1,369 matches
-
Întâmplător sau nu - majoritatea lucrărilor au fost donate - colecția Metropolitan-ului a favorizat mereu, spre deosebire de cea a Muzeului de Artă Modernă, partea „cuminte" a operei lui Picasso. Nu sunt decât slab reprezentate momente esențiale din istoria cubismului, relația artistului cu suprarealismul, enorma energie creatoare din anii târzii. În schimb, perioada dintre 1900 și 1905 sau neoclasicismul sunt exemplificate prin lucrări de excepție. Într-o expoziție organizată cronologic sunt posibile mai multe parcursuri. Opera lui Picasso evoluând în paralel cu aventurile sale
Picasso și maeștrii picturii europene by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/6051_a_7376]
-
de filmul lui Alexei Balabanov, Of Freaks and Men (1999) pe aceeași frecvență cu filmul fraților Quay, The Piano Tuner (2005) deși registrele sunt diferite, ambele oferind o viziune estetizantă asupra unui univers particular, ambele cochetând în diferite grade cu suprarealismul. Filmând în sepia, Balabanov reface atmosfera fin de siècle a unui Sankt Petersburg misterios depopulat în care evoluează după un scenariu dostoievskian personaje extrase parcă din Demonii, monștri vădind însă un numitor comun, pasiunea pentru fotografie și film erotic. Cinematograful
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
este o radiografie sumbră a socialismului, a comunismului. O carte în care umorul negru și accentele suprarealiste dau fiori reci cititorului. Nu realismul socialist descrie așa-numitul socialism, în domeniul ăsta nu poate să facă altceva decât să mintă, ci suprarealismul devine real. În timp ce o asemenea carte devine, în mod necesar, inclusiv cartea propriului său faliment, pentru că încearcă să vorbească cum se poate vorbi dacă nu se poate vorbi. Care este prima carte care v-a făcut cunoscut peste granițele Ungariei
Péter Esterhàzy - „La început, eram încă un om normal“ by Anamaria Pop () [Corola-journal/Journalistic/6273_a_7598]
-
educație propuse de școala timișoreană, avându-l ca profesor, de la un capăt la altul al acestora, pe Carol David. Profesorul îi și face prezentarea din catalog, pe alocuri accentuând direcții, cum ar fi așezarea unor lucrări ale tinerei artiste în suprarealism, pe care n-am reușit să le găsim aici, cu tot efortul imagistic din dotare. Mai degrabă sunt puse accente dintr-un hiperrealism cât de cât elocvent, mai adecvat generației actuale de artiști, de unde fuge, însă, în repetate rânduri, aproape
Vara în care am intrat by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5454_a_6779]
-
pătimașă cu universul devorator al cărților. O formă de halucinare de sine, cu vedenii, premoniții și o senzație difuză de vină ar explica multele momente de suspendare a „realului”. Imaginile sunt ușor retenibile, demne de un pictor ieșit din mantaua suprarealismului: „Mi se întâmpla să intru în C2 și, în holul căminului, pe care îmi dădeam seama că nu-l privisem niciodată cu toată atenția, să descopăr în mod surprinzător un spațiu limpezit pe neașteptate, o fereastră mascată de scări. Iar
Animalul terorii by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/5413_a_6738]
-
aflu lângă Stalin, cel care a dăunat atât de mult partidului» (Aplauze furtunoase, îndelungate).” Dorința lui Lenin, chiar dacă transmisă prin vis, era, evident, lege în Partidul Comunist al Uniunii Sovietice. Materialismul istoric devenea materialism oniric. Realismul socialist se convertea în suprarealism politic, în spiritism dialectic. Mihail Suslov se întâlnea cu Salvador Dali. Madame Blavatsky revenea în compania tovarășei ministru al Culturii, membră a CC al PCUS, Ekaterina Furtseva. La propunerea lui Hrușciov, care o invoca reverențios, în cuvântul de închidere, pe
