486 matches
-
care au urmat a colaborat cu versuri, proză și critică literară la o serie de publicații, printre care se numără: "Luceafarul", "România literară", "Vatra", "Steaua", "CPSF Anticipația", "SLAST", "Jurnalul SF", "Jurnalul de București", "Convorbiri literare", "Literatorul", "Viața Românească", "Magazin", "Astra", "Supernova", "Helion", "Amurg sentimental", "String", "Contemporanul", "Dialog", "Cinema", "Art-Panorama", "Dependent SF", "Newsletter SF", "Calende", "Placebo", "Telegraful", "Tomis", "Știință și Tehnică", "Almanahul Anticipația". Mihail Grămescu a fost astras și de grafică, domeniu în care a debutat în 1969 și în care a
Mihail Grămescu () [Corola-website/Science/321327_a_322656]
-
este aproape circulară, și vitezele orbitale din apropierea Soarelui sunt aproape la fel de rapide ca și cele ale brațelor spirale. Prin urmare, Soarele tranzitează brațele galaxiei foarte rar. Deoarece în zona orbitală a Soarelui (adică în zona brațelor spirale) există mai puține supernove, instabilități gravitaționale și radiații care ar putea distruge sistemul solar, astfel Pământul a avut lungi perioade de stabilitate în care viața a putut să prospere. De asemenea, sistemul solar se află poziționat cu mult în afara zonelor foarte aglomerate cu stele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
catastrofale pentru viața de pe Pământ. Radiațiile intense ale centrului galactic ar putea, de asemenea, să perturbe evoluția formelor de viață complexe. Chiar și pentru localizarea curentă a sistemului solar, unii savanți au presupus ca acum 35 000 de ani, unele supernove să fi afectat negativ viața de pe Pământ, prin aruncarea unor fragmente de nucleu stelar spre Soare sub forma unor fire de praf radioactive și chiar obiecte mai mari, asemănătoare cometelor. În imediata vecinătate galactică a sistemului solar se află Norul
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
împrăștiată cunoscută ca Bula Locală, o cavitate în formă de clepsidră din mediul interstelar de cel puțin 300 de ani lumină în lungime. Bula este saturată cu plasmă de temperatură înaltă ceea ce sugerează că a fost produsă recent de unele supernove. Sunt relativ câteva stele aflate la mai puțin de zece ani lumină (95 de trilioane de km) de Soare. Cel mai apropiat este sistemul triplu stele Alfa Centauri, din constelația Centaurul, aflat la 4,4 ani lumină distanță și compus
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
scenariu, este rezultatul unei întâlniri (în sensul astrofizic) a două sisteme binare într-un roi de stele. Această întâlnire poate sparge cele două sisteme, și să le ejecteze în afara roiului. În cele de-al doilea scenariu, o stea explodează în supernovă. Dacă această explozie este asimetrică, ea poate induce pe sistem o viteză de recul (ca la o pușcă). Un exemplu de stele fugare îl constituie cazurile stelelor de AE Aurigae, 53 Arietis și Mu Columbae, toate acestea deplasându-se una
Stea fugară () [Corola-website/Science/334843_a_336172]
-
Brahe determina poziția stelelor și planetelor cu ajutorul unui compas și al unui cvadrant / „cadran” special conceput de el, constatând multe greșeli în datele existente. Aici descoperă el în anul 1572 o stea necunoscută până atunci ("stella nova") în constelația "Cassiopeia" (supernovă SN 1572). Frederic al II-lea, rege al Danemarcei și Norvegiei, îi pune la dispoziție mijloacele financiare pentru construirea unui observator astronomic pe insula Hven (1576), unde Brahe își face observațiile timp de 20 de ani și care devine cel
Tycho Brahe () [Corola-website/Science/298345_a_299674]
-
produs în interiorul stelelor prin intermediul nucleosintezei stelare. Elementele mai grele ca Fe au o energie netă care consumă energia solară de fuziune, deci nu se poate ca o stea să creeze în interiorul său xenon. În schimb, xenonul se formează în timpul exploziilor supernovelor , sau de către procesul de capturare al neutronilor de către o gigantă roșie, care au epuizat hidrogenul din nucleu, în timpul exploziilor clasice ale novelor și prin descompunerea radioactivă a elementelor ca iodul, uraniul sau plutoniul. Ocurența naturală a xenonului este întregită de către
