2,367 matches
-
a-i realiza rațiunile - e totuna). De aceea, orice tentativă de a anticipa viitorul - În speță matricea evenimențială În care vor evolua generațiile următoare - este inutilă și zadarnică. Timpul Însuși n-are conștiința propriei prefigurări, existența lui Începe de la desfășurarea sulului, din clipa În care dobândește o formă lizibilă. Nimeni nu poate citi textul unui pergament nedesfășurat și, tot astfel, timpul, ascuns În sine-și, nu oferă nici o premisă pentru prezumții logice. Textul este necunoscut și va rămâne pururi astfel. Rolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
mai ești pe pământ, ci se spune «slavă Celui de-Aici», pentru că ești și tu aici”. „Dar ce trebuie să fac?”, șopti lovănuț, observând în treacăt că îngerul avea niște aripi mari pe care și le putea micșora și face sul, astfel că atunci când stăteai de vorbă cu el, nu părea înger, ci un om obișnuit. „Noi ne-am gândit la toate, răspunse îngerul, tu ești un om cu carte și de-aceea Dânsul te-a chemat în împărăția Lui”. „Dumneavoastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
țării! — Nu mai există - spuse Ximachi. Tot ce-avem e-aici - și arătă în jur. Vodă se clătină, lovind cu capul o legătură de ceapă. Am aici scris totul - mai spuse Ximachi și-și sumeți anteriul, scoțând de la brâu un sul din piele de vițel. Vodă îl luă și-l desfăcu. Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Vodă se clătină, lovind cu capul o legătură de ceapă. Am aici scris totul - mai spuse Ximachi și-și sumeți anteriul, scoțând de la brâu un sul din piele de vițel. Vodă îl luă și-l desfăcu. Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un scăunel, prinzându-și capul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
de vițel. Vodă îl luă și-l desfăcu. Pe un sfert din sul era o coloană cu cifre deasupra căreia scria cu litere mari „Ieșiri”. încercă să urmărească sumele trecute, dar își aduse aminte că nu știa socoti. îi dădu sulul înapoi vistiernicului și se prăbuși pe un scăunel, prinzându-și capul în palme. Stătu așa o vreme, cu Ximachi alături, în picioare, care nu zicea nimic, respectându-i durerea. într-un târziu, Vodă ridică privirea: — Și nu mai avem nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
lui Fraxinus excelsior să vadă dacă mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mai așteaptă cineva și zări un porumbel călător și un corb. Ugui, chemă porumbelul la el. Porumbelul era plin de praf și părea foarte obosit. De piciorul stâng avea prins cu două inelușe un sul mic de piele. Papa desfăcu sulul, scoase din el o foiță de pergament și se adânci în lectură, nu înainte de a-i lăsa înaripatului sol, alături, pe bancă, o mână de boabe de grâu. După ce citi, sfântul părinte scoase de la brâu o călimară și-un capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un capăt de pană și scrise pe verso-ul pergamentului „De acord”. Se gândi puțin, apoi adăugă: „Fără milă”. Semnă și întări cele scrise cu sigiliul inelului ce-l purta pe arătătorul mâinii drepte, împături foița în piele și prinse sulul înapoi la picior. Mai ugui puțin cu porumbelul cât timp acesta ciuguli grâul, apoi îi dădu drumul. Uitându-se în dreapta și-n stânga, papa croncăni ușurel, cu o expresie de veselie pe chip, chemând corbul. De cum veni și i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
regimentul 9 Roșiori aleargă pe cîmp cu calota retezată. Cai și cai, cum apar ei În toate poemele lui, caii iubiți care Îi salvează partidele de șah jucate de unul singur. Și-i un frig ca-n Siberia. Ca un sul de măduvă Într-un os stă chircit și așteaptă marșul, primăvara, decorația. Telefoane de la prieteni. Ți-au apărut trei poezii În revista Podium, ți-au apărut două poezii În revista Pannonia... bucățica de zahăr pe care o dădea Leon calului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
