1,367 matches
-
luciditate și vis, acestea sunt inevitabil în disjuncție. În fond, onirismul dimovian, cum e cel din Cartea de vise, nu poate fi disociat de experimentele suprarealiste, deși se încearcă departajarea de acestea. Că oniricul constituie o componentă de bază a suprarealismului nu încape îndoială. Sub pulsiunile oniricului dezlănțuit, Dimov ajunge uneori la acel envol incontrolabil caracteristic visului; nu o dată frapează însă artificiul, manierismul, note de déjà vu; texte "visate" la simulator (Vis cu frizerie, Vis cu dentiști, Vis cu cocoș) alternează
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
bompres, la vinci Executându-mi ordinele din cinci în cinci, Ordinele date de mine ultimul din horă Cel care scrutam tenebrele la proră... Fragmentul acesta poate fi raportat la grafica unui Marcel Duchamp, insurgentul cu simpatii "dada" ori cochetând cu suprarealismul; extravagantul Duchamp desenase în cinci trepte, unul și același personaj coborând pe o scară turnantă. Dimov și-l apropie (explicit) pe De Chirico, căutătorul de corespondențe tainice între lucruri și medii, la care ca la Man Ray, ca la Dali
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
amestecă, nu este supus îmbătrânirii. "Magia imaginii" poetice există, în acest sens, dintotdeauna. Ca și cea a imaginii onirice. Morții încă ne populează nopțile, și nu degeaba Hesiod face din Hypnos fratele mai mic al lui Thanatos. Prin cultul visului, suprarealismul a putut regăsi așadar dinamica esențială, inima vie a imaginii. Dar, din punctul de vedere al animismului și vitalismului exacte pe care ea le presupune, doar perioada originară a idolilor (așa cum o vom analiza) ține de magia în sensul propriu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contemporană. Bineînțeles, ciclurile nu reîncep de la zero, deoarece umanitatea nu-și poate șterge din memoria socială traiectoriile trecute, pe care le înmagazinează inconștient. Al doilea arhaism nu este, prin urmare, la fel de "inocent" ca primul, iar al treilea și mai puțin (suprarealismul folosește procedee de asamblare cunoscute deja în paleolitic, dar ocupându-se cu atenție de ele). Statuetele cretane, de exemplu, nu urmăreau asemănarea mai mult decât figurile magdaleniene, iar emergența figurativă a întârziat în acest al doilea ciclu grec, secole, nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
Paris, 1991, p. 133. * Anul II al calendarului revoluționar francez, adică 1793; în 1792, un decret al Adunării Legislative cerea înlăturarea tuturor simbolurilor regale (n. trad.). * Expresia îi aparține lui Louis Aragon, din Le Paysan de Paris (1926): "Viciul numit suprarealism este folosirea dereglată și pasională a stupefiantului imagine" (n. trad.). 38 Bergson menționează cinematografia numai în trecere și peiorativ; Alain, în Preliminarii la estetică, susține că aceasta "respinge gândirea" și că "mecanica ecranului înlătură orice poezie"; Sartre scrie Imaginarul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
ilustrat încă din anii ’60 ai secolului trecut de Leonid Dimov și Dumitru Țepeneag. Așadar, ca poet oniric, el creează în chip lucid, dar după legile visului. Produce o imagerie elaborată - organizată în narațiuni -, care prezintă afinități mai degrabă cu suprarealismul pictural (Magritte, De Chirico, Salvador Dalí, Victor Brauner) decât cu cel literar. Procedând așa, acționează în descendență dimoviană, lucru remarcat în numeroase rânduri de critică. Versurile lui S., mai ales cele din cărțile apărute la sfârșitul secolului al XX-lea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289806_a_291135]
-
până la urmă, răsfoind cele câteva sute de pagini, au descoperit că n-au făcut decât literatură”. Repere bibliografice: André Billy, La Littérature française contemporaine, Paris, 1927; Marcel Raymond, De Baudelaire au surréalisme, Paris, 1933, 252-282, passim; ed. (De la Baudelaire la suprarealism), tr. Leonid Dimov, introd. Mircea Martin, București, 1970, 343-400, passim; Fernand Baldensperger, La Littérature française entre les deux guerres (1919-1939), Paris, 1934; Renée Groos, Gonzague Truc, Tableau de la littérature du XX-e siécle, Paris, 1934; Georges Hugnet, Petite anthologie poétique du
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Micu, Modernismul, II, passim; Avangarda românească, MS, 1990, 3-4 (număr special); Pop, Avangarda, passim; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
Pop, Avangarda, passim; L’Avant-garde roumaine et son contexte européen, „Euresis” (CREL), 1994, 1-2 (număr special); Literatura românească de avangardă, îngr. și pref. Gabriela Duda, București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
