559 matches
-
prozatorul avea un sistem de referințe culturale complex, în care muzica juca un rol central, iar referenții livrești din zona avangardei sunt preluați, uneori, la modul ironic. E puțin probabil ca Urmuz, dacă ar fi trăit, să fi devenit un suprarealist. Mai degrabă, el și-ar fi continuat traseul personal, axat pe o poetică paralelă cu cea a avangardei. Sunt, mă tem, și mici imperfecțiuni care știrbesc din prestanța demersului. După ce suntem asigurați că titlul care figurează pe coperta „caietului roșu
„Caietul roșu“ al lui Urmuz by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4356_a_5681]
-
prin negație). Întrebarea "cine sunt eu?" constituie o premisă importantă a construcției narative generând și justificând totodată structura fragmentară, cu alură de jurnal intim, a acestui roman care nu de puține ori ne trimite cu gândul la delirul controlat al suprarealiștilor: "Mă simțeam negru-gălbui. Galbenul soarelui intrând prin balcon și fundalul întunecat al sălii. Totul se reduce la ce crezi despre lucruri. Despre pahare se crede că sunt obiecte rezervate evenimentelor, nu le cauți prietenia și te pomenești că nu-ți
Un picaro al lumii dezvrăjite by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/8825_a_10150]
-
pic de whisky cu vin roșu. De fapt, diversitatea de care vorbiți se explică prin faptul că niciodată n-am vrut să împlinesc așteptările nimănui. Nici pe cele ale cititorilor, nici pe cele ale criticilor. Când am fost etichetat drept „suprarealist popular" și premiat pe chestia asta, m-am apucat de avangardă. Când avangardiștii m-au acceptat în rândurile lor și m-au privit ca pe un fel de guru, am început să scriu elegii romantice. Când, însă, adepții și teoreticienii
Tibor Zalán: Poezie și dramă - interdependențe by Jenö FARKAS () [Corola-journal/Journalistic/6790_a_8115]
-
după mine, mexicanul Octavio Paz și grecul Odysseas Elytis. Acest algoritm al modernismului românesc nu cuprinde, cred eu, vreo omisiune majoră. Poate doar s-ar face simțită lipsa lui Fundoianu din galeria avangardei interbelice și a lui Gherasim Luca dintre suprarealiști. Și unul, și altul însă și-au dat cu adevărat măsura novatoare în poezia lor de expresie franceză, cea românească fiind mai tradițională. După cum se poate observa, cadrul temporal este aproximativ 1878-1948, adică, în termeni de istorie politică, de la instaurarea
O explicație by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/8773_a_10098]
-
ca la nimeni altcineva... Era, neîndoielnic, un produs al propriei geologii". în relație cu Paul Păun, poetul-medic își amintește un soi de farsă pe care i-a jucat-o cu ocazia unei expoziții de desene pe care a avut-o suprarealistul în 1945, la București: Avînd complice o colegă și prietenă din anul II din medicină, Felicia Ionescu, care era, de felul ei, destul de năzdrăvană, i-am propus următoarele: "Hai să facem o chestie, mergem la expoziție, și, fără să vorbim
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
guvernează, ci domnește"". Dorim însă a încheia pe o notă ce ne îngăduie o confruntare și o generalizare. Alexandru Lungu mărturisește, relevant, că pentru d-sa, la vîrsta ce-o atinsese în 1946, ,erau toți poeți mari, în special dadaiștii, suprarealiștii, pentru că, totuși, într-o bună măsură îmi trag rădăcinile lirice de acolo" și că a ascultat conferința din București a lui Tristan Tzara (de la care Caraion s-ar fi ridicat plictisit de pe scaun și ar fi plecat), cu atenția cuvenită
Un poet în oglinda dialogului by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10904_a_12229]
-
