4,202 matches
-
simpli. Ar fi fost totuși, prea frumos să se fi concretizat astfel de planuri. De partea ailaltă, atât lui Liviu Chira, profesorului de istorie sau lui Covi, profesorului de desen, cât și lui Ghiță, economistului șef de la IAS Ibiș, le surâdea desigur, o întâlnire cu o nonagenară sfătoasă cum era Karin - tante. Dintre acești noi prieteni, numai Liviu si Covi nu copilăriseră în Ibiș, adică nu erau localnici. Ghiță Pană era însă, băștinaș. Aproape de-o vârstă cu Gerard. Cu câțiva
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
mă grăbeam să cresc mare, așa tare mă grăbeam să fiu mare încât copilăria mea a fost o etapă el-fugitivo. Da, mă grăbeam să fiu mare, să fiu sănătoasă, cum spunea mama. Era muncă multă la țară și nu îmi surâdea ideea de a rămâne acolo la munca din câmp. Eram convinsă că atunci când voi pleca la oraș o să-mi fie bine și creșteam doar cu gândul la viitor. A fost destul de greu, chiar dacă mama muncea cât trei, ca să ne asigure
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
boala și înfrângerea. Era ceva în interiorul meu care îmi trimitea semnale de speranță și încredere și abia acum știu ce era acel lucru. Era forța interioară sau Dumnezeu cum spunea și Freud, marele psihiatru și psiholog elvețian. Mie nu-mi surâdea ideea de a sta imobilizată, nu îmi imaginam așa viitorul meu pe care îl vedeam redus la câțiva ani și aveam o dorință imensă de a schimba cursul vieții mele în sensul recuperării energiei și vitalității mele. Credeam că este
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
să aibă litere mult mai mici, altfel Sfântul Scaun n-o să accepte niciodată modificarea, a replicat preasfântul părinte. — La ora asta, pe Sfântul Scaun stă, probabil, un storcător de fructe, deci e greu de crezut c-o să-i pese, a surâs otrăvit oponentul său. — OK, a cedat Padre C. Supun la vot modificarea propusă de colegul nostru, pentru care, vă reamintesc, În alte vremuri l-am fi perpelit pe rug. O dată, de două ori, de trei ori! Amin, a spus el
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
am să o fac - că nici În viitor situația nu se va schimba prea mult. Ca și În cazul altor enigme ale istoriei recente, arhivele sunt mute, martorii par loviți de amnezie, iar oficialii clatină din cap cu subînțeles și surîd amabil, explicînd că e vorba de informații clasificate. Nu altfel stau lucrurile În cazul insulei Roland: cei care știu că, timp de aproape patru decenii, România a fost (iar potrivit unor surse, continuă să fie!) o putere colonială, nu par
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
tentativă eșuată de lovitură de stat, În insulele Comore. Au fost ultimele zvîcniri ale unei monstruoase conspirații Începute cu douăzeci de ani În urmă și al cărei obiectiv era acela de a impune o nouă Împărțire a lumii. Cititorul va surîde sceptic aflînd că această nouă Împărțire, sau „nouă ordine mondială“, cum era ea frecvent denumită În discursurile lui Nicolae Ceaușescu (chiar Îngrijorător de frecvent!), a fost Îndelung negociată de Statele Unite ale Americii și România, tocmai datorită mizei deosebite puse În
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
era precisă, eficientă, părea spontană și excludea inițiativa vînzătoarei cu care el stătea de vorbă, sau a oricărei alte vînzătoare. De prisos să mai adăugăm că Naggie o pregătise de acasă. Marlon se Întoarse către interlocutoarea sa de pînă atunci, surîzÎnd cam Încurcat. Cel puțin așa văzu Naggie, care porni spre cabina de probă, fără să mai privească În urmă, intră și trase În urma ei cortina de catifea vișinie, explicînd Încă o dată: — Vreau să probez fusta asta. Băiatul rămase, bineînțeles, afară
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
văzu În oglindă, la spatele ei și, simțindu-i cealaltă mînă care o apăsa pe omoplat, se aplecă supusă, Închizînd ochii. Poate că n-ar fi vrut să se ajungă pînă aici (de undeva din adîncimea oglinzii, Bill o privea surîzÎnd amar și murmurînd dezamăgit ceva), dar nu mai putea da Înapoi și, pentru a-și găsi totuși un alibi, Își spuse că nu mai avea de ales. Parfumul acela un pic dulceag era amestecat acum cu mirosul de transpirație. — Salariul
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