București, 1997; Georges Sebbag, Suprarealismul, tr. Marius Ghica, București, 1999; Simona Popescu, Salvarea speciei. Despre suprarealism și Gellu Naum, București, 2000; Dicționar de avangardă literară românească, coordonator Lucian Pricop, București, 2001; Dan Grigorescu, Dicționarul avangardelor, București, 2003; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003. D. Mc.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290021_a_291350]
-
la care se referise Nietzsche. Întreaga perioadă care a urmat a evidențiat o luptă continuă de înlocuire a expresiilor trecutului, favorizând apariția unei multitudini de curente și orientări artistice, dintre care amintim aici doar Fovismul, Expresionismul, Cubismul, Arta abstractă sau Suprarealismul. Succesiunea lor extrem de rapidă, precum și schimbarea frecventă a modelelor artistice, filosofice și științifice ale epocii au produs o reconsiderare constantă a terminologiei domeniului religios, față de care artiștii au luat diverse poziții: de la adorare și exaltare, până la ironie sau refuz. Mai
by Adrian Stoleriu [Corola-publishinghouse/Science/1040_a_2548]
-
și Martin Buber, de pildă, sunt implicați în istoria modernă a Israelului. Și scriitorul însuși are discursul critic dulce-amărui al inteligenței contemporane, situându-se între Charlie Chaplin și Shalom Alehem, strămutați în Tel Aviv. În fine, în poezia lui S. suprarealismul, șocul arbitrarului se accentuează. Știri eterne (1992), o carte de versuri satirice, comunică fragmente din realitatea anului 1990, la fel de tensionată ca în Israelul anilor ce vor veni. Ziaristul trebuie să își găsească un sponsor, lucru cu atât mai dificil, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289549_a_290878]
-
tonului, imagisticii, atmosferei lirice proprii, prin utilizarea dezinvoltă a unor structuri și a unor construcții validate. Dacă în Menuet poemele poartă amprenta simbolismului bacovian, culegerile Poema (1971), Poemele mării (1975), chiar dacă adună versuri scrise în aceeași perioadă, vădesc reflexe ale suprarealismului. Poetul vizează o sinteză personală, cultivând „modernisme” felurite în tipare devenite „clasice”, pe care le subordonează dicțiunii sale elegiac-sceptice, definită printr-un sentimentalism blând-ironic. S-a observat că asociația fortuită, ambiguitățile semantice, mimarea automatismului, imagismul deliberat incongruent sunt „matrițe” în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287663_a_288992]
-
modernității, e că nu s-a închis în nici un canon poetic (nici chiar în propria formulă lirosofică). Ce-i drept, Ninge la o margine de existență ar putea fi revendicată de postmoderniști, dar la fel de bine și de romantism, și de suprarealism, și de expresionism, și de modernism. Volumul pare o foarte derutantă amestecătură de scriituri, de la versul clasic și de la poemul în proză până la versul liber, împănat cu textualism, nelipsind aforismul sau eseul. Prozaismul se îmbină cu lirismul inefabil, cu delirul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Minerva” (Bistrița) ș.a. Este prezentă în volumul colectiv Cărări spre oameni (1985) și în volumul Flacăra vieții (1987). Primul volum personal de versuri, Manual de târâre, îi apare în 1992. Poezia scrisă de C. descinde din exercițiul avangardei și al suprarealismului, sfidând nu numai forma fixă, cantabilă și melodioasă a versului, ci și coerența limbajului, ordonat fluent în matca exprimării tradiționale. Sensul este dominat de violența metaforelor șocante, ce vor să sugereze înțelesuri prin simpla înșiruire într-un discurs lipsit de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286203_a_287532]
-
port) „un antemergător al realismului popular”. Actualitatea - afirmă Sașa Pană - impune însă „realismul democrației populare transformat din realismul durerii populare”. Cu o cronică într-un anume fel mai subtilă va interveni și Ov. S. Crohmălniceanu, pentru a sublinia legătura dintre suprarealism, ca „diversiune ideologică”, și criza generală a economiei burgheze. Mai tranșant se manifestă Leonte Răutu, care scrie articolul Despre realismul socialist. Mare emoție stârnește vizita lui Louis Aragon și a Elsei Triolet, despre care relatează Eugen Jebeleanu, Nicolae Moraru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289227_a_290556]
-
importante repere ale formării și devenirii sale. Între acestea se detașează apropierea de filosofia lui S. Kierkegaard și de curentul produs mai târziu de acesta prin interpretările lui Husserl și Heidegger. Pe plan literar, B. își găsește propria definiție în suprarealism. Un efect deosebit de benefic, tonifiant și catalizator a avut asupra sa prietenia cu Geo Bogza, Sașa Pană, Mihail Sebastian, care l-au ajutat să se clarifice ca scriitor, l-au încurajat și și-au asumat editarea manuscriselor sale. Debutul lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