de organizare temporală, sistemul ritmic divizionar), principii specifice muzicii culte. Ca să nu mai vorbim că produsele de tip happening nu s-ar fi născut fără vituperațiile futuriste ale lui Marinetti, fără non- sensul poetic al dadaiștilor ori fără hotărârea suprarealiștilor de a-și asuma inconștientul grație insolenței și stranietății. Așa s-a ajuns la acele evenimente live radicale prin natura lor, care comportă o receptivitate proprie culturii pop față de imediat și efemer. În orice caz, muzica pop, happeningul ori performance-ul
Bi-polaritatea by Liviu D?nceanu () [Corola-journal/Journalistic/83217_a_84542]
-
logic în care adevărul și falsul, așa cum ne-am obișnuit să le măsurăm, contează, de fapt, foarte puțin. De aici la setul de axiome ale întîmplătorului, ale niciodată dinainte stabilitului ajungi, replică după replică, trecînd prin Le Grand Jeu al suprarealiștilor, prin scrierile lui Charles Sanders Pierce, logician american de secol XIX, prin ,viziunile" lui Jacob Böhme, ori prin fenomenologia lui Husserl. E, în cartea pe care o ,vorbesc" împreună Basarab Nicolescu și Michel Camus, o ,furtună" de nume și de
De vorbă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10943_a_12268]
-
Petrescu (dramaturgia și romanele) sau în revelarea unor suprinzătoare aspecte despre viața lui Titu Maiorescu, desprinse din lectura Jurnalul criticului. De mare subtilitate este analiza teatrului lui Eugen Ionescu. Cu multă luciditate face Alexandru Paleologu diferența dintre dicteul automat al suprarealiștilor și absurdul pieselor lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
lui Eugen Ionescu, de cu totul altă origine. El se bazează nu pe dicteul automat, ci pe automatismul limbajului curent, devenit un simptom al alienării și al vidului. Această viziune îl leagă pe Ionescu mai mult de Caragiale decât de suprarealiști. Scrie Alexandru Paleologu: "... ceea ce Ionescu știe este însă cu câtă luciditate necruțătoare a pătruns Caragiale alienarea, vidul, dezumanizarea, automatismul și proliferarea verbală, haosul logic. Primul act din Rinocerii atestă în modul cel mai evident identitatea de atitudine dintre Caragiale și
Școala (auto)ironiei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9231_a_10556]
-
nu erau interesați decât de gluma proastă și de scandal”, după cum afirma Marcel Iancu într-un interviu, aveau totuși o vizibilitate cu mult mai mare. Mă refer aici nu doar la dadaiști precum Tzara, Picabia, Hugo Ball, dar și la suprarealiștii lui Breton, care prin spectacolele lor stridente încercau să-și câștige supremația. Lecția disputelor în jurul nihilismului dadaist și ulterior a „spectacolelor” suprarealiste a lăsat nu numai urme, dar mai ales o serie de lucruri de demonstrat. Și unde se puteau
O schiță de portret by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/4521_a_5846]
-
poezie în general și ale traducerii poeziei lui Embirikos în special, dificultăți pe care, în opinia sa, Tudor Dinu le-a depășit cu succes. „Modernitatea inițială a unui Konstantinos Kavafis - afirmă Jacques Bouchard- este confirmată de modernitatea subversivă a marelui suprarealist și psihanalist Andreas Embirikos, în fine tradus în mod magistral în limba română de profesorul Tudor Dinu. Elogiul traducătorului găsește în acest tânăr neoelenist exemplul ideal al traducătorului care stăpânește pe deplin vaste cunoștințe de limbă, fiind înzestrat cu talent
Literatura neoelenă în România by Elena Lazăr () [Corola-journal/Journalistic/2441_a_3766]
-
tăiată pe masura personajelor. În mijlocul lui Mân Ray, Buñuel și Dali, Gil împărtășește ale sale chagrins d’amour primind replici în cheia unei estetici cu care este familiar, probabil, din albumele de artă. Iar Gil remarcă cu tristețe: „Voi sunteți suprarealiști, eu sunt un om normal.” Ori tocmai această normalitate îi este contestată de spiritul micburghez al familiei republicane pe masura ce fantezia începe să lucreze creator pentru Gil, și românul sau corectat de Gertrude Stein! Parisul nocturn apare că o lume magică