prudență față de propriile mișcări, ca un om bolnav. După ce așeză ibricul pe foc, rămase să privească fascinată de jocul flăcărilor mici de sub el, care răspîndeau o lumină albăstrie calmă, cu miros ciudat. Apoi, cînd se Întoarse din nou către Pablo, surîse cu un anumit Înțeles. — Nu mi-e frică, spuse, m-am obișnuit. Știam că ești tot aici, deși aș fi putut face să dispari. Dacă vreau, pot să fac să dispari oricînd. Dintr-o dată, Își dădu seama că omul acela
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
știu propriu zis cum mă cheamă, dar voi afla, răspunse el cu un fel de hotărîre liniștită În glas. La spital mă strigau Pablo. Numele meu adevărat e Însă altul, atîta doar că nu mi-l mai amintesc. — Vezi?... Christina surîse cu un fel de Îngăduință față de siguranța naivă a vorbelor lui, fiindcă Pablo părea Într-adevăr hotărît să rezolve toate enigmele care-i ieșiseră În cale. Apoi, privindu-l nestingherită minute În șir, În timp ce el Își bea preocupat ceaiul, se
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
bine că de ani de zile foarte multă lume își pune toate speranțele în acțiunea asta care stă acuma să răbufnească și că toți cei care știu cine sînteți, dacă va fi cazul, o să vă urmeze orbește. Deși mi-ar surîde o asemenea situație, aș prefera să nu se întîmple așa ceva, într-un final tot le-aș înșela așteptările, nimeni n-ar putea corespunde imaginii eroului clasic pe care poporul îl așteaptă, pe lîngă asta, gloata n-a înțeles niciodată jocurile
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
mai înflăcărat adversar al comunismului. Se pare că nu există nici o posibilitate ca să dăm chix, zice Sena puțin descurajat. — Absolut nici una, zice domnul Președinte, nici nu mai depinde de noi. Am fost doar întrebați așa, din complezență, dacă ne-ar surîde schimbarea, dar nimic mai mult, de restul o să aibă ei grijă. — Nu-mi vine să cred că am ajuns într-un asemenea hal, spune Sena. — Fii liniștit că pe nimeni n-o să intereseze, că nimeni n-o să moară de rușine
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
că-i suge culoarea de pe fața lui Lennox. — Înghit destule porcării la muncă ca să le mai suport și acasă de la o pizdă. Se uită spre mine: Pune-l la punct pe puțoiu ăsta Bruce. — Treso Întind. Am probleme cu femeile, surîd eu afectat. Da ăsta-i un subiect pe care tresăl discutăm. Barul sp000000000acum sîntem doar tu și cu mine Bruce 000000 00000000000000000000 doar noi 0000000000000000000000000 Înclină afirmativ din cap, Lennox cu rețineri, iar eu, noi, eu... sîntem cu toții aici... sărim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
cu aroganță de jur Împrejur În camera părăsită, și fac: Da, am. Decorul, apoi se uită disprețuitor la mine de parcă aș fi fost chelnerul, serviciul și probabil mîncarea. Și totuși mi-ar plăcea o masă de rahat. Ceilalți rînjesc și surîd lingușitori cînd el Își face numărul. RÎnjetele lui Ocky și al lui Estelle ascund niște măști cadaverice ale terorii și numai Lexo e impasibil, uitîndu-se pe fereastră. Ghostie clatină sumbru din cap. — Da nu. Nu iera nicio masă. Nui nicio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
demnă. Cu tine va fi mai greu, măgar bătrân și bășinos! Poate vei fi Însă internat Într-un sanatoriu de boli mintale la marginea unei păduri de pini, și-ți vei dicta memoriile, unei infirmiere cu gât de lebădă și surâs de Giocondă,,. Antoniu Începe să râdă, amuzându-se singur la ideea, că umbra patrupedă a lui Ben, va căpăta demnitatea pe care stăpânul lui și-a pierdut-o. -Și să mai știi, copac ofilit, frunză veștejită, că această măreață Uniune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
certitudinea redactorului -șef Dezideriu că este Însuși Leonardo Da Vinci. Oglinda mare din holul apartamentului Îl arăta ,,ân carne și oase,, pe genialul creator, ba mai mult undeva În fundal, pe șevalet ,,Gioconda,, la care ,,lucrase,, mult În ultimele săptămâni, surâdea enigmatic, părând că-i Încurajează rătăcirile. Antoniu face o pauză, timp În care Își dezmorțește mâna dreaptă cu care n-a mai scris de atâția ani, Închizând și deschizând pumnul ca să-i dea sângelui voie să circule liber. Privit prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de pioasă reculegere pe care le-au devastat cu furie oarbă. Primul lucru pe care l-a văzut când a intrat În cavou, a fost fotografia, sepia, ovală, Încastrată Într-unul din pereți. Din ea, un bărbat privește fix obiectivul, surâzând, cu o țigară Între degete, instantaneu tipic al perioadei interbelice, când țigara și ceasul de la mână, deveniseră obiecte de recuzită . O figură simpatică, luminoasă care-i dă lui Antoniu sentimentul că nu e singur. Într-un vas de ceramică ciobit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
