357 matches
-
Frunzele au Început să capete culori de toamnă, iar În ferestrele de peste drum se reflectă soarele. Mă și văd locuind pe strada asta. Mă văd Împingînd căruciorul cu bebe, făcînd semn tuturor vecinilor... — Nu pot să cred. Am glasul ușor sugrumat. — Era doar o casă, Îmi Înconjură Luke cu brațul umerii căzuți. O să găsim alta. — Ba nu. N-o să mai găsim niciodată un loc ca ăsta. Era casa perfectă! Mă opresc, cu mîna pe poarta de fier forjat. Nu pot să
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
avem flori? O, Doamne. Știe. Nu. Nu te prosti. De unde să știe? Și de ce mi-ar lua flori, dac-ar ști? Luke pare la fel de nedumerit ca și mine. — Astea sînt pentru tine, zice după o pauză. — Aha, zic cu glasul sugrumat. Ei bine... astea sînt pentru tine. Facem schimb de buchete stîngaci, și eu Îi dau bomboanele și sticluța de whisky. — Hai să mergem... Luke Îmi arată către bucătărie și Îl urmez spre zona unde avem o canapea și o masă
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
văd privirea Încîntată a lui Danny fixată asupra mea. — Crezi că e cineva pe urmele tale, Luke? zice, ridicînd din sprîncene. Un... detectiv particular, poate? Îl omor cu mîna mea. — E o alarmă falsă, sînt sigură! spun cu vocea ușor sugrumată. O simplă coincidență! — Probabil. Luke Încuviințează. Dar e destul de ciudat, totuși. Ne vedem mai tîrziu. Mă atinge scurt pe mînă și rămînem amîndoi cu ochii după el, privindu-l cum Își croiește drum printre mese. Încrederea dintre soț și soție
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Jilava. Câmpiile, tărâm veșnic al românului, cu câmpuri roditoare și codrii de brazi, cu ape însorite și nestinse, miresme dăruite nouă de Dumnezeu, de veacuri pândite de cotropitori, zi de zi înstrăinate de nevrednici conducători, au devenit azi plânsuri și, sugrumate, se sting nădejdile noastre în geamăt și suspine. Diriguitorii, hulituri diavolești, au înlocuit virtutea și rugăciunea cu minciuna și dezmățul. Omul a devenit fiară și hoit nepăsător, sahară pustie care a îngropat tot ce-i românesc, a îngropat tot ceea ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în jur de-mi pare că aud cum se izbesc de geamuri razele de luna. O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă și tu odată peste veacuri pe coarde dulci de liniște, pe harfa de-ntuneric dorul sugrumat și franța bucurie de vieață ? Cine știe ? Cine știe ? (Blaga, 2010 : 28) Silence Profond, si profond le silence alentour qu'il me semble entendre la lune aux vitres briser șes rayons. En mon tréfonds s'est éveillée une voix étrangère
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
În piept când te văd minunato [...]. (Lumină) (Blaga, 2010 : 20) La lumière que je sens envahir mă poitrine en te voyant ô mă merveille [...]. (La lumière) (Poncet, 1996 : 32) O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait ô mon âme, dans quel cœur [...] tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ființă tu găsi-voi cândva cuvenitul sunet de-argint, de foc, si ritul unei rostiri egale în veci arderii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1974 : 63) ; [...] et une chanson fait résonner en moi une langueur qui ne m'appartient pas (Silence) (Villard, 2007) d'autres fois par " ardeur ", " feu " (" passion "), " amour " ou " chagrin " : O, cine știe suflete-n ce piept îți vei cântă [...] dorul sugrumat [...] ? (Liniște) (Blaga, 2010 : 28) Qui sait, ô mon âme dans quel cœur tu joueras [...] ton feu étranglé [...] ? " (Silence) (Miclău, 1978 : 149) Ô qui sait en quel corps, mon âme tu feras chanter [...] [le] désir étranglé ? (Silence) (Poncet, 1996 : 42) Ô
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]