726 matches
-
aproape până în dreptul urechilor. — Nu, a venit răspunsul înăbușit. Mie mi s-a strâns inima. —Cum ai spus, Emer? a spus Josephine cu bunătate. Emer a ridicat ochii. Fața roșie îi era scăldată în lacrimi. Nu, a răspuns ea printre sughițuri. Nu înaintea copiilor mei. Pe mine poate să mă bată cu cureaua, dar vreau să-i lase în pace pe copii. M-am uitat la Neil a cărui față era neagră de furie. Era de nerecunoscut, nu mai vedeai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
de aramă. „Știam, știam că tu...“ Îl așteptase, prin urmare. Nu degeaba se ferise el de întâlnire, zadarnic se ferise. Mâinile tremurau, îl atinseră, îl electrizară, sângelevui, iarăși, hainele zburară, mototol, îl trăgea în ea, adânc, mai adânc, bâlbâind între sughițuri de plâns: „Nu, nu te uita, te rog, nu, nu“. Trepidația toridă, plânsul, spasmul, izbăvirea. „Ai venit, totuși“... râdea, peste câteva zile, deschizând ușa. Și îl trase spre ea, în ea, adânc, mai adânc, în lava toridă. „Nu te uita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
prelingeau iarăși și iarăși, cu fiecare spasm. „Nu mă privi, nu, te rog...“ Îmbrățișarea, clește înroșit. Și scâncetul, bolboroseala de după. „Asta nu ne pot lua. Asta nu, asta nu ne vor lua. Taina mare, feroce...“ Feroce, da, și plăpândă, în sughițuri de plâns și plăcere. Glasul se rupea, copleșit, și renăștea, cândva, târziu, într-o răsucire rea și speriată. La un pas de primejdiile fără întoarcere. Eram iarăși în pragul absolvirii, a treia oară. M-am sfătuit cu prietenul meu Ianuli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
luat până la urmă dreptul de practică? S-or fi lămurit, până la urmă, nu se poate altfel, mirosea escrocheria de la o poștă! Binefăcătoare, știu, știu, binefăcătoare ca toate escrocheriile, păi, cum. Da’ ți-au luat muzicuța, recunoaște, și aparatul de ascultat sughițurile și tratatele cu hocus-pocus hipnoză harakiri. Te-au eliberat, recunoaște. Uite, sunt aici de-o oră. Telefonul n-a sunat, deloc n-a sunat. Și sunt de o oră aici, mai mult de o oră. Telefonul mort, mort, dom’le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cel mai îndepèrtat al compartimentului, ghemuindu-se pe banchetè că o vietate lovitè de un agresor puternic și începe, apoi, încetișor, sè plângè, Nu conteazè! Mè iubești, dar ți-e fricè de mine! Mè dorești! Ha! Ha! Haaa! rostind printre sughițuri, mișcându-se în straturile de haine care-i acoperè trupul că o coajè tare și mult prea largè, Bine! Știu! Mai am douèzeci și șase de zile de trèit! Nu conteazè! Douèzeci și șase de zile! Ce scrie în cèrți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
a luat sticla de gaz, l-a udat, l-a acoperit cu cărbuni și a aruncat chibritul. Ai stat ciucită În fața sobei până când pălălaia dinăuntru s-a transformat În limbi tot mai mici care, cu ultimul trosnet mic, ca un sughiț, au dispărut sub mormanul de file Înnegrite. Legătura de piele și cărbunii ieftini lăsaseră În salon o putoare ca de pârțuri, mai ales că era prea ger afară ca să țină destul geamul deschis. Dacă tata s-ar fi Întors, atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
sale copile, îi ținuse o veritabilă prelegere despre avantajele curei cu apă rece. Experiența dobândită în douăzeci de ani de practică dovedea că acea cură conserva sănătatea și vindeca o grămadă de boli precum tusea măgărească, spaima, cancerul, cârceii și sughițul. Concluzia nu putea fi decât una: să se lase pe mâna medicului. Acceptase de bună voie să se scoale înainte de răsăritul soarelui, ca să alerge desculț prin iarba udată de roua nopții, înghițise licori foarte amare sau foarte dulci, suportase băile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
tata. Dar să ți se facă spălături stomacale după ce-ai luat Ecstasy? Nu e chiar același lucru, nu? Fața i s-a schimonist de frică și Jake a început să plângă, întâi mai încet, apoi în hohote și cu sughițuri atât de zgomotoase încât o femeie din separeul alăturat a scos capul de după perdea ca să vadă ce s-a-ntâmplat. —Fiona, te rog, te implor..., s-a văicărit Jake, prinzând-o strâns de braț. Dacă faci asta pentru mine, îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