dai tot un rest de friptură la tavă încălzită, și nu brânză Muenster, și nici conservă de ton servită pe o farfurie specială, de sticlă, să nu-i absoarbă microbii. Ei, dar nu, nu, se pare că mamii nu-i surâde deloc ideea asta. S-ar zice că-i pare ciudată rău. Cum adică să mănânc cu o șvarțe? Ce tot bâigui? Când vin de la școală, de cum intru, în antreu, îmi șoptește: — Așteaptă puțin, fata termină în câteva minute... Eu însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Auzi, Ba-ba-lu, ce s-o fi ales de Smolka? Nu știu, zice Ba-ba-lu. Nu-i profesor? Pare-mi-se că așa am auzit, că ar fi profesor. — Profesor? Smolka? — Am impresia că predă la un colegiu. — Aș, nu se poate, surâd eu cu un aer de superioritate. — Ăhă. Așa mi-a zis careva. Cică ar fi la Princeton. — Princeton? Nu se poate una ca asta! Fără supă de roșii fierbinte în după-amiezele geroase? El, care dormea în pijamalele alea împuțite? El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
capului! Pentru că, în străfundul kișkelor mele, în adâncul emoțiilor mele și-al credințelor mele străvechi, dincolo de eul meu care știe preabine că, de bună seamă, Smolka și Mandel continuă să se bucure de ranch-urile și șansele profesionale care le surâd tuturor oamenilor de pe acestă planetă, pur și simplu nu pot să cred în supraviețuirea, necum în apartenența la clasa mijlocie a acestor doi băieți răi. Ei bine, ar trebui să fie la închisoare - sau prin vreun șanț. Nu-și făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
profesor... Vrei cumva să spui că, fiind soție de prim-vice, și-a format un nume... Te-nșeli, Aura! Am aici arată doctorul Marcu spre bibliotecă lucrări de-ale ei, publicate, mai ales despre fecundare... Am impresia că mi-e rivală surîde el. Mi-a fost teamă, dom' profesor se precipită Aura. Dumneavoastră... dumneavoastră inspirați..., o spun toate pacientele... Ea... dimpotrivă. Hai că mă flatezi, Auraș, o ia profesorul de după umeri și-mi place cum o faci... Prima oară cînd vin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că te iau și te duc la frizerie! îl amenință milițianul, observînd gestul bărbatului de-a-și aranja părul bogat printr-o scuturătură a capului. Dac-ar fi după dumneata, ai tunde și statuile, ba chiar și pozele din manualele școlare surîde bărbatul. Ești obraznic, tovarășe! îi strigă milițianul. A, Iulian Barbu, actor clatină el din cap, răsfoind buletinul de identitate. Aveți un director cu plete... Pe el nu vreți să-l tundeți? V-am zis că-i obraznic spune bărbatul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
doar ce-a spus profesorul. Radu îi aruncă un zîmbet echivoc, așază cafeaua lîngă telefon și se retrage pe jumătatea lui de pat. Să-ți aduc un coniac spune Paula, simțindu-l topit. Ce dac-am zis de nevastă-ta, surîde, ridicîndu-se -, nu-i vina mea că am auzit ce-ți striga profesorul. Parcă eu mă supăr cînd îmi zici de Vlad? Cine-i ăsta? întreabă Radu absent. Puștiul cu telefoanele. Cam obraznic, e drept; mă înnebunește cu insistențele. Oare?! Doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
-o pe femeie să mai deschidă dosarul ce-l are în mînă. Vin peste vreo oră în birou la dumneavoastră, ori vă telefonez să-mi spuneți cifrele de plan. Aici nu ne lasă în pace vîntul. Ba chiar și subalternii surîde el, arătînd spre tînărul care se apropie. Ce-i, dom' Vlădeanu? Sărut mîinile! se înclină tînărul spre femeie, cuprinzînd-o într-o singură privire. Surprinși, ochii femeii se încruntă, înfruntîndu-i pe ai tînărului. Un bon de materiale arată tînărul hîrtia din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
Șef, ridică privirea din hîrtia ce i-a fost înmînată, privește spre tînărul din fața sa, aruncă apoi ochii spre pavilionul administrativ, după femeia cu care a stat de vorbă, îi urmărește un timp mersul, privește din nou spre tînăr și surîde molcom, cu un aer trist: Tov Vlădeanu, un bătrîn ca mine are și-acasă... Lăsați, Don Șef! Dumneavoastră bătrîn?! rîde tînărul, să împrăștie zîmbetul trist. Oricum, murmură Don Șef nu tînăr ca dumneavoastră. N-ați văzut ce privire v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]