738 matches
-
-o la plimbare, pe străzile orașului Pașcani, jud.Iași. Vremea a fost destul de rece în prima parte a zilei. Îndată ce ne-am încolonat frumos... și am pornit spre obiectivele avute în vedere, încă de la începutul programului, soarele ne-a ieșit surâzător în cărare, aducându-ne lumină în suflet și simțire, așa cum se cuvine Muzei poeziei. Am făcut câteva opriri și membrii cenaclului Vasile Alecsandri, elevii clasei a I-a A ( prof. Carmen Pasat), au recitat poezii , încântând auditoriul cu gingășia lor
ZIUA MONDIALĂ A POEZIEI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379247_a_380576]
-
a-i mărturisi cât de mult mă încântă concediile pe litoral. Cum an de an vin la mare - omițând să-i spun de Mariana - cea care până anul trecut mă însoțise în vacanțe. Razele soarelui cădeau pieziș pe chipul ei surâzător. Mă asculta gânditoare, privindu-mă drept în ochi. Brusc zise: - Aveți ochii verzi-albaștri. M-am înroșit instantaneu. Simțeam că-mi arde fața, transformându-se parcă într-un cuptor încins. - Și părul blond, frumos, continuă ea, lăsând capul într-o parte
MIRACOLUL IUBIRII (SAU EXTAZUL ŞI AGONIA AMORURILOR TRECUTE PRIN TIPARNIŢE DE SENTIMENTE VOPSITE ÎN ALB ŞI NEGRU) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 2081 din 11 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379232_a_380561]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > DOR DE DUCĂ Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2251 din 28 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Surâzător îmi bate soarele în geam Și-o rază mică în palma mea petrece, Din miezul nopții prin ramuri auzeam O voce ce-mi șoptea, -Privește, iarna trece! Un dor de ducă în mreje mă cuprinde Nu știu de fapt ce
DOR DE DUCĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2251 din 28 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/378733_a_380062]
-
niciodatăiar în inimile lui încăpeauo mulțime de oamenichiar și un elefant tristpe care îl găsise într-un bordel... XXII. NEPĂMÂNTEANĂ, de Păpăruz Adrian , publicat în Ediția nr. 223 din 11 august 2011. tu lași în urmă cuvinte galbene roșii triste surâzătoare împletești lacrimi zmeie pentru cerul nouă mângâi copaci și mă urăști rătăcită de teama rătăcirii ești tot mai înaltă sau eu tot mai nimic printre cuvintele tale confeti Citește mai mult tu lași în urmă cuvintegalbene roșiitristesurâzătoare împletești lacrimi zmeiepentru
PĂPĂRUZ ADRIAN [Corola-blog/BlogPost/377701_a_379030]
-
fiindcă nimic nu reamintește în ele prezența lui."15 Embleme uitate, ruinele la Eminescu exaltă încă o Moldovă mitică, glorioasă. Peste ani, reputatul arhitect C-tin Cantacuzino a sintetizat, parcă, semnificația lor în aceste cuvinte emblematice: "În acest peisaj moldovenesc, surâzător și trist, ele pun câteodată accente de energie ca niște chemări la eroism." După Emerson, același arhitect vede în ruini uriașe "bobine Ruhmkorft"16 care captează energia într-un câmp magnetic și o redau, pe urmă, într-un mod continuu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
nu știu franțuzește. Ne împrietenim". Și așa mai departe. Deznodămîntul, pe peron, la Paris: "N-o întrebasem nici măcar cum o cheamă". Altă scenă. Într-o cafenea pe rue de Rivoli, același A.B. citește din Diderot. Acroșajul: ""Sînteți gentilă și surîzătoare; pentru ce-mi surîdeți? Eu nu știu să fac altceva. Admirabil; vreți să-mi spuneți numele d-voastră? Vreau să mi-l reamintesc. Annie. Asta vă place? E încîntător. Și d-voastră sînteți blondă." Fata surîde. Mă scol și-i