Un american la Paris by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5289_a_6614]
-
lecturii, niște cifre de vânzări absolut năucitoare. Trivializarea suprarealismului? Nicidecum: evoluția firească a gustului literar, care a făcut ca și această poezie, scrisă pentru mai târziu, să intre în canon, ba chiar să reprezinte latura cea mai dinamică a acestuia. Suprarealiștii au făcut, de fapt, un pariu conștient cu posteritatea, căci autorul Jurnalului de sex îi spunea lui Sașa Pană, în 1932: „Sașa, o să vină o zi - nu știu când, poate peste 30 de ani, peste 50 - când mișcarea de la unu
A doua posteritate a lui Geo Bogza by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5602_a_6927]
-
din acest punct de vedere lui Umberto Saba. Mai aproape de zilele noastre o avem pe Amelia Rosselli (1930-1996), o pildă de însingurare și stranietate, un fenomen unic în panorama literară italiană, relaționându-se mai curând unor modele străine, celui anglo-saxon sau suprarealist francez, pe care le-a asimilat la sursă, datorită și unor vicisitudini biografice și lungi sejururi în diverse țări europene și în SUA. În privința unei alte prestigioase voci poetice contemporane, și anume regretatul Andrea Zanzotto (1921-2011), ar trebui să vorbim
Repere critice în poezia italiană contemporană by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/4592_a_5917]
-
dezgustător, interior, înfiorător, înfricoșător, înjositor, nălucitor, năucitor, obositor, odihnitor, răbdător, șovăitor, temător, tulburător." (p. 13) Enumerații de tipul acesta ca și efectele ce derivă din procedeele de insolitare a mecanismului asociativ ne duc cu gândul, iarăși și iarăți la producțiile suprarealiștilor: "erau cărători de tablouri: pașii lor verzi erau moi, coloana vertebrală flexibilă ca o floare a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
a soarelui, epiderma le era dezmierdătoare, învățată cu nașteri, duceau la subsuori păsări și în sâni fluturi și umblau în trăsuri împarfumate, în corăbii cu piei de vulpi argintii." (p. 17) Evident nu putem vorbi efectiv de o influență a suprarealiștilor pentru care provocarea șocului psihologic era miza principală, dar îl regăsim adesea pe poet în ipostaze extravagante, exersând în sensul atingerii unei stări de disponibilitate care îi permite să vadă dincolo de aparențe și codificări: "credeam că e o broască țestoasă
Portretul scribului by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17212_a_18537]
-
o denunță cu o furie devastatoare. Fără a-și însuși, însă, această retorica vituperantă, și fără a se contamina de gesticulația dezlănțuită și de misionarismul negativ, demolator, pe care dadaiștii, de pildă, îl profesau apocaliptic, Victor Brauner, ca un adevărat suprarealist ce era, întors către originile ființei și scufundat în realitatea magică a visului, sancționează în treacăt, fără încrîncenare și fără patetism, o umanitate redusă la schemă de către abuzurile istoriei. IV. Explicația unei absențe Dar nu aceste abuzuri episodice prezintă vreo
Oglinda lui Victor Brauner by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15505_a_16830]
-
care se văd elefanți sunt înconjurate nu de tipicul peisaj arid din picturile lui Dali, ci de cartiere de zgârie-nori. Simple găselnițe, actualizări forțate, ar putea spune cârcotașii. Și trebuie să le găsim puțină dreptate. Cum ar fi pictat un suprarealist în zilele noastre rămâne, însă, o temă provocatoare.
