484 matches
-
ejectat cu ocazia erupției din 1843 și al erupției din 1730, erupție înregistrată și de John Herschel. Stele de dimensiuni asemănătoare cu Eta Carinae își consumă combustibilul destul de repede din cauza luminozității. Este așteptat ca Eta Carinae să explodeze într-o supernovă sau intro hipernovă în următorul milion de ani. Dar având în vedere că nu se poate preciza exact vârsta stelei, ea ar putea exploda în următoarele milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
milenii sau chiar în următori ani. Stele la fel de mari ca și Eta Carinae ar putea fi doar un stagiu în viața celor mai mari stele; o teorie spune că asemenea stele pierd extrem de multă masă înainte de a exploda într-o supernovă, devenind astfel stele de tip Wolf-Rayet. Recent, o stea asemănătoare cu Eta Carinae a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
a fost observată și a fost numită SN 2006jc aflându-se la o distantă de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe 20 octombrie 2004 și s-a spus ce era o supernovă, dar steaua a supraviețuit și a explodat pe 9 octombrie 2006 într-o supernovă. Primul eveniment a fost o supernovă impostoare ceea ce inseamnă că a degajat o masă imensă în spațiu, aproximativ 0.01 mase solare. Luând în considerare similitudinea
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
de aproximativ 77 de milioane de ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe 20 octombrie 2004 și s-a spus ce era o supernovă, dar steaua a supraviețuit și a explodat pe 9 octombrie 2006 într-o supernovă. Primul eveniment a fost o supernovă impostoare ceea ce inseamnă că a degajat o masă imensă în spațiu, aproximativ 0.01 mase solare. Luând în considerare similitudinea dintre Eta Carinae și SN 2006jc, Stefan Immler de la centrul Goddard NASA a sugerat
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
ani lumină, în constelația Lynx. Ea a fost observată pe 20 octombrie 2004 și s-a spus ce era o supernovă, dar steaua a supraviețuit și a explodat pe 9 octombrie 2006 într-o supernovă. Primul eveniment a fost o supernovă impostoare ceea ce inseamnă că a degajat o masă imensă în spațiu, aproximativ 0.01 mase solare. Luând în considerare similitudinea dintre Eta Carinae și SN 2006jc, Stefan Immler de la centrul Goddard NASA a sugerat că Eta Carinae ar putea exploda
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
înseamnă că ar mai avea destul combustibil nuclear rămas. În NGC 1260 (o galaxie în spirală din constelația Perseus) aflată la aproximativ 238 milioane de ani lumină depărtare față de Pământ, o altă stea asemănătoare SN 2006gy a explodat într-o supernovă, evenimentul fiind observat pe 18 septembrie 2006. Câțiva astronomi care urmăresc exploziile de supernovă au spus că este probabil ca același lucru să se întâmple și cu Eta Carinae. Este posibil ca explozia Etei Carinae într-o supernovă sau o
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
în spirală din constelația Perseus) aflată la aproximativ 238 milioane de ani lumină depărtare față de Pământ, o altă stea asemănătoare SN 2006gy a explodat într-o supernovă, evenimentul fiind observat pe 18 septembrie 2006. Câțiva astronomi care urmăresc exploziile de supernovă au spus că este probabil ca același lucru să se întâmple și cu Eta Carinae. Este posibil ca explozia Etei Carinae într-o supernovă sau o hipernovă situată la 7500 ani lumină să afecteze și Pământul dar nu și viața
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
într-o supernovă, evenimentul fiind observat pe 18 septembrie 2006. Câțiva astronomi care urmăresc exploziile de supernovă au spus că este probabil ca același lucru să se întâmple și cu Eta Carinae. Este posibil ca explozia Etei Carinae într-o supernovă sau o hipernovă situată la 7500 ani lumină să afecteze și Pământul dar nu și viața de pe Pământ, care va fi protejată împotriva radiațiilor gamma de către atmosfera terestră. Pagubele vor fi produse în atmosfera înaltă, în stratul de ozon; o
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
astronom a afirmat cu câțiva ani în urma că: "Atunci când Eta Carinae va exploda, lumina va fi atât de puternică încât se va vedea și ziua iar noaptea ai putea să citești o carte doar cu ajutorul luminii produse de explozie". O supernovă sau o hipernovă produsă de Eta Carinae probabil ar duce la o izbucnire de radiații gamma din zona polilor de rotație ai Pământului. Dacă Eta Carinae este un sistem binar atunci acest lucru ar putea afecta intensitatea și orientarea exploziei
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
o hipernovă produsă de Eta Carinae probabil ar duce la o izbucnire de radiații gamma din zona polilor de rotație ai Pământului. Dacă Eta Carinae este un sistem binar atunci acest lucru ar putea afecta intensitatea și orientarea exploziei de supernovă.