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
forma unei supraabundențe de Xe. El a demonstrat că aceasta era produsul dezintegrării radioactive a izotopului I . Acest izotop este produs în cantități reduse prin nuclosinteza razelor cosmice și fisiunea nucleară, dar este produs în cantități mari numai la explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
explozia supernovelor. Deoarece timpul de înjumătățire al I este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
este relativ scurt, pe o scară de timp cosmologic, de numai 16 milioane de ani, aceasta demonstrează că timpul scurs între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a Sistemul Solar. Cu toate concepțiile
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
între solidificarea meteoritului, respectiv înglobarea izotpului I în masa lui și momentul supernovei este relativ scurt. Acest aspect demonstrează că supernova și condensarea norului de gaz stelar au avut loc în perioada istoriei timpurii a Sistemului Solar. Aceste două evenimente (supernova si condensarea norului de gaze) au avut loc într-o perioadă a istoriei timpurii a Sistemul Solar. Cu toate concepțiile asupra inactivității chimice a gazelor nobile, în decursul anilor s-au făcut totuși diferite încercari de a le combina cu
Xenon () [Corola-website/Science/304622_a_305951]
-
Hipernova (plural: "hipernove") se referă la colapsul unei stele supermasive aflată la sfârșitul ciclului său de viață. Înainte de anii 1990 se specifica ca explozia sa este echivalentă cu cea a 100 de supernove (peste 10 Jouli); acest tip de explozii se presupune că ar fi sursa exploziilor de raze gama Există stele care sunt atât de mari încât colapsul miezului nu poate fi oprit. Presiunea de degenerare și interacțiunile de respingere neutron-neutron pot
Hipernovă () [Corola-website/Science/321907_a_323236]
-
a unei stele este relativ scurtă, durând între câteva sute de mii și circa un milion de ani. Cele mai mari supergigante roșii vor deveni stele Wolf-Rayet (stele WR), în timp ce supergigantele cu mase mai mici își vor încheia viața că supernove de tip ÎI.
Supergigantă roșie () [Corola-website/Science/314730_a_316059]
-
De exemplu, Nick Bostrom spune: Unele pericole prevăzute (deci nu sunt membre ale categoriei curente), care au fost excluse din listă pe motiv că ele par prea puțin probabil să provoace un dezastru definitiv la nivel mondial sunt: erupțiile solare, supernovele, exploziile de găuri negre sau fuziuni, exploziile razelor gamma, erupții din Centrul Galactic, acumularea de poluare în aer, pierderea treptată a fertilității omului, precum și diverse scenarii apocaliptice religioase. Există o serie de teorii cosmologice cu privire la soarta finală a universului care
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
eradica omenirea. Dacă niște extratereștri ostili ar ajunge pe Terra, ei ar putea eradica oamenii (specia Homo sapiens). Erupția unui super-vulcan ar putea cauza extincția omenirii, prin efectele climatice. Prăbușirea unui asteroid sau comete ar putea produce extincția omenirii. O supernovă apropiată ar putea distruge planeta. Sir Isaac Newton (1642-1727) a studiat texte vechi și a bănuit că sfârșitul lumii s-ar întâmpla nu mai devreme de anul 2060, deși a fost reticent să spună o dată exactă. Convingerea bazată pe calendarul
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