când se așezase ca de obicei la masă, așteptând să i se servească micul dejun, Noah o anunță pe draga lui soție, Judit, următoarele: - Datoria unui bărbat este aceea de a scrie! De aceea m-am hotărât să scriu un sul cu cele cinci cărți ale lui Moise. Asta se va considera ca un act pios, de credință din partea mea. Vreau să fac acest lucru în amintirea părinților mei, mărturie a unei recunoștințe pioase. Se făcuse liniște în bucătărie. Judit închisese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
strigat ea intrigată. Atâta vreme am așteptat să avem și noi timp să călătorim prin lume, așa cum fac pensionarii! De altfel e ceva neobișnuit, ca să nu zic deplasat, ca în timpul nostru cineva să se apuce să scrie de mână un sul al Torei. - Da, știu, pare demodat, răspunse Noah cu voce stinsă. Totuși, vreau să scriu cu propria-mi mână o Tora și s-o donez sinagogii noastre de aici, din Bruxelles, cu ocazia unei sărbători. Tora e sfântă și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
prăjiturile pe care Judit le făcea special pentru el lipseau de pe masă. Tot ce s-a mai întâmplat atunci n-a fost prea încurajator pentru Noah. Cu toate astea, el s-a așezat la masa de scris ca să mediteze la sulul său. Avea impresia că a scrie cu propria mână cele cinci cărți ale lui Moise era ca și cum el însuși ar fi primit Tora pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a scrie cu propria mână cele cinci cărți ale lui Moise era ca și cum el însuși ar fi primit Tora pe muntele Sinai. Ce minunat! Să se înalțe deodată atât de sus! Dar asta cerea o muncă plină de atenție. Un sul al Torei care conține cea mai mică greșeală nu se poate folosi. În plus, trebuia să-și procure pergament și o cerneală neagră specială. Felul de a scrie nu îi era străin, pentru că era un tipograf experimentat. Între litere trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai îndrăznise niciodată s-o înșele. Dar fusese de ajuns c-o înșelase o dată ca să piardă încrederea lui Judit pentru totdeauna. Fiica lor era de partea mamei și amândouă se întâlneau numai ca să-l critice pe el. Înainte de „nebunia cu sulul“, Noah fusese un pasionat colecționar de cărți rare. Cumpăra cărți rare numai pentru plăcerea de a se pierde în ele, privindu-le. Acum simțea că Judit se înfuriase prea mult. Ședea disperat la masa de lucru, exersând cu mare răbdare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pauză, ștergându-și cu grijă ochelarii. Era un bărbat puternic, între două vârste, pe mijlocul capului avea un ciuf de păr negru prin care își trecea degetele subțiri în timp ce vorbea. - Știam eu că nu sunt în stare să scriu un sul cu Tora, deși m-am încăpățânat să cred că sunt capabil să o fac. Cu toate că sunt bătrân, nu sunt pregătit sufletește pentru asta. Nu sunt smerit și nici generos. Uneori mi se pare că Judit este o străină. Ca și cum El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
pare-se, nu căuta sau ceva de felul acesta, care se pierdu în vânt -, Iag se încruntă de efort și se lăsă pe spate ca să poată umbla în buzunar. Trase de acolo câteva hârtii de o sută de ruble făcute sul și, scoțând o bancnotă, mi-o îndesă în mână. - Ia, ia, strigă el cu hotărâre, prevenindu-mi refuzul, doar iei de la un rus, prostule, nu de la un european necunoscut. Apoi începu brusc să vorbească despre Kazan și despre tatăl său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
-l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care pînă atunci fusese Încremenită Într-o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvîntă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să-l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi ulani Îl vor flanca. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
eclipsă de soare; fiind senin, s-a putut vedea foarte bine. în iarna grea a anilor 1953-1954, a nins viscolit, drumurile au fost blocate, circulația întreruptă, s-au format adevărate culmi de zăpadă care au rămas pân primăvara târziu. Aceste suluri de zăpadă trebuiau înconjurate, fiind pericolul de a rămâne blocați în zăpadă, oameni și animale. De multe ori se întâmplă iarna ca zăpada viscolită să blocheze oamenii în case și animalele în grajduri și staule. îmi aduc aminte de iernile
