517 matches
-
sau pe un zid care nu ne cunoaște. Case din piatră, case cu faianță bleumarin, blocuri joase, balcoane mici cu balustrade subțiri. Vieți modeste se perindau dincolo de geamurile întunecate. Toți își întorceau capul după automobilul funerar, unii cu un gest superstițios, alții făcându-și cruce. Se întorceau copiii care jucau mingea în piețele prăfuite, femeile de la ferestre, bărbații pironiți în fața barurilor, ridicându-și privirea de pe paginile ziarelor. Multă lume se plimba pe străzi și atunci mi-am adus aminte că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
doctore, dar nu înțeleg unde vrei să ajungi. Mi-am pierdut vocea. Nu sunt alte probleme în viața mea. M-am aplecat în față și am bătut în lemnul biroului. Am vrut să fie o glumă. Nu sunt un om superstițios. Ați mai avut vreun incident de acest fel în trecut? mă întrebă. Nu mi-am pierdut niciodată vocea, am șoptit. —Alte probleme de sănătate care n-au părut să aibă o cauză biologică? — Vreți să spuneți vreo boală psihosomatică? Ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
vrei să îi spui Peter. O să îi scoată din sărite pe ai mei. Pentru socrii mei, să îți numești copilul după o persoană în viață era ca și cum ai fi invitat soarta să o lovească pe loc, dar Madeleine nu era superstițioasă și începusem să îmi dau seama că nu îi displăcea chiar atât de tare să îi enerveze pe părinții ei. I-am spus că nu îmi doream să îi dau fiului nostru numele meu. Nici un om nu ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
făcut era să agăț tabloul deasupra canapelei. Mi-am pus brațul în jurul taliei lui Madeleine în timp ce mă uitam la cei trei copii americani ai mei, ferchezuiți, bine hrăniți, zâmbind la aparat de parcă fericirea era dreptul lor din naștere. Nu sunt superstițios, dar stând acolo și uitându-mă la poză le-am înțeles pe țărăncile care leagă panglici roșii copiilor lor pentru a-i apăra de deochi și pe neciopliții care povestesc despre urâțenia progeniturilor lor cu voce tare, ca să-i păcălească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trecând pe lângă iazuri, pe lângă locul unde, vara, măgărușii așteptau răbdători copii pe care să-i ducă la plimbare, și apoi rătăcind după cum Îi purta voia, sau coada fluturând a câinelui, poate spre Spaniards Road, unde Du Maurier, conform unui ritual superstițios privat, trebuia să atingă cu bastonul ultimul copac Înainte de a se Întoarce acasă, sau poate spre Parliament Hill, de unde priveau În jos la Întinderea Londrei, căutând clădirile importante din Westminster și din City, care străpungeau negura fumului de cărbune. După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
final și cu ea am ieșit din biserică, val-vârtej. A strigat după mine: „Nu-l pune la Încercare pe Domnul, Dumnezeul tău!“ Și recunosc că am avut clipe, În zilele care au urmat, când am simțit un fel de... teamă superstițioasă. Cum o să mă simt, mă Întrebam, dacă-mi pierd vederea și la celălalt ochi? După multă meditație, am ajuns la concluzia că nu ar fi putut fi decât un ghinion. Cauzele vederii mele slabe erau pur fizice și nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe spate cu zelul unui flagelator medieval. Odată cu prima poștă a zilei, pe care Smith i-o aduse la micul dejun, Îi sosi o scrisoare de la Du Maurier, care Îi ura noroc la premieră: „Cred că actorii au o aversiune superstițioasă față de urările de succes În astfel de ocazii“, scria el, „dar sunt convins că interdicția nu se aplică și autorilor“. Avea plicuri de la numeroși alți prieteni și binevoitori: Gosse (care Îi confirma schimbarea planurilor pentru seara aceea), Elizabeth Robins, dna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
m-a întrebat ea veselă, revenind la subiect. Noroc că nu stăm la etajul douăzeci, așa-i, mamă? Altfel am avea bucăți de copil storcoșit prin toată grădina. Iar Michael ne-ar mânca ficații din cauza mizeriei. Michael era octogenarul supărăcios, superstițios, pe care nu-l prea trăgea ața la muncă și care venea cam de două ori pe lună ca să ne „aranjeze“ grădina cât o cutie de chibrituri după metoda lui extrem de științifică și personală. Să fii martorul mâniei lui Michael
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
de timp dintr-un motiv special. Era obligatoriu să dureze puțin. Și îmi plăcea să cred că amândoi avuseserăm de câștigat de pe urma acestei întâlniri. Poate că tot ce am spus mai sus e doar o grămadă de tâmpenii mistice și superstițioase. Dar, în mod normal, eu nu eram genul de persoană care găsește în toate întâmplările semne, prevestiri, motive și explicații. Din contră. Așa cum am mai spus, eu tot timpul îmi băteam joc pe seama celor care susțineau că totul se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