Dali, contemporanul nostru () [Corola-journal/Journalistic/3284_a_4609]
-
același Stelian Tănase: "Chiar dacă nu s-au influnețat reciproc - limbajul antirăzboinic, contestarea "revoluționară" a burgheziei și a capitalismului erau locuri comune -, totuși această întâlnire ratată sau nu de pe Spiegelglasse, dintre bolșevism și avangardism, e un semn al epocii." Legăturile dintre suprarealiștii români și comunism sunt excelent puse în evidență de volumul Avangarda românească în arhivele Siguranței. Volumul este cea de-a doua carte publicată în foarte incitanta colecție a editurii Polirom, Istorii subterane, coordonată de istoricul Stelian Tănase. Cercetând cu acribie
Fața ascunsă a avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8604_a_9929]
-
adunat destulă artă, a început să se imite pe sine. Vai de poeții ce nu-și găsesc mecanismul! Dar și mai vai de cei ce și l-au prea găsit! Există și un teribilism al trăiriștilor, nu numai unul al suprarealiștilor. Lui Eugen Ionescu i se contrapune Cioran. * Criticilor le stă bine pertinența. Poeților - impertinența. În structura intelectualului creator intră constructiv o doză de fraiereală, fără de care el n-ar fi ce este, ci contrariul, un gol carierist triumfător. Esențiale Viața
Din arhiva Cornel Regman () [Corola-journal/Journalistic/13715_a_15040]
-
ŕ la maničre de, cu un depozit lexical de rezervă pe care, întîmplător, îl stăpînesc. Sînt, în ambele categorii, autori interesați să știe, și mai puțin să epateze. Solomon Marcus insistă asupra lui Eminescu. Ar putea fi adăugați (fără legătură...) suprarealiștii, pentru care René Thom, Mandelbrot, teoria haosului înseamnă, totuși, ceva mai mult decît "referințe" de speriat novicii. Înseamnă o "matematică" a aleatoriului devenită mod de viață, îndeletnicirea unui mathematicus, nu matematician, ci astrolog. E ciudat, și cartea lui Solomon Marcus
Între muze și Atena by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11401_a_12726]
-
fi scris și publicat acea cărțulie cu cinci sau șase ani mai devreme, anumiți monștri sacri ai poeziei spaniole nu m-ar fi disprețuit, sînt sigur. Merită să amintesc, ca episoade anterioare și importante, descoperirea a ceea ce erau pe atunci suprarealiștii (1927-28), ceea ce mi-a permis să-mi dau seama că eram unul dintre ei și, patru ani mai tîrziu, a clasicismului conștient în formele sale cele mai moderne (Poe, Baudelaire, Mallarmé), grație căruia am făcut o a doua descoperire: că
Gonzalo Torrente Ballester by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4975_a_6300]
-
adversar politic". Enumerând procedurile împotriva sa, el i-a calificat drept "eroi" pe magistrații care "au optat să respingă acuzațiile procurorilor". În ceea ce privește procesul Mills, la care a asistat pentru prima dată, Berlusconi l-a calificat ca "paradoxal, incredibil, cu adevărat suprarealist", pentru că "nu există motivație pentru corupție și nici dovezi că au fost plătite fonduri, absolut nimic". El a negat întotdeauna că l-a cunoscut pe avocatul Mills, căruia este acuzat că i-a plătit 60.000 de dolari în schimbul unor
Berlusconi consideră că magistraţii sunt "cancerul democraţiei" () [Corola-journal/Journalistic/60638_a_61963]
-
rezultatelor ei. Ce n-am putut afla în sala de seminar am încercat să descopăr în timpul rezervat "consultațiilor" studențești, în biroul Profesorului. Răgaz, din păcate, prea scurt pentru incursiuni în adâncimea teritoriului vizitat, însă nu lipsit, totuși, de "prăzi" semnificative... "Suprarealist" era însă în al doilea și în al nu știu câtelea rând New Yorkul însuși cu imensele lui dreptunghiuri de oțel și sticlă reverberând în soarele încă puternic, "suprarealiste" - și veverițele ce se mișcau ca în pădure pe gazonul dintre
Michael RIFFATERRE "Textul literar nu e niciodată desuet" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/15544_a_16869]