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cum de-am umblat prin focuri și totuși n-am fost mistuiți? 845 Cum de-s schimbate toate lucrurile, chiar că în vremurile de demult?" Soarele se nalta din patul sau de roua, văzduhurile proaspete Se joacă-n ale sale surîzătoare raze dînd spre a crește semințele vieții, Si proaspătul Pămînt în raze răspîndește zece mii de mii de izvoare ale vieții. Urthona înviat-a în puterea să, acum el nu mai este 850 De Enitharmon despărțit, si nu mai este a
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
mai cu seamă în cele de până la 1878 (Lipitorile satelor ș.a.), comicul nu e absent, convertindu-se însă, printr-o lejeră alchimie, în grotesc. De prin 1878-1879, se petrece cu A. o metamorfoză. Un aer meditativ ia locul minei veșnic surâzătoare. Ancorat într-un spațiu al literaturii grave, dramaturgul își pune în gând să edifice o trilogie istorică având ca protagoniști pe Jolde, Lăpușneanu și Despot. Singurul proiect dus la îndeplinire este Despot-Vodă, dramă tutelată de Victor Hugo (Ruy Blas), dar
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
dar și a lui A. Russo, C. Negruzzi, D. Rallet) fiind pentru el o „datorie sacră”. Alertă, fluidă, delectantă, memorialistica sa a fost să fie de bun augur pentru proza artistică românească. A. este un epistolier de rasă, scrisorile lui surâzătoare, pline de duh (în românește și franțuzește), având o netăgăduită calitate literară. Destinate unor personalități ale epocii (Al. I. Cuza, M. Kogălniceanu), unor prieteni (I. Ghica și N. Bălcescu), unor cunoscuți sau unor membri ai familiei, aceste mesaje confidențiale reconfirmă
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
felibri și „Cântecul gintei latine”, Iași, 1980; Studii și articole despre opera lui Vasile Alecsandri, îngr. și pref. Constantin Ciuchindel, București, 1980; Simion, Dimineața, 195-279; Mircea Ghițulescu, Alecsandri și dublul său, București, 1980; Scarlat, Ist. poeziei, I, 348-359; Al. Piru, Surâzătorul Alecsandri, București, 1991; Negoițescu, Ist. lit., I, 80-90; Faifer, Semnele, 158-161, 190, 200-201, 346-349; Micu, Scurtă ist., I, 194-201; Mănucă, Analogii, 37-46; Popa, Estuar, 12-20; Durnea, Orizonturi, 7-76; Dicț. analitic, I, 150-153, 173-175, 264-265, 289-291, 293-294, 310-313, II, 51-53, 130-132
ALECSANDRI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285234_a_286563]
-
Își inventa ambianța imediată.” 1 Prins În plasa creditorilor, cu nesfârșite și stânjenitoare datorii, copleșit la bătrânețe de o pasiune devastatoare, dependent de morfină, Odobescu Își regizează până la ultimul detaliu sfârșitul. „Nimeni nu s-ar fi așteptat ca acest om surâzător să moară cum a murit”2, notează G. Călinescu În Istoria... sa. Dacă o supradoză de morfină Îl va purta pe Odobescu spre alte lumi, după o lungă agonie, tot astfel se va fi lăsat purtat spre moarte, amețit de
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
decât un dandy mult inferior sieși. Aflat În calea lui George, a rezistat cu o dureroasă constrângere. Vechiul conviv de la Carlton-House l-a privit fără acea brumă de emoție ce apare atunci când Îți revezi tovarăși din tinerețe, cu acel regret surâzător al trecutului, poezie pentru uzul celor mai vulgare spirite. Nimic din toate acestea la Brummell. Cu același prilej, oferindu-i-se o tabacheră pe care a recunoscut-o ca făcând parte din faimoasa colecție a lui Brummell, regele a cerut
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
care au un limbaj și atitudini În linia celor mai bune tradiții, copiii marilor seniori au prilejul să se familiarizeze cu rudimentele științei noastre, astfel Încât ar trebui să aibă o fire teribil de aspră ca să nu cedeze acestei fețe mereu surâzătoare a lucrurilor cu adevărat frumoase Așa se face că spectacolul cel mai hidos pentru populație este atunci când cineva important decade sub nivelul unui burghez. Dacă nu toate inteligențele sunt egale, cel mai adesea simțurile noastre sunt comparabile: căci inteligența este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