atunci cînd Biserica lui Cristos nu avea decît poporul, iar suveranul era străin de ea, nu putea să adreseze vocea cereștilor învățături decît poporului și îi spunea: "Tu, oh, popor credincios, gemi sub domnia adesea tiranică a principilor falși și superstițioși care adoră zei neadevărați și suporți în pace oprimarea; iată tot ce se petrece, după cum stă scris rînduit de Providență: ea veghează asupra ta; acea putere nu ar putea fi în mîna principilor necredincioși dacă nu ar fi și ea
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de toate, pentru cei care se Îndoiau de Însăși ființa umană, aleasă de Dumnezeu ca supraveghetor și vechil peste restul creațiunii. Am putea crede că acum, de vreme ce supraveghetorul a inversat vechiul raport al naturii cu civilizația, asemenea temeri și uri superstițioase față de sălbăticie s-au stins - mai cu seamă, corolarul lor indispensabil, ideea că virtutea și frumusețea se află Între granițele lui hortus conclusus. Văd Însă prea puține semne În acest sens și, categoric, nu le găsesc În felul În care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
Princetown la câteva mile depărtare, găsit acolo mort, Înghețat - sau spânzurat, nu Îmi mai aduc bine aminte. Locul Însă nu avea nevoie de genul ăsta de Înfloritură lugubră. Era părăsit, spectral, aproape malefic - evident straniu, chiar dacă nu sunt o persoană superstițioasă, iar singurătatea În mijlocul naturii nu m-a speriat niciodată nici măcar o zecime din cât mă Înspăimântă cea din orașe și case. Pur și simplu Îl simțeam ca pe un loc de rău augur, un loc În care nu trebuia să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1911_a_3236]
-
care revenise din pivnița înghețată și din gerurile de afară, lelea Maranda sărea cu gura la nuroră-sa, Petronia, ocupată să coase horboțele pruncului aflat pe cale: Fato, nu e bine să pregătești lucrușoare copilului, înainte de venirea lui pe lume! amenința ea superstițioasă. Cât despre Nicanor Galan, el nu lua în seamă ce avea să se întâmple în curtea lui, de parcă mai petrecuse de nu știu câte ori asemenea așteptări. Ca și mai înainte, se întorcea acasă noaptea, târziu, hlizind prostește. În adunările generale, ținute
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de sânge, o face să scuture din cap cu dorința ca imaginea terifiantă să dispară cât mai repede. "Sunt odioasă. În ce monstru m-am transformat?" Faptul că se gândise la moarte o face să fie cuprinsă de o teamă superstițioasă. Imediat, spune o rugăciune și odată cu derularea cuvintelor sacre, sufletul ei capătă o oarecare liniște. Se apropie de el și i se cuibărește alături, ca un pui în căldura cuibului. Se trezește când mașina se angajează pe aleea la capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dădea sufletul în timp ce eu o ocăram. Vă spun: pățania asta m-a frapat atât de mult, încât cu greu mi-am venit în fire. Am început să mă gândesc la ea, s-o visez noaptea. Desigur, nu sunt o persoană superstițioasă, dar a treia zi chiar m-am dus la biserică la slujba de înmormântare. Într-un cuvânt, pe măsură ce trece timpul, mă gândesc tot mai des la ea. Nu că numai la ea mi-ar fi gândul, dar uneori parcă o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
un regres, este corumperea unui popor primitiv prin viciile unei civilizații străine. Un popor barbar e bunăoară religios. Civilizarea lui religioasă adevărată vine atunci când, prin progresul lent al propriei sale maniere de-a vedea în materii religioase, credințele formale, adesea superstițioase, se schimbă în convingeri morale. Dar când el admite de la alt popor numai ștergerea credinței formale, fără a o înlocui prin convingerea morală și religioasă, el rămâne și fără una și fără alta; are numai răul civilizației și răul barbariei
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
c] substanță la care ei se refer] este H2O, chiar dac] ei nu ar accepta lucrul acesta că o justificare a ceea ce vor s] spun] prin cuvântul „ap]” (deoarece, de exemplu, nu au conceptul de H2O sau au concepții populare superstițioase despre natura apei). În mod analog, Marx susține c] utilizarea termenilor de „dreptate” și „nedreptate” în tranzacțiile economice este reglementat] de funcționalitatea acestor tranzacții pentru modul predominant de productie; rezult] de aici c] acestea sunt propriet]țile tranzacțiilor la care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