Eta Carinae () [Corola-website/Science/315185_a_316514]
-
s-a numit "III". În 5 octombrie 2010, cel de-al 13-lea album Black Swans and Wormhole Wizards" este lansat sub egida . Urmează la 7 mai 2013" ""Unstoppable Momentum", iar cel mai recent album al său se numește "Shockwave Supernovă", lansat la 24 iulie 2015." Satriani este considerat un chitarist cu o tehnică aparte. De-a lungul carierei, acesta a abordat mai multe stiluri și tehnici, incluzând legatouri. Încă de la inceput Satriani a fost influențat de artiști precum Jimi Hendrix
Joe Satriani () [Corola-website/Science/316118_a_317447]
-
care apar cele mai înalte temperaturi este cel al reacțiilor nucleare, unde ordinul de mărime al temperaturilor este de 100 MK la reacțiile de fisiune, respectiv 100 GK la reacțiile de fuziune. Ultimele se întâlnesc și în astrofizică, în cazul supernovelor. În experiențele de laborator aceste temperaturi se deduc din energia neutronilor, energie care este determinată cu spectrometre de neutroni rapizi. Etalonarea termometrelor uzuale se face prin comparare cu termometre etalon, care, la rândul lor, sunt gradate pe baza unor puncte
Termometrie () [Corola-website/Science/320066_a_321395]
-
fost original introdusă într-un joc video cu snowbording, „Afterbang”, în 2002; în SSX 3 și Fifa 2004, iar pe PlayStation 2 în jocul LMA Manager 2005. A mai apărut și în jocul de Wii „Just Dance” Dance Dance Revolution SuperNovă. Melodia a fost folosită și în reclame televizate pentru firme că iPod (2005) și Renault (2009); aceasta este conținuta de trei albume ale formației Caesars: 39 Minutes of Bliss (În an Otherwise Meaningless World), Paper Tigers și Love For The
Caesars () [Corola-website/Science/320108_a_321437]
-
SN 1006 a fost o supernovă, văzută pe Pământ începând cu anul 1006 d.Hr.; Pământul se afla atunci la circa 7.200 de ani-lumină distanță de ea. A fost evenimentul stelar cu cea mai mare magnitudine aparentă din istoria înregistrărilor, ajungând la o magnitudine vizuală
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
între 30 aprilie și 1 mai din acel an, această „stea nouă” a fost descrisă de observatorii din China, Egipt, Irak, Japonia, Elveția și posibil din America de Nord. Astronomii medievali chinezi și arabi oferă cele mai complete descrieri istorice ale acestei supernove. Astrologul și astronomul egiptean Ali ibn Ridwan, comentând "Tetrabiblosul" lui Ptolemeu, a afirmat că "...era un corp circular mare, de 2-1/2 până la 3 ori mai mare ca Venus. Cerul strălucea din cauza luminii. Intensitatea luminii sale era puțin mai mare
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
era uneori strânsă, alteori difuză, și chiar alteori cu totul stinsă...s-a văzut astfel vreme de trei luni cel mai departe către miazăzi, dincolo de toate constelațiile din văzduh”. Această descriere este adesea luată ca dovadă anecdotică a faptului că supernova a fost una de tip Ia. Unele izvoare afirmă că steaua era destul de strălucitoare pentru a lăsa umbre; era văzută în general chiar ceva vreme în timpul zilei, iar în vremea modernă astronomul Frank Winkler a afirmat că „în primăvara lui
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
văzută în general chiar ceva vreme în timpul zilei, iar în vremea modernă astronomul Frank Winkler a afirmat că „în primăvara lui 1006, se puteau probabil citi manuscrise la lumina ei noaptea.” Relatările din Elveția ajută la poziționarea pe cer a supernovei, deoarece din acel loc ea ar fi apărut undeva foarte jos pe cer, la cel mult 5 grade deasupra orizontului sudic și ar fi fost vizibilă doar câte 4-5 ore pe zi. Extincția atmosferică și nevoia de a găsi un
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