alături de noi În căutarea drumului drept sau a adevărului. Nici nu ține discursuri, nici nu se ceartă; Însă Îi place să conducă o discuție căreia știe să-i pună capăt la momentul potrivit. Lipsit de toane, este mereu prevenitor și surâzător. Nimic forțat În politețea lui, iar solicitudinea pe care ne-o arată nu este defel slugarnică; respectul devine astfel o blândă boare; niciodată obositor, ne creează Întotdeauna o stare de mulțumire și În legătură cu persoana lui, și cu propria noastră persoană
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
unui public cumpărător („prenumeranți” de calendare și cărți), târgoveți și mărunți mahalagii, iubitori de cântece de lume, de povești și „anegdote”, de proverbe, de glume, de „istorioare”. Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea ilustrează un soi de înțelepciune și o „pedagogie” morală surâzătoare, un realism și un bun-simț popular al căror haz nu cade niciodată în pură bufonerie, fără miez. Hogea își îndeamnă „blana” să guste din bunătăți, la nuntă, „coptorul” și-l face „pe rotile” („la toți să placă”), judecătorului corupt îi
BALCANISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285580_a_286909]
-
ori cu ideile care vor consacra sociologi literari precum Georg Lukács, Lucien Goldmann, Robert Escarpit ș.a. Exersată ca violon d’Ingres și adusă parcimonios la vedere, poezia înseamnă pentru C. un spațiu al visărilor tăinuite. E în Senin o confesiune surâzătoare, melancolică, aparținând unui fel de Ianus bifrons care își joacă în fața ochilor, sfios și autoironic, imaginea. Viața între cărți, în bibliotecă, trăire aproape muzicală, se vede concurată de viața cea aievea, de odinioară și din clipa prezentă, când burgul este
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
cozii, hipnotizați de puterea anonimă a mulțimii. Mi-era teamă să ridic ochii, să mișc, mâinile, înfundate în buzunare, îmi tremurau. Și, venind parcă de pe o altă planetă, am auzit brusc vocea surorii mele - câteva cuvinte colorate cu o melancolie surâzătoare: - Îți amintești: potârnichi și ortolani fripți umpluți cu trufe?... A râs ușor. Iar eu, privindu-i chipul palid cu ochii în care se oglindea cerul de iarnă, mi-am simțit plămânii umplându-se cu un aer foarte proaspăt - aerul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sau poate încă un crâmpei: unica fotografie de nuntă (toate celelalte în care apărea bunicul aveau să fie confiscate la arestarea lui): chipurile lor, aplecate ușor unul spre celălalt, iar pe buzele Charlottei, incredibil de tânără și de frumoasă, unda surâzătoare a lui „petite pomme”... De altfel, în acele lungi istorisiri nocturne, nu era totul clar întotdeauna pentru urechile mele de copil. Nesăbuința tatălui Charlottei, de pildă... Medicul acela respectabil și bogat află într-o bună zi, de la unul dintre pacienții
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