m-am gândit deloc la problema cu picioarele. Mi se pare că ieșirea din comă nu va însemna decât începutul unei lupte acerbe pentru recăpătarea sănătății. Bărbatul a început să plângă - la început mai liniștit, după care din ce în ce mai tare, cu sughițuri pe care a încercat să și le reprime în spatele mâinii cu care își acoperise gura. — Îmi cer scuze, a bolborosit el. —N-ai de ce. Ar fi nefiresc dacă nu ai suferi, l-a asigurat Fiona cu blândețe. Nu știu cum o să reușim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
aur, spune Nasr, după cum Îi stă În obicei. Poetesa se apleacă deasupra unui taler imens, plin cu dinari de aur, Începe să vâre monedele, una câte una, În gură, În vreme ce asistența numără cu glas tare. Atunci când Djahane Își Înăbușă un sughiț, gata să se Înece, Întreaga curte, În frunte cu monarhul, izbucnește Într-un râs sincer. Cămărașul i-a făcut semn poetei să se Întoarcă la locul ei; s-au numărat patruzeci și șase de dinari. Numai Khayyam nu râde. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
noastre încuviințează în semn de acceptare, are colțurile gurii căzute, schimonosite, fiecare propoziție a ei trezește valuri de plânsete, mami, mă voi face mare, spune ea dintr-odată, voi crește mult mai mare decât tine, iar eu plâng deja cu sughițuri, sigur că vei crește, însă în sufletul meu se cuibărește frica, poate că nu se va mai face mare niciodată, cine știe ce s-a întâmplat cu creierașul ei, ce s-a zguduit în cutia aceea craniană micuță, o găleată din plastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
însănătoșit, și eu spun, atunci fugi și mănâncă, nu mai poți continua astfel, uite că s-a făcut bine, dar ea îl privește sceptică și spune, încă nu, și în clipa aceea din ea pornește un șuvoi de lacrimi și sughițuri, am mâncat la școală un măr, se tânguie ea, am uitat că nu am voie să mănânc mărul în pauză, din cauza asta tati nu s-a făcut bine. M-am săturat de prostiile tale, izbucnesc eu, când vei înțelege că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
ora aceea să văd numai haine goale, îl privesc de parcă aș fi zărit o fantomă, exact atunci sună telefonul, înainte ca eu să apuc să îl întreb de ce nu doarme, plânsete de copil vin dinspre receptor, Naama, plânge ea cu sughițuri, iar eu întreb, Hani, ce s-a întâmplat? Ea gâjâie, am născut deja, m-au dus la spital după ce ai plecat, iar eu strig, felicitări, cum a fost nașterea? Dar ea ignoră întrebarea ca și când acesta ar fi un lucru marginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
și a căzut cu zgomot pe învelitoarea discului. O dată ce prima lacrimă și-a croit drum, restul s-au revărsat nestăvilite. Naoko și-a pus ambele palme pe dușumea, s-a aplecat puțin în față și a început să plângă cu sughițuri, poziția ei aducând cu cea a unei persoane care pare că-și dă duhul vomitând. N-am mai văzut în viața mea pe cineva plângând în halul acesta. Am întins mâna și am atins-o, ușor, pe umeri. Umerii ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
aplecat, l-am luat și l-am pus iar pe masă. Am întrebat-o dacă mai vrea să bea. Naoko tăcu o clipă și apoi izbucni în plâns, tremurând toată. Și-a îngropat fața în mâini și a plâns cu sughițuri, cu aceeași violență cu care plânsese și în noaptea aceea când m-am culcat cu ea. Reiko a pus chitara la o parte, s-a așezat lângă Naoko și a mângâiat-o pe spate. Când a cuprins-o de umeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
mă conving că nu îmi pasă. Mi-am tot spus că mă iubea și că n-ar fi putut să trăiască fără mine. Că nu ar fi putut niciodată să renunțe la ce era între noi. Încep să plâng; fără sughițuri, fără ca vreun mușchi de pe față să mi se miște; lacrimile îmi șiroiesc pe obraji, ca și cum corpul meu elimină în acest mod ciudat o otravă. Daisy a amuțit. Se duce la baie, îmi aduce un pachet cu șervețele și le pune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să stai, hoțule, nu înaintea mașinilor! Pe când automobilul cotea puțin mai jos, în curtea conacului Iuga, răcnetele lui Costică umpleau văzduhul și adunau vecinii. Baba Ioana, speriată, sosi într-un suflet: ― Ce-i, Costică?... Ce-ai pățit? Copilul răspunse printre sughițuri de plîns: ― Eu m-am... m-am... m-am jucat... și... aoleu, aoleu urechile mele! ― Ce s-a întîmplat, măi Nicușor, că tu ai văzut? întrebă baba. ― L-a bătut domnul, dacă n-a vrut să ferească! bâigui Nicu, suspinând