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
sfâșierea pantalonilor și pentru a feri pielea de zgârieturi. Soldații armatei vor ajuta la repararea ei înainte ca degetele trandafirii ale aurorei să ascută din nou, făcându-le vizibile, amenințătoarele țepe pentru atât de scurt timp inofensive, la fel și sulurile enorme de sârmă întinse de-a lungul frontierei, de o parte și de alta. Cei trei bărbați au trecut deja, în față merge șeful, care e cel mai înalt și, în șir indian, traversează cu toții pajiștea a cărei umiditate picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
1) Șapte sau opt cutii goale de carton, din gurile cărora atârnă, gâfâind, limbi de hârtie de mătase; (2) o serie de rochițe de stradă amestecate cu surorile lor de gală, toate Întinse pe masă, toate evident noi; (3) un sul de tul care și-a pierdut demnitatea și s-a Înfășurat șerpește pe toate obiectele din jur: și (4) pe cele două scaune micuțe, o colecție de desuuri ce desfide orice descriere. Ne-ar plăcea să citim nota de plată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se sacrificase surghiunit pe vecie pe insula disperării. ...Amory Își dădea seama că după aceea Alec Îl va urî pe ascuns, fiindcă făcuse atât de multe pentru el... ... Toate acestea i-au fost aruncate În față lui Amory ca un sul de pergament derulat, iar În urma sacrificiului și speculând pe marginea lui se aflau cele două forțe fără răsuflare care-l ascultau: aura ca de borangic atârnată deasupra patului și forma aceea familiară de la fereastră. Sacrificiul, prin Însăși natura sa, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
aforismul în ordinea ideilor. Teatralizarea filosofiei exprimă un mod alternativ de a practica disciplina, care se sprijină de obicei pe curs, ezoteric sau exoteric, și pe transmiterea unei învățături plecând de la cuvinte consemnate, în genul notațiilor „să nu uit”, în suluri care traversează secolele. Se poate deci filosofa într-o școală, la umbra unui magistru care vorbește, plecând de la texte; dar și pe stradă, în agora, privindu-l pe un filosof care, din motive de eficacitate concentrată, redusă la chintesența ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
de trei... în cele trei scrisori rămase de la Epicur, filosoful își oferă deja gândirea într-o formă sintetică, astfel încât destinatarii - Pythocles, Herodot și Meneceu - să poată dispune de o chintesență, de un rezumat ușor de memorat. Din cele trei sute de suluri scrise de magistrul din Grădină, ne-au rămas așadar aceste trei misive și câteva aforisme cunoscute ca Maxime capitale și Sentințe vaticane. Trebuie oare să acceptăm și această extremă reducere a chintesenței care este cvadruplul remediu? Oare nu riscăm să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
suflet și de trup definite după ordinea idealistă, și nu după principiile formulate de filosoful din Samos. -14- Geniul vieții filosofice. Dar dacă opera lui Epicur s-ar afla în viața filosofică pe care o postulează? Departe de texte, de suluri și de hârtii care ar urma să fie citite ca niște documente secundare, întrucât există numai în funcție de pregătirea pentru o existență sublimată, Grădina oferă exemplul unei microcomunități elective care merită singură să fie studiată ca un obiect filosofic. Desigur, tradiția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
romani purtând togă îprintre care și Augustus), precum și părți ale unui teatru: fusese regăsit orașul antic acoperit de noroaiele vulcanice ale Vezuviului. Pe data de 19 octombrie 1752, niște lucrători descoperă biblioteca lui Philodemos, sub forma a 1 838 de suluri de papirus imposibil de pus în valoare din cauza fragilității lor. Sunt regăsiți Horațiu, Ovidiu, Livius și Pliniu cel Bătrân, este confirmat Epicur... Și e descoperit Philodemos. Procedeul lui Biaggio permite derularea cu mare atenție a papirusurilor. Partea nescrisă este unsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]