vitejia sau abnegația. Erau simpli, umani. Mai ales cel ce purta o cască veche de conchistador, un bătrân înalt, care mergea sprijinindu-se într-o suliță, la capătul coloanei. Chipul lui m-a subjugat printr-o surprinzătoare seninătate, amară și surâzătoare totodată. Cufundat în melancolia mea de adolescent, am fost cuprins subit de o bucurie confuză. Mi s-a părut că am înțeles calmul acelui ostaș bătrân în fața înfrângerii iminente, în fața suferinței și a morții. Nici stoic, nici suflet naiv, mergea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cu o intensitate crescândă inimile dezgolite, înecate în potopul care amesteca cerul cu pământul. După câteva clipe, a strălucit soarele. De sus, de pe mal, contemplam stepa. Lucitoare, fremătând de o puzderie de stele irizate, parcă respira. Am schimbat o privire surâzătoare. Charlotte își pierduse baticul alb, părul ud îi șiroia în șuvițe întunecate pe umeri. Genele străluceau de picături de ploaie. Rochia, udă toată, i se lipea de corp. „E tânără. Și foarte frumoasă. Totuși”, a răsunat în mine vocea aceea
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
cealaltă parte a pieței. Și eu, după douăzeci de ani, eu, care recunosc gama aceea de culori și retrăiesc amețeala clipei regăsite. O femeie tânără, în fața mea, întreține, cu o grație foarte franțuzească, o conversație despre nimic. Îi privesc chipul surâzător și, din când în când, îi ritmez vorbele dând din cap. Femeia aceea îmi este foarte apropiată. Vocea ei, felul ei de a gândi îmi plac. Și îi cunosc armonia trupului... „Și dacă aș putea să-i vorbesc despre clipa
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
forma matricea creștină, soclu al mentalității latino, răspîndită inconștient peste tot în comunitățile așa-zis atee ale stîngii revoluționare, enunțarea lui mi s-a părut deranjantă și deplasată; eu i-aș fi opus, fără îndoială, o denegare pe jumătate sarcastică, surîzătoare, oscilînd între un "delirezi, unde o să cauți asta" și un "pe legea mea, poate să fie bine, dar exagerezi totuși". Totuși am în acest moment convingerea că proiectarea sensului literal, reprezentată de către acest opuscul și de multe altele de același
Curs de mediologie generală by Régis Debray () [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
copil de 10 ani, care e “întâmpinat” de “zeci de copii (s.n.) fericiți, gălăgioși ce se jucau (s.n.). Când mica Muriel încearcă să li se alăture la joc, așezându-se cu ei la o masă de desenat (s.n.), două femei surâzătoare apărură de o parte și alta. “Nu suntem încă pregătiți să te primim”, îi spuse una din ele””; este firesc ca subiectul, copil fiind, să nu știe decât de copii, jocuri, educatoare, eventual de părinți. Deci fiecare este “întâmpinat” de
Fundamente de antropologie evolutivă pentru psihiatrie by Cristinel V. Zănoagă Mihai Tetraru Maria Tetraru Mihai Asaftei () [Corola-publishinghouse/Science/1265_a_2075]
-
această barieră de călători ce atingea peretele de sticlă al aerogării. Argumentul său este convingător și toată coada se mută rapid, ca un șarpe articulat Într-o mișcare suplă, fără vacarm și fără Încercări de trișare, În timp ce vameșii Înseninați și surâzători vibrează de o reală senzație de plăcere. Acel ainu Însărcinat cu un rol local specializat a restabilit armonia și fluiditatea globală În holul aerogării, pentru ca toți să circule și să se simtă bine acolo, iar toată lumea Îi este recunoscătoare! PARTEA
Trezirea samuraiului. Cultură şi strategie japoneze în societatea cunoaşterii by Pierre Fayard () [Corola-publishinghouse/Science/2271_a_3596]
-
bine. În absența acestei sensibilități și dorințe nu putem Îndrăzni - spune poetul - să ne Încrucișăm privirile cu cele ale lui Dumnezeu: Pe scara sufletului meu M-am Întîlnit cu bunul Dumnezeu - Eu coboram mîhnit din conștiința mea, Iar El urca surîzător spre ea!... Și ne-am oprit la jumătatea scării Încrucișîndu-ne În clipa-ntîmpinării Săgețile perechilor de ochi, ca de-obicei - Ah! ochii Lui cum semănau cu ochii mei! (Ion Minulescu, „Drum crucial”) * „SÎnt oameni rușinoși la gîndul păcatului și alții rușinoși
Aforismele din perspectivă psihologică by Tiberiu Rudică () [Corola-publishinghouse/Science/2317_a_3642]