este trândăvia lor, pe care o alimentează chiar și prin frecvența zilelor de sărbătoare obișnuite În Biserica grecească. Dar chiar dacă frecvența zilelor de sărbătoare s-ar reduce acum la un mai mic număr, nimeni n-ar putea convinge nicicum pe superstițioșii români că În acele zile se poate lucra. Un an mai târziu, un autor român, Toma Costin XE "Costin" (ale cărui idei erau, practic, identice cu ale lui Maior XE "Maior" ), publică o lucrare polemică În care combate afirmațiile savantului
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Maior XE "Maior" ), publică o lucrare polemică În care combate afirmațiile savantului străin. El afirmă că practicile religioase ale românilor nu constituie un argument care să le probeze indolența. Dimpotrivă! Afirmația potrivit căreia lenevia românilor s-ar hrăni din păzirea superstițioasă a zilelor de sărbătoare ș...ț nu merită deloc credință. Este lucru dovedit de experiența de fiecare zi că românii cu greu pot fi opriți de la muncă În zilele de duminică, ca să nu mai vorbesc de alte sărbători mai mici
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
pe care și-o formează Ürmösy, precum și maghiarii În ansamblu, asupra acestor realități și asupra românilor În general. Trăsăturile acestei imagini, așa cum au reieșit până aici, dezvăluie o percepție categoric negativă. Românii sunt, În viziunea lui Ürmösy, leneși, murdari, inculți, superstițioși, Înapoiați, ostili progresului. Călătorul este nemulțumit de tot ceea ce constată În această zonă, de modul de viață al oamenilor, de politica ineficientă a principelui și a cârmuirii, de Încercările timide pe calea progresului, care i se par modeste și neconvingătoare
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
unui verb al cărui subiect este pronume de persoana I sau a II-a; acordul în persoană se face cu subiectul regentei: sunt considerat un om care nu exist (TVR 2, 20.X.2007); ești o persoană care nu ești superstițioasă (Pro TV, 23.X.2007); v-a zis că sunteți singura care mai credeți în el? (OTV, 7.XI.2007); sunt singurul care văd emisiunea (Realitatea TV, 20.XI.2007); ca om care nu știu foarte bine problemele (Realitatea TV
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
Vorbitorii folosesc o formă verbală de persoana I sau a II-a, în acord cu persoana pronumelui subînțeles: care mai dai bani pe ea? (Antena 1, 27.X.2007); care îmi dați și mie...? (Antena 1, 8.XI.2007); sunteți superstițioși careva? (OTV, 21.X.2007); știți cineva despre ce e vorba? (Antena 1, 20.X.2007). Uneori construcția partitivă este explicită, deci acordul e mai curând unul prin atracție: fiecare dintre noi muncim în câte un sector de activitate (Antena
[Corola-publishinghouse/Science/85029_a_85815]
-
stareți mizerabili, care urmăresc să obțină în felul acesta menținerea demnității lor, și, totuși, nu sunt siguri cât vor rămâne în funcție, caută a se îmbogății... și îndeamnă pe episcopul de Rădăuți... să ia măsuri de îndreptare asupra poporului necivilizat, superstițios, superficial și încăpățânat al călugărilor” <footnote Ibidem, p. 341 footnote>. Ceea ce surprinde în legătură cu „poporul călugărilor” este că „nici a treia parte din ei nu sunt moldoveni (români-n.a.), ci mai ales rusnaci, sârbi, bulgari și greci” <footnote Ibidem, p.
600 de ani de istorie ai satului vama by Ion Cernat, Elena Lazarovici () [Corola-publishinghouse/Science/83083_a_84408]
-
regăsim mai ales în cântecul rusesc (fără să fie un motiv exclusiv)<ref id=”1”>Gentilia Zenovei, „Despre specificul național (etnic)”, în Kitaj-Grad, nr. 5, 2004.</ref>”. Între definiții și denumiri Pentru reprezentanții bisericii oficiale aceștia erau rascolnici - schismatici, „fanatici superstițioși și inculți din punct de vedere religios”, ulterior aceștia au reunit „totalitatea grupărilor religioase și a grupărilor din Rusia care nu au acceptat reformele religioase în secolul al XVII-lea și au devenit oponenți sau inamici ai bisericii ortodoxe oficiale
Inerţie socială în spaţiul românesc. Deschideri pentru o analiză funcţională a comunităţilor / Social inertia in Romania. Contributions for a functional analysis of the communities by Tudor Pitulac () [Corola-publishinghouse/Science/511_a_1258]
-
Bologna, a trimis un adevărat ultimatum Flo‑ renței. În anul 1508, după o scurtă vreme petrecută la Florența, Michelangelo a plecat la Roma unde a reluat lucrările la mausoleul papei, dar curând a trebu‑ it să abandoneze munca: motivul? Teama superstițioasă a papei a fost întreți‑ nută de același Bramante, însă tot el îl sfătuiește pe papa să‑i încredințeze lui Michelangelo pictarea plafonului capelei Sixtine 11, sperând să‑l compromită pe artist care, în afara scurtei ucenicii la Ghirlandaio, nu avea
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_992]