Despre materialismul oniric - Lenin, Stalin, Hrușciov și visul tovarășei Lazurkina by Vladimir Tismăneanu () [Corola-journal/Journalistic/5116_a_6441]
-
limba română de către Tudor Dinu1, e un migrant fără liniște: de când avea șapte ani, familia lui s-a stabilit la Constantinopole; tinerețea și-a petrecut-o, între 1923-27, la un liceu-internat din Paris; a fost marcat de André Breton („manifestul suprarealismului”), dar și de volutele bizantinismului și Orientului, de lumea elenă veche (Parthenon, Salamina), dar și de America de Sud (Chile, Valparaiso). Anii bătrâneții, de „tihnă și împăcare”, între 1960- 1980, i-au adus în fine recunoașterea faptului că singura călătorie valabilă e
Călătoriile grecilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/5140_a_6465]
-
îmi încarcă viața emoțional și mă informează asupra riscurilor sale." Pentru Federman viața înseamnă ficțiune, iar biografia este ceva ce o persoană mai întâi inventează în scris, apoi trăiește. În acest scop, scriitorul introduce termenul de surfiction, o supraficțiune asemănătoare suprarealismului, creată dincolo de realitate pentru a anula istoria. Realitatea nu înseamnă adevăr, iar evenimentele vieții nu pot exista pentru Federman decât dacă sunt verbalizate, dacă sunt articulate în scris. Într-un interviu mărturisește: "În actul de a scrie supraficțiune povestea e
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
e „Doamna grasă"? O foarte vioaie revistă studențească apare, lunar, la Facultatea de Litere. În redacție sunt Iulian Curuia, Radu Dima, Dorina Ivan și Irina Macedonski. Fiecare număr costă „un leu cin'zeci" și propune o temă: literatura pentru copii, suprarealismul, grafie și pornografie, literatură română contemporană etc. Acest ultim număr (dar nu cel de pe urmă) atrage atenția încă de la copertă. Diverși scriitori de azi sunt „îmbuteliați" și prezentați după modelul etichetelor de pe sticlele cu vin. Câteva exemple: Mircea Cărtărescu, 1980
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6538_a_7863]
-
florin, Florin Pupăză Gherasim Luca (București, 1913 - Paris, 1994), omagiat la centenarul nașterii de către Valery Oișteanu, a fost un poet româno-francez, considerat un teoretician inovator al suprarealismului și unul dintre poeții importanți francezi ai timpului său. Întâlnindu-l la New York în 1984, Valery Oișteanu a devenit un prieten - admirator al acestuia. Valery Oișteanu a debutat cu cartea de poezii Proteze (Editura Litera, 1970, București), apoi a ales
Seară de poezie și jazz la Clubul Ţăranului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63484_a_64809]
-
său. Întâlnindu-l la New York în 1984, Valery Oișteanu a devenit un prieten - admirator al acestuia. Valery Oișteanu a debutat cu cartea de poezii Proteze (Editura Litera, 1970, București), apoi a ales să plece la New York. Asumându-și DADA și suprarealismul ca linii directoare ale poeziei sale, Valery Oișteanu este cunoscut și pentru influențele din practica Zen integrate în happening-uri de poezie si jazz. Poemele lui Oișteanu reflectă influența mentorilor săi suprarealiști: Gellu Naum și Gherasim Luca. Ultimul volum publicat
Seară de poezie și jazz la Clubul Ţăranului by Florin Pupăză () [Corola-journal/Journalistic/63484_a_64809]
-
îi irită și care consideră că procentul de impostura pe care acestea îl implică a fost subestimat. Puțini mai cred astăzi în valoarea în sine a noutății sau a originalității în arta. Epoca avangardelor avânt toute chose a trecut. Cubismul, suprarealismul sau dodecafonismul au devenit istorie. Globalizarea începe să însemne tot mai des cultivarea specificităților culturale și lasă locul ideii, mult mai nobile, de diversitate. V-ați miră foarte tare dacă artă europeană s-ar întoarce la clasicismul care a caracterizat
Oh, les Beaux-Art! by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/4794_a_6119]
