1,146 matches
-
vederea clară, însă, nu vedeam să apară o rază stingând această dimineață întunecată. Cu o tristă amărăciune pentru această zi fiindcă următoarea plecam de aici, mi-am lăsat pașii să se piardă de-alungul Dunării. Priveam pădurea din fața mea cu frunzele sugrumate de ceața plină de boabe de rouă. Voiam să se schimbe totul în câteva clipe, spre bucuria prietenilor mei, spre a prinde fiorul limpede al acestei ultime zile petrecute aici la Dunăre. Dar totul, mi-a năruit legea vrerii mele
ÎNTR-O TOAMNĂ, LA GROPENI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353732_a_355061]
-
nume a lăsat moștenire satul Ciunget de pe Latorița și Voinea de unde provine numele vestitei stațiuni Voineasa. Orașul Brezoi se află pe cursul inferior al Lotrului. Dar el cuprinde și o serie de suburbii. Cum ieși dintre versanții stâncoși ce parcă sugrumă drumul european de la Cârlige deodată zarea se deschide. Întâlnești pe partea dreaptă (dinspre Râmnicu Vâlcea) câteva moteluri și parcări, o stație peco și apoi imediat se ramifică un drum național la stânga care șerpuiește pe vale în sus, traversează culmile muntoase
CAPITALĂ LOVIŞTEANĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1185 din 30 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353722_a_355051]
-
o priză de curent când mă întreba și mai ales când a descoperit că și Sebastian umblă cu profa de română. Hi, hi, hi, dacă ar ști că i-am luat-o de data asta înainte cred că m-ar sugruma. Se vede că-l place pe prof și-i înnebunită după el. Să-i fie de bine, acum este al meu, nu al ei. Nu-l mai are nici pe Raul că i l-a luat Adeline. Se cam țin
ROMAN, CAP.XVIII -FRISOANELE OLIMPIADEI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1076 din 11 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/354582_a_355911]
-
și jocul tău, blestem în sărituri, mă poartă... spre cer mă-mbii. mă-ntorc iar pe pământ. olar de pași devin și flori nu mai am cum, s-aștern în golul gol și-n vidul plin. cu arcuri, semiarcuri mă sugrumi... de ce, copil al verzilor păduri, în fuga ta ai numărat inele? fântâna ai privit-o prin străbuni... ziduri înalte, turle, cruci ai risipit... în seri cu iele. m-ai numărat în cercul infinit. mi-ai spus să joc, să cânt
DE CE? de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 443 din 18 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354626_a_355955]
-
mea Bucuria. O fiică neasemuit de frumoasă și deșteaptă care nu interesa pe nimeni. Pe care am încercat s-o ucid. Nu din frică, nu din mila, nu din gelozie. Din zădărnicie. Și cred că până la urmă am reușit. Am sugrumat-o în mine. Și chiar dacă n-am reușit total, într-o zi o să reușesc. S-o fac să nu mai miște-n front, pentru ca, nu? ea nu-mi aduce nimic. Nici măcar o lacrima. Așa că ziua morții tatei coincide cu nașterea
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 444 din 19 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354658_a_355987]
-
puterile? - Nu, n-am știut, dar mi-a plăcut dintotdeauna baia de rouă. Cu glasul aproape șoptit, el a întrebat-o: - Accepți să devenim prieteni nedespărțiți și să colindăm împreună întreg Universul? Cu obrajii arzând de sfială și cu glasul sugrumat de emoție, ea îi răspunde: - Da! Din acea zi, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit. Unde îl vedeai pe unul, era și celălalt. Între ei era o iubire platonică și un jurământ de castitate. Adeseori, după ce se scăldau la
LEGENDA INOROGULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1386 din 17 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347104_a_348433]
-
mal unde cerul alerga desculț după stele în nisip rămase fără vină pietricele colorate să adune în străfulgerarea galopului unui cal lumină din ochii peștilor amăgiți de undițe aruncate din bărci cu carena adormită în val. Lip, pleosc, lip, tentacole sugrumând noaptea, vise sângerând pe sarea mării din rană și pescarul sorbind tăcerea din cană coclită de lună,sloi de gheață în topire ,vărsând umbre lângă case rămase ascunse sub duzi fără viață. caracatița timpului se înghițise pe sine și marea
CARACATIŢA TIMPULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357159_a_358488]
-
căzut fără să am timp să țip, în schimb din toate părțile se auzea: ”Gogule” sau “nea Gogule!” Când m-am ridicat de jos, deja tataie era lângă mine cu fața roșie și plină de broboane de transpirație, cu vocea sugrumată de emoție și de alergat și cu pălăria veche și arsă de soare, în mână. -Bine, mai tataie, dacă îți băga cornul în burtă, mă nenoroceai! Și certându-mă din cauza neglijenței mele, a început să mă scuture de praf. Îmi
GLORIE COPILĂRIEI IX de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357089_a_358418]
-