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
hoțul ăsta râdea și mă batjocorea! Aristide scoase atunci un urlet de zăngăniră geamurile: ― Ajutor!... Ajutor!... Aoleu!... Tată, nu mă lăsa! În vreme ce vaietele lui de durere se îngroșau și răgușeau și se transformau în grohăituri și apoi în gemete cu sughițuri, Chirilă Păun tăia și vorbea liniștit, parc-ar fi operat un purcel: ― Taci, cocoșelul tatii, taci, că ți-ai bătut joc destul de muierile noastre, de-acu să mai stai și cuminte... Ehei, cum m-a usturat inima pe mine toată
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
credincios. În partea cealaltă, până la gardul dinspre ograda conacului, din care numai câțiva stâlpi se mai aflau în picioare, se îngrămădeau toți oamenii curții, cu Isbășescu în frunte și cu argații la urmă. Nevasta logofătului și bucătăreasa Profira plângeau cu sughițuri multe, dar fără bocete gălăgioase, rușinate parcă de răceala lui Grigore. Ochii lui, roșii și tulburi, cuprindeau în aceeași privire amândouă coșciugurile. Erau la fel de mari, din același lemn, parc-ar fi fost comandate de mult. În sufletul tânărului Iuga dăinuia
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cu doamna, poate va fi de acord cu ce vă putem oferi la această oră. Domnul Tilică, dezechilibrat, de parcă ar fi băut peste măsură, merge împleticindu-se la doamna sa. Îi explică situația și doamna începe să plângă și printre sughițuri îi spune: - Mergem acasă! Ne întoarcem cu primul tren. Accepți să stăm într-un apartament cu doi străini? Mai putem vorbi de intimitate, dragule? Du-te să-ți dea actele și-apoi la gară! - Ai răbdare, poate se rezolvă! Scot
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
pe dedesubt, tot se-apleacă, tot pipăie cu mâna, poate nu vede bine. Nu-i. Nu-i și nu-i. Și-ntr-o doară îi scapă ochii înspre burlan. Și-odată începe să râdă, râde singură. Un râs ca un sughiț. Portofelu. Iote drace, că numa dracu l-a putut vârî acolo ! Numa ăl cu coarne putea să-i dea drumul acolo, lângă burlan. Și-a scos ea dinții la cumnată-sa, c-o strângea, și-i știrbă acu, da poa
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
o mână, ca și cum ar fi fost gata s-o măture din calea lui. Diane căzu în genunchi și închise ochii. — Copilule, copilule, ridică-te, nu te speria! Într-o secundă o ridică și-i strânse la piept trupul scuturat de sughițuri de plâns. Oprește-te, nu face zgomot, hai să vedem dacă ușa asta e încă deschisă, da, este, foarte bine, acum pleacă, du-te acasă! Mă duc... iartă-mă... mă duc. Uite ce-i, du-te tu întâi, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cu încheieturile degetelor. Tom o privea cu sfială. — Hattie, nu plânge, iubito. Ce s-a întâmplat? Sunt doar eu. Hattie clătină din cap și nu răspunse. Fața îi era roșie, ochii injectați, gura umedă. Lacrimile îi secaseră, dar respira cu sughițuri puternice, ca niște mici țipete. Își trase peste față părul încâlcit, ca pe un văl. Trecură de casa lui Greg și a lui Ju. Draperiile erau împreunate. Totul era cufundat în tăcere, nimeni nu se ivise încă pe străzile din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de coloare deschisă, fixată în perete. George își încleștă mâinile pe marginile tubulare de la piciorul patului și începu să-l tragă. Patul se mișca ușor, parcă de la sine putere. George își înghiți respirația într-un soi de suspin sau de sughiț. Acum, când se afla atât de aproape de marea lui împlinire, simțea nevoia unei pauze. Se opri și începu să privească prin cameră, mișcându-și ochii într-un fel ciudat, aproape mecanic, de parcă privitul ar fi însemnat o activitate specială, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
apropiere o mapă de carton gros cu meniul restaurantului și se duce glonț la masa profesorului, unde o lasă cu un gest repezit, în timp ce ceilalți patru băieți, la mesele lor din umbră, reușesc cu greu să-și înfrâneze râsul cu sughițuri. Chițu se întoarce la masa lui de lângă intrare făcând grimase aproape demente de victorie. Profesorul Panciu abia dacă a întors un pic capul în direcția de unde i s-a adus meniul. Cu mâna stângă împinge mapa spre capul celălalt al
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]