-
Constantin Abăluță Sylvestre CLANCIER Născut în 1946. Atras de suprarealism, participă la mișcările de avangardă de la sfârșitul anilor ’60 și până în 1976. Pictor și poet, filosof în răstimpuri, devine editor pentru o vreme, revine la scriitură în 1990. Președinte al PEN Clubului francez. TOT ȘI NIMIC Nimicul nu-i nimic
Poeți francezi contemporani by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Journalistic/4718_a_6043]
-
care viața pare izgonită pentru totdeauna, susține perfect fiecare situație, tatonările și disperările tuturor protagoniștilor. Lasă să se nască tot registrul poetic tulburător al lui Afrim, aburii viselor, ai amintirilor, halucinații fel de fel, un soi de oniric delicat, de suprarealism ca o tușă ce nu face altceva decît să sublinieze un tablou aparent cleen. Dar straturile construcției narative și scenice ies la iveală într-un fel de complicitate cu spectatorul care le îngăduie aparițiile. Am crezut că peretele din fundalul
Cad pești din cer by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4974_a_6299]
-
o insuficientă cunoaștere a întregului (și în special a volumelor de dinainte de realismul socialist), o prejudecată care, ca toate prejudecățile, departe de a susține receptarea poetului, o blochează, prin reducerea întregii opere la numitorul comun al unei singure coordonate: prejudecata „suprarealismului” sau, pentru exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
exegeții mai puțin atenți la subtilitățile teoretice, a „avangardismului” lui Gellu Naum. Singura excepție în acest cor al prejudecăților a constituit-o Simona Popescu, care, atât în Salvarea speciei (2000), cât și în intervențiile ulterioare, a distins cu precauție între suprarealism - care a reprezentat o etapă teoretică importantă în devenirea poetului - și universul original al operei lui Gellu Naum, nu numai îmbogățit, ci și total reconfigurat prin volumele de după 1968. Nu-i de mirare, deci, că tot Simona Popescu și-a
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
a trece de stratul superficial, de frumusețe pură a poeziei, și de a o vedea în latura ei de artefact estetic. (Ceea ce, repet, nu prea s-a întâmplat: cu puține excepții, poezia sa a continuat a fi receptată sub zodia „suprarealismului”.) Această caracteristică este esențială pentru înțelegerea operei lui Gellu Naum și tocmai ea era camuflată de strategiile editoriale ale poetului. Ediția Simonei Popescu a refăcut, cum spune foarte limpede în Notă asupra ediției, cronologia operei. Volumele au fost editate în
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
mereu, o arhitectură interioară lucid construită. Opera, în întregul ei, are o structură în spirală, în care volumele de început - Drumețul incendiar (1936), Libertatea de a dormi pe o frunte (1937) și, mai ales, Vasco da Gama (1940) -, în care suprarealismul este evident, au rolul de punct de reper, în jurul căruia, în volute tot mai ample, urcă spirala operei. Gellu Naum se dovedește, așadar, un mare spirit autofag, asemenea lui Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, căci reluarea ciclurilor mai vechi în
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
așadar, un mare spirit autofag, asemenea lui Lucian Blaga sau Nichita Stănescu, căci reluarea ciclurilor mai vechi în cărțile noi avea rolul de a revizita și, implicit, de a re-valuta propriul imaginar poetic. Forțând o comparație extraliterară, aș spune că suprarealismul se află în genele operei lui Gellu Naum, dar produsul final nu mai este suprarealist. Amplificarea creează un efect de scală, care transfigurează elementele inițiale. Ediția de față ne restituie, altfel decât exegezele numeroase de după 1990, un mare poet și
Invitație la relectură by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4987_a_6312]