mîinile profesorului se îndreptau spre urechile lui. -Dacă te iartă ea, te iert și eu! i-a răspuns acesta blocat de sinceritatea lui. Am dat din cap mai repede decât mi-a ieșit din gură, la început, cu un “da” sugrumat, ca pe urmă să îndrăznesc să răspund cu voce tare. Am plecat încet pe lângă gard cu grasul, care trebuia conform instrucțiunilor primite, să mă conducă până acasă. -Să mor, dacă te mai bat! mi-a spus când am rămas singuri
GLORIE COPILĂRIEI VI de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357090_a_358419]
-
-o mi-a strigat fericită, uitând și de genunchii zgâriați sub pantaloni și de loviturile din coate. -Ține-o srâns! i-am spus speriată, că nu ne gândisem și la posibilitatea că trebuie să o prindem. -Nu pot! mi-a spus sugrumată de emoție și frică din cauza agitației de sub ea. -Lasă-te grea și încearcă să-i strângi ciocul! i-am spus uitându-mă în jurul meu să găsesc ceva să o leg. Tot învârtindu-mă, am văzut pe jos o sârmă. M-am
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
grumazul, corpul arcuit... Mușchii i se încordau, își strivea buzele, degetele îi sângerau deschise. Acum labele cu gheare de calcar, blana ca o spumă lunecoasă... Fixa pe stâncă fiara, parcă vie, o ucidea acolo: în jurul gâtului fragil, două brațe puternice, sugrumând-o... Un cap cu barbă în gura cu colți, sfârtecat... Ochii animalului și cei ai făpturii zugrăviți în agonia morții... Ai săi, acum, și mai vii, strălucind de patimă... Între gheare, un corp uman în cădere sub greutatea și zbaterea
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 324 din 20 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357306_a_358635]
-
mulți de ispășit, transferați la alte locuri de detenție. Mărturiile lor te fac să te simți umilit ca om la gândul că unii semeni pot coborî ideea de ființă umană până la străfundurile iadului. „Glasul victimelor din toate aceste locuri, azi, sugrumate de emoție, le-am reunit în acest capitol; pentru că ecoul lor ne va pătrunde ființa numai curgând împreună ca un fluviu al suferințelor". (p.226) Deținuții politici din toate închisorile erau împărțiți în două categorii: reeducabili si nereeducabili. Nereeducabilii erau
VICTOR ROŞCA EXPERIMENTUL TÂRGŞOR de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357919_a_359248]
-
din cauza vitezomanilor. Se făcuse tîrziu și aprinsese farurile, se mai destinsese puțin și, cînd a sunat celularul, l-a apucat plină de sine cu mîna dreaptă și stînga și-a încleștat-o pe volan. Era Gabriela. Disperată. Plînsă. Cu vocea sugrumată de emoție! Vino repede, s-a întîmplat o nenoricire. Și Adelina a apăsat pe accelerație, nervoasă. Doamne, ce s-o mai fi întîmplat? Inginerul Marcu fusese arestat de poliție cu mandat pentru douăzeci și patru de ore. Cîțiva dintre muncitorii din subordinea
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
dar îl privesc din punctul meu de vedere, o femeie trebuie să fie proporționată, un ins de un metru șaizeci și opt este ca o caricatură pe lîngă o tînără ce se desfășoară ca o liană și mi-l imaginez sugrumat de femeia de lîngă el, strălucitoare și diafană, asemenea unei muște strivită în plasa abil țesută de un paianjen veroce. Nu trebuie să mergi prea departe ca să vezi că țara sărăcește, sucită de atîția politicieni de conjunctură după placul lor
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
fiarele lucitoare pe roți, toate, în fond, niște otrăvuri născocite spre a ne scurta, lent și sigur, scumpa noastră viață, în schimbul morganicelor satisfacții de moment, plăceri concepute drept „lux", unde mai pui. E criză! Și colții ei încep, încet-încet, să sugrume speranțele multora, care și-ar mai dori să-și vadă astfel de vise împlinite. Mai greu sau mai ușor, unii, am reușit să ne cumpărăm un amărât de acoperiș deasupra capului, o căsuță sau un micuț apartament, și am mai
„ESTE GREU SĂ TRĂIEŞTI, DAR SĂ ŞTII CĂ E GREU SĂ ŞI MORI!” de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 793 din 03 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/358441_a_359770]
-
în starea de agresivitate pură. Ea corespunde acum mai degrabă cu felul în care ne reperezentăm o prostituată de lux în brațele unui codoș globalist, dement și frustrat, care a înțeles doar principiul câștigătorului. Iar acum este gata să-și sugrume victima, pentru a-i aduce tot câștigul, cu prețul suprimării a 90% din omenire. Poate că a sosit timpul să ne spuneți adevărul chiar D-voastră, nobilă doamnă! Bineînțeles, cu prețul pe care numai D-voastră îl puteți anticipa. Să
REPORTAJ IMAGINAR LA UN CONGRES INTERNAŢIONAL AL FEMEILOR ( 2 ) de CONSTANTIN MILEA SANDU în ediţia nr. 500 din 14 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357886_a_359215]
-
în: Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dispre munte dealul coboară vise văile cuibăresc cețuri sărutul frunzei atinge pământul și geme un ochi de apă privește luna întoarsă cerul lacrimează cu stele gheara păsării, nu doarme sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă apoi toate inundă lumea sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură apăsarea doare și-și dorește iubire focul urăște întunericul și-l alungă roata grea a lumii răsucește pământul dinspre toamnă cu picături