a interpretat la 30 mai împăratului steaua de culoare galbenă și foarte strălucitoare ca fiind un semn bun care avea să aducă prosperitate țării deasupra căreia apare. Se pare că au fost două faze distincte în evoluția timpurie a acestei supernove. A fost o primă perioadă de trei luni în care a fost cel mai strălucitoare; după aceea a fost o perioadă de scădere, după care a revenit pentru încă optsprezece luni. Majoritatea astrologilor au interpretat revenirea ei ca aducătoare de
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
luni. Majoritatea astrologilor au interpretat revenirea ei ca aducătoare de războaie și foamete. O petroglifă a culturii precolumbiene Hohokam din Parcul Regional White Tank Mountain din comitatul Maricopa, Arizona, Statele Unite, a fost interpretat ca fiind prima reprezentare nord-americană cunoscută a supernovei. Rămășița de supernovă a acestei explozii a fost identificată abia în 1965, când Doug Milne și Frank Gardner au utilizat radiotelescopul de la Observatorul Parkes pentru a demonstra că ceea ce era anterior cunoscut drept sursa radio PKS 1459-41, din apropierea stelei Beta
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
au interpretat revenirea ei ca aducătoare de războaie și foamete. O petroglifă a culturii precolumbiene Hohokam din Parcul Regional White Tank Mountain din comitatul Maricopa, Arizona, Statele Unite, a fost interpretat ca fiind prima reprezentare nord-americană cunoscută a supernovei. Rămășița de supernovă a acestei explozii a fost identificată abia în 1965, când Doug Milne și Frank Gardner au utilizat radiotelescopul de la Observatorul Parkes pentru a demonstra că ceea ce era anterior cunoscut drept sursa radio PKS 1459-41, din apropierea stelei Beta Lupi, părea a
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
gamma de la rămășiță. Rămășița cu diametrul de ~0,5° al SN 1006 se află la o distanță estimată de 2,2 kiloparseci de Pământ, diametrul său liniar fiind de circa 20 de parseci. Așa cum este de așteaptat de la rămășița unei supernove de tip Ia, nu s-a observat în centrul ei nicio stea neutronică sau gaură neagră.
SN 1006 () [Corola-website/Science/321529_a_322858]
-
O supernovă de tip Ia este o subcategorie de stele variabile cataclismice rezultată din explozia violentă a unei pitice albe. O pitică albă este restul unei stele care și-a încheiat ciclul normal de viață și a încetat să mai întrețină fuziune
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
câteva secunde de la inițierea fuziunii nucleare, o porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1-2 × 10 jouli) to unbind the star in a supernova explosion. Această categorie de supernove produce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
nucleare, o porțiune substanțială de materie din pitica albă intră într-un proces cu reacție pozitivă, prin care temperatura crește și mai mult, eliberând suficientă energie (1-2 × 10 jouli) to unbind the star in a supernova explosion. Această categorie de supernove produce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală a supernovelor de acest tip
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]
-
Această categorie de supernove produce luminozitate maximă constantă din cauza uniformității masei piticelor albe care explodează prin mecanismul de acreție. Stabilitatea acestei valori permite acestor explozii să fie utile ca reper pentru măsurarea distanței până la galaxiile lor deoarece magnitudinea vizuală a supernovelor de acest tip depinde mai ales de distanță. Există mai multe mijloace prin care se poate forma o supernovă de acest tip, dar toate au un mecanism similar. Când o pitică albă cu viteză de rotație mică, și din carbon-oxigen
Supernovă de tip Ia () [Corola-website/Science/317408_a_318737]