-
își luminează adevărata natură de (în termenii lui Hocke) manierisme formale. E de-a dreptul perplexant să constați câtă preocupare pentru combinatorica de suprafață manifestă acest poet. Dacă tematic el a fost arondat de obicei unei filiere substanțialiste (expresionism, existențialism, suprarealism chiar, toate într-acolo converg), ca layout el își merită locul printre cei mai tehnici optzeciști (și e interesant că Radu G. Țeposu acolo îl și plasează, lângă Cărtărescu și Coșovei). În La fanion titlurile metaforice ale poemelor se dezambiguizează
Pa vu ga di by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4365_a_5690]
-
-o cu mult înaintea romanului, ca să nu spun că se produc suprapuneri ciudate, care fac dintr-un roman naturalist ca Ion al lui Rebreanu contemporanul aproape an pe an al romanului avangardist Pâlnia și Stamate al lui Urmuz sau din suprarealismul poetic, geamănul tradiționalismului unui Ion Pillat, absent din carte, în care își găsește totuși un loc de cinste Ion Vinea. Nu înseamnă câtuși de puțin că „Mărturia unei generații” nu are importanța ei în cunoașterea epocii literare. Dacă Aderca și-
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
Fără prezența artiștilor, și mai ales a scriitorilor, nici măcar dictaturile nu înseamnă mare lucru... The Posthuman Dada Guide e, înainte de orice, chiar un ghid în labirintul de legende, amintiri, documente și reflecții asupra uneia din cele mai mediatizate invenții ale suprarealismului european, dadaismul. Andrei Codrescu se poate amuza afirmând că subiectul cărții îl reprezintă povestea unei partide de șah între Tristan Tzara, inventatorul conceptului „dada”, și Vladimir Ilici Lenin, „daddy-ul” comunismului. Această ipotetică, nedocumentată, dar fascinantă confruntare între poetul și entertainerul
Când dadaiștii joacă șah (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5777_a_7102]
-
și scris Prefața. Destule lucruri ar fi de subliniat în această remarcabilă prefață. Unul, totuși, mi se pare de neocolit. Anume felul în care Simona Popescu își continuă pledoaria pentru eliberarea lui Naum din chingile unei etichete durabile. Aceea a suprarealismului, înțeles școlărește. Demersul e mai vechi (, din 2000, și Clava, din 2004, reprezentând două din etapele lui). Doar că acum argumentele devin și mai acute. Nu totul e vis și nu totul e dicteu. Dimpotrivă. Metaforele sunt întoarse pe dos
Salvarea speciei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5518_a_6843]
-
frică. Mi-e frică. Mi-e frică peste măsură. Stau culcat pe frunze galbene și uscate. / picuri-picuri sîngele îngerașului îmi cade pe gură” (A venit toamna). Poetul ia în colimator delirul însuși care e o formă de ingenuitate. E un suprarealism nemijlocit al conștiinței ce se desface de crustele formale, însă păstrează visul intens romantic al voluptăților (Întoarcerea fiului risipitor). Astfel se reface relația cu universul poeziei. Nu o dată bardul montează acest sentimentalism rusesc, această suferință eretică a paharului, care, în pofida
O fenomenologie a alcoolului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5543_a_6868]
-
articole în „The Washington Post Magazine”, „Harper’s”, „The New York Times”, „Outside Magazine” și „The Believer”. „The Village Voice”, una dintre cele mai populare publicații alternative americane, l-a desemnat „cel mai bun tânăr scriitor al anului 2009“. „M-am întrebat de ce suprarealismul n-a prins niciodată, ca strategie literară, în America. Wells Tower mă face să cred că nimic din bizareriile închipuite de cineva nu poate fi tot atît de straniu precum viața americană pe care-o trăim. Acel «dincolo» despre care
Să distrugi și să arzi tot by Wells Tower () [Corola-journal/Journalistic/5802_a_7127]