GÂNDURI RUGINII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358078_a_359407]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > VOPSITORII DE ÎNTUNERIC Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 538 din 21 iunie 2012 Toate Articolele Autorului o gheară îmi strânge încet lumina o sugrumă spre întuneric o mână mi se agață cu disperare dar numai se zbate în mine nu vor să tacă vorbe nespuse în cei fără dreptate răsăritul moare la mica publicitate sunt numai anunțuri moartuare tăcerea cumpărată se zbate nu le
VOPSITORII DE ÎNTUNERIC de VIOREL MUHA în ediţia nr. 538 din 21 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358177_a_359506]
-
Dar cine stie poate că pînă la urmă și-a schimbat drumul în viață. Îmi dau seama că din afara este ușor să-i spui unui om din această categorie ce trebuie să facă pentru a fi eliberat de viciul cel sugruma însă, a fi în pielea lui este diferit. Indienii din America de nord aveau o vorbă nu te grăbi să judeci un om dacă nu ai umblat cu mocasinii lui. Cine poate cântări durerea, lupta, agonia, plăcerea, repulsia, dorința după
JURNALUL UNUI CALATOR (6) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 625 din 16 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358825_a_360154]
-
Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne umblă pașii prin zăpezi imaginare Bezmetici, rătăcind printre dorinți, Ne plânge lacrima într-un tablou cu sfinți Și rugă mai culegem din izvoare... Și glasul ni-l sugrumă, neputința Atunci când,fruntea ne rămâne aplecată. Mai, adu-mi, Doamne, ruga înc-o dată Și-mbogățește-mi cu zăpezi , ființa! Să pot privi prin cerul tău de ploi Și cum mă ning poveștile din nou În iernile ce mai colindă un
ZĂPEZILE DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358887_a_360216]
-
că n-ar mai plonja, nici regește retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epocă de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și lumânare tainic localizată. Ar uita gustul dimineților de luni, sugrumate în pedepse mlăștinos-didactice, ispășind absențele sabatice. S-ar dezice de verile fierbinti, cu reprize duble de sete aprigă, niciodată îndestulată de apa încinsă din gentuța păzitorului de vaci si de neasemuite capre. Poate ar privi de departe carțile mereu puține
COPILĂRIE REÎNCĂRCABILĂ de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359467_a_360796]
-
că n-ar mai plonja, nici regeste retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epoca de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și lumânare tainic localizată. Ar uită gustul dimineților de luni, sugrumate în pedepse mlăștinos-didactice, ispășind absentele sabatice. S-ar dezice de verile fierbinți, cu reprize duble de sete aprigă, niciodată îndestulata de apă încinsă din ... Citește mai mult Copilăria mea, traducere cordiala a vietii ce urma să se prăvălească peste mărginirea
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
că n-ar mai plonja, nici regeste retribuit, printre grădinile ei. Nu s-ar mai întoarce în acea epoca de aur a întunericului selectiv, întronat în serile cu părinți plecați și lumânare tainic localizată.Ar uită gustul dimineților de luni, sugrumate în pedepse mlăștinos-didactice, ispășind absentele sabatice. S-ar dezice de verile fierbinți, cu reprize duble de sete aprigă, niciodată îndestulata de apă încinsă din ... VII. CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE, de Carmen Lăiu, publicat în Ediția nr. 2084
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359472_a_360801]
-
în care ficțiunea și autenticul se împletesc armonios. Căldura însă, care se degajă din fiecare pagină a cărții de față este aidoma nodului din gâtlej, care nici nu te lasă să plângi, nici nu dă frâu liber cuvintelor. Ci îți sugrumă doar vocea și-ți umezește privirile. Și într-aceasta constă emoția uriașă, emoția autentică pe care doar lucrurile trăite și simțite ți-o poate transmite la simpla lectură, așa încât, ești nevoit să nu mai lași cartea din mână ca să nu
ÎNTOARCEREA LUI MOROMETE... RECENZIE LA VOLUMUL MOROMEŢII. ULTIMUL CAPITOL, DE SORIN PREDA de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1218 din 02 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/360234_a_361563]
-
PLAC ... Autor: Valerian Mihoc Publicat în: Ediția nr. 931 din 19 iulie 2013 Toate Articolele Autorului De-ai ști tu cât îmi plac ochii tăi, Cât plac clipele pe când mă vrei, Cum clipești și aduni în mănunchi Idei rele le sugrumi tare din trunchi. Cât îmi place de mult zâmbetul tău, Și cum place rostind tu numele meu, Cum trăiești maxim viața și o simți Cum te agiți și răsfățată te și alinți. Îmi place ce gândești, cum vorbești, Cum te
CÂT ÎMI PLAC ... de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 931 din 19 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/360432_a_361761]