prozei lui B., dar aproape unanimă în a a-i sublinia originalitatea și valoarea. Luată în ansamblu, opera sa este singulară în peisajul literar al epocii. Prin versuri și prin proza scurtă, scriitorul aparține avangardei românești, ca discipol entuziast al suprarealismului, a cărui estetică o recunoaște a-i fi structural proprie. Prin această afiliere el pășește în teritoriul literaturii europene, unde își găsește locul atât prin asocierile care pot fi făcute, cât și prin valoarea intrinsecă a operei. Dincolo de asemănările care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
Luca, Alexandru Gheorghiu Doinaru, I.I. Stoican și Alexandru Șendrea, până la gruparea scriitorilor băcăuani din jurul noului Ateneu, reprezentată de poeți, prozatori și dramaturgi, afirmați ca scriitori moderni nu sub „pulpana” realismului socialist, cum ar fi vrut regimul comunist, ci sub influența suprarealismului, care a reprezentat haina „portocalie” în evoluția vieții spirituale din ultima jumătate de secol. Despre toți am scris și publicat în gazetele locale, ori din Iași și București, articole și studii monografice adunate în volume, apărute la editurile din zonă
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_991]
-
o fântână/ Știu că-n adâncuri fodte mume/ Îmi țin oglindă, ochi de lume" (Oglindă de adânc). Atma nu poate fi cunoscut decât prin tăcere, absolutul cosmic îl trăim deci în liniște sau în mișcare, dar în tăcere. E un suprarealism estetic analog pietrei ce tulbură în znde apa fântânii mult după ce a dispărut în adânc, precum piatra din podul palmei lui Borges. Izbirea razelor de lună în geamuri este o metaforă a tăcerii, cel mai minunat complex mnemoclastic de interferare
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
lui sunt eterul, aerul, focul, apa, pământul Mircea Eliade, Tratat de istorie a religiilor, Editura Humanitas, București, 2013. 432 Ca și la Paracelsus, desenele sunt halucinatorii, arătând o artă demențială, în care obiecte, animale și simboluri se întrepătrund într-un suprarealism profetic a la Nostradamus cuprins de o enigmă totală. 433 Jacque Lacan, Ecrits, W.W. Norton & Co., New York, 1977. 434 Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicționar de simboluri, Editura Artemis, 1995. 435 Christian & Miriam Dikol, Magia țigănească și prezicerea viitorului, Editura
by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
cât și ca un instrument de înțelegere a universului înconjurător Umberto Boccioni, Omul care merge. în literatura română, Urmuz este un precursor al literaturii absurdului, în stilul creațiilor lui Isidore Ducasse (cunoscut sub pseudonimul de „conte de Lautreamont”), care anticipează suprarealismul european în celebrele Cânturi ale lui Maldoror; scriitorul român are conștiința acută a faptului că sistemul de convenții al literaturii a intrat în criză și propune o altă reprezentare a actului scriiturii: „Algazy este un bătrân simpatic, știrb, zâmbitor și
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
Urmuz unul dintre precursorii „tragediei limbajului", a fost explorat postum. Mai aproape poate de spiritul dadaist deși nu pare să fi avut cunoștință de existența curentului Dada prin gustul primejdios pentru hazardul creator de personaje mecanomorfe, insidios monstruoase, decât de suprarealismul adversar principial al lucidității, Urmuz a întreprins o critică în esență grotescă, unică în felul ei, a literaturii, căreia nu-i lăsa nici o speranță de supraviețuire. De aceea, în ciuda aparenței hilare, de bufonerie a scrierilor sale, i se opune, într-
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
creată din vis și realitate este mai relevatoare decât realitatea fenomenală, pictorii suprarealiști caută legături negândite între lucruri reale, pe care le produc într-o factură realistă, dar opera în ansamblul ei nu mai aprține realului, ci unui imaginar halucinant. Suprarealismul se dovedește a fi cel mai reprezentativ curent ce conține fantasticul, în cea mai deplină formă a lui. Tainele pe care încearcă să le reprezinte artiștii plastici, dar mai ales pictura - ramură a artei ce poate reflecta cel mai evident
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
să încerce (și să reușească) să facă vizibilă partea nevăzută a fantasticului. În continuare, fără pretenția de a trata exhaustiv subiectul, ne vom opri asupra câtorva cazuri semnificative: La intersecția dintre Evul Mediu și Renaștere, Hyeronimus Bosch adevărat precursor al suprarealismului mai păstrând încă reminiscențe ale goticului și spaimele omului medieval, a creat cu o fantezie de neegalat, o vastă lume onirică, stranie, fascinantă, populată, alături de siluetele omenești firave, fără personalitate, subiecte pasive ale torturilor sau plăcerilor, de o multitudine de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]