie așez imaginile două câte două, una sub alta, alcătuiesc șaizeci și patru de colaje tunet pe care le lipesc, într-un caiet dictando format A4 și încep, pricepută, să interpretez fiecare pagină într-un nou înțeles al tău. nouă în
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]