să se reinterpreteze un eveniment din 1885 care fusese considerat ca fiind o novă. Prin magnitudinea sa aparentă relativ slabă și distanța galaxiei, acest eveniment era în realitate extrem de luminos la scara unei galaxii. De fapt era vorba de o supernovă (o explozie a unei stele), denumită în continuare . Este prima supernovă văzută de la inventarea telescopului, și singura cunoscută în galaxia Andromeda. În 1943, când Los Angeles era sub camuflaj, Walter Baade a utilizat telescopul Hooker de la Mont Wilson și, pentru
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
fiind o novă. Prin magnitudinea sa aparentă relativ slabă și distanța galaxiei, acest eveniment era în realitate extrem de luminos la scara unei galaxii. De fapt era vorba de o supernovă (o explozie a unei stele), denumită în continuare . Este prima supernovă văzută de la inventarea telescopului, și singura cunoscută în galaxia Andromeda. În 1943, când Los Angeles era sub camuflaj, Walter Baade a utilizat telescopul Hooker de la Mont Wilson și, pentru prima oară, a rezolvat stele în regiunea centrală a galaxiei. În
Andromeda (galaxie) () [Corola-website/Science/308072_a_309401]
-
astfel, folosi pentru a determina istoria expansiunii universului și deci conținutul său de materie și energie. S-a crezut multă vreme că viteza de expansiune a scăzut continuu de la Big Bang, dar observațiile recente asupra relației distanță-deplasare spre roșu la supernovele de tip Ia au sugerat că în vremuri relativ recente viteza de expansiune a universului a început să crească. În prezent, obiectele cu cele mai mari deplasări spre roșu cunoscute sunt galaxiile și obiectele ce produc explozii de radiații gamma
Deplasare spre roșu () [Corola-website/Science/316908_a_318237]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
(sau SN 1885A) a fost o supernovă din galaxia Andromeda, singura observată în această galaxie până în prezent de către astronomi. Este și prima supernovă observată în afara galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
galaxiei noastre. Este cunoscută și sub numele de "Supernova 1885". a fost descoperită pe 19 august 1885 de către astronomul amator irlandez Isaac Ward în Belfast, și, independent, în ziua următoare de către Ernst Hartwig la Observatorul Dorpat (Tartu) din Estonia. Acesta supernovă se afla la 2,6 milioane ani-lumină și a ajuns la magnitudinea 6, dar s-a stins la magnitudinea 16 în februarie 1890.
S Andromedae () [Corola-website/Science/321813_a_323142]
-
Andrei Moisoiu (Google) Terra s-ar putea afla în calea unei stele muribunde, care s-ar putea transforma oricând în supernovă, ceea ce înseamnă că explozia ei ne-ar afecta pe toți. Potrivit Fox News, astronomii spun că WR 104, stea aflată la 8.000 de ani lumină, s-ar putea transforma în orice clipă în supernovă și va emite radiații gama
Viața pe Terra în pericol. O supernovă ne-ar putea ucide pe toți by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64191_a_65516]
-
ar putea transforma oricând în supernovă, ceea ce înseamnă că explozia ei ne-ar afecta pe toți. Potrivit Fox News, astronomii spun că WR 104, stea aflată la 8.000 de ani lumină, s-ar putea transforma în orice clipă în supernovă și va emite radiații gama care ar distruge biodiversitatea de pe Terra. Totuși, existența noastră în următorii 500.000 de ani depinde de mai muți factori. S-ar putea transforma în supernovă în orice zi în următorii 500.000 de ani
Viața pe Terra în pericol. O supernovă ne-ar putea ucide pe toți by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64191_a_65516]
-
lumină, s-ar putea transforma în orice clipă în supernovă și va emite radiații gama care ar distruge biodiversitatea de pe Terra. Totuși, existența noastră în următorii 500.000 de ani depinde de mai muți factori. S-ar putea transforma în supernovă în orice zi în următorii 500.000 de ani. Axa de rotație a stelei nu este cunoscută. Dacă axa polară a stelei este îndreptată spre Pământ, atunci ne găsim chiar pe "linia de tragere”, iar dacă unghiul este mai mic
Viața pe Terra în pericol. O supernovă ne-ar putea ucide pe toți by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/64191_a_65516]